Corneliu Grosu
Corneliu Grosu
Sittings of the Senate of September 21, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.113/01-10-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 21-09-2009 Printable version

Sittings of the Senate of September 21, 2009

2. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  2.8 Corneliu Grosu (PSD+PC) - declarație politică cu titlul «Despre ce ar trebui să facem și se întâmplă prea rar: "Să avem atitudine!" sau "Ce se întâmplă acum în justiție?"»;

Domnul Alexandru Pereș:

................................................

Are cuvântul domnul senator Corneliu Grosu - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește ultimul vorbitor de astăzi, domnul senator Cornel Popa.

Domnul Corneliu Grosu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Despre ce ar trebui să facem și se întâmplă prea rar: «Să avem atitudine!» sau «Ce se întâmplă acum în justiție?»".

Stimați colegi,

Zilele trecute, pe unul dintre portalurile de știri am citit un articol despre gestul unui tânăr român ce trăiește de când s-a născut în Serbia.

Pe scurt, la Festivalul de Folclor și Muzică Românească al românilor din Voivodina, în localitatea Seleuș - Serbia, un grup de sârbi extremiști au aruncat steagul României în foc, iar acest tânăr, cu mâine goale, a scos din foc drapelul și l-a stins, protejându-l.

Din păcate, în această perioadă, în România și în afara ei, despre noi, ca neam, se discută - și chiar noi discutăm - ca despre ceva în derivă și fără perspective.

Percepția majoritară resimțită în varii modalități - de la sondajul de opinie, ca formă științifică de analiză, și până la pulsul vieții cotidiene, pe care îl simțim cu toții - este aceea a unei lipse totale de direcție, de consistență, a unei letargii păguboase.

Societatea a ajuns, din păcate, să respire acest mod de percepție.

Această stare se resimte atât la nivelul omului de rând, cât și la nivel instituțional.

Cineva îmi spunea, zilele trecute, că trăim cu o lipsă totală de direcție a națiunii.

Oare când ați auzit ultima dată folosindu-se cuvântul "națiune" cu referire la națiunea română, în afara discursurilor colorate ale unora?

Dacă acest tânăr a înțeles să-și ardă mâinile pentru a proteja drapelul național, trăind într-o altă țară și demonstrând că el crede în națiunea română și în simbolurile ei, înseamnă că nu este totul pierdut.

Iar aceasta ne obligă!

Auzim zilnic critici, formulăm noi înșine critici și suntem plini de repulsie la ceea ce vedem în jurul nostru.

Unii spun că trebuie să plecăm naibii în altă parte sau ne invită să privim ce se întâmplă în jurul nostru în mod necorespunzător.

În general, la nivel instituțional, ne-am obișnuit că totul se "îngroapă", iar omul de rând sau întreprinzătorul care încearcă să-și dezvolte propria afacere se gândește dacă va avea noroc să-și rezolve problemele cu instituțiile statului, când, de fapt, statul, prin instituțiile sale, ar trebui să lucreze pentru el dintr-un singur motiv: statul este plătit din banii acestor oameni.

Gestul acestui tânăr m-a determinat să scriu acest material și să vi-l prezint.

Sunt lucruri pe care le știm, dar pe care le facem prea puțin.

Trebuie să credem în șansa noastră, să facem ceea ce trebuie, adică să avem atitudine!

Din fericire, ca acest tânăr mai sunt și alții, iar atâta vreme cât mai sunt, putem să îi considerăm vectori de atitudine și să reînvățăm, dacă am uitat, să credem, să căutăm, să generăm ceva sănătos.

Tot timpul am fost de părere că, pentru a nu face ceva, poți găsi milioane de justificări care să-ți arate că nu se poate.

Ar trebui să începem să vedem cum se poate.

Am ajuns undeva atât de jos, încât singura noastră opțiune este să urcăm, și succesul lungului drum către normalitate este asigurat de normalitatea comportamentului individual și colectiv în această perioadă extrem de dificilă prin care trecem.

Ce se întâmplă, astăzi, în justiție este un fapt grav pentru statul de drept, un fapt grav atât prin efectele pe care le produce, dar, mai ales, prin cauzele care au generat această situație, iar totul denotă criza instituțională în care ne aflăm.

Reacția magistraților este extremă, este, dacă vreți, o răbufnire din care nimeni nu câștigă, dar mă surprinde și mă întristează modul în care această situație este gestionată.

Este inadmisibil ca, în aproape patru săptămâni, acest blocaj să nu fie înlăturat.

Judecătorii și procurorii au partea lor de vină, prin faptul că, atâția ani, în loc să ia taurul de coarne, să aibă curajul necesar de a se delimita de relaționările cu oameni nocivi, cu influență în afaceri sau politică, și să facă justiție, au intrat în relații partizane cu aceștia.

Nu vreau să generalizez.

Din punctul meu de vedere, peste 70% din actualul corp al magistraților îndeplinește cerințele necesare unei astfel de poziții normale, dar trebuie să aibă curajul și responsabilitatea etică de a-și face curățenie în propria ogradă și de a înceta să ne demonstreze că puterea justiției se clădește pe manifestări, gesturi și solicitări care excedează normalitatea conceptului căilor drepte.

Nimeni nu pune la îndoială că rolul puterii judecătorești este acela de a elimina nedreptatea, indiferent dacă vorbim de relații private sau de relații cu instituții publice.

Aveți, doamnelor și domnilor din magistratură, curajul necesar de a face treaba așa cum ar trebui să o faceți, pentru că justiția este puterea statului de drept care asigură echilibrul și funcționalitatea.

Aveți un rol extrem de important, pe care se impune să vi-l asumați pe deplin, cu respectul cuvenit societății de la care așteptați recunoașterea poziției, puterii și a recompensei, nu numai bănești.

A continua să ne demonstrați că, astăzi, accesul românului la actul de justiție este suficient prin deschiderea pasageră, de către arhivari și grefiere, a birourilor de evidență și că puterea Legislativului este dată de tenacitatea cu care se urmăresc nivelurile salariilor, multitudinea de sporuri sau alte privilegii, nu vă aduce nici credibilitatea, și nici recunoașterea pe care, altfel, în normalitate, le meritați.

Nu contest nici dreptul, nu numai al celor din justiție, la o plată onestă a muncii depuse, dar cred cu tărie că, și atunci când acest drept este lezat, comportamentul puterilor în statul de drept trebuie să construiască, nu să dezbine și să învrăjbească.

Nu sunt singurul care are o astfel de atitudine față de ceea ce se întâmplă astăzi în justiția de la noi din țară, cum nu sunt nici singurul care este convins de incapacitatea acestui Guvern de a gestiona corect și cu chibzuință această criză, deși a "beneficiat" din nou de mult prea inteligenta "consiliere" a președintelui țării.

Fenomenul disfuncționalității instituțiilor statului are un efect extrem de nociv.

Societatea îl resimte.

Cauzele trebuie înlăturate.

Eu cred că Parlamentul, ca putere legislativă, reprezentând voința electoratului, trebuie să ia atitudine. Și asta depinde de fiecare în parte.

Parlamentul trebuie să legifereze, nu numai să voteze.

Activitatea de legiferare se impune a fi dublată continuu și efectiv de exercitarea controlului asupra activității Executivului.

Așa cum prim-ministrul trimite pachete legislative spre aprobare prin asumarea răspunderii Guvernului, apărându-se prin Constituție în mod mai mult sau mai puțin fericit, la fel se impune ca Parlamentul să dea legi, pe care Guvernul să le pună în aplicare, și să controleze Guvernul în mod continuu și constant, pentru a evita derapaje, inclusiv cele gen Ridzi, Udrea, și nu numai.

În concluzie, cred că totul este o problemă de atitudine și vă invit, stimați colegi, să reflectăm și să acționăm în consecință, pentru a-i determina și pe alții să facă la fel, pentru și în folosul națiunii române, al celor care ne-au trimis aici și așteaptă mai mult de la noi.

Pentru ce se întâmplă azi în România acest lucru trebuie să-l facem: să avem atitudine, chiar dacă aceasta înseamnă abnegație și sacrificiu, așa cum a arătat-o întregii lumi tânărul român din Serbia.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania friday, 28 january 2022, 14:19
Telephone: +40213160300, +40214141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro