Marian Enache
Marian Enache
Sittings of the Chamber of Deputies of February 18, 1997
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 18-02-1997 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 18, 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.2 Marian Enache - analiză a cauzelor ce au generat acțiunile de protest ale magistraților de la unele instanțe judecătorești din București;

Domnul Vasile Lupu:

................................................

Are cuvântul domnul Marian Enache și se pregătește domnul deputat Petre Țurlea.

Domnul Marian Enache:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea se referă la acțiunile de protest inițiate de magistrații de la unele instanțe judecătorești din București, al căror ecou rămâne actual.

Mai întâi, cred că trebuie sa dovedim onestitate și să dăm o calificare adecvată acestor manifestări, considerându-le în intenția și în realitatea lor ca reprezentând o atitudine de avertizare adresată întregii societăți cu privire la condiția socio-umană insuportabilă în care se zbat slujitorii justiției.

Așadar, magistrații nu au făcut nici grevă, nici frondă și nici n-au oprit fluxul firesc al justiției, drepturile și libertățile cetățenilor nefiind afectate în vreun fel. Domniile lor au apelat doar la o modalitate, ce-i drept mai expresivă, de a informa puterea de stat și societatea civilă despre condițiile mizere și inumane în care sunt nevoiți să-și desfășoare activitatea, sugerându-ne faptul că între exigențele pe care le cerem justiției și ceea ce îi oferim ca și garanții există un decalaj dramatic, care poate compromite și demonetiza actul fundamental al rostirii dreptului.

Care sunt avatarurile magistratului român de astăzi?

Mă voi rezuma doar la evocarea lor:

    • frigul sălilor de ședință;
    • criza spațiilor de lucru;
    • lipsa amenajărilor celor mai elementare în interiorul lor;
    • numărul redus al personalului auxiliar calificat și eficient;
    • lipsa utilajului modern operațional, puținele mașini de scris fiind veritabile piese muzeale;
    • insecuritatea personală în raport cu riscurile pe care le comportă judecata unor pricini cu miză publică și patrimonială;
    • salariile modeste din care magistrații nu-și pot procura nici literatura de specialitate, nicidecum să-și permită o viață decentă;
    • volumul copleșitor al cauzelor pe care le soluționează (cu titlu de exemplu, un judecător instrumentează într-o ședință 100 de dosare și redactează într-un an mii de hotărâri).

Desigur că unele aspecte ale acestui tablou faptic nu le regăsim la toate instanțele din țară. Dar un fapt este sigur: dacă pătrunzi în Palatul Justiției din București, ești întâmpinat de o imagine coșmarescă, în care punctul culminant, halucinant aș putea spune, il constituie momentele in care, din lipsa amenajărilor cuvenite, magistrații se amestecă uneori cu inculpații.

Din informațiile pe care le dețin, rezultă că acest semnal de alarmă care ne-a fost transmis este susținut, pe bună dreptate, și de judecătorii stagiari, care, venind în contact cu realitățile pe care vi le-am descris, au fost șocați și revoltați totodată.

Această stare de fapt inadmisibilă afectează și pe procurori și, în general, întregul personal angajat în serviciile instanțelor noastre, determinând fenomenul exodului cadrelor spre avocatură, notariate și chiar politică.

Este regretabil faptul că statul și societatea întârzie să asigure justiției, în realitate și nu declarativ, rangul care i se cuvine în mod natural în sistemul autorităților publice.

Riscul de care se teme justiția română, în plan principial, este acela de a nu fi folosită și condiționată de celelalte puteri. Alternanțele politice, firești într-un stat democratic, nu trebuie să înfrângă sau "să modeleze" puterea judecătorească, transformând-o într-un instrument militant al luptei politice. Imixtiunea celorlalte puteri, presiunea lor asupra justiției, pot crea un pericol real, conducând la structurarea unei justiții oligarhice sau, dimpotrivă, a unei justiții populiste, ceea ce ar putea distorsiona întreg sistemul social. Precedentul justiției comuniste ilustrează strălucit acest fapt.

Deoarece justiția este considerată ca o putere a echilibrului social, mașinăria ei nu trebuie să fie antrenată în activități senzaționale și revanșarde, ea nu trebuie să intre în arena patimilor politice. Spre deosebire de celelalte puteri, care sunt mai pasionale, mai interesate și chiar concurențiale, justiția trebuie să rămână calmă și echilibrată, deoarece ea are privilegiul de a judeca faptele oamenilor, mai ales în societatea românească traumatizată de psihoze și obsesii.

Justiției, în democrație, ca să poată împărți dreptatea, îi este suficient cadrul statului de drept și nu acela al statului justițiar generator de procesomanie și delațiune.

Se cunoaște că dreptul și jurisprudența franceză postrevoluționare, care au creat statul de drept modern, au fost configurate de înțelepciunea și echilibrul judecătorilor Franței, care întotdeauna au dat soluții chibzuite și raționale, potrivit constantelor juridice, temperând impetuozitatea și excesele conjuncturale ale oamenilor politici. De aceea, nu trebuie să forțăm justiția să judece la comanda sau la luminile noastre, întrucât ea știe ce trebuie să facă pentru ca firavele și incompletele noastre instituții, precum și spiritul nostru public, să nu derapeze în autoritarism și justițiarism gratuit.

Doamnelor și domnilor,

Mulți demnitari de la noi au cerut justiției un comportament ireproșabil, chiar ideal, iar uneori au incriminat-o vehement, dar puțini au fost aceia care să o sprijine, redându-i respectul și demnitatea care i se cuvin.

Trebuie să înțelegem mai repede și mai bine că este util să dizolvăm marea superstiție a proeminenței celor două puteri, legislativă și executivă, până la găsirea unui echilibru necesar cu puterea judecătorească.

Până în prezent, guvernele precedente au edificat un anumit segment al reformei justiției la nivel instituțional și material, care însă trebuie continuată și aprofundată de către noua putere, căreia îi incumbă responsabilități concrete în acest domeniu.

În acest cadru, reamintim conducerii Primăriei Capitalei, care a deținut continuu această administrație, și actualei puteri, că se află într-o majoră întrârziere cu privire la rezolvarea problemei sediilor instanțelor din București și a terenurilor promise pentru construcțiile necesare.

Pe de altă parte, credem că distinsul ministru al justiției, domnul Valeriu Stoica, animat de bune și noi intenții, va depune în Parlament proiectele de legi care vor îndrepta situația dificilă în care se găsesc acum unele instanțe și slujitorii lor, iar noi, deputații, va trebui să îl sprijinim în demersul său.

Doamnelor și domnilor,

Ca și dumneavoastră, și mie îmi repugnă patetismul, dar, dacă vrem să avem o justiție dreaptă, demnă și operativă, atunci trebuie sa vă îndemn să lăsați justiția independentă să-și păstreze vocația, asigurându-i doar condițiile optime pentru desfășurarea activității sale.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 18 august 2022, 13:48
Telephone: +40213160300, +40214141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro