Sittings of the Chamber of Deputies of February 4, 1997

	1.	Intervenţii ale domnilor deputaţi:
		1.3	Barna Elek - analiză a rolului presei în "istoria post decembristă";

Domnul Vasile Lupu:

................................................

Domnul Elek Barna are cuvântul şi se pregăteşte domnul Vasile Stan. Şi nu uitaţi, cele 3 minute convenite, a fi respectate.

Domnul Barna Elek: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Dacă ar fi trebuit să dăm un titlu, aş formula în felul următor: "Anul de răscruce 1996 şi libertatea presei". Anul de la care ne-am luat rămas bun, nu demult, anul 1996 este considerat de mulţi politicieni, analişti politici şi gazetari ca un an de răscruce în istoria postdecembristă. Oferta analitică este extrem de bogată în ceea ce priveşte semnificaţia anului 1996. Unii îl caracterizau ca a fi cel mai important după 89, alţii demonstrează că în 1996 România a păşit în frumoasa grădină a democraţiei veritabile. Fără a avea pretenţia unei analize exhaustive a fenomenului 96, timpul fiind cel mai mare duşman, desigur, trebuie să constatăm că, într-adevăr, anul care a trecut a făcut câteva mutaţii în societatea românească contemporană. Nu vizăm aici a privi numai schimbarea puterii, pentru că oricât de siguri erau reprezentanţii vechii puteri, era uşor de sesizat, chiar şi de nişte ochi mai puţin versaţi în ale politicii, că se va întâmpla o schimbare. PDSR-ul, contrar unor declaraţii bombastice şi şocante din partea unor lideri " Fără PDSR nu se poate face guvern în România" - Liviu Maior" sau "Ştim că vom guverna până în anul 2008 poate până în 2050" - Vasile Văcaru. Deci, PDSR-ul şi-a terminat mandatul, cu tot regretul unor lideri sau unor foşti parteneri de coaliţie. Trâmbiţarea pericolului unguresc, tamtamul făcut pe tema pericolului udemerist nu că nu şi-au atins scopurile propuse de PDSR şi respectiv de domnul Ion Iliescu şi de alţi reprezentanţi ai PDSR-ului în campania prezidenţială, ci din contră a stricat şi mai mult imaginea fostului partid de guvernământ şi aşa destul de şifonată în urma coaliţiei şi coabitării cu unele partide ca PUNR, PRM şi PSM. Efectele momentului alegerilor din 1996, pe lângă transferul democratic al puterii din partea stângă conservatoare spre centrul-dreapta reformatoare, prezintă o extraordinară importanţă în plan socio-politic, semnele maturizării politice ale alegătorului român, realizarea faptului că de votul său depinde la urma urmei soarta ţării. Mecanismul pluralist şi-a spus cuvântul. Plecarea de la putere a domnului Ion Iliescu s-a realizat în chip paşnic. Urmarea votului popular a adâncit în conştiinţa electoratului încrederea în propria forţă de a schimba prin alegeri pe guvernanţii care nu răspund aspiraţiilor momentului. Nu am fi corecţi, doamnelor şi domnilor şi stimaţi colegi, cu noi înşine, în primul rând, dacă nu am aminti aici şi rostul presei independente în realizarea mutaţiilor despre care vorbim. Fără o presă independentă, critică, caustică chiar, gata să sară la gâtul guvernanţilor, când aceştia nu confirmă, realizarea transferului se făcea mult mai greu. Desigur, presa independentă şi-a dus şi propriul război cu vechea putere, putere care s-a ascuns după scutul articolelor 205,206,238 - Cod penal, a dat pe unde a putut în reprezentanţii presei neaservite puterii. Considerăm inadmisibil faptul că mulţi reprezentanţi ai presei independente care au descoperit şi semnalat în repetate rânduri infracţiunile comise de exponenţii regimului trecut să fie judecaţi şi condamnaţi în locul adevărăţilor făptaşi. După 7 ani de la alungarea dictaturii ceauşiste, nici un vinovat de crimele din decembrie 1989, nici un înalt demnitar sau funcţionar al regimului trecut, nici un escroc de calibru nu a fost tras la aspundere, judecat şi condamnat, dar jurnaliştii care au dezvăluit aceste nelegiuiri sunt târâţi prin tribunale aidoma unor infractori de drept comun şi condamnaţi în mod nejustificat la pedepse cu închisoarea sau la amenzi penale. Această situaţie este de netolerat într-o veritabilă democraţie, şi cum toţi foştii membri Cpex. au fost amnistiaţi şi graţiaţi de fostul preşedinte, ca un ultim gest de mare nobleţe, insistăm ca noua putere democratică să amnistieze toate delictele de presă comise până la 31 decembrie1996 de către jurnaliştii profesionişti. Presa independentă, acest câine păzitor al democraţiei, trebuie protejată, menajată, încurajată, ajutată să spună adevărul întotdeauna, indiferent cine este la putere, să aibă puterea de penetraţie în toate structurile şi păturile societăţii. Personal am fost şi sunt pentru libertatea absolută a presei. Nu avem nevoie de legi speciale de îngrădire a presei, nu avem nevoie de multe articole în Codul penal, avem nevoie în schimb de jurnalişti oneşti, cinstiţi şi cu o probitate şi verticalitate profesională. Nu avem nevoie de o cenzură instituţionalizată în presă, dar avem nevoie de o cenzură morală, deontologică, a fiecărui jurnalist. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Spuneam de câinele păzior al democraţiei, dar şi câinii pot turba. Noi trebuie să prevenim apariţia acestei boli, noi avem nevoie de nişte păzitori sănătoşi, cinstiţi şi corecţi. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze din partea majorităţii.)

Domnul Vasile Lupu: Vă mulţumesc, domnule deputat.