You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 10-04-1997

Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of April 10, 1997

4. Dezbaterea și adoptarea proiectului de Hotărâre privind aprobarea participării României la Forța Multinațională de Protecție în Albania

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

Trecem la dezbateri generale asupra acestei hotărâri. Pentru luări de cuvânt, vă propun să limităm la 5—6 minute timpul pentru fiecare intervenție. Sunteți de acord?

Cine este pentru această soluție? Vă mulțumim.

împotrivă? Numărați, vă rog, voturile împotrivă.

Cu majoritate de voturi s-a aprobat acest procedeu, care este normal.

La discuția generală ia cuvântul câte un reprezentant de la fiecare grup parlamentar. Asta este, de fapt, o concesie că folosim la această hotărâre procedeul de la o lege. (Rumoare generală; se solicită procedură.)

"Președintele are dreptul să limiteze durata luărilor de cuvânt în funcție de obiectul dezbaterilor. Vorbitorii sunt obligați ca, în cuvântul lor, să se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea căreia s-au înscris la cuvânt. în caz contrar, președintele atrage atenția și, dacă nu se conformează, le retrage cuvântul."

Am citat din art. 26 al regulamentului făcut în legislatura trecută, nu am făcut noi acest regulament… (Rumoare.)

Dorește să adreseze o întrebare domnul senator Ciurtin.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Costică Ciurtin:

Deja devine curios în Parlamentul acesta… Legile nu se respectă, Constituția nu se respectă, procedurile pentru dezbaterea unui asemenea punct nici n-au fost măcar discutate în Birourile permanente. Veniți și ne impuneți niște lucruri cu care nu suntem de acord, adică nu respectați procedurile normale. (Rumoare generală.)

Domnule președinte, puteți să-mi asigurați posibilitatea de a vorbi de la tribuna aceasta?!

Domnul Ion Diaconescu:

A fost vorba de procedură. Spuneți despre ce este vorba.

Domnul Costică Ciurtin:

Domnule președinte, nu este vorba de procedură.

Domnul Ion Diaconescu:

Dacă nu este vorba de procedură, atunci poftiți la loc!

Domnul Costică Ciurtin:

Domnule președinte, înainte de a dezbate acest punct, dați-mi voie să vă pun o întrebare.

Domnule președinte, nu pot să pun această întrebare domnului Președinte al Republicii, Emil Constantinescu, pentru că dânsul nu este prezent aici, dar consider că reprezentanții Guvernului, ministrul de externe sau ministrul apărării naționale, vor da o explicație, și anume: în scrisoarea trimisă domnului președinte al Senatului, Petre Roman, și domnului președinte al Camerei Deputaților, Ion Diaconescu, la pct. 1 fraza a doua, se spune așa: "De asemenea, au fost examinate și posibilitățile de a participa la reorganizarea structurilor de apărare și de ordine publică."

Domnilor, aceasta înseamnă o imixtiune a forțelor noastre participante la treburile interne ale unui stat independent și suveran!

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule senator Ciurtin, acesta este fondul problemei, nu este procedură. Vă rog să poftiți la loc!

Domnul Costică Ciurtin:

Vă rog foarte mult, fie ministrul de externe, fie ministrul apărării să dea explicații asupra acestei imixtiuni! (Rumoare generală.)

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule senator, v-am retras cuvântul, poftiți la loc!

(Rumoare.)

Domnul Costică Ciurtin:

Domnule președinte, nu-mi mai luați microfonul! Vreți să ne băgați pumnul în gură? Nu ne mai lăsați să vorbim?! Aici este democrație, pe care o încălcați flagrant!

Domnul Ion Diaconescu:

Are cuvântul domnul deputat Tabără, din partea Grupului parlamentar al P.U.N.R.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnilor președinți,

Nu doresc să iau cuvântul acum pe discuțiile generale. O astfel de problemă trebuie pregătită aici și trebuia pregătită la Birourile reunite ale celor două Camere, pe procedură, pe timp, pe modalitatea de desfășurare a acestei discuții.

Domnule președinte Diaconescu,

Cred că fiecare dintre noi, ca deputați, ca să votăm în cunoștință de cauză, avem dreptul să ne lămurim asupra unor probleme. A închide gura celor care doresc să se lămurească pe o astfel de problemă care interesează țara este absolut anormal!

Mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Urmează la cuvânt domnul senator Alexandru Timofte, din partea Grupului parlamentar al P.D.S.R.

Domnul Alexandru-Radu Timofte:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Personal, consider că asistăm astăzi, aici, în Palatul Parlamentului, la o interpretare eronată, dacă nu chiar la o încălcare a Legii privind apărarea națională, respectiv art. 5 alin. 1 din această lege, care prevede foarte clar că "cu aprobarea Parlamentului, Președintele României poate solicita plecarea în afara granițelor României a forțelor destinate menținerii păcii sau pentru ajutoare umanitare". Atât și nimic mai mult! Forțând cadrul legal, se solicită participarea cu forțe combatante la o așa-zisă acțiune de protecție. Protecția cui?! A ajutoarelor umanitare?! Sau a unor forțe despre care nu știm ce vor, cu cine sunt în conflict și ce doresc aceste forțe. Atunci, menținerea păcii cui? Este sau nu război civil în Albania, domnilor?

La aceste nedumeriri nu s-a reușit a se răspunde nici în cadrul celor două comisii pentru apărare, ordine publică și siguranță națională. Reprezentanți ai arcului guvernamental s-au contrazis în a susține care este misiunea acestor forțe pe care urmează să le trimitem în Albania. Măcar dacă ar fi asistat la dezbaterile comisiilor, cel puțin la nivelul șefilor de cabinet ai domnilor miniștri care astăzi au fost prezenți aici, poate nu eram nedumeriți în legătură cu votul ce urmează să-l prestăm. Am fost cei care am susținut permanent și s-a aprobat de către Parlament trimiterea unor trupe cu scopuri bine definite în Somalia, Angola și Bosnia, fără a interpreta sau încălca legea.

M-am întrebat astăzi, ascultând intervențiile antevorbitorilor, de ce mai este nevoie de aprobarea Parlamentului, dacă detașamente de recunoaștere ale acestei forțe multinaționale au fost trimise deja din România către Albania. De ce nu ne este adus la cunoștință punctul de vedere al Comisiei juridice în legătură cu acest aspect? De ce nu ne este adus la cunoștință punctul de vedere al Comisiei de politică extern㠗 ambele din Senat —, în legătură cu rezervele pe care acestea, comisiile, le au în legătură cu trimiterea trupelor peste granițele României? Raportul comisiilor reunite pentru apărare nu a răspuns, cred eu, la toate întrebările pe care noi le-am pus în cadrul comisi-
ilor, atunci când am dezbătut problematica respectivă. Dat fiind faptul că nu au fost prezenți reprezentanții Consiliului Suprem de Apărare a Țării, ai Ministerului de Externe și ai Ministerului Apărării Naționale, nu s-a solicitat și nu
s-a primit avizul unor comisii pentru elaborarea acestui raport. în legislația anterioară, după cum bine cunoașteți, toate aceste proceduri au fost respectate.

Acum, câteva considerații în legătură cu misiunea la care ar urma să participăm, dacă votul dumneavoastră va fi favorabil.

Acțiunea multinațională a forțelor de protecție, autorizată de Națiunile Unite și aflată sub comanda Italiei, în cadrul căreia sunt 400 de militari români ai Batalionului Special de Intervenție, se zice că vor participa la dezamorsarea situației critice din Albania, și aceasta trebuie privită din unghiul rece al realității pure din Albania. Pentru că interpretarea acestei participări ca o "favoare" sau ca un "colocviu" — irelevant, din păcate, pentru această situație, în perspectiva integrării României în structurile euroatlantice — ridică numeroase semne de întrebare, care, sper, își vor găsi răspunsul în cele ce vreau să vă aduc la cunoștință.

Voi încerca înainte de toate să conturez peisajul politico-militar al "momentului" albanez, mult mai complex și mult mai periculos decât apare la prima vedere. Albania se confruntă în continuare cu o stare de anarhie care tinde să transgreseze granițele țării și să creeze focare conflictuale atât în Kosovo, cât și în Republica Macedonia. Ca argumente ale acestei posibile extinderi a confruntărilor, am putea menționa:

– perpetuarea dificultăților în controlarea de către autorități a teritoriului;

– rata înaltă a criminalității;

– existența unei importante cantități de arme și muniții la cetățeni;

– intensificarea acțiunilor declanșate de bandele înarmate;

– existența mai multor localități sub comanda rebelilor;

– controlul deținut de forțele insurgente asupra căilor de acces către Vlor‘;

– posibilitatea ca Guvernul de la Tirana să trimită și tancuri în zona de sud, unde urmează să fie dislocat batalionul românesc.

înainte de a trece la pericolele potențiale la care va fi expus Batalionul de intervenție din România, aș vrea să rezum obiectivele forțelor militare de protecție. în acest context, este de precizat, înainte de orice, obligația acestora de a răspunde cu foc la orice provocare, iar iminența declanșării unui conflict, pe fondul acestei obligații, rezidă în sarcina de a asigura paza depozitelor cu ajutoare umanitare, transportul ajutoarelor către aceste depozite și protejarea traseelor pe care se execută transportul de către grupurile de militari. în ceea ce privește pericolele propriu-zise, există posibilitatea ca armata română să se angajeze în ciocnirile dintre forțele de poliție albaneze și protestatari, dar și în ciocniri cu exponenți ai crimei organizate sau cu grupurile de mercenari care-l susțin pe Președintele Berisha. Batalionul nostru va fi, de asemenea, obligat să facă față eventualelor atacuri ale populației locale, să traverseze zone minate sau să se confrunte cu epidemii generate de lipsa de medicamente și de gradul scăzut de asigurare medicală.

Dincolo de aceste pericole, care țin de confruntarea așa-zis internă, trebuie menționată existența unui clar sentiment antiitalian al populației din zonă. Pe de altă parte, există o temere a Italiei vizavi de prezența grecilor în sudul Albaniei, din cauza posibilității ca populația de aici, cu o componentă etnică determinant elenă, să ceară autonomia Epirului de Nord și, ulterior, alipirea la Grecia. însuși premierul grec a tras un semnal de alarmă în această privință, precizând că tulburările din Albania, Bulgaria și Macedonia ar putea degenera într-o criză balcanică de proporții. De altfel, hotărârea Guvernului elen de a participa la Forțele Militare de Protecție din Albania a determinat o revigorare a grupării antisemite "Asinehia" din Grecia, care a activat în perioada dictaturii militare din anii 1945–1974 și care, prin acțiunile întreprinse, respectiv atacarea unor obiective militare și unele marșuri, demonstrează că se opune fățiș participării Greciei la această acțiune.

Prin prisma obiectivului de accedere în structurile
euroatlantice, relevant este faptul că statele favorite pentru această integrare, respectiv Cehia, Ungaria și Polonia, au refuzat implicarea în misiunea Forței Multinaționale de Protecție. Cehia consideră că această misiune, nefiind sub auspiciile Uniunii Europene Occidentale sau NATO, devine de nivel II și, în consecință, nu este recomandabilă participarea forțelor armate proprii. în ceea ce privește Ungaria, liderii tuturor partidelor parlamentare din țară au decis neparticiparea pe motiv că această operațiune nu este susținută de alte țări membre NATO, cum ar fi Statele Unite ale Americii și Germania. Iată ce a declarat premierul ungar referitor la această misiune: "Situația complicată din Albania nu a fost generată de conflicte naționale sau interetnice, ci de criza politică internă, iar soluționarea ei constituie sarcina politicienilor albanezi. Ar fi o greșeală crearea unui precedent în stingerea acestei crieze politice interne cu ajutorul trupelor străine". Referitor la Polonia, Consiliul de Miniștri a decis să i se acorde Albaniei doar ajutoare umanitare.

Batalionul românesc ar urma să fie dislocat în localitatea Gjirokast‘r, care a și constituit, de fapt, centrul revoluției, adică zona cea mai periculoasă din regiune. Este de remarcat faptul că populația din zonă deține o mare cantitate de armament, că autoritățile locale nu controlează situația și că prezența în localitate a consulatului elen, asupra căruia s-au desfășurat mai multe atacuri cu arme automate și grenade, reprezintă o sursă suplimentară de tulburări, conducerea locală a insurgenților dovedindu-se absolut inflexibilă în situația respectivă.

în acest climat de nesiguranță, cu posibile consecințe grave, participarea României la misiunea militară este nerecomandabilă. Ea poate crea perturbații în schimburile economice bilaterale cu Albania, precum și cu unele țări din zona balcanică și, în același timp, nu va face decât să mențină o stare de tensiune la nivelul factorilor de analiză și decizie din București, implicați tot mai mult în consolidarea echilibrului și stabilității în Balcani. Dincolo de cheltuielile financiare suplimentare, prezența batalionului românesc în acțiunea de protecție va alimenta nesiguranța din rândul investitorilor străini, care doresc garanții în țările peninsulei din care facem parte.

Suntem de acord cu trimiterea de ajutoare umanitare, suntem de acord inclusiv cu facilitățile de care poate dispune, la un moment dat, Aeroportul de la Timișoara, suntem de acord cu cheltuirea unei sume de bani pentru a ajuta Albania, dar nu suntem de acord cu trimiterea de trupe pentru nu știu ce misiune!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Din partea Grupului P.N.L., domnul Emil Tocaci.

Aveți cuvântul.

Domnul Emil Tocaci:

Domnilor președinți,

Domnilor colegi,

Din nou, avem o dezbatere foarte asemănătoare cu
altele care au mai fost. Vă rog să vă amintiți, domnilor colegi, cei care ați fost și în legislatura trecută, că, atunci când eram în opoziție, am pledat — ca și acum, când fac parte din partidele ce structurează arcul guvernamental — pentru deplasarea trupelor noastre acolo unde o misiune românească poate și trebuie să fie îndeplinită.

Vreau să spun prin aceasta că poziția mea a fost ace-
eași atunci când eram în opoziție, ca și acum, când nu mai sunt în opoziție. Și, prin urmare, nu reflectă această poziție o manieră conformistă față de o acțiune a puterii. Este vorba de o acțiune a națiunii — și ar trebui ca, aici, să nu mai existe putere și opoziție, dar iată că totuși există!…

E vorba de o acțiune a națiunii, pentru că, dacă România merge spre izolaționism, pe care, în mod voalat, îl recomandă unii dintre colegi, atunci România va avea un destin pe care nimeni nu-l va putea invidia.

Da, este vorba de o misiune specială. într-adevăr, misiunea din Albania nu seamăn㠗 să zicem — cu misiunea din Angola. E adevărat! Foarte bine! Da nici Angola nu este Albania, sau Albania — Angola! Albania este lângă România. Albania este în Peninsula Balcanică. Albania poate induce, prin ceea ce se întâmplă acolo, un dezastru în întreaga Peninsulă Balcanică.

Este de datoria României să intervină? Este România o putere regională sau nu este?

Doriți să rămânem o țărișoară la discreția oricui?

România este, poate să fie și trebuie să fie o putere regională!

Prin urmare, trebuie să ne manifestăm ca atare!

Și, mai mult decât atât: am vorbit mereu de faptul că suntem și furnizori, nu numai consumatori de securitate. Dorim să intrăm în NATO, pentru a fi apărați, dar și pentru a participa la apărare. în vorbe — este foarte ușor să spunem acest lucru! în fapte, când este s-o facem, există colegi care se opun.

Chiar din discursul colegului meu Timofte — pe care, de altfel, îl respect foarte mult, și dumnealui știe chestiunea asta — au rezultat o serie întreagă de argumente în favoarea punctului de vedere pe care îl susțin eu — și nu dumnealui… A spus că ar fi de acord — și vorbea în numele Grupului parlamentar P.D.S.R., grupurilor… — a spus că ar fi de acord cu o misiune umanitară. Sigur că da. Cu ajutoare. Perfect! Dar a mai spus dumnealui — și este foarte corect ce a spus — că în Albania a haos, bande înarmate au țara la discreție. Păi, cui trimitem ajutoare, stimați colegi? Acestor bande? Populației pașnice degeaba îi trimitem ajutoare, câtă vreme aceste bande înarmate, de fapt, stăpânesc țara! Putem să trimitem pentru populația pașnic㠗 oricum, tot la bandiți va ajunge ceea ce vom trimite. Cineva trebuie să facă ordine acolo și dacă România nu participă la o astfel de acțiune, atunci când în coasta ei este fenomenul, când, în fond, este vorba de salvarea populației albaneze, domnilor, nu de o imixtiune în treburile interne ale cuiva, nu de o imixtiune în treburile interne ale Albaniei! Nu ne interesează regimul politic care se va instaura în Albania atunci când lucrurile se vor liniști, ci ne interesează să salvăm populația liniștită și pașnică a Albaniei — populație terorizată de proprii tâlhari!

Poate Comunitatea Internațională să asiste indiferentă, rece, impasibilă, cum o țară se scufundă și milioane de oameni, chiar dacă nu prea multe milioane, totuși, milioane de oameni… au ajuns la discreția crimei organizate?!

Putem sta indiferenți în fața unei asemenea situații?!

Iertați-mă, ar fi o ipocrizie teribilă, dacă, stând indiferenți, am cere, pe urmă, ajutor cuiva… Și n-am avea dreptul moral s-o facem!

Noi trebuie să ne manifestăm în concordanță cu declarațiile, noi trebuie să acționăm în concordanță cu declarațiile! Și dacă acțiunea noastră nu va fi contabilizată favorabil nou㠗 să avem dreptul a ne revolta… Atunci, da!

Ungaria, Cehia și Polonia nu trimit. Este problema lor. Este problema lor și nu a noastră! Și ei nu sunt în Balcani, și ei nu au situația noastră… Și poate că sunt mai siguri pe ei — vom vedea în ce măsură au sau nu au dreptate…

Dar dacă noi nu contribuim, dacă noi nu concordăm faptele cu acțiunile noastre, atunci nu avem a ne aștepta decât la un drum cenușiu, în cel mai bun caz…

Prin urmare, stimați colegi — și cu asta voi încheia — eu îi înțeleg, într-un anumit fel, dar nu-i accept pe cei care tot timpul s-au opus unor misiuni române în afara țării. Sunt forțe politice care, de-a lungul anilor, permanent s-au opus plecării unor trupe române în străinătate, indiferent de natura misiunii. îi știm toți. Acești oameni au un punct de vedere coerent, opus net punctului nostru de vedere: ei vor ca România să nu marșeze spre Vest. Simplu! Dar nu-i înțeleg pe colegii de la P.D.S.R., care vociferează acuma, care au susținut cu intensitate deplasări ale trupelor noastre în străinătate, atunci când erau la putere, pentru ca, acum, să facă o opoziție foarte ferm conturată!… Nu-i înțeleg!… Și dumnealor au alt mobil decât cel pe care l-am anunțat anterior, dumnealor acționează în virtutea ideii — pe care eu n-o pot accepta — că opoziția trebuie, în orice problemă, să se opună puterii!… Este fals, domnilor! Și atunci când am fost în opoziție nu am procedat așa!

Prin urmare, nu e vorba de o acțiune a puterii de la București, e vorba de o acțiune a națiunii române — pentru siguranța ei, pentru perspectivele ei și, nu în ultimul rând, pentru demnitatea ei! (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Rugămintea noastră este să vă limitați aceste luări de cuvânt, programul este foarte, foarte încărcat!

Are cuvântul domnul Marcu Tudor, deputat de la P.R.M.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

în numele grupurilor parlamentare din Senat și Camera Deputaților, Partidul România Mare consideră că solicitarea de astăzi nu se încadrează în "acțiuni cu caracter umanitar" —cu care, de altfel, așa, ca și înainte, și acum, am fi de acord! Ele poartă o puternică amprentă militară și politică.

Din punct de vedere militar, există certitudinea din partea armatei că unitățile prevăzute a participa, cu un număr de 400 de militari, înarmați cu transportoare blindate, armament antitanc, armament de infanterie, sunt pregătite oricând să-și ducă la îndeplinire misiunea de intervenție în Albania. Dar această misiune diferă total de cele duse până acum în Angola, Somalia și Bosnia. Este încă neprecizat complet: ce acțiuni se duc în zonă, ce reacții are
populația civilă, o parte din armată, precum și grupurile de oameni înarmați, care acționează după legi proprii, care sunt condițiile de teren, de amplasare — în clădiri sau în corturi —, de legături cu structurile civile de aprovizionare, de transport, de telecomunicații — și încă multe alte necunoscute pe care nu le poți prevedea în pregătirea făcută din țară.

De aceea, afirmațiile că trupele noastre sunt complet pregătite pentru această misiune nu au acoperire!

Suntem asigurați că nu se va face uz de armament, decât în cazul în care militari români vor fi în pericol. Dar dacă sunt în pericol — și mai mult ca sigur că vor fi în pericol? Vor apărea victime de ambele părți?

Din punct de vedere economic… (Microfonul amuțește.)

Vă rog, nu-mi tăiați firul! Vă mulțumesc.

Din punct de vedere economic, costurile estimate ale acestei operații se ridică la aproape 100 de miliarde de lei. Adică de 4 ori mai mult decât tot bugetul anual alocat pentru cercetare, dezvoltare și înzestrare în armată! (Vociferări.) Bun, dar aici nu s-a făcut nimic!… Bun!…

Din sală:

Nu se aude! Nu se aude!… Să vină serviciul tehnic!…

Domnul Marcu Tudor:

Acu, se aude? întrebați-i pe colegii dumneavoastră, de la pupitru.

Menționez că, recent, Guvernul a propus diminuarea fondurilor alocate armatei cu 189 de miliarde de lei. Se suplimentează această diminuare cu încă 100 de miliarde? Chiar dacă nu ar fi din această sumă alocată armatei, ci ar fi din rezerva bugetară, oare chiar nu avem ce face cu acești bani?!

Din punct de vedere politic însă lucrurile nu sunt chiar atât de simple, cum reiese din declarațiile Președinției și ale majorității parlamentare. în doctrina națională nu se prevăd astfel de acțiuni cu trupe înarmate în țări străine. Și, de fapt, nici în proiectul legii "Doctrina militară de apărare a României", din 1994.

Este cert că în Albania sunt puternice mișcări de nemulțumire ale populației, ale opoziției parlamentare față de Președintele Berisha, care este acuzat că a făcut multe și grave greșeli până în prezent. Lucrurile se complică și mai mult dacă analizăm știrile difuzate de Televiziunea Națională de la Tirana, Agenția "France Presse", Agenția "EFE" — greceasc㠗 și chiar Postul de Radio BBC. Astfel, în parlamentul albanez, șeful Serviciului Național de Securitate a afirmat că există factori de natură internă, dar și externă, care intenționat au destabilizat situația din Albania…

O parte din populație este înarmată. Ba chiar sudul Albaniei este rupt de restul țării și se conduce deja după legi proprii. Probabil că actuala conducere — în parte răspunzătoare de situația conflictuală actual㠗 dorește o intervenție externă pentru a se susține, cu orice risc, la putere! Forța internațională de intervenție — spun astfel cu rezervă, pentru că încă nu i s-a precizat caracterul — are datoria ca, în primele 10 zile să "curețe" aeroporturile, gările, drumurile, anumite zone importante, de grupurile albaneze puternic înarmate.

Sunt multe state care au refuzat să participe cu forțe, cu unități militare de impunere prin forță în această țară. în acest sens se cunoaște atitudinea S.U.A., care au refuzat să trimită trupe în Albania. Și a Ungariei — candidată și ea, ca și noi, la integrarea în NATO, și care, prin premierul Gyüla Horn, a respins inițiativa... invitația de participare, motivând că nu există suficiente garanții de securitate pentru trupele ungare. Și că, în definitiv, aceasta este o problemă internă a Albaniei, pe care trebuie să și-o rezolve singură.

în schimb, este stabilit deja că militarii români vor fi desfășurați în cele mai periculoase zone din Albania, din sudul țării, acolo unde — conform declarației ministrului grec al apărării — nici una din țările care participă la forța multinațională nu dorește să-și trimită trupele...

Chiar suntem atât de puțin demni și atât de puțin
grijulii cu militarii pe care aproape că-i trimitem conștient la moarte?!

De unde știm noi, românii, parlamentarii de aici, din București, care e situația socială în Albania, care este starea de spirit a populației, cum privesc ei acțiunea militară străină în țara lor, care vor fi eroii, care vor fi martirii, care revoluționarii, care va fi viitorul guvern? Cum ne vor privi, în final, albanezii? Dar celelalte popoare?

Oricare ar fi reacția părții majoritare, a celorlalți membri ai opoziției parlamentare, Partidul România Mare, în respectul Constituției țării și consecvent principiilor enunțate în doctrina sa națională, în programul partidului, de respectare a demnității și tradițiilor poporului nostru, se declară ferm împotriva participării Armatei Române la oricare acțiune aventuristă, de genul celei preconizate a se desfășura în Albania, care pot provoca pierderi de vieți omenești, pot deteriora — în final — eforturile noastre de integrare în organismele europene internaționale.

Și, acum, vă vorbesc în nume propriu — un ultim cuvânt: când vă duceți seara acasă, gândiți-vă că și în decembrie '89, în Timișoara, se afirma că sunt bande înarmate care trebuie distruse.

Punctul 2: am putea rediscuta punctul nostru de vedere, dacă printre tinerii pe care îi trimitem în acele pericole străine s-ar număra și copiii parlamentarilor care votează într-un entuziasm pentru participare, ai miniștrilor care stau acum în fața noastră, în spatele nostru..., precum și al Președintelui țării — că știm că are și el un băiat...

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Din partea grupurilor P.N.Ț.C.D., domnul Gabriel Țepelea.

Domnul Gabriel Țepelea:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Stimați invitați,

Nu voi ține un discurs electoral, ci voi prezenta punctul de vedere al Grupului parlamentar pe care îl reprezint — Grupul parlamentar P.N.Ț.C.D.-civic-ecologist.

Grupul nostru sprijină propunerea de a trimite un detașament de 400 de militari români în Albania. Acțiunea se înscrie pe linia demersurilor armatei noastre în Angola, în Somalia, în Bosnia, unde ofițeri și soldați români au desfășurat activități de protejare a populației civile, au venit în ajutorul răniților și bolnavilor sau au contribuit la construirea de poduri și șosele. A fost vorba de acțiuni pe linie tradițională, a colaborării țării noastre cu organismele internaționale, dar și o acțiune umanitară, pe linia omeniei românești.

Prin prezența noastră în Albania vom demonstra, o dată în plus, vocația europeană, vocația pacifistă și umanitară a României. Dar, să nu uităm că în această țară trăiesc numeroși frați de-ai noștri aromâni, în câteva orașe, ca Dures, Tirana, Valona, Berat, sau în sate, ca Frășar, Fearica, Cărbunara, Corcea, Schepur.

Precizez că aromânii albanezi sunt cunoscuți și sub numele de "fârșeroți" — după numele localității "Frășar" — și că, după prăbușirea regimului comunist, au fost reluate legăturile pe linie culturală și bisericească cu acești frați ai noștri.

Deci, pe lângă siguranța convoaielor și alte misiuni de pază, soldații români vor reface legăturile cu aromânii, contribuind și la protejarea lor.

Există deci oportunități internaționale, umanitare și chiar etnice care pledează în favoarea prezenței limitate a batalionului nostru în Albania.

Se pot ridica — așa cum s-a făcut — obiecțiuni în privința costurilor și a riscurilor la care vor fi expuși soldații noștri. Mă întreb dacă în acțiunile anterioare, pe care, cu toții, le-ați aprobat în perioada acțiunii anterioare, nu au fost aceleași riscuri.

Credem însă că atașamentul față de valorile umane și de pacea în zona Balcanilor va contribui la prestigiul României și, mai ales, la ascensiunea ei în plan politic și diplomatic.

Mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Din partea Grupului parlamentar U.D.M.R., domnul Szab" Károly.

Domnul Szábo Károly Ferenc:

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

îngăduiți-mi o remarcă în legătură cu demersul procedural al colegilor noștri de la P.U.N.R., din debutul acestei dezbateri, prin care mi-aș exprima nedumerirea că Domniile lor au invocat prevederi constituționale dintr-o țară străină, în legătură cu dezbaterile parlamentare și procedura lor.

Totodată, domnule președinte, v-aș reaminti c㠗 după câte îmi amintesc — aici s-a votat o limitare a duratei
luărilor de cuvânt, ați fost destul de larg... sper să nu aplicați această hotărâre tocmai în cazul meu!...

Trecând la subiectul propriu-zis, desigur, argumentația pe care a prezentat-o ministrul apărării naționale și ministrul afacerilor externe, se pare că, cel puțin, pe mine și pe cei mai mulți dintre colegii mei îi satisfac... Probabil că unii colegi care au vorbit împotrivă au lipsit din sală și n-au auzit anumite pasaje din luârile de cuvânt ale domnilor Babiuc și, respectiv, Severin.

Totuși, este cazul să remarcăm că suntem nu numai martorii, dar promotorii unei anumite evoluții în ceea ce privește concepția privind rolul forțelor armate într-o societate democratică și într-o Europă integrată. Deci aserțiunea în legătură cu prezența în vreo doctrină a interdicției de a deplasa formațiuni militare pe teritorii din afara țării mi se pare că e bai cu doctrina și că, în curând, aceasta va fi revizuită. Sper că și Domniilor voastre vă veți aduce contribuția la aceasta...

Prin urmare, rolul forțelor armate într-o societate democratică și într-o lume aflată în interconexiune nu se rezumă la apărarea propriului teritoriu — pentru că atunci nu ne-ar ajunge bugetul pe acest an și pe anii următori.

Este cazul să observăm că, fără a repeta ceva din argumentația celor 2 miniștri, problematica aceasta este strâns legată de alianțele politico-militare care se prefigurează pe continent și de la care România nu trebuie să lipsească, să rămână afară.

S-au pronunțat câteva lucruri despre riscurile la care este probabil să fie supuse formațiunile, deci, acest batalion, persoanele care vor face parte din ele. Este adevărat că nu avem de a face cu o situație clasică, în care se intervine de partea cuiva, pentru că nu sunt delimitate entitățile care se află în conflict — cel puțin din punct de vedere militar. Dar cred că veți agrea ideea că simpla prezență a acestor formațiuni militare va avea un efect demobilizator și chiar dezarmant asupra acelora care, astăzi, fără a avea nici măcar un polițist sau un militar în raza vizuală, astăzi folosesc armamentul care a fost furat de la baze militare.

Deci, din acest punct de vedere, cred că fiecare zi a prezenței militare acolo va contribui la stabilitate, la siguranță, la dezarmarea acestor formațiuni și, în mod indirect, la restabilirea ordinii publice — nu numai publice, pur și simplu, la protecția ajutoarelor umanitare.

Cât privește pe cei care au invocat aici un presupus sentiment patern cu privire la responsabilitate față de cei care vor fi trimiși acolo, eu vreau să reamintesc aici că acest batalion este constituit pe bază de voluntariat și, după știrea mea, nu a trebuit să se dea anunțuri la "Mica publicitate", pentru ca să se prezinte cineva acolo, și că există o afluență suficientă de militari care să constituie acest batalion și nu se pune problema, ba chiar am putea un număr mult mai mare trimite, dacă ar fi cazul.

Există o chestiune care trebuie subliniată și o fac aceasta cu o oarecare malițiozitate — efectul bugetar al acestei chestiuni va trebui luat în considerare, desigur, la rectificarea bugetului de stat.

în încheiere, vă rog să-mi permiteți să exprim poziția Grupului parlamentar U.D.M.R., care sprijină această inițiativă a Președintelui României și ne vom da votul, în consecință.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Din partea P.U.N.R. — domnul Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei,

Doamnelor și domnilor colegi,

Pornesc de la o afirmație care s-a făcut aici, că România este o țară responsabilă. Și cred că de la acest lucru trebuie să pornim toți.

în al doilea rând, vrem să apreciem inițiativa Președintelui Constantinescu de a interveni, de a ajuta într-o zonă de conflict din Balcani.

în al 3-lea rând, însă, dorim să analizăm foarte bine ceea ce facem noi asăzi. Și cred că sunt două probleme total diferite.

Prima — și cea mai importantă și care va avea
consecințele cele mai grave — este prezența militară a noastră în Albania. Prezență într-un context care nu este clarificat. Și oricâte articole ne-ați citi și le-ați interpreta, problema legată de legalitate nu este rezolvată din acest punct de vedere. Nu este vorba de un loc de menținere a păcii și nu avem încă clarificată ploblema legată de protecția referitoare la ajutoarele materiale și sanitare din Albania.

Eu aș dori însă să împart în două această problemă.

Prima — poziția P.U.N.R.-ului este clară și fermă împotriva trimiterii trupelor militare. Și am să și pun câteva întrebări.

A doua — suntem ferm pentru a pune logistică în scopul pacificării și al sprijinirii Albaniei.

în al treilea rând — de a trimite ajutoare umanitare în Abania.

Și vreau să mai fac încă o precizare: nu cred, domnule academician — și-mi pare rău că nu sunteți aici, în sal㠗, că legăturile noastre cu românii și cu aromânii și cu comunitatea vorbitoare de aromână din Albania se fac prin intermediu militar. Aveam suficient timp și, dacă vă amintiți, chiar la aprobarea Guvernului am propus aici acel "Secretariat de stat pentru problemele românilor de afară". Sunt alte probleme și se pot rezolva altfel acolo.

Domnilor colegi, eu am să pun câteva întrebări și, domnilor președinți, cu tot respectul care îl port, procedura
ne-ar fi dat dreptul la aceste lămuriri, mai ales că sunt multe dintre ele ridicate și de domnul senator Timofte.

Și întreb aici: cine răspunde dacă vor fi victime și cine va plăti? Cât va costa această acțiune în bani și cum se repartizează ea pe elemente de cheltuieli, întreținere și tehnică militară? Care este tehnica militară care va însoți trupele noastre în Albania și care este domeniul de intervenție al acestor trupe?

Și, în al patrulea rând, prezența noastră în Albania nu înseamnă ieșirea din izolaționism.

Vreau să vă întreb: cu ce ne-am ales după intervențiile sau după prezența noastră în Golf, cu ce ne-am ales după prezența noastră în Somalia, cu ce ne-am ales după prezența noastră în Bosnia-Herțegovina?

Cu ce ne vom alege în Balcani, dacă trupele noastre, în situația de acolo, vor ajunge să ucidă pe unul dintre frații noștri? Pe unul dintre aromâni, membru al comunității românești de acolo, sau pe oricare alt cetățean al acestei țări?

Nu cred că aceasta este misiunea trupelor militare ale noastre acolo!

O altă problemă: vreau să afirm aici cu toată responsabilitatea că ceea ce facem acum este o chestiune de voluntariat, pe care o ducem și în Parlamentul României. Dar vă întreb, stimați colegi, voluntarii pe care noi îi trimitem acolo reprezintă sau nu reprezintă instituția militară și România — aici nu putem trata chestiunea ca un voluntar, ca un mercenar care se duce!...

Și o altă problemă: domnul Președinte Emil Constantinescu spunea că suntem gata de sacrificii.

Stimați colegi! Ne ducem, ne lămurim cu ei să meargă voluntari în Albania?

Domnule senator Károly, am să vorbesc în numele colegului Ciurtin, vreau să vă spun că a citit din Constituția României. Dacă dumneavoastră vi se pare că s-a citit dintr-o Constituție străină, vă înșelați!

Și o altă chestiune: domnul senator Tambozi, colegul nostru, a avut o expresie — și o acceptăm: face parte din comunitatea aromânilor. Dar cred că responsabilitatea noastră este mai mare.

Și închei.

Domnule președinte Petre Roman,

Pentru că v-am ascultat azi-dimineață la radio, dreptul de premoniție, de această dată, nu ține! P.U.N.R.-ul se va reține de la vot, având în vedere cele două componente: ne opunem prezenței trupelor militare ale noastre în Albania — din motivația pe care v-am spus-o — și suntem total pentru punerea la dispoziție a Aeroportului Timișoara, de asemenea, pentru alte măsuri de ajutorare a Albaniei.

Să nu uităm că regimul care se găsește acolo este încă nestabilizat din punct de vedere legal.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Din partea grupurilor U.S.D., domnul Sergiu Cunescu.

Domnul Sergiu Cunescu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor colegi,

Dezbaterea de astăzi este o dezbatere care privește o problemă de fond mult mai importantă ca să ne lăsăm duși de anumite interese politice locale și a influența fondul ei.

în apropierea țării noastre a apărut din nou focul, în Albania. O țară foarte apropiată nouă. Albania se găsește în mijlocul unui mozaic foarte complicat de naționalități, de etnii, de regilii, de obiceiuri și de curente politice. în Albania nu este război civil, ci este anarhie! — și răspund unei persoane care se întreba ce este. în Albania există în momentul de față anarhie, datorită unor situații din trecut, dar și mai apropiate.

Poporul albanez, al acestei țări — cea mai săracă și mai umilită de regimurile totalitare, de regimul comunist —, a căzut pradă, după ce s-a răsturnat acel regim, iluziilor că se poate reface situația materială, că oamenii se pot îmbogăți prin jocurile piramidale de tip "CARITAS". Ei bine, evident că și acolo, ca și la noi, această mafie a sustras și ultimii bănuți de trai pe care îi avea această populație. Frustrațiile vechiului regim, umilirile din trecut, hoția care
s-a practicat în ultimii ani — poate și cu acoperire politic㠗 a dus la o explozie socială gravă. Este vorba de anarhie, pentru că nu au existat tabere care să se bată între ele, ci a existat — încă de la început — o explozie împotriva întregii situații și întregului sistem.

Ați văzut că la început se trăgea în aer, după ce au fost devastate toate cazărmile și s-a preluat armamentul, dar în astfel de situații, domnilor, anarhia se poate
transforma fie în război civil — fiindcă se pot coagula anumite curente pe motivele pe care le-am spus: etnice, politice, religioase —, fie anarhia se poate răspândi și în vecinătăți. Noi nu putem fi indiferenți în această privință.

Pe noi ne interesează să se stabilizeze un regim legal în Albania. Un regim nu se poate stabiliza decât dacă populația, dacă societatea este în măsură să-și recâștige încrederea și să nu fie înfometată. în momentul în care societatea, populația poate trăi, atunci se poate reconstitui și un stat. De aceea, acțiunea care este luată prin O.N.U., prin C.S.C.E. și prin U.E., de a trimite ajutoare umanitare în Albania, este calea cea mai bună să se stabilizeze situația și forțele politice să reorganizeze statul. în această privință, inițiativa care a fost luată de Italia — apoi îmbrățișată de multe țări, dar în special de toate țările mari latine din Europa: Franța, Italia, Spania, ni s-a făcut și nouă această invitație — găsesc, credem noi, că este o șansă pentru România să-și manifeste adeziunea la marile valori de care vorbim întotdeauna: solidaritate, umanism, stabilitate, respect reciproc. Cum ar putea România să lipsească de la astfel de acțiune umanitară unde ne-am manifesta ceea ce susținem zi de zi? Trebuie să fim prezenți!

Evident că sunt probleme grele; orice acțiune cere și riscuri. Noi am studiat foarte amănunțit, cu ajutorul cadrelor politice și militare, care este situația, am analizat și ieri foarte amănunțit cu Comisia de politică externă și am fost satisfăcuți de ceea ce ni s-a prezentat.

în primul rând, riscuri există, dar nu există riscurile unei bătălii. Soldații români nu merg acolo pentru a înfige baioneta, ci pentru a distribui făin㠗 ca să vorbim printr-o metaforă. Evident că la orice acțiune de acest fel trebuie apărat cadrul, deci trupele noastre nu vor face decât să apere acțiunile de această formă.

în al doilea rând, ne-am informat și știm că toată organizarea acestei acțiuni este perfectă. Am studiat și diagramele, ni s-au expus și care sunt unitățile, cum sunt înarmate, cum sunt pregătite și am fost satisfăcuți în această privință.

De aceea, domnilor, luând în considerație aceste fapte, luând în considerație că marile puteri s-au declarat de acord cu acțiunea, inclusiv Rusia, că s-a pus o astfel de problemă... (Rumoare.) ...dovedește că acțiunea este absolut justificată.

Noi trimitem acolo voluntari. Acest lucru reprezintă pentru noi o cinste și profit de faptul că este prezent domnul general care s-a ocupat de organizația aceasta. îl rog să transmită din partea noastr㠗 a celor care suntem siguri că acțiunea se va îndeplini spre cinstea României — acelor tineri bărbați curajoși salutul, respectul nostru și urarea: "Să-și îndeplinească misiunea pentru cinstea țării noastre!"

Ca să subliniem acest mesaj către ostașii noștri, v-aș ruga să aplaudăm pentru ca domnul general să transmită mai departe mesajul nostru. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Ultimul vorbitor, doamna Oana Manolescu, din partea Grupului minorităților.

Doamna Oana Manolescu:

Stimați domni președinți,

Stimate colege,

Stimați colegi parlamentari,

Suntem chemați astăzi să dezbatem o problemă foarte sensibilă, atât pentru România, cât și pentru Albania prietenă. Ca prieteni adevărați ai albanezilor, de care românii sunt legați prin rădăcini comune traco-ilire din depărtate vremi și prin apropiere geografică și destin comun și cunoscut fiind faptul că albanezii au avut întotdeauna în poporul român sprijinul moral, cultural și material, nu am rămas indiferenți, în ceasuri de cumpănă, pentru viitorul acestei țări-surori și pentru milioanele ei de locuitori, din care 10% sunt — așa cum s-a mai spus — aromâni.

Ca parte integrantă a marii familii europene, România a fost mereu interesată să ajute poporul albanez, manifestându-și solidaritatea cu acesta și dovedindu-se astfel un furnizor de securitate în Balcani, fapt ce nu trebuie nicicând trecut cu vederea de către U.E. în cazul în care batalionul românesc va pleca în Albania, îmi exprim convingerea că poporul albanez va privi favorabil prezența, în special, a militarilor români în țara sa, îi va privi ca prieteni sosiți să-i dea o mână de ajutor într-un moment când are nevoie cu adevărat de acesta. Cum însă orice activitate omenească presupune și riscuri, cerem firesc o organizare impecabilă a acestei campanii, o bună conlucrare cu autoritățile albaneze și cu comandamentul forțelor multinaționale de protecție pentru ca, la încheierea acestei misiuni, satisfacția pentru contribuția românească la reușita ei să fie deplină.

Propunem să se aibă în vedere și că în zona românească Corcea există o densitate foarte mare de populație aromână, ce poate avea o influență și o poziție și mai favorabilă privind prezența batalionului de militari români.

Deosebit de importantă este viața fiecărui ostaș care face deplasarea în Albania, iar Ministerului Apărării îi revine sarcina ca, împreună cu comandamentul forței multinaționale, să evite orice vărsare inutilă de sânge. Tot deosebit de important este ca militarii români să conștientizeze că fiecare acțiune a lor desfășurată în Albania este menită a aduce un plus din atât de dorita pace în Balcani.

Majoritatea membrilor Grupului parlamentar al minorităților naționale sprijină plecarea batalionului român și dorește succes acestui batalion în acțiunea sa în Albania. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, doamnă.

Trecem acum la dezbaterea proiectului de hotărâre pe

articole.

Titlul. Este vreo observație de făcut asupra titlului?

Nefiind observații, supun la vot titlul.

Cine este pentru acest titlu? Vă mulțumim.

împotrivă? Vă rugăm să numărați. Deci, 35 de voturi împotrivă.

Cine se abține? 44 de abțineri.

Cu 35 de voturi împotrivă și 44 de abțineri, s-a aprobat titlul hotărârii.

Art. 1 alin. 1. Sunt obiecții? (Discuții, rumoare).

Domnul Petre Țurlea (din sală):

Procedură!

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule deputat Țurlea, poftiți. Vă rog ca intervențiile să fie foarte scurte. (Rumoare, discuții.) Intervenția se referă la acest alineat? Concret!

Domnul Petre Țurlea:

Sigur, domnule președinte, de obicei înțeleg bine; sunt chiar intelectual. (Râsete, discuții, aplauze.)

Domnilor colegi,

la acest alineat noi trebuie să votăm niște articole
— niște texte — în general foarte precise. Textul alin. 1 este imprecis. Se spune "trimiterea unor trupe în Albania". Domnul ministru al apărării, Babiuc, ne-a precizat și unde; "în partea de sud a Albaniei".

îl întreb pe domnul Babiuc, de ce a acceptat trimiterea în partea cea mai periculoasă a Albaniei, unde se desfășoară un război civil… (Vociferări, rumoare, discuții.) … și unde toate celelalte țări au refuzat să-și trimită trupe?

îi mai pun două întrebări domnului Babiuc:

1. Dovedește asta disprețul Domniei sale față de viața soldaților români? (Vociferări, discuții, rumoare.)

2. Este de acord domnul Babiuc să-și dea demisia la primul soldat român omorât în Albania datorită hotărârii Domniei sale? (Vociferări, rumoare, discuții.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

Mai este vreo obiecție? Domnul deputat Neagu, dar tot așa: scurt și la obiect!

Domnul Romulus Neagu:

Domnilor președinți,

în legătură cu textul concret al proiectului de hotărâre care se supune votului, doresc să atrag atenția asupra unei inadvertențe și să fac un comentariu privind forma și amploarea.

în ceea ce privește inadvertența, mi-a atras atenția faptul că în Rezoluția nr. 1101/28 martie 1997, pe baza căreia se solicită participarea, Consiliul de securitate al O.N.U. a decis:

"Operațiunea să fie limitată la o perioadă de 3 luni de la data adoptării acestei rezoluții". Deci, până la 28 iunie a.c.

în proiectul de hotărâre supus aprobării ni se cere ca trupele noastre să rămână în Albania, citez: "…începând cu data de 14 aprilie până la 30 septembrie 1997."

Oricine citește aceste două documente este în mare nedumerire în ce privește statutul trupelor noastre în Albania între 28 iunie — când se termină mandatul O.N.U. — și 30 septembrie, când s-ar încheia șederea acestor trupe pe teritoriul albanez.

Desigur, ni se poate spune de către autorii textului că intenția este ca Parlamentul să dea un cec în alb pentru eventualitatea în care Consiliul de securitate al O.N.U. ar prelungi acțiunea forței multilaterale de protecție în Albania pentru o perioadă de încă 3 luni. Această abordare apare însă cel puțin hazardată. Cine este la curent cu practica O.N.U. în materie cunoaște că o asemenea prelungire poate avea loc, după cum foarte bine poate să nu fie inițiată. De asemenea, poate fi inițiată o altă operațiune de menținere a păcii. Parlamentul României nu poate prejudeca o hotărâre ce este de resortul exclusiv al Națiunilor Unite.

Apoi, această supralicitare, departe de a ne aduce aprecieri de supraloialitate, poate fi considerată ca un abuz. Mai mult decât atât, ea evidențiază un pesimism în ceea ce privește acțiunea întreprinsă, pe care O.N.U. nu și l-a permis. (Vociferări, discuții.)

Noi trebuie să așteptăm și să vedem — cum de altfel procedează și O.N.U. — care va fi evoluția situației din zonă și, mai larg, pe plan internațional, și în raport de această evoluție, de ce se va hotărî la O.N.U., să luăm decizia cea mai înțeleaptă la momentul oportun. De aceea, stimați colegi… (Aplauze, discuții.)

Din sală (câteva voci):

Bravo!… Bravo!…

Domnul Romulus Neagu:

…mie mi se pare și sunt convins că acest articol nu trebuie să figureze în hotărârea noastră.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

Domnule ministru Babiuc, doriți să dați o explicație aici? (Discuții.)

Domnul Victor Babiuc:

Domnilor președinți,

Domnilor parlamentari,

în legătură cu chestiunile care s-au ridicat în ceea ce privește dislocarea trupelor pe teritoriul Albaniei, ea a fost decisă nu de către Ministerul Apărării din România, nici de vreun alt minister din altă țară, ci de cei care au discutat situația la fața locului și modul în care se vor distribui aceste trupe.

(Discuții, vociferări.)

Din sală:

Adică?!

Domnul Victor Babiuc:

Nu există zone care să fie favorabile pentru unii dintre cei care merg acolo și altele defavorabile, deoarece toate zonele sunt periculoase. Probabil că există diferențe de pericol de la unele la altele, dar nu se putea decide de la București că noi mergem în locul cel mai favorabil, iar ceilalți se duc în altă parte. Este o chestiune de convenție între cei care participă acolo și nu se poate pune în discuție în modul în care încearcă să pună în discuție colegul nostru de adineauri. Cât privește demisia mea, să mai aibă răbdare!

în ceea ce privește inadvertența față de Rezoluția O.N.U., sigur că dacă luăm lucrurile strict formal, domnul deputat are dreptate. Aici s-a avut în vedere o altă chestiune căreia cred că îi putem găsi împreună o soluție convenabilă. S-a pornit de la premisa pe care ne-o arată practica: nici o misiune nu s-a încheiat în termenul decis în primul moment. Toate misiunile au fost mult, mult mai lungi. Ca să se evite revenirea la dumneavoastră, ca să încurcăm Parlamentul cu alte activități, s-a propus formula care mie mi se pare neîndemânatică în momentul de față și v-aș propune altă variantă care să fie în concordanță cu Rezoluția O.N.U. și cu altele care vor apărea, ceva de genul acesta:

"…o durată care să înceapă de la data Rezoluției nr. 1101 și care să continue până la încetarea mandatului O.N.U." Acel mandat va fi 3 luni, 7 luni, cât va fi, atâta va fi!

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Domnul senator Dumitrașcu.

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

Domnilor deputați…

Din sală:

…și senatori…

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

Fără îndoială că nu voi încerca să vă câștig bunăvoința, pentru că există ceva deasupra noastr㠗 există acel "Monitor Oficial", în care vom rămâne fiecare așa cum suntem, în care vor rămâne atitudinile fiecăruia dintre noi, atitudinea fiecărui partid și ne vor judeca aceia care vor veni după noi. Pe mine mă interesează judecata celor care vor veni. Pe unii dintre dumneavoastră, nu.

Domnilor, fără îndoială, în Albania este o situație cu care în această parte din Europa nu ne-am mai întâlnit. Fără îndoială că Albania, Grecia, ca stat, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehia, Chile au găsit ajutor în România și este firesc să ajutăm Albania în care trăiesc atâția români și în care am fost acum un an și jumătate… (Rumoare, discuții.)

în nici un caz însă pe art. 1 alin. 1, domnule. în nici un caz! Sunt împotrivă! Sunt pentru ajutorare materială. Din cele 52 de miliarde lei pe care le avem — zicem noi "ca rezervă" și din care suntem gata să dăm 100 miliarde din cele 52 de miliarde! — eu cred că putem trimite jumătate din suma aceasta ca ajutoare materiale. în nici un caz trimiterea de soldați români!

(Discuții, vociferări, rumoare.)

Art. 1 spune: "un detașament în valoare de un batalion".

Domnilor, dați-mi voie să vă spun că la Vlora, în 1918…

Domnule, dumneata ai fost vreodată parlamentar? (Vociferări puternice.)

Parlamentarul este un tip bine crescut! (Vociferări, discuții.)

Așa!

Domnul Ion Diaconescu:

Vă rog! Vă rog! Lăsați oratorul, nu-l mai întrerupeți!

Aveți cuvântul.

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

Domnule președinte, asigurați sau nu ordinea? Noi nu putem asigura ordinea în acest Parlament și mergem în Albania să organizăm ordinea… (Râsete, aplauze, vociferări, discuții.)

Vai de sufletul nostru! (Aplauze, vociferări.) Și albanezii sunt civilizați.

Domnul Ion Diaconescu:

Aveți cuvântul! Domnule Dumitrașcu, aveți cuvântul! Nu mai dialogați cu sala.

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

Da.

Domnilor,

Vroiam să amintesc următorul lucru. între 1918–1919, regiunea Vlora a fost ocupată de italieni cu o armată de 20.000 de oameni și cu o escadră. 4.000 de albanezi au dat peste cap armata și i-au alungat pe italieni de acolo. Ce căutăm noi?!… (Vociferări, discuții.) Pe cine, de cine…?!

Domnilor, dacă credeți că mă intimidați, vă înșelați! Nici măcar prin voce nu puteți să mă opriți. (Vociferări.) Așa!

Domnilor… domnilor…

Din sală:

Nu suntem domni, ci tovarăși.

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

?!… Bine, tovarăși, atunci! Tovarăși, toți cei care vă simțiți secretarii de partid, din partea aceasta. Sunt tovarășii mei. (Aplauze, râsete, vociferări, discuții.) Cine se simte secretar de partid? Așa! (Vociferări.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă rog! Lăsați-l pe domnul Dumitrașcu să vorbească. Vă rog să vă mărginiți la acest alineat. Spuneți câteva cuvinte la acest alineat.

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

Nu pot vorbi. (Vociferări.)

Domnilor, propunerea mea — împărtășită, în mare măsură, și de altă lume — este următoarea: întâi trimitem ajutoare de 2–3 miliarde de dolari. Nu putem face comparație între modul în care am trimis trupele în Somalia, Angola și în celelalte părți, fiindcă este vorba de altceva.

în al treilea rând, am primit chiar în vara asta vreo 2–300 de copii la odihnă în România — ar fi o chestiune omeneasc㠗 pui de români, din ăia care să se simtă bine în România, nu să se simtă bine românii de acolo cu armata română pe capul lor, fiindcă nu știm de partea cui sunt românii de acolo; sunt cei care trag sau cei care nu trag?… (Discuții, rumoare.)

Cunosc mai multă istorie decât dumneata, domnule, care habar nu ai pe ce lume trăiești! (Aplauze, râsete, rumoare, vociferări.)

Propun votul… (Vociferări.)… propun votul cu…

Din sală:

Teoria lui Roesler! … (Râsete.)

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

…a lui Roesler… (Vociferări puternice.)

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule Dumitrașcu!

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

…a lui Roesler este lăudată de cel mai mare istoric american cunoscător al românilor. Așa! O să vi-o citesc… (Rumoare, discuții, vociferări.)

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule Dumitrașcu, mă simt obligat să vă retrag cuvântul dacă mai continuați așa. Vă rugăm! Spuneți ce aveți de obiectat în legătură cu acest lucru. Lăsați toată istoria, că nu…

(Discuții, rumoare.)

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

Domnule, cu această lume necivilizată nu am cum să vorbesc, este evident! (Discuții, vociferări.)

Albania… Albania… Albania de care râdeți… (Rumoare, vociferări.)… astăzi este un stat superior… (Rumoare, vociferări.)

Domnilor, eu propun ca votul să fie, așa cum se cuvine, cu bile, la această hotărâre — pe care deja o respingem de la primul ei alineat, de la primul articol —, dar țineți minte că vor veni judecătorii după noi și vor judeca atitudinile de aici. (Rumoare, discuții, vociferări.)

Uneori, unii dintre dumneavoastră se cred venind de la un meci cu Rapidul, pe peronul gării de la București. (Vociferări, rumoare.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumesc. Comisia a înaintat aici o propunere a…

(Domnului senator Gheorghe Dumitrașcu i se dă, din sală, o cravată.) (Aplauze, râsete, discuții, vociferări.)

Din sală (mai multe voci):

Bravo! Bravo!

Domnul Ion Diaconescu:

Domnilor ... (Se întrerupe microfonul.)

Din sală (mai multe voci):

Microfonul!… Microfonul!… Cine a întrerupt microfonul?

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

…Domnia ta îmi dai cravată, ca eu să-ți dau capul. Nu aveți dumneavoastră umeri pentru capul meu! (Vociferări, rumoare.)

Domnul Ion Diaconescu:

Poftiți la loc, domnule Dumitrașcu. (Vociferări.)

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

Domnule președinte, drept la replică!

Domnul Ion Diaconescu:

Poftim!

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

Domnilor, respectuos vă mulțumesc frumos pentru această cravată. Este a cincisprezecea pe care o am, dar dumneavoastră ați vrea să vă dau capul pentru această cravată. Nu meritați dumneavoastră capul meu. (Discuții, rumoare, vociferări.)

Din sală:

Și mai grav! (Vociferări, discuții.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

Vă rugăm!… Comisia! S-a făcut aici o propunere din partea domnului ministru Babiuc, ca să se menționeze, în loc de "până la 30 septembrie", "până la încetarea mandatului".

Ce aveți de spus, comisia? Comisia, de acord. Da.

Supun la vot acest amendament. (Vociferări, rumoare, discuții.) Mai întâi…

Domnul Ioan Gavra:

Domnule președinte,

Regulamentul Camerei Deputaților, Regulamentul ședințelor comune spune următorul lucru: "Nu cereți celor două persoane din loje, că nu sunt comisii, ci persoane din comisii".

Din lojă:

Reprezentanți.

Domnul Ioan Gavra:

Reprezentanți, da, dar nicidecum comisii!! Ați fost cumva învredniciți de comisiile dumneavoastră? Nu! Deci orice propunere de amendare se discută în comisii în întregul lor. Vă rog frumos să respectați regulamentul!

Vă mulțumesc frumos. (Discuții, rumoare.)

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

(Vociferări, discuții.)

Dacă s-ar putea… (Rumoare, discuții.)

Din sală (câteva voci):

Microfonul!

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule chestor, să vină cineva de la serviciul tehnic aici.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule președinte,

Rugămintea este să-i întrebați pe cei care se ocupă de microfoane ce apartenență politică au.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș vrea să ridic o chestiune de procedură.

Domnul deputat Neagu a arătat, într-adevăr, o inadvertență în ceea ce privește formularea proiectului de hotărâre, dar acest proiect de hotărâre, de fapt, nu realizează decât o traducere în formule — să spunem tehnice — a intențiilor cuprinse în scrisoarea pe care ne-a transmis-o domnul Președinte Emil Constantinescu. Eu nu cred că noi putem, la acest moment, să modificăm scrisoarea și mesajul implicit cuprins în această scrisoare. Cu alte cuvinte, noi nu am putea să acceptăm o astfel de modificare decât în măsura în care domnul Președinte Emil Constantinescu ne-ar confirma acest lucru, sau — sigur — unul dintre reprezentanții săi. Pe de altă parte, eu am o observație de procedură, de care ar trebui poate să ținem seama cu alte ocazii.

Noi am fost tentați să intervenim, să facem amendamente la acest proiect de hotărâre, pentru a-l face convenabil și punctelor noastre de vedere. Până la urmă, această hotărâre este o hotărâre a Parlamentului. Dar ni s-a explicat și am acceptat explicațiile respective, că noi nu putem — în final — decât să ne exprimăm "pentru" sau "împotrivă" acestei hotărâri, pentru că ea, de fapt, transcrie, cum spuneam, scrisoarea care a venit de la Președintele Emil Constantinescu. Și am acceptat acest argument. Dar pare foarte ciudat sub aspectul procedurii parlamentare ca pe un proiect de hotărâre a Parlamentului noi să nu putem să intervenim în cursul dezbaterilor. Și, ca atare, datorită acestui motiv, nici comisiile noastre nu ar putea la acest moment să accepte un amendament care părea de bun-simț, așa cum el a fost făcut astăzi aici.

Din acest motiv, poate, cu alte ocazii, să încercăm să modificăm, când vom mai avea astfel de situații, să modificăm sub aspect tehnic procedura și noi să aprobăm o hotărâre în care să se spună că ne-am însușit scrisoarea de la Președinție, să fie formulată în termeni, prescriptic, iar noi să adoptăm o hotărâre prin care să spunem că acceptăm sau suntem de acord cu scrisoarea Președintelui, care este dată în anexă.

în felul acesta, votul nostru este prin "Da" sau "Nu", în legătură cu mesajul care este cuprins în hotărâre.

îmi pare rău că am ridicat această chestiune la acest moment, dar cred că este bine să construim o practică coerentă și în același timp să acordăm respectul cuvenit mesajelor care vin de la Președintele României, în același timp, însă, să menținem prerogativele Parlamentului. Fiindcă, iată, suntem acum într-o situație în care — practic — nu putem interveni atunci când am observat o disfuncție decurgând din corelarea textelor între rezoluția Consiliului de Securitate și proiectul de hotărâre.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Petre Roman:

Măvădînobligațiadeafaceprecizareapecareacerut-o domnul deputat Adrian Năstase, citind din scrisoarea domnului președinte Emil Constantinescu ce mi-a fost adresată.

"…Batalionul de infanterie încadrat pe bază de voluntariat să îndeplinească misiuni în cadrul forței multinaționale de protecție în Albania, până la sfârșitul lunii septembrie 1997"…

Deci, hotărârea respectivă reia această chestiune.

Pe de altă parte, noi suntem suverani în a adopta orice fel de modificare, pentru că aceasta este situația Parlamentului României, așa cum o arată Constituția României.

Domnul Adrian Năstase (din sală):

"Noi suntem Parlamentul!"…

Domnul Petre Roman:

Noi suntem Parlamentul, exact!

Deci nu există nici o inadvertență… Noi suntem Parlamentul, împreună cu dumneavoastră… fiindcă sunteți prezenți. (Rumoare, aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Date fiind observațiile care s-au făcut, domnule ministru Babiuc, vă mai mențineți amendamentul?

Da. Vă mulțumim.

în consecință, nemaifiind acest amendament în discuție, vă propun spre aprobare alin. 1 din art. 1 așa cum este în hotărâre.

Cine este pentru? Vă mulțumim.

Cine este împotrivă? Vă rugăm numărați. 137 voturi împotrivă.

Abțineri?

Din sală:

Să se numere voturile "pentru"…

Domnul Ion Diaconescu:

Doriți să numărăm voturile "pentru", da? Că tot avem timp de stat!

Poftiți, vă rog, voturi pentru.

Cu 251 voturi pentru și 137 voturi contra, alin. 1 a fost aprobat. (Aplauze.)

Abțineri? Nu sunt abțineri! Oamenii sunt tranșanți. Două abțineri, poftim!

Alin. 2. Vreo obiecție? Nefiind…, că de fapt s-a obiectat până acuma,… supun la vot alin. 2.

Cine este pentru? Se repetă votul, nu? înseamnă că nu mai numărăm.

împotrivă? Mult mai puține. Numărați, vă rog, împotrivă. 35 voturi împotrivă.

Abțineri?

Cu 35 de voturi împotrivă și 44 abțineri, alin. 2 a fost aprobat.

Alin. 3.

Cine este pentru?

Mulțumim.

împotrivă?

Poftiți, domnule deputat. Intervenție la alin. 3.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

în primul rând, v-aș ruga să adunați voturile, să vedeți că sunt mai multe decât parlamentari. Dar nu asta este important acuma. (Aplauze.)

Vreau să fac o propunere de amendare.

Deci, domnilor colegi, îmi permit să fac un amendament pentru că este în scrisoarea domnului Președinte Emil Constantinescu. Și, după alin. 2 de la art. 1, a se reintroduce un alineat nou: "România va acorda Albaniei ajutor umanitar. Tipul și valoarea acestuia vor fi stabilite de către Guvernul României". Pentru că este cuprins în scrisoarea domnului Președinte Emil Constantinescu către Parlamentul României.

Domnul Ion Diaconescu:

Dar alin. 2 s-a votat deja! Complicăm lucrurile.

La remarca domnului deputat că au ieșit voturi mai multe decât oameni, au fost 251, 137 și adunate fac 388, față de 480 cât suntem aici.

S-a greșit cu o sută la numărătoare…

Din sală:

Și câți sunt prezenți în sală?!

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule ministru Babiuc, poftiți.

Domnul Victor Babiuc:

în legătură cu amendamentul care s-a propus, vreau să vă aduc aminte tuturor că ajutorul umanitar îl decide Guvernul României. Nu are nevoie de împuternicire specială, deci amendamentul este inutil.

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim. Deci este de prisos o asemenea propunere.

Alin. 3.

Cine este pentru? Mulțumim.

împotrivă? 38 de voturi împotrivă.

Abțineri? 21 de abțineri.

Deci alin. 3 a fost adoptat cu majoritate de voturi.

Art. 1 în întregime supus la vot.

Cine este pentru? Vă mulțumim.

Cine este contra? 111 voturi împotrivă.

Abțineri? 24 abțineri.

Cu majoritate de voturi, art. 1 a fost votat.

Art. 2.

Poftiți, domnule deputat.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnilor președinți,

Domnilor colegi,

în primul rând, în cuvântul meu am ridicat două probleme. Prima și cea mai importantă este suma, care nu concordă cu cea prevăzută în Legea bugetului, din proiectul de lege a bugetului.

Costurile sunt de peste 90 de miliarde de lei, or, în Legea bugetului, dacă nu mă înșel, sunt circa 69 de miliarde prevăzute la rezerva bugetară. De unde se ia diferența?

A doua problemă.

Aș dori, domnule ministru Babiuc, să ne precizați aici, din aceste costuri estimate pentru această perioadă care este înscrisă în art. 1 alin. 1, cât este costul pentru întreținere și cât este pentru dotare tehnică.

Domnul Victor Babiuc:

în prima mea intervenție am răspuns la această întrebare, mai puțin sub aspectul defalcării.

Pentru 3 luni de zile costurile totale sunt 61 de miliarde lei. Pentru 6 luni de zile, deci până la 30 septembrie 1997, costurile sunt de 91 de miliarde lei. Defalcarea pe întreținere, dotare tehnică nu pot să o fac acum, nu am la mine documentația. (Rumoare.)

Domnul Ion Diaconescu:

Nemaifiind alte intervenții, supun art. 2 la vot.

Cine este pentru? Mulțumim.

împotrivă? 87 de voturi împotrivă.

Abțineri? 44 de voturi.

Cu majoritate de voturi, art. 2 a fost votat.

Supunem acum la vot hotărârea în întregimea ei. (Rumoare.)

Din sală:

Procedură de vot…

Domnul Ion Diaconescu:

Da, poftiți, domnule Gavra.

O intervenție.

Domnul Ioan Gavra:

Deci, domnule președinte, a fost o propunere din sală, la luarea de cuvânt, ca să adoptăm această hotărâre prin vot secret cu bile. A fost deja făcută și vă rog frumos să dați voie grupurilor parlamentare să-și exprime opinia în legătură cu această procedură de vot.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Supunem la vot propunerea domnului Gavra sau a grupului parlamentar din care face parte domnul Gavra, de a se vota cu bile.

Cine este pentru? 137 de voturi.

Insuficient pentru a promova această hotărâre.

(Rumoare.)

Domnule Tabără, poftiți.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

P.U.N.R.-ul a avut o manifestare cu 2-3 săptămâni în urmă, tocmai pentru încălcarea procedurilor.

Cred că atunci când discutăm lucruri serioase toți suntem interesați ca acestea să iasă bine, pentru că este responsabilitatea noastră, a tuturor.

Astăzi și mai ales la întrebările pe care am încercat să le punem, pentru o problemă de maximă importanț㠗 nu este nici măcar acea diferență de preț la pâine — nu ni
s-a răspuns la întrebări. Și vreau să vă spun că nu este posibil ca defalcarea… (Rumoare.)

…Nu este vorba de tras de timp — este vorba de a clarifica niște probleme, pentru că, atunci când venim în fața Parlamentului, trebuie să venim și să cunoaștem tot ceea ce votăm. Aici era vorba și de dotarea tehnică a acestui batalion care pleacă și este și un argument și a fost un argument întotdeauna când au plecat trupele noastre în afară, că este vorba și de dotare. V-aș ruga să vorbiți așa și când va fi vorba de bugetul apărării naționale.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Era procedură despre felul cum să votăm. Deci rămâne să vedem dacă a căzut propunerea domnului Gavra. Votul deschis.

Cine este pentru? Vă mulțumim.

Cine este împotrivă?

Nu mai numărăm că s-a numărat adineauri. (Proteste.)

Vă rugăm, nu este asta o metodă de a pierde timpul…

Numai în legătură cu votul, vă rog!

Domnul Gheorghe Cristea:

Numai în legătură cu votul.

Stimați colegi,

Vreau să cred că tratați serios discuția. Mă refer la dumneavoastră, puteți și să mă înjurați. Am numărat aici de 4 ori consecutiv același număr de deputați și mai știți dumneavoastră că ați introdus această practică, cvorumul o dată constatat se aplică pentru toate voturile care se dau la un articol sau la proiectul respectiv.

Deci el există și nu are rost să numărăm din 3 în 3 secunde 450 de oameni, pentru că cineva vrea să facă acest lucru. (Proteste, rumoare.)

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule Gavra, nu vă dau cuvântul!

în timpul votării nu se mai admit nici un fel de intervenții!

Supun legea la vot în totalitatea ei.

Cine este pentru? 239 voturi pentru.

Cine este împotrivă? 65 de voturi.

Abțineri? 64 de voturi.

Hotărârea a fost adoptată cu 239 de voturi pentru, 65 împotrivă și 64 abțineri.

Vă mulțumim. (Aplauze.)

Poftiți, domnule Năstase.

Vă rugăm să nu părăsiți sala, programul continuă, este foarte încărcat.

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

îmi dați voie să exprim votul nostru într-o procedură obișnuită, deci o explicație de vot după vot.

Grupul nostru parlamentar s-a abținut de la acest vot pentru o rațiune foarte simplă. Deși înțelegem necesitatea de a participa la acțiuni de acest gen, înțelegem necesitatea de a coopera cu Consiliul de Securitate al O.N.U. și cu trupele N.A.T.O. din flancul de sud, am examinat modul în care România a participat la astfel de acțiuni până acum, nu am vreme să vă prezint soluțiile pe care împreună le-am acceptat de-a lungul vremii, ele toate au vizat participarea la acțiuni de menținere a păcii, într-adevăr, la acțiuni umanitare, am fost de acord să trimitem spitale sau unități de geniu, iar într-un singur caz, atunci când am acceptat să trimitem un contingent de militari, am făcut acest lucru luându-ne toate prevederile necesare, adăugând într-un articol al hotărârii noastre că Parlamentul României își va exercita cu privire la aceste operațiuni dreptul de a analiza și controla condițiile în care militarii români își desfășoară activitatea, posibilitatea ca aceste forțe să fie retrase în cazul în care părțile nu vor respecta Protocolul de la Lusaka; este vorba de decizia noastră prin care
s-a aprobat participarea României la operațiuni de menținere a păcii în Angola.

Astfel de clauze și o astfel de preocupare nu există în hotărârea pe care noi am aprobat-o.

Considerăm că nu era normal să participăm cu unități de luptă, cu trupe pentru acțiuni, care ar putea să ne ducă în prima linie. De aceea, noi suntem de acord în continuare cu facilitățile care ar putea să fie puse la dispoziție pentru operațiunile, într-adevăr, de menținere a păcii în Albania, însă abținerea noastră se justifică prin faptul că dorim să nu fim coresponsabili pentru o decizie care ar putea să sacrifice vieți omenești pentru un joc de interese și între puteri care ar putea să ne depășească.

Vă mulțumesc.

(Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Domnule Țurlea, poftiți.

Domnul Petre Țurlea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să vă aduc cu cel mai mare respect la cunoștință următorul lucru care a viciat fundamental acest vot.

în sală, la parter, în pofida regulamentului nostru, s-au aflat 12 funcționari parlamentari și ziariști care au votat cu toții pentru această hotărâre, deci în favoarea regulamentului. (Aplauze.)

Este un lucru cu totul inadmisibil! Asigurați, domnule președinte, respectul pentru acest Parlament! Nu poate să vină oricine de pe stradă că voteze împotriva unui lucru sau pentru un lucru în acest Parlament! (Vociferări, aprobări.)

Domnul Ion Diaconescu:

Afirmațiile domnului Țurlea sunt total eronate și răuvoitoare. Vă rugăm. Este o ofensă care se aduce și chestorilor și tuturor celor care au numărat. Vă rugăm!

Da, poftiți, domnule Popescu.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnilor președinți,

Și domnilor colegi,

Post festum, pentru că domnul Năstase a ținut să ia cuvântul și fiindcă există în sală și domnul Dan Marțian, domnul profesor Dan Marțian și alți domni care au fost în Parlamentul precedent, îmi permit respectuos să vă aduc aminte, mă refer la continuitatea de poziție și de idei, că noi, când am fost în opoziție, când ați cerut să se voteze astfel de măsuri, am fost alături de dumneavoastră și nu am făcut nici un fel de obstacole și obstrucțiuni.

Dar s-a spus atunci, eu am spus, și cred că își aduc aminte toți colegii noștri din această parte, care erau atunci în Parlament, că politica externă aparține țării și nu partidelor. Noi am introdus această idee care este valabilă, unanim admisă în toate parlamentele României din 1900 încoace. Și întotdeauna s-au găsit soluții comune. Argumentele aduse: că o să moară, că n-o să moară, sunt într-adevăr frumoase, sunt seducătoare. Dar vă rog să vă întrebați ce se întâmplă dacă mâine vin eschimoșii de la Polul Nord peste noi și dacă părinții americani sau congresmanii americani, sau cei din Franța, sau cei din Germania ar raționa la fel și ar spune: "de ce să se ducă și să moară copilul meu acolo, pentru România?!"

Trebuie să reținem, odată pentru totdeauna dragi colegi, că astăzi pacea și războiul au devenit indivizibile și că apărând acolo, apărăm aici.

Vă rog respectuos să acceptați aceste idei, cel puțin în sinea dumneavoastră.

Dar vreau să-l felicit pe domnul Năstase, pentru că în luarea sa de cuvânt a recunoscut că există disfuncțiuni în regulament, între diferite texte.

Eu, de aceea, în mod expres, țin să-l felicit pe domnul profesor, pentru că este consecvent în această atitudine, și de unde rezultă că eu cred că nu se va împotrivi nimeni dintre dumneavoastră când noi vom dori să modificăm, să îmbunătățim aceste regulamente.

Vă mulțumesc, deci, foarte mult.

Rezultă mereu că există, inversez accentul, lacune multe, foarte multe lacune — așa vorbea un tovarăș
demult, de care știm, — lacune, multe lacune, atât în Constituție, și lacune multe și în regulamente.

în sfârșit, în legătură cu multa teorie făcută despre faptul că nu se arată detaliat diferitele posturi. Nu cumva ar fi trebuit să arătăm și câte puști, și câți ciorapi, și câte cizme?!

Mie mi se pare că trebuie să vedem cu seriozitate, exact cum spunea domnul Tabără, nu?

Domnule Tabără, nu vă supărați, noi nu am discutat atunci câte șosete și câte cartușe la fiecare pistol.

Dumneavoastră ați venit și ne-ați cerut niște lucruri și noi le-am votat, cu încredere, fiindcă politica externă a țării este politica țării și nu a unui oarecare grup.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule Popescu, vă rugăm, terminați.

Intrerup discuțiile asupra acestui punct la ordinea de zi, vă rugăm, nici o discuție. Vor acuma să vorbească toți, nici domnul Szab", nici domnul Tabără, nimeni nu mai discută! S-au întrerupt discuțiile asupra acestui subiect!

(Din sală, se cere dreptul la replică.)