Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of February 18, 1997
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 18-02-1997 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 18, 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,52.

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Ioan Gavra și Miron Tudor Mitrea, secretari.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Bună dimineața!

Declar deschisă ședința de astăzi, marți, 18 februarie 1997, a Camerei Deputaților, anunțându-vă că, din totalul celor 343 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 231 deputați. Participă la alte acțiuni parlamentare 20 de deputați. Sunt absenți 112. Cvorumul prevăzut de art.128 din regulament este întrunit în numărul de 172 de membri ai Camerei Deputaților.

Potrivit programului aprobat, urmează cele 50 de minute pentru diverse intervenții ale deputaților.

 
Mircea Mihai Munteanu - pledoarie pentru urgentarea dezbaterii Legii funcționarului public;

Are cuvântul domnul Mircea Mihai Munteanu, Grupul parlamentar PNȚCD, și apoi se pregătește domnul deputat Marian Enache.

 

Domnul Mircea Mihai Munteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Săptămâna trecută, însoțind doi distinși colegi ai noștri, pe doamna deputat Mariana Stoica, în calitate de președinte al Comisiei Parlamentului României pentru Integrarea Europeană, și domnul deputat Mișu Negrițoiu, vicepreședintele aceleiași comisii, am făcut o deplasare la Bruxelles pentru pregătirea sesiunii de primăvară a Comisiei Mixte a Parlamentului European și Parlamentului României.

Am constatat cu satisfacție că majoritatea celor pe care i-am contactat, numeroși parlamentari europeni, în frunte cu noul președinte al comisiei, pentru România, domnul Antonio Strakatelis, și cu vicepreședintele Ombreta Koli, precum și înalți funcționari ai Parlamenutlui Europei, au apreciat în mod pozitiv progresul democrației în România. Ei însă ne țin datori cu câteva probleme. Unele dintre aceste probleme sunt reale, altele sunt derivate din lipsa de cunoaștere a parlamentarilor europeni sau, dacă vreți, din incapacitatea noastră de a mediatiza ceea ce este rezolvat totuși în România în legătură cu problemele la care ei se referă.

Sunt unele probleme care se pot rezolva repede, altele care necesită durată mai lungă. Sigur, printre aceste probleme se numără și starea economiei noastre, apreciată de ei ca încă insuficient de performantă, dar și unele probleme cum ar fi încă insuficienta integrare, armonizare a legislației noastre cu legislația europeană, problema copiilor străzii sau, încă cu valoare de prejudecată, nerezolvarea suficientă, după concepția lor, a aspectului juridic a problemei homosexualilor. Dar, printre aceste probleme, pe care totuși le putem rezolva cu rapiditate, am constat că se dă o importanță accentuată Legii funcționarului public. Eu știu că din legislatura trecută acest proiect de lege figura pe ordinea de zi a Senatului. Încă din 1993, cred, am participat la niște dezbateri comune ale comisiei de specialitate a Senatului cu membri ai comisiei omoloage de la Camera Deputaților. Am beneficiat, la un moment dat, de sfaturile interesante ale unor experți străini. Cu toate acestea, în legislatura ce s-a epuizat, acest proiect de lege nu a fost adus în fața plenului, nici al Senatului măcar, și cu atât mai puțin nu a fost avansat la Camera Deputaților.

Cred că este important ca Biroul permanent al Camerei noastre să facă diligențele cuvenite pe lăngă organismul corespunzător de la Senat, pentru ca totuși acest important proiect de lege să fie dezbătut, să fie finalizat la Senat și apoi să fie trecut, în sfârșit, la Camera Deputaților. Cred că prin adoptarea acestei legi mai punem o cărămidă la edificiul integrării României în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Marian Enache - analiză a cauzelor ce au generat acțiunile de protest ale magistraților de la unele instanțe judecătorești din București;

Are cuvântul domnul Marian Enache și se pregătește domnul deputat Petre Țurlea.

 

Domnul Marian Enache:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea se referă la acțiunile de protest inițiate de magistrații de la unele instanțe judecătorești din București, al căror ecou rămâne actual.

Mai întâi, cred că trebuie sa dovedim onestitate și să dăm o calificare adecvată acestor manifestări, considerându-le în intenția și în realitatea lor ca reprezentând o atitudine de avertizare adresată întregii societăți cu privire la condiția socio-umană insuportabilă în care se zbat slujitorii justiției.

Așadar, magistrații nu au făcut nici grevă, nici frondă și nici n-au oprit fluxul firesc al justiției, drepturile și libertățile cetățenilor nefiind afectate în vreun fel. Domniile lor au apelat doar la o modalitate, ce-i drept mai expresivă, de a informa puterea de stat și societatea civilă despre condițiile mizere și inumane în care sunt nevoiți să-și desfășoare activitatea, sugerându-ne faptul că între exigențele pe care le cerem justiției și ceea ce îi oferim ca și garanții există un decalaj dramatic, care poate compromite și demonetiza actul fundamental al rostirii dreptului.

Care sunt avatarurile magistratului român de astăzi?

Mă voi rezuma doar la evocarea lor:

    • frigul sălilor de ședință;
    • criza spațiilor de lucru;
    • lipsa amenajărilor celor mai elementare în interiorul lor;
    • numărul redus al personalului auxiliar calificat și eficient;
    • lipsa utilajului modern operațional, puținele mașini de scris fiind veritabile piese muzeale;
    • insecuritatea personală în raport cu riscurile pe care le comportă judecata unor pricini cu miză publică și patrimonială;
    • salariile modeste din care magistrații nu-și pot procura nici literatura de specialitate, nicidecum să-și permită o viață decentă;
    • volumul copleșitor al cauzelor pe care le soluționează (cu titlu de exemplu, un judecător instrumentează într-o ședință 100 de dosare și redactează într-un an mii de hotărâri).

Desigur că unele aspecte ale acestui tablou faptic nu le regăsim la toate instanțele din țară. Dar un fapt este sigur: dacă pătrunzi în Palatul Justiției din București, ești întâmpinat de o imagine coșmarescă, în care punctul culminant, halucinant aș putea spune, il constituie momentele in care, din lipsa amenajărilor cuvenite, magistrații se amestecă uneori cu inculpații.

Din informațiile pe care le dețin, rezultă că acest semnal de alarmă care ne-a fost transmis este susținut, pe bună dreptate, și de judecătorii stagiari, care, venind în contact cu realitățile pe care vi le-am descris, au fost șocați și revoltați totodată.

Această stare de fapt inadmisibilă afectează și pe procurori și, în general, întregul personal angajat în serviciile instanțelor noastre, determinând fenomenul exodului cadrelor spre avocatură, notariate și chiar politică.

Este regretabil faptul că statul și societatea întârzie să asigure justiției, în realitate și nu declarativ, rangul care i se cuvine în mod natural în sistemul autorităților publice.

Riscul de care se teme justiția română, în plan principial, este acela de a nu fi folosită și condiționată de celelalte puteri. Alternanțele politice, firești într-un stat democratic, nu trebuie să înfrângă sau "să modeleze" puterea judecătorească, transformând-o într-un instrument militant al luptei politice. Imixtiunea celorlalte puteri, presiunea lor asupra justiției, pot crea un pericol real, conducând la structurarea unei justiții oligarhice sau, dimpotrivă, a unei justiții populiste, ceea ce ar putea distorsiona întreg sistemul social. Precedentul justiției comuniste ilustrează strălucit acest fapt.

Deoarece justiția este considerată ca o putere a echilibrului social, mașinăria ei nu trebuie să fie antrenată în activități senzaționale și revanșarde, ea nu trebuie să intre în arena patimilor politice. Spre deosebire de celelalte puteri, care sunt mai pasionale, mai interesate și chiar concurențiale, justiția trebuie să rămână calmă și echilibrată, deoarece ea are privilegiul de a judeca faptele oamenilor, mai ales în societatea românească traumatizată de psihoze și obsesii.

Justiției, în democrație, ca să poată împărți dreptatea, îi este suficient cadrul statului de drept și nu acela al statului justițiar generator de procesomanie și delațiune.

Se cunoaște că dreptul și jurisprudența franceză postrevoluționare, care au creat statul de drept modern, au fost configurate de înțelepciunea și echilibrul judecătorilor Franței, care întotdeauna au dat soluții chibzuite și raționale, potrivit constantelor juridice, temperând impetuozitatea și excesele conjuncturale ale oamenilor politici. De aceea, nu trebuie să forțăm justiția să judece la comanda sau la luminile noastre, întrucât ea știe ce trebuie să facă pentru ca firavele și incompletele noastre instituții, precum și spiritul nostru public, să nu derapeze în autoritarism și justițiarism gratuit.

Doamnelor și domnilor,

Mulți demnitari de la noi au cerut justiției un comportament ireproșabil, chiar ideal, iar uneori au incriminat-o vehement, dar puțini au fost aceia care să o sprijine, redându-i respectul și demnitatea care i se cuvin.

Trebuie să înțelegem mai repede și mai bine că este util să dizolvăm marea superstiție a proeminenței celor două puteri, legislativă și executivă, până la găsirea unui echilibru necesar cu puterea judecătorească.

Până în prezent, guvernele precedente au edificat un anumit segment al reformei justiției la nivel instituțional și material, care însă trebuie continuată și aprofundată de către noua putere, căreia îi incumbă responsabilități concrete în acest domeniu.

În acest cadru, reamintim conducerii Primăriei Capitalei, care a deținut continuu această administrație, și actualei puteri, că se află într-o majoră întrârziere cu privire la rezolvarea problemei sediilor instanțelor din București și a terenurilor promise pentru construcțiile necesare.

Pe de altă parte, credem că distinsul ministru al justiției, domnul Valeriu Stoica, animat de bune și noi intenții, va depune în Parlament proiectele de legi care vor îndrepta situația dificilă în care se găsesc acum unele instanțe și slujitorii lor, iar noi, deputații, va trebui să îl sprijinim în demersul său.

Doamnelor și domnilor,

Ca și dumneavoastră, și mie îmi repugnă patetismul, dar, dacă vrem să avem o justiție dreaptă, demnă și operativă, atunci trebuie sa vă îndemn să lăsați justiția independentă să-și păstreze vocația, asigurându-i doar condițiile optime pentru desfășurarea activității sale.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Petre Țurlea - comentariu asupra documentelor Conferinței de la Forli, Italia, și a poziției reprezentantului UDMR la acest for;

Are cuvântul domnul Petre Țurlea, PUNR, și se pregătește domnul deputat Tamas Sandor - UDMR.

 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Adineauri, pe culoar, venind spre sală, un coleg de-al meu, de altfel foarte distins, stimabil, m-a întrebat cu o brutalitate care m-a surprins: Iarăși vorbiți? O să-i răspund acum: dacă domniile voastre ați suportat cu bine, văd, pentru că sunteți în această sala, "schimbarea în bine de aseară", cred că o să suportați foarte ușor și intervenția mea de astăzi.

Sunt două lucruri pe care vreau să vi le aduc la cunoștință. În primul rând vreau să vă fac invitația să participați la lansarea unui volum care tratează acțiunea diplomatică a poporului român în anii războiului mondial pentru salvarea românilor din Transilvania de Nord ocupată de hortiști. Această...

Din grupul UDMR (din sală):

Cum se numește?

 
 

Domnul Petre Turlea:

Această carte va fi lansatăm mâine la Muzeul Național de Istorie din București, la doi pași de această sală.

 
 

Domnul Valeriu Tabără :

Care este titlul?

 
 

Domnul Petre Turlea:

Este de altfel și afișat, o să vă spun și titlul, normal, Editura Enciclopedică, deci o editură serioasă publică, se numește "Ip și Treznea, atrocități maghiare și acțiune diplomatică românească". Tocmai aceasta este noutatea, tratează acțiunea diplomatică.

A doua problemă pe care vreau să v-o prezint. Deseori, chiar și de la această tribună, dar și de la tribuna de dincolo, de la Mitropolie, am spus domniilor voastre că în spatele vorbelor mieroase, lingușitoare ale diverșilor reprezentanți ai UDMR-ului se ascunde o continuare, cu cea mai mare persverență, a planului care cuprinde 3 etape.

l. autonomia pe criterii etnice a unor întinse zone din Transilvania;

2. federalizarea României;

3. înglobarea Transilvaniei în cadrul Ungariei.

Chiar unul dintre distinșii miniștri maghiari din Guvernul Ciorbea, domnul Akos Birtalan, deputat, de altfel, de Covasna, de unde sunt și eu, într-o emisiune TVR din 6 decembrie 1996 declara că: "... va crea facilități cetățenilor români de origine maghiară ca la sfârșitul fiecărei săptămâni să se poată duce în patria restrânsă". Aceasta este formula care a fost lansată după Trianon de revizionismul maghiar - "patria restrânsă sau patria ciuntită". Iată deci, un ministru al Guvernului de la București, care îmbrățișează formulele clasice ale revizionismului maghiar.

În ianuarie 1997, deci acum vreo 3 săptămâni, un ziarist italian, prieten cu românii, sunt și mulți din aceștia, mi-a adus documentele Conferinței de la Forli - Italia, din 24-26 octombrie 1996, organizată de Congresul puterilor locale și regionale din Europa, documente care, de altfel, nu au fost publicate în presa românească. Din România a participat o delegație în frunte cu domnul Orban - președintele Consiliului Județean Covasna. Scopul declarat al acestui Congres al puterilor locale și regionale este acela de a întări colaborarea transfrontalieră, prin crearea chiar a unor regiuni cuprinzând zone din mai multe state vecine. Evident, ideea ne duce la vestitul plan "Valens" din anii ‘60, care urmărea distrugerea statului român.

În realitate, însă, lucrurile sunt mult mai complexe. Tema pusă în discuție la Forli a fost, și citesc chiar tema respectivă, federalism, regionalism, autonomie locală și minorități. Este expresia clară a ceea ce se vrea. Dacă citim tema invers, constatăm că de la minorități ajungem la autonomie pe criterii etnice, de aici la regionalism și apoi la federalism.

Vă citesc doar câteva din tezele referatului principal: "Promovarea drepturilor minorităților trebuie să ducă la ocrotirea acestora nu numai la nivel național. Ar trebui să li se permită minorităților o formă potrivită de autonomie teritorială la nivel local, regional, intermediar (deci suprastatal). Egalitatea absolută în fața legii nu satisface minoritățile. Formula federală oferă o solidă bază, practică și teoretică, în care unitatea și diversitatea pot coexista. Trebuie să se depășească limitele statului național și să se creeze o comunitate supranațională și, corolarul acestui raport, o Europă care să privească înainte, ar trebui să încerce noi forme de organizare politică" .

Iată și câteva elemente din declarația adoptată la finele întrunirii de la Forli. La art. 4 se spune: "Problema minorităților lingvistice și etnice justifică o reglementare internațională".

Art.9: "Minoritățile naționale ar trebui să aibă autorități autonome și un statut special".

Și art. 16: "Autonomia culturală este un element crucial al autonomiei teritoriale..."

Declarația Conferinței de la Forli a fost votată cu entuziasm și de către reprezentantul UDMR.

Iată deci, ce dorește acest partid: autonomie pe criterii etnicer, federalism, altă organizare politică a Europei, deci schimbarea granițelor, desființarea statului național. Și partidul care vizează aceste obiective face parte din Guvernul României.

Este timpul, doamnelor și domnilor colegi, ca planul UDMR să fie combătut cu toate forțele politice românești. Măcar ideea apărării statului național unitar român ca principală îndatorire a generației românești de astăzi să ne ducă la solidaritatea națională.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze din partea PUNR și PRM.)

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Tamas Sandor - despre necesitatea ca Parlamentul să se ocupe cât mai urgent de reforma cadrului legislativ al administrației publice locale;

Are cuvântul domnul deputat Tamaș Sandor - UDMR, se pregătește domnul deputat Florea Buga - PRM.

 

Domnul Tamaș Sandor:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Onorată Cameră,

Din fericire, nu numai în gândirea comună democratică, ci și în programul noului Guvern, un loc distinct ocupă problema administrației locale, care este o cale de trecere de la structura consiliului de tip sovietic în direcția unei autonomii locale autentice. Săptămâna trecută, în circumscripția mea electorală m-am întâlnit cu o mare parte a primarilor, viceprimarilor și consilierilor din localitățile județului Covasna. Ei m-au însărcinat să vă informez că cei care lucrează în administrația locală au încredere în ceea ce se scrie în programul Guvernului, au încredere în promisiunile puterilor democratice ajunse la conducere, căci statul de drept se poate sprijini doar pe administrații locale funcționabile. Pe baza administrațiilor locale puternice, se poate înfăptui o autoexercitare a puterii locale prin intermediul reprezentanțelor locale, în care populația își poate rezolva autonom, în limitele legii, sfera largă a problemelor.

Într-un sistem de administrație, colectivitățile locale își pot exercita democratic autonomia. Sistemul de administrație locală astfel conceput este capabil să demoleze structura hipercentralizată construită zeci de ani și susținută și de regimul post comunist de dup㠑89. Dreptul la autonomie locală înseamnă libertate locală. Acest drept este garantat și de Carta Europeană a autonomiei locale și de programul de bază de macrostabilizare și de dezvoltare a României.

Doamnelor și domnilor deputați,

În vederea realizării unei autonomii locale corespunzătoare, Parlamentul trebuie să se ocupe cât mai urgent de reforma cadrului legislativ al administrației publice locale, care trebuie să asigure eliminarea tutelei administrației centrale, trebuie să asigure proprietatea unei averi și venituri corespunzătoare îndeplinirii sarcinilor. Proprietatea administrațiilor locale trebuie înființată, prin lege, din proprietatea monolitică a statului. Trebuie să-i asigure contribuție bugetară normativă, garanția independenței economice administratiei locale, surse financiare suficiente și proporționale și așa mai departe.

Având în vedere cele spuse, apelez la dumneavoastră ca, de comun acord, să începem procesul democratizării societății, creării statului de drept, integrării României în structurile europene și euroatlantice cu reforma administrației locale, cu realizarea unei autonomii locale corespunzătoare principiilor din Carta Europeană a autonomiei locale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Florea Buga - omagiu adus țăranului român, la împlinirea a 90 de ani de la marea răscoală țărănească din legendarul an 1907;

Are cuvântul domnul deputat Florea Buga, PRM, și se preatește domnul deputat Mădălin Voicu - Grupul minorităților.

 

Domnul Florea Buga:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Se împlinesc în aceste zile de sfârșit de februarie 90 de ani de la marea răscoală țărănească din legendarul an 1907.

Ca deputat de Teleorman, județ în care răscoala a cunoscut atunci maximum de intensitate, aduc cu această ocazie de la tribuna Parlamentului României omagiul nostru, al deputaților Partidului România Mare, miilor de țărani din satele României răpuși atunci de gloanțe strigând: "Noi vrem pământ!"

Propun ca evenimentul să fie aniversat, iar pe cei împușcați în sângerosul an 1907 de guvernele conservator și ulterior liberal, care au avut în frunte pe Cantacuzino și Dimitrie Sturza, țărani, învățători și preoți, să-i omagiem prin păstrarea unui moment de reculegere. (Se păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulțumesc.

Pentru ei îl invoc pe marele cărturar și om de stat Nicolae Iorga, cu discursurile lui din Parlament și cu articolele din presa de atunci și devenite celebre: "Ascundeți țăranii, și Dumnezeu să-i ierte!"

Pentru aceasta, autoritățile vremii l-au declarat pe Nicolae Iorga ca fiind instigator. Problema țărănească se menține însă și astăzi, dar nu ca în 1907, ci în alte forme. Trecând zilele acestea prin câteva din satele județului Teleorman, am constatat cu tristețe că țăranii sunt din nou frământați și tot de probleme legate de pamânt. Au primit pământ, ce e drept, dar nu încă și actele de proprietate, pentru care nimeni nu vrea să mai dea sama. Au primit pământ, dar nu au cu ce îl munci. Ei sunt interesați în cel mai înalt grad să știe cât va costa de arat și de semănat un hectar de pământ. Ținând cont de majorarea prețurilor la carburanți, după cum bine ați auzit aseară de la primul ministru, domnul Victor Ciorbea, circulă zvonuri care-i înfricoșează: că ar ajunge la 400-500 de mii de lei hectarul.

În legătură cu irigatul și fertilizatul solului, aceeași problemă a prețurilor în creștere și aceleași discuții. Numărul vacilor de lapte este în continuă scădere. De aici criza de lapte atât la orașe, cât și la sate. Cunosc zeci și zeci de cazuri când părinții se duc la cozi pentru a cumpăra lapte de la 4 dimineața. Cei câțiva țărani vin cu lapte pe piață la Alexandria, și nu numai, îl vând cu 2000-2500 de lei litrul și au dreptate să pretindă un asemenea preț față de cheltuielile făcute pentru obținerea acestui produs indispensabil populației.

De aceea, Ministerul Agriculturii, cu toată liberalizarea prețurilor, trebuie să informeze precis pe țărani cât va costa aratul și semănatul unui hectar de pământ, fertilizatul și irigatul și chiar recoltatul cu combina pentru a vedea dacă mai pot agonisi banii necesari. Altfel vom fi nevoiți să-i ascundem din nou pe țăranii care sunt bătrâni, sunt copleșiți de griji, de nevoi, de gândul că în această primăvară iar vor fi obligați să-și are pogonul cu măgarul.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Măgarul cred că a crescut în timpul Guvernului trecut, în timpul guvernării trecute.

 
Mădălin Voicu - critici la adresa Ministerului pentru Protecția Minorităților;

Are cuvântul domnul Mădălin Voicu de la minorități și se pregătește domnul Alexandru Ionescu - PNȚCD.

 

Domnul Mădălin Voicu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ar fi absurd ca cineva să mă bănuiască de ură de rasă sau xenofobie. Eu nu sunt însă nici Cioabă, nici fostul deputat Răducanu, și, de aceea, doresc și sper să fiu perceput ca atare.

Provin dintr-o familie mixtă, iar tătăl meu cred că face parte din patrimoniul național, dacă nu din cel din internațional. Am toate motivele să respect numele ce îl port, nume ce mi-a fost dat de un mare om de artă și cultură, ce a concertat de-a lungul anilor, printre alții, pentru doi regi și 5 președinți.

Domnilor,

Cerem o analiză profundă mai realistă în ceea ce privește etniile și rolul lor în țară și doresc să mă refer acum în special la romi, pe care cred că-i pot numi, fără să greșesc, minoritatea majoritară în România.Tot respectul pentru maghiari, sunt bine organizați și disciplinați, cu toate că și ei au o sumedenie de probleme, dar nu etnia lor reprezintă, cel puțin din punct de vedere social, problema importantă a minorităților în general.

Oscilând între declarații și atitudini extravagante și o semirealitate, UDMR-ul împiedică cu bună știință România și societatea în întregul ei să urce în trenul democrației țărilor civilizate. Noul minister inventat pentru UDMR, ce poartă numele de Minister pentru Protecția Minorităților, este o aberație. De ce protecție au nevoie minoritățile, de cine sau de ce rău să fie ele protejate? Dacă acceptăm această denumire, înseamnă că în România nu există o siguranță a populației, din care și minoritățile fac parte integrantă.

Domnul Tokay, pentru care trebuie să recunosc că am avut inițial un sentiment nobil, gândindu-mă că dorește, în sfârșit, să limpezească situația tulbure cu privire la o politică realistă față de minorități, face acum gafe peste gafe, încearcă să monopolizeze și să maghiarizeze nu numai ministerul fantomă ce îl conduce, ci încearcă să destabilizeze și să întărâte spiritele etniei ce o reprezint, cu siguranță, în dorința de a ține în continuare romii dezbinați.

Domnul Tokay nu ține seama de propunerile și ofertele făcute de mine și de Partida Romilor, organizație ce reprezintă etnia în Consiliul Minoritățilort Naționale și în Parlament, dorind să promoveze în Oficiul pentru integrare socială a romilor, din structura ministerului, oameni compromiși, nedoriți de țigani, ce se pot lăuda doar că au condamnări penale și ani de pușcărie executați tocmai pentru buna lor purtare și conduită civică și morală. Mă întreb, oare domnul Tokay, dar în special Guvernul, nu sesizează că pericolul evident ce ne paște, prin creditarea unor astfel de personaje, în special în cadrul unui departament ce urmează să se ocupe direct și implicit de spinoasele probleme ale romilor, va duce cu siguranță la acutizarea relațiilor etnice și interetnice în societatea românească?

Din câte știm bine, atât Fondul Monetar Internațional, cât și NATO, dar în special Consiliul Europei, specifică clar în protocoalele lor către noi că România nu poate accede la structurile europene și nord-atlantice, decât în momentul când și problemele minorităților vor fi în totalitate rezolvate. Dacă majoritarii s-au luptat și se luptă pentru o imagine democratică a relațiilor interetnice din țară, atunci de ce o minoritate ca maghiarii, ce au pârât și reclamat în permanență cum că în țară sunt conflicte interetnice, încearcă acum să instige romii, unii împotriva celorlalți, dar și împotriva altor etnii? Probabil că acțiunile concertate ale maghiarilor și crearea de tensiuni în rândul minorităților au ca scop deformarea permanentă a imaginii României, telecomanda lor fiind probabil pe undeva peste ocean sau poate chiar peste Tisa.

Noi atragem atenția foarte serios și cu toată responsabilitatea că vom sesiza toate organismele internaționale abilitate că, în România, problema minorităților nu este nici pe departe rezolvată, dar nu din cauza românilor, ci din cauza maghiarilor, ce de ani în șir s-au plâns că nu beneficiază de drepturile pe care domniile lor le pretind cu atâta tupeu și ambiție.

Romii nu revendică teritorii sau autonomie teritorială și nici poziții politice-cheie, ei doresc, spre deosebire de maghiari, rezolvarea unor probleme esențiale, elementare, de ordin social. Cum poți cere unui copil să se poarte frumos, dacă nu îl crești bine și dacă nu îi acorzi atenția cuvenită? Ce a făcut mama noastră - țara - pentru romi, în general, pentru corectarea stării noastre precare de educație, sănătate și conștiință civică? Cum să avem pretenții de la romi, dacă nu le dăm dreptul firesc și democratic de a se dezvolta în același fel, cu același tratament, ca toți ceilalți?

Și acum, când speranțele noastre au crescut, prin înființarea acestui minister pentru problemele tuturor minorităților (și nu numai pentru unii), ne trezim că maghiarii, ce au beneficiat de acest portofoliu, taie și spânzură și în rândul romilor!

Suntem informați că U.D.M.R.-ul intenționează să sprijine înființarea unui organism al romilor pe Transilvania.

Domnilor,

Este posibil ca maghiarii să dispună în a împărți țara după bunul lor plac?

Sigur că un bofon ca Cioabă, și un infractor de genul lui Nicolae Gheorghe, sau Gheorghe Răducanu, fostul deputat, pot fi manevrați în liniște și, la rândul lor, ei pot manevra o parte dintre romi, "prostimea", am zice, dar noi refuzăm să credem că Guvernul și domnul Ciorbea nu-și dau seama de faptul că domnul Tokay, prin atitudinea și politica sa, atârnă o tinichea mare de gât Executivului, și nu numai.

Suntem loiali celor ce se implică în rezolvarea problemelor noastre, dar nu vom accepta niciodată să fim manipulați și folosiți ca o mare masă, e adevărat, "întunecată", cu a cărei mână să se scoată cărbunii altora din foc...Iar, dacă ar fi să existe, într-adevăr, o mafie țigănească, atunci, aflați domnilor, că ea ar conduce cu siguranță și țara.

O altă problemă ar fi că în România nu există încă o conduită și o responsabilitate civică conturată, darămite o lege firească a presei... Ne confruntăm cu informații și știri de genul acelor care, "fosta mamă Pitulescu" și "actualul tată Nițu", taie și spânzură în rândul țiganilor.

Cu siguranță că mediatizarea exagerată și de multe ori deformată a acestor acțiuni ale poliției au ca scop să deturneze atenția opiniei publice de la greutățile cotidiene ale țării, instigând automat și la un gen de ură de rasă.

Poliția, dacă ar fi competentă și creativă, ar lucra la un plan de prevenire al infracțiunilor și nu s-ar rezuma pur și simplu la acțiuni tehnice, de arestare a celor bănuiți de nereguli.

Cu o floare, ce se cheamă Costică Voicu, și poate încă doi, trei de talia domniei sale, nu se face primăvară, iar eu recomand poliției și celorlalte organe în drept să aresteze și să ancheteze, în primul rând, pe cei ce au furat și fură munți, păduri, ape și văi din bogățiile țării, infractori, ce cu siguranță, nu provin din rândul etniei romilor, că, altfel, ce facem? Mințim populația și cu poliția. O secundă vă mai rețin.

Revenind, susțin că acest "braconaj politic", ce se practică de către U.D.M.R., pune în pericol nu numai relațiile dintre minorități, ci însăși siguranța națională.

La fel, este de datoria mea să sesizez pe cei interesați că atâta timp cât noi, romii, suntem și ne vrem români, nu o minoritate, eventual o etnie, nu vom accepta să fim conduși sau coordonați decât de români, și nu de o minoritate obstrucționistă!

Sprijinim lupta împotriva corupției, a infracționalității, a crimei organizate, dar nu vom accepta niciodată ca un non-român să facă ordine în România, în vecii vecilor...!

Și atunci, vin și spun: dat fiind faptul că Partida Romilor a câștigat în 1996 alegerile locale, precum și cele generale, obținând 156 de posturi de consilieri județeni și 26 de consilieri municipali, precum și dreptul de a fi reprezentați în Parlament, ne întrebăm: cum vor putea colabora acoliții domnului Tokay, pe care domnia sa dorește să-i numească la conducerea Oficiului pentru problemele romilor, cu reprezentanții organizației noastre, din moment ce ei, aceia, nu sunt membri ai Partidei Romilor, și, deci, nu vor putea primi sprijinul nostru și nu sunt nici recunoscuți de majoritatea țiganilor din țară? Este ca și cum un partid în opoziție ar cere sau ar impune miniștri în actualul Guvern, și aceasta denotă că este cel puțin incoerentă politica domnului Tokay.

În concluzie, cerem Guvernului să precizeze atitudinea sa față de U.D.M.R. și implicit față de ministerul domnului Tokay, și să sugereze îmbunătățiri politicii practicate de unguri, în special față de etnia noastră, să ne lase pe noi să hotărâm, bineînțeles, alături de dumneavoastră și la vedere, ceea ce credem că este important și bun pentru etnia noastră, iar aroganța tipică maghiară, ce a dus, pînă acum, la aceste neînțelegeri, sper să nu fie o inițiativă condusă de..., știu eu, Fundația Maghiară pentru Drepturile Omului de la New York, sau, eventual, alte organisme de acest gen care dușmănesc România.

Acest minister despre care se face vorbire are aproape 50 de angajați. La ce ne folosesc nouă acești oameni?

La acest buget actual, de hiperausteritate, cui îi folosesc aceste organisme, când Consiliul pentru Minorități Naționale era foarte bun și suficient?

Dar dacă, totuși, acest minister va supraviețui, atunci, Partida Romilor, ce este reprezentată legitim în Consiliul pentru Minorități Naționale și în Parlament, are datoria și responsabilitatea să conducă Oficiul pentru problemele romilor, nu falșii lideri și trădătorii de cauză etnică și națională, ce sunt acum adulații U.D.M.R.-ului. Toți dorim și luptăm pentru o pace etnică, dar nu-i mai dați atâta nas lui Istvan, că se suie pe divan și rămânem și-n Balcani...

Cerem deci domnului Tokay și Guvernului, doar să respecte legea și Constituția, și mă refer expres la art. 59 alin. 2, în așa fel încât să existe, cum spune germanul, un "zusamenspiel" și nu un permanent și continuu "malentendu", cum spune colegul nostru francez.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da, Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Alexandru Ionescu - susținerea unei epurări, dar nu pe criterii politice, ci de competență;

Cu rugămintea de a respecta o tradiție bine statuată aici pentru programul de intervenții, în sensul de a vă încadra în 3 minute, dăm cuvântul domnului Alexandru Ionescu - P.N.Ț.C.D.. Se pregătește domnul Dumitru Pâslaru - P.D.S.R. Deci, domnul Alexandru Ionescu - Grupul parlamentar P.N.Ț.C.D. - civic ecologist.

 

Domnul Alexandru Ionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Federația ecologistă ar fi fost încântată să se poată prezenta, pe larg, în fața dumneavoastră, ca exponentă a unui curent care, probabil, va domina puternic începutul secolului viitor.

Din păcate, timpul nu ne permite decât să ne exprimăm fragmentar și succint câteva din ideile și opiniile noastre. Va fi, probabil, și unul din motivele pentru care nu vom găsi rezonanța pe care o dorim și nu vom aduna nici aplauze din nici o parte a sălii, dar vom rămâne cu satisfacția de a fi rostit adevărul, așa cum ni-l imaginăm noi.

Federația ecologistă socotește că una dintre importantele și actualele probleme o formează și tema pe care P.D.S.R.-ul o vântură pretutindeni, tema "epurării politice".

Ca ecologist, știu că atunci când atmosfera se încarcă cu substanțe toxice, ea trebuie epurată. Când apa este plină de deșeuri, când acestea amenință viața din ea, noi știm că apa trebuie curățată.

În mod similar, organismul societății este plin de toxine, cum ar fi abuzul, munciuna, impostura. De aceea, el trebuie epurat. Da vrem să spunem: nu epurare politică! O epurare politică este inadmisibilă, este intolerabilă! Este ineficientă. Este nevoie de o epurare totală.

Este nevoie de o schimbare totală a administrației de stat, pentru ca să poată fi scoasă țara din nenorocirile în care lâncezim de peste 60 de ani.

Și mai este încă o problemă, la fel de importantă: în locurile rămase libere, trebuie aduși oameni competenți, rezultați din concursuri cinstite, nu din pertractări și din algoritmuri putrede.

Trebuie să aducem oameni deopotrivă morali și competenți, oameni care să nu fie rezultanta unor concursuri aranjate postfestum numirilor clientelare. (Comentarii în sală).

Și, iată, vrem să vă spunem că...

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă rugăm, păstrați liniștea în sală...

 
 

Domnul Alexandru Ionescu:

... pentru a reuși în această încercare de redare a demnității și a normalității cetățenilor, Federația ecologistă socotește că educația și caracterele trebuie îmbibate încă și mai mult în morala și credința creștină. Acestea ne vor da tăria de a face schimbarea. Acestea ne vor da tăria de a epura fără șovăire pe cei care au mințit, pe falșii academicieni, pe profesorii inventați și corupți, pe toți cei care au adus nenorocirea țării și să-i înlocuim cu competență, cu valoare și cu moralitate.

Să-i înlocuim și să-i pedepsim pe tâlharii de terenuri, pe tâlharii de case, pe cei care au profitat din plin de jefuirea poporului român! Și să aducem, în schimb, oameni, indiferent de opinia lor și de orizontul filozofic democrat din care vin.

Și acum, mă adresez, cu unele șovăiri, pentru întreaga sală: trebuie să avem curajul de a ne păstra sau de a ne recăpăta conștiința, plătind prețul necesar!

Trebuie să avem curajul de a face schimbarea, trebuie să avem curajul de a face, în sfârșit, dreptate.

Trebuie să avem curajul să luptăm pentru asta.

Și, ca să ne sprijinim pe lupta aceasta, de a avea curajul necesar, să ne amintim versurile lui Shakespeare: "Teme-te și vei muri, luptând, nimic mai rău nu poate fi". (Aplauze).

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Dumitru Pâslaru - despre interimatul perpetuu și tentația totalitară din Televiziunea Română;

Domnul Dumitru Pâslaru - P.D.S.R. - are cuvântul și se pregătește domnul Nicolae Ionescu - P.U.N.R.

 

Domnul Dumitru Pâslaru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Deoarece are, probabil, ca singure virtuți rapiditatea și un anume fel de eficiență, în drumul democrației către sine, tentația totalitară este uneori covârșitoare.

Pe fondul unei credințe presupuse, procedeele democratice, meanismul reprezentativ, multiplele căi de atac și nesfârșitele cenzuri preventive par de natură a întârzia nejustificat marile înfăptuiri de esență pe care factorii politici le doresc pentru binele public. Numai că, buna-credință este o instanță subiectivă, care nu se raportează decât la sine însăși, astfel încât, din mijloc, procedeul totalitar poate deveni pericol pentru sistem.

În cazul Televiziunii Române, căci despre aceasta este vorba, tentația totalitară este evidentă, nu și buna-credință, aceasta deoarece, de la început, din certe rațiuni politice, s-a gândit un mecanism care să permită, cu eficiență și rapiditate, mistificarea realității, influențarea hotărâtoare a opiniei, manevrarea și direcționarea opțiunilor electorale, în sfârșit, menținerea îndelungată a controlului exclusiv asupra acestei instituții publice.

Fructul conceptual al unei asemenea gândiri este "încremenirea în proiect", ca să folosesc o expresie a părții, sau, mai exact, "interimatul". Ambiguitatea confortabilă a acestei condiții permite promovarea cu iresponsabilitate a intoleranței și monologului continuu al puterii, absența cvasitotală a punctelor de vedere contrarii, suplinirea acestora cu umplutura unor informații de domeniul deriziunii, faptului divers sau anecdoticului, toate prezentate într-un optimism de gust îndoielnic.

Degradarea accelerată a climatului social, gestionarea deziluziei publice, tensionările sindicale de fond, tendințele revanșarde și restauraționiste sunt deliberat ignorate, deoarece ele încep să dea conotație și consistență a ceea ce P.D.S.R. a numit, în campania electorală, ca fiind "schimbarea periculoasă".

Toate aceste tribulații trebuie justificate cumva, și iată ideologia, ca ansamblu de reprezentări false, se edifică rapid și speculativ, întrucât prin lege "... directorul general al Societății Române de Televiziune este președintele Consiliului de Administrație". Vom avea director general legitim când vom avea Consiliu de Administrație. Deoarece acesta nu s-a constituit în cele 60 de zile legiuite, pentru că, pe atunci, onorata opoziție a găsit cu cale să se retragă din sală, el poate aștepta oricât, neexistând reglementare în acest sens.

Interimatul devine astfel perpetuu, poate și ereditar, până când, conform declarațiilor, se va decide modificarea legii, reconstituirea, nu doar completarea, Consiliului de Administrație, și, în sfârșit, numirea, cândva, a președintelui său.

Ad interimul pe viață exercită, de unul singur, până atunci, atribuțiile întregului Consiliu de Administrație, înlocuit de un organism politic monocolor, autoritar, pretins "consultativ". El hotărăște strategia și structura programelor, el numește conducerea direcțiilor centrale și teritoriale, el execută bugetul de venituri și cheltuieli, el și oamenii săi cenzurează ieșirile pe post, regizând, în viziunea noastră, o infotactică de subversiune mass-media.

Așa de prefigurează în proiecția mentală a grupurilor elitiste de dialog social și reflecție societatea civilă?

Prin încălcarea legii și ignorarea Constituției, vom ajunge vreodată la societatea deschisă?

Dacă însuși președintele sindicatului din Televiziune, domnul Dumitru Iuga, care nu poate fi acuzat în nici un fel de simpatie P.D.S.R., cere intrarea în legalitate, fără să fie luat în seamă, dacă personalități realmente nealineate și membri ai coaliției majoritare de guvernare denunță starea de servitute a Televiziunii, înseamnă că, departe de a grăbi structurarea societății civile, practicile actualei puteri, cel puțin în Televiziune, vădesc tendințe autoritariste, intolerate chiar în mediile tradiționale agreate de actuala administrație.

Dacă se perseverează în acest statut samavolnic, nu numai că se va deteriora climatul politic intern, cu siguranță, dar se va estompa societatea civilă, va pierde chiar Televiziunea, ca instituție, și își va restrânge credibilitatea întocmai unui ziar prost, care s-a vândut cândva bine, pentru că relatările mincinoase de atunci erau luate drept realități o vreme.

De aceea, este de mirare că presa, cu câteva notabile excepții, tolerează situația din Televiziune, uitând că "sindromul Gulea" poate constitui un precedent pentru limitarea independenței presei, în general, și a libertății societății românești. Toate acestea, atât de departe de idealul democratic pe care ni l-ați promovat ani de zile, în vorbe, formulat astfel: "Voi face orice pentru a-ți asigura condițiile de a mă contrazice în deplină libertate".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Ionescu - rememorarea unui moment istoric - 50 de ani de la semnarea Tratatului de pace dintre România și puterile aliate și asociate;

Domnul deputat Nicolae Ionescu - P.U.N.R.

Se pregătește domnul deputat Sever Meșca - P.R.M.

 

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Săptamâna trecută, pe 10 februarie, s-au împlinit 50 de ani de la semnarea Tratatului de pace dintre România și puterile aliate și asociate. Spre surprinderea multora dintre noi, momentul istoric de acum 5 decenii a trecut cam neobservat de mass-media și nu numai.

Prin intervenția de față, nu-mi propun să mă refer la preliminariile Tratatului și la prevederile lui. Toate acestea sunt astăzi binecunoscute nu numai de către specialiști, ci și de publicul larg, iubitor de istorie și de adevăr în istorie. Există o întreagă bibliotecă pe un astfel de subiect.

Dorim, totuși, să relevăm, pe scurt, doar aspecte referitoare la consecințele documentului în discuție.

Mai întâi de toate, consider necesar să subliniez că Tratatul a avut pentru noi, românii, atât avntaje, cât și dezavantaje. "Foarte multe dezavantaje a avut", cum bine se exprima un diplomat al vremii "... și lumini, dar și multe umbre".

Avantajele se referă, în principal, la trei aspecte: prin respectivul Tratat, s-au anulat consecințele nefaste ale Dictatului fascist de la Viena, s-a confirmat de jure revenirea Transilvaniei, străvechi pământ românesc, la trupul țării, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului a încetat regimul dur, ce fusese impus României, de prevederile armistițiului semnat cu Rusia sovietică. În sfârșit, s-au deschis perspectivele participării active a României la viața internațională postbelică, implicit condiții favorabile intrării țării noastre în cadrul Națiunilor Unite.

Dezavantajele, părțile umbroase ale Tratatului de la Paris au vizat numeroase aspecte. Mai întâi de toate, deși România a fost a patra țară, ca efective, în lupta împotriva Germaniei naziste și a dat un greu tribut de sânge pentru înfrângerea fascismului, ei nu i s-a acordat statutul de "cobeligerantă", așa cum se cuvenea de fapt.

Apoi, prin Tratat s-a validat o mare nedreptate istorică: pierderea, pentru a doua oară, a Basarabiei, a părții de Nord a Bucovinei și a Ținutului Herța, pământuri străvechi românești, ca și Transilvania.

Prin prevederile anacronice ale Tratatului, s-a certificat menținerea plasării țării noastre, conform acordului de procentaj ce fusese stabilit de Churchill și Stalin, în sfera de influență rusească.

În sfârșit, în Tratat s-au prevăzut clauze economice și militare, care au dezavantajat net România, în profitul unei vechi puteri imperiale.

Relevând, într-o sinteză de excepție, părțile pozitive, ca și cele negative ale Tratatului, Gheorghe Tătărăscu, ministrul Afacerilor Străine din acea vreme, declara în plenul Adunării Deputaților din ziua de 23 august 1947, când s-a pus în discuție ratificarea documentului: " Tratatul ce veți ratifica constituie nota de plată a unui război pierdut, dar el constituie, în același timp, și actul reparator al unei cauze câștigate. El abundă în clauze purtătoare de griji și de poveri, dar el cuprinde și câteva clauze purtătoare de lumină și nădejde: pacea, independența, colaborarea internațională, Transilvania".

Un aspect la care doresc să mă refer este, de fapt, un mesaj: se cuvine ca, acum, la împlinirea a 50 de ani de la semnarea de către România a Tratatului, în 1947, să-i omagiem, cu respect și considerație, pe toți oamenii de stat, diplomați și parlamentari români, care, în condiții complexe și contradictorii, au apărat, cu puținele mijloace pe care le-au avut la îndemână, contra unor așa-ziși aliați, care nu ne-au vrut niciodată binele, au apărat, spun, interesele supreme ale țării și ale neamului. Acum, când ne aflăm în fața unor ample și dure negocieri internaționale referitor la intrarea României în structurile europene și euroatlantice, implicit în NATO, oamenii de stat români, de la vlădică și până la ultimul diplomat, au datoria să învețe din experiența trecutului," să cugete îndelung", cum zice ardeleanul, în tot ceea ce negociază, în ceea ce hotărăște și semnează, astfel măcar acum, la sfârșit de veac și de mileniu, să nu mai fim dezavantajați la masa tratativelor, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori în decursul istoriei.

Când se negociază ceva, în numele și interesul țării, orice român de bine nu trebuie să uite cuvintele pe care le-a rostit cândva, cu o înaltă demnitate, unul dintre marii noștri oameni de stat care a luptat și a cunoscut moarte de martir: "Cea mai vie dintre icoane este Patria".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Sever Meșca - declarație a Partidului România Mare în legătură cu semnarea Tratatului cu Ucraina;

Are cuvântul domnul deputat Sever Meșca - P.R.M.

Se pregătește domnul Moiceanu Constantin, P.S.D.R.

 

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Față de tot mai frecventa aducere în discuție a unei pretinse necesități de a se negocia urgent și de a se încheia rapid un Tratat de bază cu Ucraina, Grupul parlamentar al P.R.M. din Camera Deputaților consideră necesar să facă declarația care urmează.

Partidul România Mare a fost, încă de la înființare, și este și în prezent, favorabil unei politici consecvente de bună vecinătate și chiar de prietenie cu toate statele care au graniță cu țara noastră și care, la rândul lor, nutresc aceleași sentimente față de noi.

Partidul România Mare apreciază că buna vecinătate, respectul reciproc, neamestecul în treburile interne ale țării noastre, un tratament conform normelor internaționale aplicat minoritățilolr românești care trăiesc în aceste state, sunt premise sine qua non ale unui atât de dorit echilibru, ale păcii și liniștii în regiunea noastră geografică.

În același timp, Partidul România Mare susține cu fermitate necesitatea ca, în procesul de elaborare a politicii externe a României, să se țină cont, în modul cel mai serios, de istoria țării. Nu pot exista rațiuni serioase, la acest sfârșit de secol și de mileniu, pentru ca Guvernul unei țări să afirme că elaborează și propune o politică externă cu fața exclusiv spre viitor, care să neglijeze total trecutul, deci istoria.

De aceea, Partidul România Mare respinge cu tărie aplicarea acestei pretenții absurde în cazul țării noastre și atrage cu seriozitate atenția actualilor guvernanți că o astfel de abordare este de natură să-i acopere de oprobiul public.

Noi nu putem și nu vom accepta niciodată ca, din rațiuni ce țin de oportunismul cel mai îndoielnic, să se stabilească în prezent o legătură cauzală între semnarea precipitată a unui Tratat cu Ucraina și admiterea țării noastre, în primul val, în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

Partidul România Mare, care alături de toate forțele politice importante ale țării, este pentru integrarea României în structurile euro-atlantice, inclusiv în NATO, consideră totuși că România a făcut și face eforturi mari, susținute, pentru a se califica în această competiție.

Partidul România Mare afirmă cu seriozitate că tot ce trebuia făcut a fost făcut, de foștii și actualii guvernanți, de toate forțele politice, și că s-a ajuns în pragul unor limite după care urmează numai înalta trădare de țară. În această categorie de exagerări, noi includem recentele declarații ale unor factori de cea mai mare responsabilitate în România (printre care se află Președintele și ministrul afacerilor externe) conform cărora România nu ar avea probleme teritoriale cu Ucraina.

Stimați colegi,

Deputații P.R.M. vi se adresează cu o convingere fermă, aceea că, printre dumneavoastră, indiferent de doctrinele politice ale partidelor noastre respective, se află mulți colegi care împărtășesc cu noi aceeași dragoste fierbinte de țară, același respect față de trecutul, față de istoria României, aceeași venerație față de marii eroi ai neamului, aceeași responsabilitate față de generațiile ce vor veni.

Partidul România Mare se adresează tuturor parlamentarilor români, care împărtășesc cu noi aceleași valori, cerându-le să se desprindă din lanțul unor eventuale adversități, din lanțul unor mărunte interese de partid, pentru a sluji marile și eternele interese ale țării.

Dacă România trebuie să între în NATO, în urma calculelor care s-au făcut la Washington, ea va intra!

Dacă acolo s-a hotărât că mai importantă este menajarea susceptibilităților Rusiei, România nu va intra în NATO, oricâte concesii ar face guvernanții de la București Ungariei, Ucrainei sau altor țări.

Deputați ai României,

Stimați colegi,

Ne adresăm dumneavoastră cu cele mai sincere și dezinteresate gânduri.

Noi suntem convinși că ne vom afla alături în apărarea singurului interes care contează în acest plan- interesul României. (Aplauze).

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Constantin Moiceanu - întrebare adresată Guvernului în legătură cu situația imobilelor confiscate ale veteranilor de război;

Domnul Constantin Moiceanu, deputat P.S.D.R.

Se pregătește ultimul vorbitor, domnul Florin Udrea - P.D.S.R.

 

Domnul Constantin Moiceanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Expunerea mea este o simplă întrebare, pe care o adresez Guvernului, și anume: care este opinia Guvernului în ceea ce privește situația imobilelor confiscate ale veteranilor de război, ale foștilor deținuți politici, precum și ale românilor întorși din exil, care și-au stabilit domiciliul în țară, proprietăți confiscate prin hotărâri judecătorești sau prin alte acte normative?

Pun această întrebare pentru că aceste imobile au fost și sunt și astăzi ocupate de foști demnitari, care vor să le cumpere, devenind proprietari pe munca altora, domnilor.

Țin să subliniez că solicităm sprijinul diasporei, dar nu facem nimic pentru a-i atrage să se întoarcă în țară.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Întrebarea era mai potrivită în programul de luni searaȚ întrebări și interpelări.

 
Lazăr Lădariu - elogiu strămoșului tuturor - țăranul român.

Dau cuvântul domnului Florin Udrea, PDSR, și, în aceste condiții, se pregătește domnul Lazăr Lădariu, pentru că domnul Constantin Moiceanu a fost foarte concentrat în intervenția dumnealui. Domnul Florin Udrea nu este prezent, are cuvântul domnul Lazăr Lădariu.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Cerându-i-se, conform tradiției, să elogieze un înaintaș, în discursul său de recepție la Academie, "Laudă țăranului român", patriarhul romanului românesc contemporan, Liviu Rebreanu, s-a oprit la strămoșul tuturor: țăranul român. Țăranul e începutul și sfârșitul. Numai pentru că am fost neam pașnic de țărani am putut să ne păstrăm ființa și pământul. El e comoara de poezie și îndreptar al culturii, el e păstrătorul efectiv al teritoriului național, spunea Rebreanu.

Mereu în mijlocul vieții, într-o lume mai mult cu susul în jos, el, talpa țării, cu cea mai veche meserie de pe pământ, a dat numele sfânt al patriei cu steagul și brazda veșniciei. Mereu ducând greul pe umeri, el, cel încrezător în unicitatea patriei și a creatorului, a îndurat umilințele cu ochii la cer, așteptat mereu la porțile răsăritului și a implorat ploaia și rodul, cu sabia și plugul a apărat pâinea și datinile. Mereu așezând țara înainte de toate, el, cel supus uiumului zilnic, el veșnicul bun de plată căruia i s-a luat totul, a suportat cotele împovărătoare, pensii ceapiste de câte 10 lei pe lună și cu puteri din ce în ce mai puține și azi adoarme frânt pe blid, cu lingura în mână. Mereu făcând suma vieții noastre, adică istoria, el, întotdeauna în Europa, departe de luxul balcanic al risipirii, nu se vrea mai egal decât alții, nu a ieșit cu toroipanul pe străzi, nu a văzut niciodată Transilvanii autonome, ci veșnic o țară rotundă. Mereu învățând din învolburările și dramele istoriei, cel în vijelia de sub ferestrele de la Alba Iulia, cum se exprima Nicolae Iorga, de la chelnerii țărânei, care nu o dată i-au pus gând de comândare, nu cere la săptămână scurtă leafă dublă, convins că ieșirea din criză se face numai prin muncă, drept început al curățirii sufletului românesc.

Pentru ca timpul să nu-i mai pună iarăși jugul, acum, în anul împlinirii celor nouă decenii de la răscoalele țărănești din 1907, când copiii tot mai mulți îi rămân acasă, spre risipirea nepermisă a aurului cenușiu al satelor, când o așteptată intelingență politică nu a adus, din păcate, încă, în Parlament, pe necesarul Moș Ion Roată, când o țară vlăguită suferă de lipsuri și de indiferența fiilor ei uneori, cu gândul la înainte mergătorii țărani, consider că, datornici fiindu-i, potrivite-i sunt și acum cuvintele din "Laudă țăranului român" despre ceea ce așteaptă el de la noi. Și, mai ales, și, poate, mai presus de toate, dăruindu-i ceea ce râvnește de mai multe veacuri fără încetare și în zadar: lumină și dreptate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Dreptate și pământ, i le dăm luna viitoare!

 
 

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Fără comentarii!

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnilor deputați.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 18 august 2022, 14:12
Telephone: +40213160300, +40214141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro