Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 27 septembrie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.129/08-10-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 27-09-2007 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 27 septembrie 2007

3. Prezentarea moțiunii de cenzură "1000 de zile de haos. Sfârsitul guvernării de dreapta"

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

  ................................................

Trecem la punctul 2 din ordinea de zi, Prezentarea moțiunii de cenzură inițiate de 140 de deputați si senatori.

În conformitate cu prevederile art.113 din Constituție.

După cum cunoasteți, stimați colegi, Birourile permanente reunite au stabilit ca dezbaterea moțiunii de cenzură să aibă loc pe 3

octombrie la ora 9.30.

Vă rog să-mi permiteți să dau cuvântul domnului senator Cristian Diaconescu, din partea Grupului parlamentar al PSD, pentru a prezenta moțiunea de cenzură.

Domnul Cristian Diaconescu:

Domnilor presedinți, Domnule prim-ministru, Stimați membri ai Cabinetului, Distinsi colegi, După trei ani de la preluarea puterii de către alianța portocalie si la 6 luni de la instalarea guvernului Tăriceanu II, suntem astăzi în fața unei opțiuni de constiință.

Demitem, prin vot, acest guvern incompetent, lipsit de sprijin politic în Parlament si deschidem calea spre o nouă formulă de guvernare, cu un nou program care să răspundă nevoilor României, susținut de o majoritate parlamentară transparentă, sau încurajăm, iresponsabil si cu grave consecințe asupra dezvoltării României, mersul către un model de societate neeuropean, către o societate profund divizată si polarizată.

Dorim să aducem stabilitate în țară si să punem capăt celor trei ani de conflicte politice succesive, care au generat ineficiență guvernamentală si neliniste socială sau dorim să păstrăm un Guvern de amatori, incapabil să găsească soluții pentru principalele probleme ale românilor.

La 3 aprilie 2007, în momentul prezentării în Parlament a Guvernului restructurat am insistat asupra faptului că votul Partidului Social Democrat nu este, "sub nici o formă, un vot de încredere în noul Guvern Tăriceanu sau un cec în alb pentru politicile pe care ni le propune".

Atunci am spus că "nu facem decât să punem puțin nisip sub roțile Guvernului, care patinează, si că ne păstrăm întreaga independență de vot si de acțiune politică în Parlamentul României".

După 6 luni de guvernare dezamăgitoare, constatăm că Guvernul nu mai patinează, ci se scufundă.

În această situație, avertismentul nostru dat în Parlament pe data de 3 aprilie - "până la urmă, singura soluție va fi o masină nouă" - se concretizează prin această moțiune de cenzură.

Criza politică profundă în care ne găsim astăzi este rezultatul incompetenței guvernării de dreapta din ultimii trei ani de zile.

Pensionarii au reale probleme să supraviețuiască, din cauza cresterii prețurilor atât la alimente, cât si la utilități, agricultorii încă nu si-au revenit după proasta gestionare a crizelor datorate secetei si inundațiilor, profesorii si cadrele medicale au în continuare salarii care nu le asigură un trai decent, scolile si spitalele sunt într-o stare avansată de degradare, tinerii nu au cum să-si cumpere o casă si fug din țară.

După 7 ani de crestere economică, familiile cu venituri reduse nu resimt în propriile lor case această bunăstare.

Avem bani mai mulți la bugetul de stat, dar nu avem o politică de redistribuire echitabilă si coerentă, ceea ce a condus la polarizarea puternică a veniturilor si a consumului.

Si încă două mari asa zise "performanțe" ale guvernării de dreapta: 0% absorbție a fondurilor europene si 0 km de autostradă.

Pentru toate aceste greseli grave, care costă România si pe fiecare dintre cetățenii țării, Guvernul Tăriceanu trebuie să plece!

Majoritatea artificială, impusă împotriva voinței electoratului în 2004 de către presedintele Băsescu, s-a destrămat, Alianța PNL - PD a murit, iar guvernul ultra-minoritar PNL-UDMR a rămas fără majoritate de susținere.

Prin urmare nu mai reprezintă voința majorității alegătorilor, Guvernul actual si-a pierdut încrederea majorității populației.

Prin votul dat de Dumneavoastră acestei Moțiuni de cenzură puteți reda speranța si încrederea oamenilor că adevăratele lor priorități vor fi îndeplinite; că tranziția spre bunăstare are loc si în viața lor, nu doar în a celor 10% care au beneficiat până acum de rezultatele politicii de dreapta; că munca cinstită, acasă în România, poate fi suficientă pentru asigurarea unui nivel decent de bunăstare pentru fiecare; că Europa nu este doar un spațiu unde găsesti de muncă în străinătate, ea poate fi construită aici, în țară, regăsind-o în salariile si pensiile noastre, în bursele si alocațiile pentru copiii si tinerii nostri, în infrastructuri de calitate, în scoli si spitale, într-o economie competitivă, într-un mediu înconjurător sănătos.

Doamnelor si domnilor parlamentari, În ultimii 3 ani, România s-a îndreptat într-o direcție gresită.

Cresterea economică înregistrată nu este rezultatul unei dezvoltări sănătoase, iar bunăstarea rezultată nu este împărțită echitabil.

Ea nu se regăseste în viața de zi cu zi a majorității cetățenilor țării, iar plusul de bogăție creat se distribuie vădit inegal în societate.

Practic, România a evoluat în ultimii ani către un model de societate neeuropean, în care rezultatele dezvoltării sunt însusite exclusiv de către o minoritate de 10% din populație, privilegiată de guvernele dreptei, care se manifestă tot mai agresiv, în disprețul legii, atât în obținerea bunurilor publice, cât si în utilizarea lor.

Prin această moțiune, PSD îsi face datoria de partid responsabil, de opoziție si exprimă îngrijorarea majoră a peste 90% dintre români sub ochii cărora se nasc două Românii opuse si ireconciliabile: o Românie a opulenței si disprețului social si o Românie a sărăciei umilitoare si a frustrărilor sociale de tot felul.

O Românie a celor 200.000 de bogați, care pot cumpăra "dreptate", "sănătate", "educație", "cultură", servicii de calitate, statut social, iar la polul opus, o altă Românie, cea a unei largi majorități de exclusi, care se chinue să supraviețuiască în sărăcie, chiar având un loc de muncă.

Dacă nu vom pune capăt guvernării de dreapta, în cel mai scurt timp, prăpastia dintre cele două Românii se va adânci.

Trebuie să înțelegem mai repede că modelul social european, spre care trebuie să tindem, este unul care utilizează beneficiile cresterii economice pentru a reduce polarizarea socială si nu pentru mărirea decalajelor.

Iată de ce este nevoie de politici de redistribuire a ceea ce se produce în societate în favoarea pensionarilor, agricultorilor, profesorilor, cadrelor medicale, tinerilor si familiilor cu venituri modeste.

Concluzia este una singură: starea precară în care se găseste majoritatea populației din România nu este conjuncturală, ci dimpotrivă, este o acțiune programată, asumată si urmărită cu perseverență de actuala putere de dreapta.

În viziunea Partidului Social Democrat, situația politică si socială trebuie schimbată urgent.

Miza acestei moțiuni de cenzură nu este doar înlocuirea actualului Guvern, ci schimbarea direcției de evoluție a României, de la capitalismul oligarhic si exclusivist la un model european de organizare a societății.

Doamnelor si domnilor senatori si deputați, Încercăm să impunem o dezbatere de substanță în Parlamentul țării într-un moment în care România încheie o etapă de dezvoltare - tranziția post-comunistă - si începe o alta, cea a integrării propriuzise în Uniunea Europeană.

Acest moment presupune, în viziunea noastră, clarificări si regândiri, atât în privința obiectivelor de atins, a opțiunilor de dezvoltare, a modelului economic si social adecvat realităților noastre, cât si a instrumentelor si a politicilor celor mai potrivite pentru atingerea acestor obiective.

Constatăm că actuala guvernare de dreapta doreste un stat slab, absent din viața economică si socială a țării, bazându-se doar pe asa-zisele virtuți reglatoare ale pieței.

După 3 ani de guvernare haotică, trebuie să recunoastem că fără reglementări adecvate din partea statului, piața nu va conduce, prin ea însăsi, la eficiență economică si la bunăstare pentru toți.

În viziunea noastră, o dezvoltare de succes înseamnă o dezvoltare sustenabilă, echitabilă si democratică, o dezvoltare care se focalizează pe cresterea standardelor de viață si nu numai pe măsurarea statistică a cresterii economice si a PIB-ului țării.

Asadar, modelul social si economic pe care îl propunem este modelul social european care îmbină cresterea economică, eficiența si flexibilitatea cu egalitatea sanselor, echitatea si securitatea socială a populației.

PSD are răspunsuri clare la problemele reale cu care se confruntă populația.

Vrem să punem capăt confuziei, bâjbâielii, improvizației si senzației de neputință pe care Guvernarea le generează.

Doamnelor si domnilor senatori si deputați.

În 2006, mii de pensionari au iesit în stradă să atragă atenția asupra sărăciei severe în care trăiau.

În ciuda protestelor, Guvernul a rămas surd la cerințele lor.

Inițiativa PSD de crestere a pensiilor a fost respinsă în 2006 atât de Guvern cât si de Parlament.

Doar insistența parlamentarilor PSD a făcut ca actuala crestere a pensiilor să fie votată în Parlament.

Pentru a reusi acest lucru, PSD a trebuit să înfrângă atât rezistența premierului Tăriceanu, cât si pe cea a presedintelui Traian Băsescu.

Îmbunătățirea nivelului de trai al pensionarilor nu a fost niciodată o prioritate pentru Guvernul Tăriceanu.

În ultimii 3 ani, cresterea prețurilor nu a fost însoțită de cresterea proporțională a salariilor si pensiilor.

În timp ce pensia medie lunară a crescut cu 36%, prețurile la energia termică au crescut cu 37,7% la apă, canal, salubritate cu 54,6%, iar la gazele naturale cu 83,5%.

În acelasi timp, salariul mediu brut a crescut cu doar 34%.

În 2007, 51% dintre gospodării nu pot face față cheltuielilor pentru satisfacerea nevoilor de consum, iar 44,3% dintre gospodăriile din mediul urban nu si-au putut plăti la timp facturile la utilități în 2006.

Nu există nici o intenție de majorare a alocațiilor pentru copii în funcție de veniturile familiilor din care provin, nu există nici un program coerent de acordare a unor burse sociale pe perioada scolarizării.

Atunci nu trebuie să ne mirăm că marea majoritate a românilor nu cred că au un trai mai bun.

România se află pe ultimele locuri în UE în ceea ce priveste salariul minim.

Numărul salariaților cu salarii mai mici decât pragul de risc de sărăcie depăseste 1,5 milioane, aproape 40% din totalul salariaților.

În timp ce 95% (aproape 4 milioane de persoane) dintre angajați au salarii brute de bază mai mici de 2.000 RON, doar 5% (aproximativ 200.000) au salarii peste această valoare.

În lipsa unor politici coerente de redistribuire a bunăstării, Guvernul Tăriceanu a încurajat polarizarea gravă a veniturilor.

În plus, introducerea cotei unice a avut si ea o contribuție importantă la polarizarea veniturilor. 85% dintre salariați (4,2 milioane de persoane) au primit sume în plus între 1-5 euro lunar, în timp ce numai 15% dintre salariați (0,76 milioane de persoane) au primit sume între 20 si 220 de euro lunar.

Veniturile si consumul celor mai bogați 20% dintre români au scăzut de la 11,24% din PIB în 2004 la numai 10,66% în 2005 si respectiv 10,11% în 2006, în timp ce veniturile si consumul celor mai bogați 20% dintre români au crescut de la 36,6% din PIB în 2004 la 37,32% în 2005 si, respectiv, 38,03% în 2006.

Polarizarea proprietății reprezintă, la rândul său, una din marile mutații survenite în societatea românească în ultimii ani.

Asupra consecințelor ei nefaste, PSD a atras atenția încă prin Moțiunea de cenzură din mai 2005.

Restituind integral proprietățile unui grup restrâns de cetățeni (la nivelul începutului de an 2006, aproximativ 210.000 de persoane), dreapta politică a spulberat înțelegerea anterioară dintre partidele parlamentare cu privire la o necesară limitare în timp a restituirilor (luându-se ca an de referință anul 1945), dar si la o limitare a suprafeței de restituit (nu mai mult de 50 de hectare de pădure sau de teren).

Sunt revendicate astăzi sute de mii de hectare de pădure si pământ, munți întregi, teritoriul unor orase, parcuri, scoli, spitale, grădinițe, case de cultură, biblioteci, unități economice, sub privirile uluite ale majorității populației, care trăieste, de pe o zi pe alta, dintr-un salariu.

O asemenea "Reformă" făcută în disprețul unui popor întreg nu poate să rămână nesancționată, ea contând greu în evaluarea critică a acestor ultimi trei ani de guvernare de dreapta din România.

Doamnelor si domnilor parlamentari.

Agricultura românească a fost adusă la sapă de lemn de cele două Guverne Tăriceanu în doar 1.000 de zile de gestiune liberală.

Ponderea sectorului agricol în PIB a scăzut de la 12,8% în 2004, la 8,5% în 2005 si 8,1% în 2006, iar în acest an se prefigurează un recul si mai mare, situația agriculturii urmând să afecteze semnificativ indicatorii macroeconomici.

În perioada 2005-2006, veniturile gospodăriilor din mediul rural au scăzut permanent, veniturile obținute din agricultură reprezentând numai 23% din total. 51% din produsele agricole au fost consumate în propria gospodărie, menținând starea de subzistență a acestora.

Principalii perdanți sunt cei care dețin exploatații agricole cu o suprafață mai mică de un hectar sau cei care cresc animale fără a avea pământ. 3,5 milioane de gospodării țărănesti au fost afectate direct ca urmare a incompetenței gestiunii în agricultură.

Cresterea permanentă a prețului energiei si combustibilului, a taxelor si impozitelor locale, a decapitalizat si mai mult agricultorii: motorina a depăsit 1 euro/litru si, în această primăvară, ajutorul pentru motorina s-a acordat prea târziu.

Guvernul nu a respectat promisiunile privind acordarea subvențiilor pentru motorină pe o suprafață de 5,4 milioane de hectare, în realitate fiind acordată motorină pentru numai 2,3 milioane de hectare.

Situația cea mai condamnabilă si de nejustificat rămâne însă cea legată de lipsa de preocupare privind pregătirea pentru accesarea fondurilor europene.

Planul Național de Dezvoltare Rurală se află tot în stadiul de "analiză", când, de fapt, ar fi trebuit să fie deja aprobat.

Sunt întârzieri semnificative în organizarea instituțională si acreditarea de către organismele abilitate ale Comisiei Europene a celor două agenții de plăți.

Zero, domină întreaga gestiune ministerială a activității din agricultură.

  • Zero - sume accesate, până în prezent, din Fondul European pentru Dezvoltare Rurală, sume prevăzute pentru 2007 la 577 de milioane de euro.
  • Zero - sume accesate până în prezent din cele 202 milioane de euro prevăzute pentru perioada 2007-2013 din Fondul European de Pescuit.
  • Zero - sume accesate până în prezent din cele 272 de milioane de euro prevăzute pentru aplicarea măsurilor de piață pe acest an.

Există serioase riscuri în ceea ce priveste blocarea sau amânarea fondurilor pentru plățile directe de la Uniunea Europeană, pentru anul 2007, dacă nu se acreditează Agenția de Plăți si Intervenție pentru Agricultură.

Si încă un aspect deosebit de grav, în contextul actual, în care România se confruntă cu cea mai mare secetă din ultimii 60 de ani: față de suprafața de 1,5 milioane de hectare pregătită pentru irigații de către guvernul PSD, anul acesta au fost irigate doar câteva zeci de mii de hectare.

Din cele peste 2,6 milioane de hectare afectate de secetă în acest an, s-au acordat despăgubiri doar pentru o suprafață sub 500.000 de hectare, iar pentru culturile de primăvară - distruse în proporție de 80%, legume, pomicultură si vii - nu s-a stabilit nici o despăgubire.

Am ajuns, în 2007, să importăm produse agroalimentare mai mult decât exportăm.

Deficitul comercial cu produse agroalimentare creste într-un ritm alarmant, ajungând la 2 miliarde de euro, aproape dublu față de 2004.

Incompetență, jaf, si dispreț față de interesul național si față de problemele reale ale agricultorilor.

Iată ce a produs guvernarea în domeniul agriculturii.

Zero fonduri europene atrase pentru agricultură, reprezintă un record trist si costisitor pentru milioane de agricultori români, forțați să înfrunte concurența agricultorilor europeni, fără niciun fel de sprijin.

Stimați colegi, Nu trece o zi, fără să auzim marile fapte economice ale Guvernului de dreapta.

Totusi, există două perioade pe care trebuie să ni le reamintim:

Între 1996 si 2000, economia a fost distrusă de guvernarea de dreapta - inflație astronomică, risc de intrare în incapacitate de plată, venituri la buget în descrestere, taxe si impozite aberante, instabilitate legislativă si putem continua cu foarte multe exemple, si perioada 2001-2004, când au fost realizate stabilitate economică, stabilitate legislativă prin Codul fiscal, investiții străine directe, cresterea încrederii băncilor străine si a organismelor financiare internaționale.

Motivul pentru care economia merge bine acum este că PSD a asigurat toate premisele, în acest sens.

Bugetul de stat are bani tocmai pentru că a existat o perioadă continuă, de sapte ani de zile, de crestere economică.

Din păcate, două treimi din familiile cu venituri reduse nu simt acasă acest lucru, pentru că guvernul nu s-a preocupat de soarta lor.

În ciuda unor progrese normale, economia românească este astăzi mai vulnerabilă decât era în urmă cu 3 ani.

Cu o crestere economică nesustenabilă, cu o politică bugetară inconsecventă, cu un deficit de cont curent care se adânceste îngrijorător si cu investiții care au mărit dramatic datoria externă, derapajele macroeconomice stau să explodeze.

În plus, poziția României de contributor net la bugetul UE, din cauza incapacității guvernului de a atrage un singur euro din fondurile structurale si de coeziune, măreste decalajele economice si sociale față de țările Uniunii Europene, îndepărtând România de modelul social european.

În țara noastră, beneficiile cresterii economice se redistribuie, profund inechitabil, desi România are ritmuri de crestere economică ridicate (4,2% crestere a PIB-ului în 2005, 7,7% în 2006 si o prognoză de 6% pentru 2007).

Cresterea economică nu este sustenabilă, fiind într-o mare măsură bazată pe importuri.

Deficitul de cont curent bate record după record, în sens negativ, fiind prognozat în 2007 la 14% din PIB.

În primele sase luni ale acestui an, dezechilibrul extern s-a accentuat dramatic, ajungând la recordul istoric de 16,8% din PIB.

Explozia deficitului comercial îngrijorează, deoarece este însoțită de reducerea investițiilor străine directe, care ar putea finanța, neinflaționist, acest dezechilibru.

Dacă anul trecut, investițiile străine directe finanțau în proporție de 91% deficitul de cont curent al României, în acest an gradul de acoperire al acestora a fost de numai 38%.

Inconsecvența politicii bugetare caracterizează ultimii ani de guvernare.

Politica bugetară a României continuă să fie inconsistentă, iar sustenabilitatea finanțelor publice, pe termen mediu, este una redusă.

Practica unor cheltuieli bugetare masive făcute pe ultima sută de metri nu mai constituie o noutate.

În 2005 si 2006, după 11 luni în care a existat un excedent bugetar, luna decembrie nu numai că a temperat acest excedent, dar l-a si transformat aproape peste noapte în deficit.

De exemplu, statul român a cheltuit într-o lună, în decembrie 2006, aproximativ 3 miliarde de euro, nu se stie cum si pe ce.

Nu a fost introdusă programarea bugetară multianuală, asa cum cere Uniunea Europeană.

Chiar dacă legea bugetului de stat prevede fonduri în crestere pentru educație, sănătate si agricultură, acesti bani nu sunt cheltuiți, pentru că nu există proiecte concepute de către ministere.

De exemplu, astăzi, Ministerul Educației, Cercetării si Tineretului are suficienți bani, dar îi foloseste, în mare parte, pentru finanțarea cheltuielilor curente, si nu pentru investiții de capital, adică, nu construieste scoli, nu repară scoli si nu dotează scoli.

Incompetența guvernului a condus la o proastă gestionare a fondurilor, si asa insuficiente, la care se adaugă si criteriile politice de alocare a banilor la bugetele locale.

Guvernele de dreapta au condamnat cu bună-stiință, premeditat, la subdezvoltare, acele comunități locale în care există primari PSD.

Banii au fost alocați, strict după criterii politice: esti de la PNL sau PD, primesti bani.

Chiar dacă au existat bani alocați pentru comunitățile locale aflate în "stăpânirea" celor două partide, oamenii nu văd scoli sau spitale noi sau refăcute, pentru că nu există proiecte de dezvoltare.

Banii zac, în continuare, la bugetele locale si nu sunt cheltuiți.

Descentralizarea a fost una dintre promisiunile importante ale Alianței PNL - PD din campania electorală.

Pe parcursul a 3 ani de guvernare, însă, acest deziderat a rămas la stadiul de promisiune.

Departe de a descentraliza activitatea în principalele domenii, Guvernul Alianței DA, prin măsurile luate, nu a făcut decât să centralizeze, prin întregul demers legislativ, dar si prin actul de guvernare propriu-zis.

Deteriorarea situației macroeconomice va avea un efect direct asupra mediului de afaceri.

O eventuală reinflamare a inflației va avea consecințe negative asupra firmelor care se confruntă, deja, cu probleme majore: politică fiscală descurajantă, scăderea competitivității si productivității muncii, imposibilitatea de a angaja personal cu nivel mediu de pregătire.

În ultimii trei ani de zile, guvernul a modificat Codul fiscal de patru ori, fără să respecte termenul de 6 luni,de anunț prealabil, accentuând instabilitatea legislativă.

Unirea ministerelor Finanțelor si Economiei într-un singur "mamut" birocratic nu a determinat cresterea stabilității si a predictibilității politicilor fiscale si bugetare.

Comasarea a două instituții cu atribuții diferite, a Ministerului Finanțelor,care are ca principală responsabilitate colectarea, cu Ministerul Economiei, care se ocupă si de alocarea de fonduri, a provocat si mai mult haos în activitatea de reglementare a mediului economic.

Ministrul Vosganian conduce,fără succes, un colos administrativ care nu este în stare să gestioneze eficient si coerent banii contribuabililor.

Lipsa unei strategii energetice sporeste declinul de competitivitate a produselor românesti, care ajung să nu mai poată fi exportate.

Si asta, în condițiile cresterii deficitului comercial.

Fondul Proprietatea nu este funcțional, la peste doi ani de la adoptarea legii privind înființarea sa.

Între timp, s-au acordat despăgubiri în titluri la Fondul Proprietatea, de peste 300 de milioane de euro, mostenitorilor unor fabrici care fuseseră privatizate pentru o sumă agregată de aproape 100 de ori mai mică.

Fondul Proprietatea practic nu mai are acum legătură cu fostii proprietari, ci serveste interesele câtorva grupuri restrânse de a acumula si controla pachete importante de acțiuni la bursă.

Stimați colegi, "Zero la sută" grad de absorbție a fondurilor europene.

Aceasta este una dintre cele mai mari nereusite ale întregii guvernări de după 2004.

Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă rezultatul progreselor semnificative pe care le-am făcut din punct de vedere economic si politic.

A sosit momentul ca toți românii să se bucure de beneficiile reintrării în marea familie europeană.

Incompetența si iresponsabilitatea actualului guvern au făcut ca majoritatea românilor să nu simtă niciun beneficiu, ci dimpotrivă, să asiste la cresterea dramatică a prețurilor si a tarifelor la alimente si utilități.

După un prim an ratat, momentul fast al aderării României s-a transformat în cel mai umilitor si costisitor esec.

Rezultatul a doi ani de pregătire, după încheierea negocierilor în 2004? Nu am reusit să atragem fonduri europene! Din cauza incompetenței guvernului, România plăteste astăzi 1,2 miliarde la bugetul Uniunii Europene.

Mai mult, România pierde oportunitatea de a utiliza cei 2,4 miliarde de euro promisi de către Uniunea Europeană țării noastre în acest an.

Astfel, România ratează sansa construirii a 300 de kilometri de autostradă, a 100 de spitale noi, a sute de scoli si grădinițe noi, a investițiilor în modernizarea satului românesc, în cresterea competitivității firmelor, în protecția mediului.

Raportat la suprafața țării, România are cei mai puțini kilometri de autostradă din Europa, intensitatea energetică a României este de 4 ori mai mare decât media UE, din 27 de membri.

Doar 2 persoane din 100 participă la programele de învățare continuă, 66% dintre gospodăriile din mediul rural iau apă de la fântână, 96% dintre gospodăriile de la sate nu au acces la canalizare, iar 85% nu au apă caldă.

În loc să beneficiem de avantajele apartenenței la o piață unică europeană, pentru a ne crea o economie puternică, în stare de a sprijini familiile cu venituri reduse, noi toți, din taxele si impozitele pe care le plătim, finanțăm bugetul UE cu 1,2 miliarde de euro.

Pentru că nu a reusit să atragă fonduri europene, pe care să le dirijeze către investiții în scoli, universități, spitale si alte servicii publice, acest guvern condamnă mulți dintre tinerii României la fugă, în străinătate.

România nu îsi mai poate permite să rateze al doilea an consecutiv si să compromită, iremediabil, întreaga perioadă 2007-

2013, când ar putea folosi 30 de miliarde de euro pentru a ajuta agricultorii români, construcția de scoli si spitale, construcția de autostrăzi.

Doamnelor si domnilor parlamentari, Sistemul de învățământ românesc deviază puternic de la proiecția modelului european.

Desi alocațiile bugetare au crescut, în ultimii doi ani, sistemul educațional continuă să fie discriminatoriu, lipsit de eficiență, cu o infrastructură slabă si cu o vizibilitate internațională redusă.

După preluarea guvernării, nu au existat minime preocupări pentru rezolvarea acestor probleme.

Primul demers guvernamental, derulat într-un timp record, a fost politizarea în masă a sistemului, schimbarea pe criterii politice a inspectorilor generali, a inspectorilor scolari, directori, funcționari publici din minister si din structurile acestuia, având drept efect bulversarea sistemului de învățământ.

Schimbările politice, operate cu patimă, au transformat obiectivul "depolitizării" din Programul de guvernare în "politizarea cu performanțe maxime".

S-au clamat autonomia si descentralizarea, dar lipsa unei strategii a profesionistilor care să o aplice, a atras după sine stoparea acestora.

De trei ani de zile auzim de reforme, schimbări, reorganizări, pachete noi de legi, noi ministri.

Nici noul proiect al Legii învățământului preuniversitar, promovat, în dezbatere publică, de Ministerul Educației, Cercetării si Tineretului nu oferă o perspectivă clară si coerentă pentru descentralizarea administrativă si cresterea autonomiei scolilor.

Autonomia decizională la nivelul scolii, bugetul propriu, alegerea pe bază de competențe a directorului, rămân nesoluționate si prin recentul proiect de lege.

În 2007, indicatorii privind sistemul de educație arată discriminare si performanțe reduse.

România are cea mai mică rată de cuprindere în învățământ dintre țările UE si cea mai mare rată a abandonului scolar.

Sistemul de educație din România este discriminatoriu, barierele privind accesul copiilor din mediul rural la educație fiind din ce în ce mai mari. 40% dintre tinerii din mediul rural, în vârstă de 13 ani, nu urmează nicio formă de învățământ, 24,5% dintre elevii din mediul rural ajung să urmeze liceul si doar 2-5 % încep studii universitare.

România se situează pe ultimul loc în Europa, în privința participării la o formă de educație a tinerilor de 15-24 de ani, ceea ce are consecințe catastrofale asupra nivelului de pregătire a forței de muncă si explică starea de criză a acesteia.

Accesul egal la educație este doar un principiu trecut în programele Guvernului Tăriceanu, sistemul educațional fiind din ce în ce mai polarizat.

În timp ce olimpicii nostri au rezultate bune (mai ales datorită efortului personal si al dascălilor care îi pregătesc, nicidecum a stării sistemului), copiii care provin din familii sărace si cei de la sate renunță la studii din cauza lipsurilor materiale.

Guvernul nu a reusit să găsească o soluție pentru acei copii care provin din familii unde părinții sunt plecați la muncă în străinătate.

România nu poate avea un învățământ performant, atât timp cât fiecare schimbare de ministru înseamnă noi măsuri haotice de reformă, elevii si profesorii îngheață iarna în scoli, iar cadrele didactice trăiesc din salarii mizere.

Ministrul Adomniței a demonstrat că este incapabil să gestioneze fondurile alocate Ministerului Educației, Cercetării si Tineretului.

În primul semestru al anului 2007, au fost cheltuiți doar 22% din banii alocați, marea majoritate pentru finanțarea cheltuielilor curente si nu pentru scoli si grădinițe.

Cu doar o lună înainte de începerea scolii, ministrul se ruga de autoritățile locale să co-finanțeze proiectele ministerului, pentru că stă cu banii în conturi.

Nu putem avea un ministru al educației care este incapabil să-i învețe pe copii măcar câte stele sunt pe steagul Uniunii Europene.

Puterea de dreapta a câstigat voturile cadrelor didactice cu promisiuni care sunt departe de a fi onorate.

Desi guvernele de după 2004 s-au lăudat cu investiții masive, infrastructura sistemului educațional din România este, în continuare, slab dezvoltată.

În realitate, educația nu este considerată nici prioritate si nici măcar "investiția cea mai profitabilă".

La începutul anului scolar 2006-2007, doar 20% dintre unitățile de învățământ au primit autorizație de funcționare, iar în acest an numai 58% vor putea începe în bune condiții anul scolar.

Resursa umană din educație si cercetare este îmbătrânită si prost plătită.

Dascălii români sunt lipsiți de posibilitatea dezvoltării profesionale.

Un profesor din preuniversitar, cu vechime de peste 30 de ani si cu toate gradele, are un salariu de 400 de euro, de 9 ori mai mic decât media din Uniunea Europeană, iar un conferențiar universitar, cu masterat si doctorat, are de 15 ori mai puțin decât media din UE.

Rezultatul: numai în 2006, peste 9.000 de profesori au renunțat la catedră si s-au îndreptat spre slujbe mai bine plătite.

Învățământul superior si institutele de cercetare au performanțe slabe si o vizibilitate internațională redusă.

Universitățile nu au reusit să-si adapteze curricula la necesitățile în schimbare de pe piața muncii, România ajungând să aibă prea mulți someri cu diplomă.

Profesionalismul scăzut al ministrilor de dreapta, ai educației, a făcut ca, după 2004, PSD, si nu guvernul, să încerce să rezolve problemele structurale ale învățământului românesc.

PSD a propus, încă de anul trecut, instituirea unui Acord Politic pentru susținerea Pactului Național pentru Educație si Cercetare si 7% din PIB pentru aceste două domenii prioritare.

PSD a obținut, în Parlament, cresteri salariale de peste 33% pentru profesori.

Tot PSD a inițiat si promovat legea privind cresterea siguranței în unitățile de învățământ.

A venit momentul ca banii alocați educației si cercetării să nu mai fie o simplă cheltuială bugetară, ci o investiție fundamentală într-o Românie competitivă.

Doamnelor si domnilor senatori si deputați, În ceea ce priveste domeniul sănătății, Ministerul Sănătății Publice este, de departe, cel mai bolnav organism public din România.

Lipsurile si debandada din spitale pun în real pericol viețile pacienților.

În 2004, Alianța DA a promis că va da oamenilor mai mulți bani pentru medicamente, că va exista o reformă în beneficiul bolnavilor.

Astăzi, majoritatea bolnavilor plătesc tot mai mult pentru asa-zisele medicamente gratuite, stau la cozi interminabile, trăind umilințe, pe care puțini dintre noi le-au cunoscut.

Guvernul român nu si-a stabilit prioritățile si nu a făcut nimic pentru a modifica anumiți indicatori critici pentru România:

speranța de viață, mortalitatea infantilă, mortalitatea maternală.

Speranța de viață, în România, este cu 7 ani mai mică pentru bărbați, respectiv cu 10 ani mai mică pentru femei, decât media Uniunii Europene.

În continuare, ne confruntăm cu un număr prea mare de cazuri de hepatită virală si cu o rată crescută a mortalității cauzate de cancer.

Aceste lucruri arată, pe de o parte, standardul scăzut de viață, iar, pe de altă parte, calitatea scăzută a serviciilor medicale si a medicinei preventive.

Desi a beneficiat de cea mai mare crestere în privința finanțării, fondurile alocate fiind de aproape 4 miliarde de euro, situația din sistemul sanitar se înrăutățeste de la o zi la alta.

Medicina de familie este subfinanțată, sistemul ambulatoriu este ineficient, medicina preventivă este total dezorganizată, sistemul de ambulanță este echipat necorespunzător, spitalele sunt lipsite de un management performant, în ciuda deciziilor ministrului actual, de schimbare a multor directori de spitale.

Este de notorietate lipsa acută de finanțare, pentru anumite perioade, a programelor de diabet, transplant, oncologie, ceea ce a determinat oamenii bolnavi să iasă disperați în stradă.

Prin neorganizarea licitațiilor naționale si prelungirea contractelor existente cu acte adiționale, numai prin diferența de curs valutar s-a vitregit bugetul sănătății, în decursul ultimilor trei ani de guvernare, cu circa 40 de milioane de euro, bani ajunsi în buzunarele grupurilor de interese ale clientelei politice.

Este o premieră pentru Ministerul Sănătății Publice, după 1989, ca ministrul, în calitate de ordonator principal de credite, să nu fie în stare să cheltuiască circa 70 de milioane de euro, în condițiile subfinanțării diferitelor sectoare medicale, acesti bani fiind returnați la bugetul de stat, în luna decembrie 2006.

Incompetența managementului ministerial a făcut ca Ministerul Sănătății Publice să fie incapabil să atragă fonduri europene, în condițiile nevoii acute de finanțare.

Mai mult, Ministerul Sănătății Publice a "reusit" contraperformanța ca, în 2008 si 2009, să nu mai poată accesa fondurile de finanțare nerambursabile ale Fondului Global al ONU, pentru combaterea maladiilor HIV, SIDA si TBC.

Liberalismul aplicat în domeniul sănătății, a însemnat politizarea spitalelor, întârzierea sau anularea unor licitații naționale pentru achiziționarea de medicamente pentru bolile grave, inginerii financiare, incompetență managerială, haos legislativ.

Starea de sănătate a poporului român este cea mai precară din Uniunea Europeană.

O mare parte a populației rămâne în afara accesului efectiv la serviciile sanitare, din cauza dificultăților financiare.

Nu avem încă o Strategie Națională de Sănătate Publică, pentru a oferi o perspectivă europeană în acest domeniu.

Această realitate, dublată de inversarea scării valorilor în administrarea actului medical, de dezonorarea cadrelor medicale, prin actualul sistem de salarizare, determină un exod, fără precedent, al personalului medical din țară si pune în dificultate funcționarea, si asa precară, a sistemului sanitar autohton.

Boala sănătății României poate fi învinsă prin cinci măsuri: Buget de 7% pentru sănătate, în următorii cinci ani, descentralizarea sistemului, prin acordarea, în mod real, a autonomiei decizionale autorităților locale, compensarea cu 90% a medicamentelor pentru categoriile defavorizate, în special pentru pensionari, reinstaurarea demnității si profesionalismului personalului medical si cheltuirea tuturor fondurilor alocate sănătății prin bugetul de stat.

Doamnelor si domnilor senatori si deputați, Domeniul justiției este terenul în care relația contorsionată dintre PNL si PD a produs poate cel mai mare rău, în ultimii ani.

Reformele absolut necesare, care să facă justiția mai rapidă, mai eficientă, mai corectă, mai responsabilă, nu au fost puse în aplicare.

România este departe de practicile europene, în materie de justiție.

Ministrii de dreapta ai justiției, din ultimii ani, au realizat "performanța" de a face din instituțiile independente ale puterii judecătoresti adevărate instrumente politice.

Legea ANI a fost folosită, permanent, ca argument de conflict între Guvern, societate si Parlament.

Lipsa de respect pentru procesul legislativ, a constituit începutul unei veritabile demonizări a membrilor Parlamentului.

În acest context, în care nu adoptarea legii era prioritară, ci adoptarea legii în varianta Macovei, reticența ministrului a pus în pericol respectarea, de către România, a unor angajamente asumate în plan european.

Discreditarea Consiliului Superior al Magistraturii este o altă realitate flagrantă a guvernării de dreapta, în domeniul justiției.

Reformarea CSM a fost numai una declarativă.

În vreme ce ministrul Monica Macovei s-a grăbit să proclame, în urma adoptării legii prin asumarea răspunderii guvernamentale, împlinirea reformei în justiție, de facto, rolul CSM a rămas unul redus.

Acesta s-a văzut si din modul în care ministrii justiției s-au comportat în relațiile lor cu CSM - de la ignorarea la criticarea deschisă a acestuia.

Chiar dacă CSM este, în declarațiile politice, independent si decide în privința magistraților, la rândul lor independenți, Ministerul Justiției rămâne cel care administrează fondurile si numeste conducătorii autorității judecătoresti.

Netemeinicia reglementărilor promovate de Monica Macovei si susținute, astăzi, de Tudor Chiuariu este evidentă.

Curtea Constituțională a declarat, la momentul respectiv, neconstituționale, mai multe articole din această lege, considerând că se încalcă principiul inamovibilității magistraților.

Ministrul Chiuariu a persistat în greseală, încercând, la rândul său, să promoveze schimbări haotice de personal în sistem.

Unul dintre punctele tari ale "reformei" Macovei si ale aplicării acesteia de către ministrul Chiuariu a fost reprezentat de problema resubordonării parchetelor si a DNA față de ministrul justiției.

Caracterul partizan al anchetelor instrumentate de instituții, care au devenit, practic, o anexă a Ministerului Justiției, a fost consecința imediată si inevitabilă a acestei erori, evident, premeditată.

Se atentează, astfel, tocmai la principiul independenței magistraților si la neutralitatea actului de justiție, ca puncte fundamentale ale reformei în sistemul judiciar.

Există multe exemple ale intruziunii nefericite a ministrilor de dreapta, în desfăsurarea normală a actului de justiție.

Între acestea, modificările aduse Codului de procedură penală arată, din nou, diletantismul, reaua-voință si lipsa de experiență a titularilor portofoliului justiției.

Ultimele modificări aduse Codului de procedură penală, introduse de Macovei si susținute de actualul titular al funcției, vizează coborârea vârstei răspunderii penale de la 14 la 13 ani si desființarea prezumției legitimei apărări.

Conform acestor modificări, copiii de 13 ani vor putea fi judecați si condamnați în justiție, iar cei care îsi vor apăra viața, vor trebui să facă dovada nevinovăției lor, practici neconforme cu standardele europene în materie.

Ultimele desfăsurări de forțe, în domeniul justiției, legate de anchetarea unor ministri ai Guvernului Tăriceanu, sunt o confirmare elocventă a descompunerii puterii de dreapta.

Este o luptă deschisă între centrele principale de putere, care folosesc discreționar, abuziv, pârghiile de forță ale statului român, în special Justiția, Parchetele si Departamentul Național Anticorupție.

De ce ministrul începe să vorbească de nereguli, complicități si santaje politice, abia atunci când sunt atacați membri ai actualului Guvern? Cum să mai aibă oamenii încredere în justiție, când dreptatea, în România, se negociază politic.

Cu ce obraz mai poate veni, puterea de dreapta, în fața cetățenilor, să spună că ea luptă împotriva corupției, când corupția, în România, a crescut masiv în ultimii trei ani, lucru confirmat de organisme internaționale independente cum este Transparency International.

Astăzi, România este cea mai coruptă țară din Uniunea Europeană.

Este nevoie de un sistem al justiției puternic si echilibrat, capabil să asigure o împărțire echitabilă a dreptății pentru toți românii, independent de politica zilei.

Pentru aceasta este nevoie de un alt guvern, capabil să facă aceste lucruri.

Si mai avem nevoie de un alt guvern, care să facă ceea ce promite că va face, si dintr-o altă perspectivă - a eliminării unui paradox periculos pentru societatea noastră.

Pe măsură ce statul devine unul tot mai polițienesc, în care asistăm la remilitarizarea poliției si la o recentralizare masivă, cresterea violenței si a infracționalității în general, a celei juvenile si a celei din mediul rural, în special, sunt fără precedent.

Cum să mai vorbim de protecția si siguranța cetățeanului, când politisti si jandarmi asistă pasiv, în vreme ce scolile sunt pline de acte de violență la adresa profesorilor, de trafic si consum de droguri?

Din acest punct de vedere, ministrul de interne, Cristian David, are responsabilități directe si imediate.

Alături de ministrul justiției, ministrul de interne se dovedeste un adversar al creării unei justiții si unei poliții europene.

Doamnelor si domnilor senatori si deputați, Politica externă a României s-a dovedit, în ultimii ani, corolarul de incompetență al politicii interne românesti.

România este azi izolată, o țară "de mâna a doua" în dialogul internațional.

Orice observator de bun simț poate spune că vizitele oficialilor străini la Bucuresti sunt, de doi ani încoace, strict protocolare, decurgând din statutul României de membră a NATO si a Uniunii Europene.

Discuțiile nu sunt bazate pe inițiative si proiecte concrete si ele nu produc beneficii pentru România.

Guvernul nu a făcut nimic pentru a corecta, în plan extern, inițiativele personale ale presedintelui Traian Băsescu, cu grave consecințe asupra țării si imaginii ei.

Guvernul nu s-a dovedit în stare să aplice Constituția si prevederile ei în ceea ce priveste politica externă.

România are astăzi o dublă politică externă, exercitată, pe de o parte, de către un presedinte impredictibil, iar, pe de altă parte, de un Guvern incapabil să formuleze o strategie coerentă de politică externă.

Suntem întrebați, adesea, în cancelariile occidentale, care este realitatea constituțională din România, ce caută Traian Băsescu la negocierea Tratatului European si care mai este rolul Guvernului român, din această perspectivă?

Ministrul liberal s-a dovedit un performer al gafelor diplomatice, producând cotidian daune si accentuând lipsa de credibilitate si profesionalism a demersurilor de politică externă.

Relațiile cu toți vecinii sunt proaste sau, în cel mai bun caz, reci, ceea ce marchează esecul diplomației guvernamentale românesti din această perspectivă si, deopotrivă, esecul diplomației personalizate a lui Traian Băsescu.

Pentru ca tabloul incompetenței să fie complet, Guvernul se gândeste să lanseze o nouă strategie de politică externă, document care este mărturia utilizării abuzive a cuvântului strategie în discursul politic românesc.

O strategie presupune definirea unor obiective ultime, care descriu direcțiile principale de acțiune, se bucură de o minimă stabilitate în timp si implică o planificare minimă.

Care sunt asa-zisele obiective ale strategiei ce ni se propune acum? Să avem un cuvânt mai greu de spus în Uniunea Europeană?

Să nu contrapunem relației cu Uniunea Europeană relația cu SUA?

Să relansăm relația româno-rusă, în afara oricăror clisee?

Cum putem vorbi, oare, serios, de întărirea influenței României în Uniunea Europeană, când nu avem nici o viziune proprie în ceea ce priveste Europa politică - frontiere, competențe, instituții, modalități de luare a deciziei?

Cum să ținem în echilibru relația transatlantică, când Palatul Victoria si Palatul Cotroceni au făcut din ea terenul unei lupte interne orientate de interese?

Cum să însănătosim relația cu Rusia, atunci când ea este, în acelasi timp, supraîncălzită ocult, în plan economic, de entuziasmul unor grupuri oligarhice transnaționale si compromisă public, în plan politic, de retorica populistă a unui sef de stat care stimulează rusofobia?

Asa-zisa nouă strategie de politică externă nu este decât o poveste mediocră pentru mediul internațional, care arată, de fapt, lipsa de imaginație a guvernanților.

România nu are, astăzi, o politică externă pe măsura statutului ei de al saptelea stat, ca mărime, membru al Uniunii Europene:

O țară care să propună decizii si să participe la decizii.

Este nevoie de o schimbare radicală a modului de abordare a politicii externe românesti, redefinit de profesionalism, atasament față de interesul național si responsabilitate pentru drumul european al țării.

Doamnelor si domnilor senatori si deputați, Avem un capitalism care, în loc să producă resursele necesare dezvoltării, mai degrabă dirijează aceste resurse către o minoritate ignorantă social.

Avem nevoie de un alt fel de capitalism, care să-si asume mai multe responsabilități sociale, care să nu mai facă din maximizarea, cu orice preț, a profitului, singura miză economică si socială.

Opțiunea PSD este pentru modelul social european, care a reusit să armonizeze interesele legate de competitivitate, de productivitate si profitabilitate ale capitalului, cu nevoile unei reale protecții sociale si ale unui climat politic social stabil.

Orice reformă trebuie să răspundă unor cerințe minime de echitate, de calitate, de sustenabilitate, asteptărilor si nevoilor populației, arbitrul suprem al oricărei reforme.

Doamnelor si domnilor senatori si deputați, Această moțiune deschide o dezbatere responsabilă asupra direcției de dezvoltare a societății românesti.

Sensul moțiunii de cenzură este clar:

România are nevoie de un nou Guvern, pentru că Guvernul liberal si politicile sale falimentare nu au adus nimic bun pentru majoritatea românilor.

Avem nevoie de un guvern capabil să funcționeze din punct de vedere politic, juridic si practic.

Un Guvern responsabil social, în stare să aducă bunăstarea în viața majorității familiilor de români.

Situația penibilă si contraproductivă în care ne aflăm ne va face să ratăm si al doilea an de după aderarea la Uniunea Europeană.

Moțiunea de cenzură nu este un demers distructiv.

Ea este o acțiune constructivă de îndreptare a unor politici esuate, de dreapta, care au menținut majoritatea familiilor din România în sărăcie.

Dintre europeni, românii plătesc printre cele mai mari si mai multe taxe, dar cu toate acestea, românii care muncesc nu au primit mai nimic înapoi din partea guvernului.

Majoritatea oamenilor văd în jurul lor că în România există bani.

Dar această bogăție nu a intrat în casele lor.

Cei mulți au fost uitați pentru că o mână de guvernanți si-a pus în cap să ia decizii, să facă legi si să împartă bogăția doar pentru un grup restrâns de privilegiați.

Aici stă marele pericol pe care trebuie să-l înlăturăm prin moțiunea de cenzură: ca România să fie ruptă definitiv în două între o minoritate care are de toate, bucurându-se de o viață civilizată si majoritatea care, desi munceste, se chinuie pentru o mâncare mai bună.

Această moțiune de cenzură este sansa unui nou început.

Riscul de a mai pierde un an în haos si de a rata si anul al doilea al integrării este prea mare.

Indiferent de rezolvarea politică a acestei situații, un lucru e sigur.

Românii merită mai mult si o pot duce mai bine.

Integrarea în Uniunea Europeană este o sansă istorică pe care nu o vom rata, chiar dacă unii se străduie să o confiste în folos personal.

Dacă după moțiunea de cenzură, prin dialog sau prin alegeri, românilor le va fi mai usor pentru că vor avea un guvern mai bun, atunci este foarte bine.

Un guvern dedicat familiilor care muncesc în România si care vor să fie mai bine si în casele lor este un guvern al României.

Indiferent de minciuni si intoxicări, căderea actualului guvern va însemna o sansă pentru cei mai mulți si săraci de a fi tratați la fel de bine cum au fost tratați cei puțini si bogați de guvernarea de dreapta.

Doamnelor si domnilor colegi, Noi, cei din PSD, dorim o schimbare de direcție: de la capitalismul oligarhic la modelul social european, de la exclusivismul celor puțini si privilegiați la solidaritatea socială față de cei mulți.

Acordați, prin votul dumneavoastră, sansa unui nou început, României Europene si dreptul la o viață mai bună, pentru toți cei care cred în solidaritate si în destinul european al acestei țări!

Vă mulțumesc. (aplauze)

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 18 august 2022, 12:58
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro