You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 04-02-1997

Sittings of the Chamber of Deputies of February 4, 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.9 Nicolae Ionescu - la 90 de ani de la "acel însîngerat 1907", solicitarea unor măsuri de protecție socială pentru țăranul român;

Domnul Vasile Lupu:

................................................

Doamnelor și domnilor deputați,

Continuăm lista, dându-i cuvântul domnului Ionescu Nicolae.

Se pregătește domnul Lădariu Lazăr.

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În anul acesta, în cea de-a opta zi a lui făurar, comemorăm împlinirea a 9 decenii de la izbucnirea marii răscoale din 1907.

În zilele noastre, până și copiii din primele clase primare știu de ce s-au ridicat la luptă, în urmă cu 90 de ani, țăranii români, pentru că nu aveau pământ, erau crunt exploatați și duceau o viață de mizerie.

Potrivit unei statistici, întocmită de un reputat specialist al vremii, la începutul secolului XX, un număr de 6.211 familii de moșieri, arendași și dregători rurali stăpâneau peste 3.319.000 hectare de pământ, în timp ce, aproape o jumătate de milion de familii țărănești erau complet lipsite de pământ.

Din cauza sărăciei, sute de mii de țărani nu aveau nici un codru de pâine, fiind nevoiți să mănânce știr, rumeguș din coceni de porumb sau iarbă, asemenea animalelor.

Oglindindu-se starea jalnică în care se aflau în 1907 masele țărănimii, până și lucrarea "Enciclopedia României" (rumoare cauzată de citirea greșită a penultimului cuvânt), tipărită în timpul domniei lui Carol I...

Domnul Vasile Lupu:

Vă rugăm liniște!

Poftiți, domnule deputat. Deci, e clar cu "Enciclopedia".

Domnul Nicolae Ionescu:

... se consemna "...Lumea satelor îndură, suferă, dar clocotește. O scânteie poate dezlănțui revolta. De la orașe, nimeni nu se ocupă, decât doctrinar de chestiunea țărănească. Politicienii intrighează, înalta societate petrece".

În condițiile istorice date, "atunci când țăranului i-a ajuns cuțitul la os", cum se exprima o minte luminată, s-a declanșat răzmerița. Ce s-a întâmplat apoi, știm cu toții. Printre altele, așa cum se consemnează în lucrarea mai sus-citată, 11.000 de țărani sunt măcelăriți fără milă.

Din partea dreaptă a sălii:

Au fost 11.200! Uite-te în istorie!

Domnul Nicolae Ionescu:

Da, vă uitați dumneavoastră...

Deși de la dramaticele evenimente din 1907 s-au scurs 90 de ani, setea de pământ, de dreptate și de o viață mai omenească a țăranului român este și acum aproape la fel de acută ca și la începutul veacului, cu toate că, în acest interval de timp, au avut loc 3 războaie, s-au derulat 3 revoluții, dacă le putem denumi așa, și s-au decretat mai multe reforme agrare.

Din nefericire, reformele la care ne referim n-au rezolvat nici până acum, în România, problema țărănească. Mi-am dat seama de acest trist adevăr, atât în perioada recentelor alegeri parlamentare, cât și după aceea, în urma numeroaselor întâlniri pe care le-am avut cu țăranii argeșeni.

Într-o discuție mai recentă, mai mulți săteni din comunele Albești, Băiculești, Budeasa, unii dintre ei veterani de război, s-au plâns că până acum n-au primit încă pământurile ce li se cuvin, potrivit reglementărilor de după 1989 și bat pe la porțile primăriilor și tribunalelor, pentru a li se face dreptate.

Acum, când comemorăm împlinirea a 90 de ani de la acel însângerat 1907, când țărănimea, încovoiată de greutățile muncii și vieții, așteaptă de la guvernanții și parlamentarii de azi măsuri de protecție socială, măsuri care să le permită să lucreze mai cu spor pământurile. Avem cu toții datoria să contribuim la stingerea scânteii.

Un străvechi proverb românesc ne îndeamnă "să nu ne jucăm cu focul". O scânteie scăpată de sub control ar putea să dea naștere la o văpaie.

Să fim deci prevăzători ca așa ceva să nu se întâmple nici în ruptul capului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.