Domnul Barna Elek: Domnule președinte, Stimați colegi, Dacă ar fi trebuit să dăm un titlu, aș formula în felul următor: "Anul de răscruce 1996 și libertatea presei". Anul de la care ne-am luat rămas bun, nu demult, anul 1996 este considerat de mulți politicieni, analiști politici și gazetari ca un an de răscruce în istoria postdecembristă. Oferta analitică este extrem de bogată în ceea ce privește semnificația anului 1996. Unii îl caracterizau ca a fi cel mai important după 89, alții demonstrează că în 1996 România a pășit în frumoasa grădină a democrației veritabile. Fără a avea pretenția unei analize exhaustive a fenomenului 96, timpul fiind cel mai mare dușman, desigur, trebuie să constatăm că, într-adevăr, anul care a trecut a făcut câteva mutații în societatea românească contemporană. Nu vizăm aici a privi numai schimbarea puterii, pentru că oricât de siguri erau reprezentanții vechii puteri, era ușor de sesizat, chiar și de niște ochi mai puțin versați în ale politicii, că se va întâmpla o schimbare. PDSR-ul, contrar unor declarații bombastice și șocante din partea unor lideri " Fără PDSR nu se poate face guvern în România" - Liviu Maior" sau "Știm că vom guverna până în anul 2008 poate până în 2050" - Vasile Văcaru. Deci, PDSR-ul și-a terminat mandatul, cu tot regretul unor lideri sau unor foști parteneri de coaliție. Trâmbițarea pericolului unguresc, tamtamul făcut pe tema pericolului udemerist nu că nu și-au atins scopurile propuse de PDSR și respectiv de domnul Ion Iliescu și de alți reprezentanți ai PDSR-ului în campania prezidențială, ci din contră a stricat și mai mult imaginea fostului partid de guvernământ și așa destul de șifonată în urma coaliției și coabitării cu unele partide ca PUNR, PRM și PSM. Efectele momentului alegerilor din 1996, pe lângă transferul democratic al puterii din partea stângă conservatoare spre centrul-dreapta reformatoare, prezintă o extraordinară importanță în plan socio-politic, semnele maturizării politice ale alegătorului român, realizarea faptului că de votul său depinde la urma urmei soarta țării. Mecanismul pluralist și-a spus cuvântul. Plecarea de la putere a domnului Ion Iliescu s-a realizat în chip pașnic. Urmarea votului popular a adâncit în conștiința electoratului încrederea în propria forță de a schimba prin alegeri pe guvernanții care nu răspund aspirațiilor momentului. Nu am fi corecți, doamnelor și domnilor și stimați colegi, cu noi înșine, în primul rând, dacă nu am aminti aici și rostul presei independente în realizarea mutațiilor despre care vorbim. Fără o presă independentă, critică, caustică chiar, gata să sară la gâtul guvernanților, când aceștia nu confirmă, realizarea transferului se făcea mult mai greu. Desigur, presa independentă și-a dus și propriul război cu vechea putere, putere care s-a ascuns după scutul articolelor 205,206,238 - Cod penal, a dat pe unde a putut în reprezentanții presei neaservite puterii. Considerăm inadmisibil faptul că mulți reprezentanți ai presei independente care au descoperit și semnalat în repetate rânduri infracțiunile comise de exponenții regimului trecut să fie judecați și condamnați în locul adevărăților făptași. După 7 ani de la alungarea dictaturii ceaușiste, nici un vinovat de crimele din decembrie 1989, nici un înalt demnitar sau funcționar al regimului trecut, nici un escroc de calibru nu a fost tras la aspundere, judecat și condamnat, dar jurnaliștii care au dezvăluit aceste nelegiuiri sunt târâți prin tribunale aidoma unor infractori de drept comun și condamnați în mod nejustificat la pedepse cu închisoarea sau la amenzi penale. Această situație este de netolerat într-o veritabilă democrație, și cum toți foștii membri Cpex. au fost amnistiați și grațiați de fostul președinte, ca un ultim gest de mare noblețe, insistăm ca noua putere democratică să amnistieze toate delictele de presă comise până la 31 decembrie1996 de către jurnaliștii profesioniști. Presa independentă, acest câine păzitor al democrației, trebuie protejată, menajată, încurajată, ajutată să spună adevărul întotdeauna, indiferent cine este la putere, să aibă puterea de penetrație în toate structurile și păturile societății. Personal am fost și sunt pentru libertatea absolută a presei. Nu avem nevoie de legi speciale de îngrădire a presei, nu avem nevoie de multe articole în Codul penal, avem nevoie în schimb de jurnaliști onești, cinstiți și cu o probitate și verticalitate profesională. Nu avem nevoie de o cenzură instituționalizată în presă, dar avem nevoie de o cenzură morală, deontologică, a fiecărui jurnalist. Doamnelor și domnilor deputați, Spuneam de câinele păzior al democrației, dar și câinii pot turba. Noi trebuie să prevenim apariția acestei boli, noi avem nevoie de niște păzitori sănătoși, cinstiți și corecți. Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze din partea majorității.)
|