Plen
Sittings of the Senate of March 5, 2007
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.23/15-03-2007

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
04-10-2022
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2007 > 05-03-2007 Printable version

Sittings of the Senate of March 5, 2007

  1. Declarații politice prezentate de senatori:

 

Ședința a început la ora 15,40.

Lucrările sunt conduse de domnul senator Alexandru Pereș, vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii senatori Mihai Ungheanu și Constantin Gheorghe, secretari.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă rog să poftiți în sală.

Rog, de asemenea, liderii de grup să cheme colegii senatori în sala de ședință.

Declar deschisă ședința noastră de astăzi, 5 martie 2007.

Ședința de astăzi va fi condusă de subsemnatul, în calitate de vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii senatori Mihai Ungheanu și Constantin Gheorghe, secretari ai Senatului.

Vă informez că de la lucrările Senatului absentează, motivat, un număr de 25 de colegi senatori. 6 colegi senatori sunt membri ai Guvernului, 13 colegi senatori sunt europarlamentari la Parlamentul European, 4 colegi senatori sunt în delegație și doi colegi senatori sunt învoiți.

Cvorumul de ședință, în momentul în care vom trece la dezbateri legislative, este de 69 de senatori.

Programul de lucru al zilei de astăzi: lucrări în plen până la ora 19,30, având înscrise în ordinea de zi declarații politice de la ora 15,40 până la ora 17,00; dezbateri pe proiecte de lege de la ora 17,00 până la ora 18,00; întrebări, interpelări adresate Guvernului de la ora 18,00 la 19,30.

Programul de lucru și ordinea de zi le voi supune la vot în momentul în care începem dezbaterea proiectelor de lege.

La primul punct de pe ordinea de zi - Declarații politice, sunt înscriși, deocamdată un număr de 11 colegi senatori.

 
Cornelia Cazacu (PNL-PD) - Anul 2007 declarat Anul european al egalității șanselor pentru toți și implicarea femeilor din România în acest program;

Invit pe reprezentantul Grupului parlamentar al Alianței D.A. PNL-PD, doamna senator Cornelia Cazacu. Se pregătește domnul senator Nicolae Iorga, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Aveți cuvântul, doamna senator.

 

Doamna Cornelia Cazacu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Martie este luna în care mass-media se simte datoare să dedice mai mult spațiu femeilor. Femeile, în schimb, nu-și îndeplinesc îndatoririle doar în luna martie.

De aceea, poate, autoritățile europene au hotărât să le dedice un an, anul acesta, cu amendamentul că același an este dedicat unor categorii defavorizate, cei care nu au șanse egale.

Pe data de 17 mai 2006, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Decizia nr.771, prin care anul 2007 a fost declarat Anul european al egalității șanselor pentru toți.

Inițiativa Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene a avut la bază asigurarea participării depline a fiecărei persoane la viața economică și socială, fără deosebire de origine etnică, sex, religie, vârstă, dizabilități sau orientare sexuală.

Decizia a urmărit creșterea gradului de conștientizare asupra dreptului la egalitate și nediscriminare, precum și asupra problemei discriminării multiple, stimularea dezbaterilor asupra mijloacelor de creștere a participării în societate a grupurilor care sunt victime ale discriminării și a participării echilibrate a femeilor și bărbaților, facilitarea și celebrarea diversității și egalității și promovarea unei societăți bazate, mai mult, pe coeziune.

Una din acțiunile care au celebrat Anul european al egalității de șanse pentru toți a avut loc vineri, 2 martie, la Camera de Comerț și Industrie a României, unde s-a deschis oficial Centrul de resurse pentru femei, centru care vizează creșterea numărului de femei implicate în viața economică la nivel regional și local, informarea, documentarea și formarea femeilor care desfășoară activități proprii în mediul de afaceri, femeile antreprenor.

Iată, deci, că femeia se dovedește a fi nu numai managerul propriei vieți și al familiei, ci și un bun manager al unor colective de oameni, un bun manager de afaceri. Și dacă femeile pot fi manageri în afaceri, am convingerea că și bărbații, pentru a nu rămâne mai prejos, se vor strădui să devină și mai buni manageri de familie.

Stimate colege, stimați domni,

Așa cum pământul începe să se bucure din nou de trezirea la viață, așa cum cerul se bucură de ciripitul renăscut al păsărilor, și noi, femeile, ne bucurăm pentru o lună să fim iarăși în centrul atenției, înțelese, respectate și văzute ca egale ale bărbaților.

Suntem soții, mame, fiice și avem nevoie de dragostea celor din jur pentru a ne simți mai puternice.

Suntem puternice. Avem puterea de a vă oferi mereu un zâmbet, avem puterea de a vă oferi ascultare și înțelegere, avem puterea de a vă oferi susținere și, mai ales, avem puterea de ne ține în brațe buchetele de flori pe care ni le oferiți!

Vrem mai multă putere și suntem mai puternice când ne oferiți un zâmbet! Suntem mai puternice când ne oferiți ascultare și înțelegere! Suntem mai puternice când ne oferiți susținere și, mai ales, înflorim, atunci când ne zâmbim, ne ascultăm, ne înțelegem și ne susținem reciproc.

Vă mulțumesc foarte mult. (Aplauze puternice în sală)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, doamna senator.

Ați consumat 5 minute din timpul alocat Grupului parlamentar al Alianței D.A.

 
Nicolae Iorga (PRM) - Situația economică dezastruoasă a societăților comerciale Tractorul, Rulmentul și Nitramonia - Făgăraș și Societățile Civile din România;

Dau cuvântul domnului senator Nicolae Iorga, din partea Grupului parlamentar al PRM. Se pregătește domnul senator Adrian Păunescu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Nicolae Iorga:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

În nenumărate rânduri, am ridicat de la această tribună problema situației deosebit de gravă în care se află muncitorii brașoveni.

Mă refer, în special, la cei care au lucrat sau mai lucrează în Uzinele "Tractorul", "Rulmentul" din Brașov și "Nitramonia" Făgăraș.

Am atras atenția în repetate rânduri Guvernului României să facă ceva pentru îmbunătățirea acestei stări de fapt. De data aceasta, nu mă voi adresa unui Guvern care nu a făcut nimic altceva, decât a rămas departe de adevăr.

Îmi permit să mă adresez, astăzi, așa-zisei Societăți Civile.

Le reamintesc unor membri marcanți ai acesteia, gen Doina Cornea, că și-au creat o adevărată aură de apărători ai muncitorimii, imediat după 1989, lăudându-se în gura mare că au fost de partea manifestanților ieșiți în stradă la 15 noiembrie 1987, motiv pentru care au fost urmăriți și anchetați de securitate.

Să nu uităm că acel moment înălțător și dramatic, în același timp, a constituit începutul sfârșitului pentru dictatura Ceaușescu.

După 17 ani, când situația muncitorimii brașovene este mult mai precară, Societatea Civilă tace.

Întrebare: Cine îi oprește pe membrii acesteia să sară și acum în apărarea muncitorilor brașoveni?

Altă întrebare: De ce n-o fac?

Departe de mine gândul că se tem de actualul regim mai mult decât de regimul ceaușist.

La Brașov, situația se prezintă în felul următor: uzinelor sus-amintite li s-au blocat conturile în bancă, directorul general a fost înlocuit de AVAS cu un administrator special, administratorul special s-a îmbolnăvit subit, iar oamenii nu și-au primit salariile de câteva luni. Oameni care au familii, care au ajuns în imposibilitatea de a achita facturile la întreținere, riscând să fie aruncați în stradă, căci de mâncare și haine, nici nu mai poate fi vorba!

Un răspuns ar existat totuși. Probabil, Societatea Civilă este ocupată cu procurarea unor cadouri de 8 Martie pentru Monica Macovei, pe care să i le ofere la o manifestare de stradă, așa cum i-a oferit și mărțișoarele pe data de 1 Martie.

Și atunci, întreb: De ce nu apără Societatea Civilă și interesele muncitorilor?

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Adrian Păunescu - Octavian Paler, Grigore Vieru, Mircea Eliade, acțiunile UDMR, Canalul Bâstroe, românii din Timoc, muzeul Astra Sibiu, televiziunea publică;

Urmează la cuvânt domnul senator Adrian Păunescu, din partea Grupului parlamentar al PSD. Se pregătește domnul senator Radu Terinte, din partea Grupului parlamentar al PC.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Aș vrea, înainte de toate, să constat că, întrucât, colegii mei n-au venit de la ședința de Grup, eu sunt PSD-ul. (Râsete și aplauze în sală)

Nu mi s-a întâmplat niciodată să am atâta reprezentativitate!

Iată, domnul senator Copos, pe linia trădării tradiționale, s-a mutat, în această clipă, chiar pe un scaun al social-democraților. (Discuții în sală) Nu am auzit ce ați spus. Da, da, e un transfer care ne va costa, ca să zic așa.

Folosesc astăzi, iarăși, un procedeu care mi se pare semnificativ și pătrunzător, pentru a sublinia tensiunea momentului pe care-l trăim, fără a intra eu în anecdotica noroioasă a faptelor politice din urmă. Nu am nevoie de asta. Eu pot ca om care, din când în când, creează, să și sugerez această stare rea.

Numai că, iată, se adună toate. Am mai spus și săptămâna trecută, o spun și acum. Sunt și vești bune, sunt și evenimente pozitive, dar, în genere, asistăm la un val de violență neînchipuit în Estul Europei. Resuscitarea cicatricelor se pare că, uneori, este mai gravă decât o boală nouă.

Pretutindeni și, firește, și în România, violența crește. De la fotbal până la politică, din presă până la cultură. Observați că fac distincție între presă și cultură, pentru că, din păcate, ele nu merg totdeauna împreună.

Voi scrie, ca scriitor particular, mai multe despre procesul de demonizare la care a fost supusă societatea românească, la care a fost supus poporul român, la care au fost supuse elitele românești, elite formate sau care s-au exprimat semnificativ, după 1989, printr-un proces aproape simetric, din câte pot eu constata, fără, neapărat, tot sângele vărsat nedrept atunci, simetric, ziceam, cu ceea ce s-a întâmplat după ocuparea României de către trupele sovietice, când ceea ce se formase într-o perioadă importantă a istoriei naționale, și anume, perioada interbelică, a fost pedepsit, ca să se facă loc proletcultismului.

Și acum, demonizarea a însemnat și continuă să însemne, din păcate, tocmai asta, pedepsirea valorilor reale, pe motive sau pretexte politice.

Nu insist, repet, mai am puterea să scot încă un timp, nu știu cât, o revistă, "Flacăra" mea și voi scrie în ea despre acest fenomen, mai în amănunțime și bazându-mă pe legături cauzale, făcând și analize mai profunde.

Voi spune, aici, doar că încep să constat că și oameni, care s-au ilustrat în anii din urmă atacând și stânga și erodând-o, păreau foarte supărați pe stânga, au ajuns să fie obiectul atenției și demonizării, cum ar importantul, valorosul scriitor, Octavian Paler, care a devenit în textele plate ale unora "bătrânul activist comunist", numai pentru că are o opinie a sa, cu care putem să fim de acord sau putem să nu fim de acord, dar Paler rămâne un nume de referință al culturii române.

Demonizarea chiar asta înseamnă, ca un om de vârsta și de valoarea lui Octavian Paler, un om care a făcut foarte mult pentru cultura română și pentru erodarea stângii, să ajungă în momentul, când, pentru că are, continuă să aibă, un punct de vedere personal, să fie taxat și să fie demonizat ca "bătrân activist comunist". E trist. E rușinos. Spun acestea toate în apărarea unui om cu care nu mai am nicio comunicare, de 17 ani. Vă vorbesc despre lucruri cumplite, dacă nu ar fi, între timp, și stupide.

Este bine să știți și de la mine că, în timp ce se petrec toate cele pe care le vedem în România, la Chișinău, după al doilea infarct, astăzi, este posibil ca marele poet Grigore Vieru să iasă de la reanimare și să fie dus într-un salon obișnuit de spital. Poate că era bine ca și noi, prin medicii noștri mari, să ne fi implicat în încercarea de a-i face, cât bine putem, acestui mare poet care a făcut atât de mult pentru re-românizarea măcar a râului Prut, dacă nu chiar a literaturii și mentalității culturii de dincolo de Prut.

Se împlinesc, peste câteva zile 100 de ani, de la nașterea marelui scriitor și profesor Mircea Eliade pe care am avut curajul, inspirația și norocul să-l cunosc și să-l intervievez atunci când se găsea aproape la vârsta mea de azi, 63 spre 64 de ani, în 1971.

Așa cum am mai scris și cum voi mai scrie, ne preocupa și pe noi, scriitorii tineri de atunci, o idee pe care i-am mărturisit-o lui Mircea Eliade, dacă nu cumva știința va ocupa cerul și Dumnezeu va rămâne tot mai mic, iar lumina lui se va vedea tot mai îndepărtată. Și Mircea Eliade mi-a spus un lucru pe care vi-l spun și dumneavoastră, pentru că merită ținut minte. "Cu cât mai multă știință, cu atât mai mult Dumnezeu".

Mi-am permis să observ că, prin felul cum a murit departe Mircea Eliade - cel neprimit acasă atunci, în ciuda eforturilor noastre particulare, și care nici el nu a dorit să vină într-o țară care nu-i recunoștea opera și nu-i publicase cărțile, cum o făcuse Polonia, de exemplu, tot țară socialistă - care, poate pentru că nu suporta să nu fie înmormântat în țara de baștină, ceruse să fie ars, după moarte, și cenușa lui să fie împrăștiată în toate cele 4 vânturi, Eliade s-a întors la Dumnezeu și de aceea pot spune cu și mai mare îndreptățire: "Cu atât mai mult Dumnezeu".

Înlăuntrul granițelor, lucrurile pe care le trăim sunt tot mai complicate și aș vrea să-i invit pe liderii UDMR să spună, pe față, aici, în fața Senatului ce vor, de fapt, dânșii? Pentru că ba vor autonomie culturală, ba vor autonomie teritorială, ba vor drepturi individuale, de-a lungul a 10-12-14 ani, pentru maghiari - și aceste drepturi le-am sprijinit și noi - ba vor, iată, acum - după ce l-am auzit pe domnul Marko Bela, noul și vechiul președinte al vechiului post de lider UDMR - vor drepturi colective. Asta conform cărei reglementări europene? Și ce înseamnă asta? Și cât vom mai suporta această sfidare, această teroare, această nenorocită încercare de spargere a ordinii constituționale a României și a României însăși? Pretențiile și atacurile antiromânești escaladează primejdios.

Domnul Marko Bela ne-a anunțat senin că ar vrea dânsul ca Transilvania să fie ca Elveția? Dar de ce nu ca Franța? Și de o provincie să fie echivalată, perfid, cu o țară? E sugestia unei așa-zise țări, cu numele Transilvania? Elveția? De ce? Doar pentru că există cantoane și există un sistem federativ în Elveția? Federația este o cale către unitate, nu un pas înapoi de la unitate. Dl. Marko vrea autonomie teritorială. Nu cred că putem merge mai departe, fără a cere autorităților, fără a cere președintelui țării, fără a cere Guvernului și autorităților constituite tocmai pentru asta, să se implice în rezolvarea acestei situații, cât încă nu a devenit catastrofală.

V-am mai spus colegial, frățește, că eu cred că iugoslavizarea începe de la primul mort, de fiecare parte a baricadei false care se creează ticălos între etnii și că, de acolo încolo, nu mai merge nici o soluție de pace, decât după cine știe câți ani de vindecare și despărțire. Dar noi nu putem asista la tot acest marasm, la toată această sfidare, la tot acest mod cinic de a ne pune în fața faptului anticonstituțional împlinit, fără a reacționa, fără a respinge provocările. Nu suntem ultranaționaliști, cum ne spun adevărații ultrașovini care vor să spargă țara, ei care pun problema etniei înaintea și împotriva problemei cetățeniei, problemei patriei, contra problemei europene.

Este momentul, cred, să ne trezim și să ieșim din această anestezie a vorbelor care cuceresc treptat teritorii ale realității. Politica pașilor mărunți pe care i-am văzut, la UDMR, în acești ani, dă roade, dar, destul! Să nu cădem pradă obișnuinței născătoare de monștri! Trebuie să ne ocupăm și de lucrurile serioase, de ceea ce se numește, îndeobște, agenda cetățeanului. Iată, au început primari din secuime să invoce pe față - nu spuneau lideri ai UDMR că nu e referendum, ci este un sondaj? - datele acelor sondaje, ca pe date ale unui referendum. Și ele vor fi, toate acestea, folosite împotriva unității naționale, la momentul stabilit.

Printr-o minune a cerului sau a unei părți a lui, președintele Ungariei vine în România din nou, după ce a fost acum câteva săptămâni, pe 12-13 martie, în Ardeal. Întâmplător, pe 15 martie, țin minte că este un eveniment pentru Ungaria. 12-13 martie, în preajma lui 15 martie. Asta probabil pentru a se încuraja, de către un stat vecin și prieten, unitatea națională a României și consensul național pentru ieșirea din situația grea în care ne aflăm. Aud de la domnul Funar, din sală, că pe 15 președintele Ungariei va fi la Cluj-Napoca. Probabil că fără cal alb. Mă gândesc: fără cal alb. Și aud că și la Oradea, tot atunci. În Ardeal!

E prea mult. Prea suntem luați drept naivi pacifiști, ca să nu observăm conexiunile. Iată, primarului municipiului Miercurea-Ciuc și președinte al organizației teritoriale UDMR este de acord și va sprijini acțiunea de consultare a populației cu privire la autonomia Ținutului Secuiesc, consultare care duce la ceea ce știm cu toții. Se conspiră obraznic, uneori chiar pe față.

Ei, bine, ce să mai vorbim de ce se întâmplă în așa-zisa Republică Transnistreană?! Ce să mai vorbim de faptul că este o sfidare geografică pe care nimeni nu o pedepsește, ba o și încurajează? E teritoriul Republicii Moldova pe care nu și-l poate lua în posesie și forțele internaționale contemplă toată această situație. Între timp, polcovnicul Voronin se plânge de România și o atacă abject.

Ce să mai vorbim despre faptul că nu există și nu se respectă niciun fel de criterii, în lumea în care trăim? Ce să mai vorbim despre faptul că am fost anunțați de un lider ucrainean că ne va fi permisă în scurtă vreme navigația pe Canalul Bâstroe? Este mare lucru! E o mare cucerire! Brava! Poate, prin forța principiilor europene, i se va permite și canalului Bâstroe navigația înapoi către stadiul inițial și va fi pace aici, în Est.

Doamnelor și domnilor senatori, în acest timp, românii din Timoc cer, în zadar, autorităților de la București să li se recunoască statutul de minoritate națională.

Tot în acest timp, Muzeul Astra din Sibiu nu se bucură de nici un sprijin, din contră, e batjocorit de autorități, într-o perioadă în care Sibiul este capitală europeană a culturii, iar liderul acestui muzeu este un om excepțional. Este drept că este membru PD și a fost senator PD, dar asta nu mă împiedică să văd valoarea lui. Este vorba de domnul Corneliu Bucur, o personalitate a culturii românești, sfidată și nedreptățită. Am încercat, în repetate rânduri, la Comisia pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă, să sensibilizăm Ministerul Culturii și Cultelor asupra acestei situații, privind Muzeul Astra, care este semnificativ pentru românimea din Ardeal, dar nu am obținut nici un rezultat. De altfel, am senzația că multe instituții sunt blocate într-un proiect antinațional. Multe din aceste instituții merg îndărăt, spre paleolitic, și nu către Europa, nu către slujirea interesului național, pentru că interesul nostru național și interesul european sunt convergente. Vă propun, doamnelor și domnilor senatori, în încheiere, să luăm în dezbatere situația de la televiziunea publică. Noi am convocat pentru miercuri, la ora 10, pe membrii Consiliului de Administrație, dar cred că se impune formarea unei Comisii speciale de anchetă, care să cerceteze și să analizeze datele privitoare la situația financiară și datele privitoare la politica pe care o face în România, la ora de față, TVR. Și să ne îndreptățească în efortul nostru de a schimba, de a radicaliza, de a primeni lucrurile.

Cu ocazia acestui martie, în care s-au împlinit 30 de ani de la cutremurătoarea, în toate sensurile, nenorocire, care a luat atâtea valori, mari scriitori, mari oameni ai artei și culturii, mari oameni, pur și simplu, avem obligația de a ne gândi pios la ei, Dumnezeu să le protejeze amintirea. Și, acum, măcar consolarea că putem adresa un gând bun femeilor. Așa cum îi spuneam, cândva, lui George Copos, ca să învețe și dumnealui, dar văd că nu mai este atent la ce vorbesc eu: "femeia e sigurul motor real al vieții noastre". (Aplauze)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Radu Terinte (PC) - Unde este strategia post aderare în plan socio-demografic?;

Are cuvântul domnul senator Radu Terinte, din partea PC. Se pregătește domnul Puskas Valentin Zoltan, din partea UDMR.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Radu Terinte:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, declarația mea se numește: "Unde este strategia postaderare în plan socio-demografic?"

Toate țările lumii se confruntă cu un accentuat proces de îmbătrânire a populației, determinat, în principal de creșterea constantă a speranței de viață. Îmbătrânirea populației, creșterea ponderii persoanelor vârstnice, are ca efect principal următoarele implicații economice:

  • presiune pe bugetul de pensii, număr crescut de pensionari, durată mai lungă de pensie;
  • presiune pe bugetul asigurărilor sociale, număr crescut de asistați social, subvenționări pentru încălzire, transport, diverse facilități specifice;
  • presiune pe bugetul de sănătate, vârstnicii sunt cei mai mari consumatori de buget de sănătate;
  • criza forței de muncă.

Toate aceste realități sunt studiate și analizate în toate țările conștiente că nu există o dezvoltare fără o strategie clară de viitor. Din acest motiv, strategia acestor țări include, alături de măsurile strict economice, și o strategie clară privind evoluția demografică și, mai ales, a contrabalansării impactului îmbătrânirii populației. Se fac scenarii și diverse variante de viitor, în centre ultraperformante și cu personal bine pregătit, se studiază efectele și impactul economic pe fiecare procent în plus de pensionari și, evident, măsurile de contrabalansare.

Pentru a fi mai clari, se estimează că speranța de viață în următorii 25 de ani va ajunge la 100 de ani, iar în următorii 50 de ani omul poate atinge obișnuit vârste între 110-125 de ani.

În țările dezvoltate, proporția persoanelor trecute de 65 de ani depășește deja 50% din populație de ani buni. În fața acestei provocări, țările au decis să-și unească eforturile, iar crearea Uniunii Europene este un exemplu de colaborare pe acest front comun. Scopul Uniunii Europene nu este numai de a crea un spațiu de înaltă performanță în cursa cu alte forțe mari economice ale lumii, ci și în cursa cu propriul handicap: îmbătrânirea.

Înalta performanță și dezvoltarea tinerei generații sunt cele două căi majore urmate de aceste strategii de viitor.

În țara noastră, din păcate, strategia de viitor strălucește prin absență sau aproape prin absența acesteia. În încercarea de a dovedi că s-a rupt total legătura cu trecutul socialist, toate guvernele au fugit de planificare, deși măsura unei strategii pe termen scurt, mediu și lung sunt măsuri pur economice și nu strict socialiste.

Practic, România nu are o strategie de dezvoltare pe termen mediu și lung, deși teoretic și scriptic există un plan de măsuri pe următorii ani. Strategia trebuia să fie extrem de clară pe toate domeniile: militar, economic, politică externă, industrie, agricultură, învățământ, sănătate, demografie, sistem social, justiție, cultură și asumată de toate forțele politice, pentru ca alternanța la guvernare să nu mai nască haos și pseudo-reforme ale ministrului de resort, dornic să-și lege numele de ceva spectaculos.

S-a reușit doar în două domenii: politica de apărare, prin intrarea în NATO, și intrarea în Uniunea Europeană, pentru că indiferent cine a guvernat, a urmat linia generală până la atingerea obiectivului.

Ca urmare, ne-am trezit acum în situația aberantă ca, după aderarea la Uniunea Europeană, să spunem, ca și Lenin, "ce-i de făcut?" Aberația la care asistăm este incredibilă pentru o societate normală. Am aderat la Uniunea Europeană și nu știm ce facem mai departe. Mai pe românește, ne-am dorit prăjitura din vitrină și, după ce am primit-o, nu știm ce să facem cu ea.

Nu era logic ca aderarea la Uniunea Europeană să fie parte integrantă a strategiei generale a României de dezvoltare pe termen mediu și lung? Pentru România, cifrele oficiale arată o creștere accelerată a procesului de îmbătrânire a populației. Speranța de viață la români se situează în prezent la 76 de ani pentru femei și 72 de ani pentru bărbați, o creștere a mediei cu 5 ani, față de 1994. Mai mult, îmbătrânirea reală a populației țării noastre este mult mai rapidă față de țările Uniunii Europene. Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei apreciază că, în 2060, în România, 70% din populație va avea peste 60 de ani.

Cauzele acestei îmbătrâniri accelerate sunt următoarele:

-creșterea rapidă a speranței de viață; migrația masivă a tinerilor spre țările dezvoltate; natalitatea scăzută și în continuă scădere la români; mortalitatea infantilă crescută; mortalitate mai mare în diverse afecțiuni ca în Uniunea Europeană; morbiditate crescută pentru boli ale sărăciei, cum este tuberculoza, boli profesionale ca alcoolismul, depresii psihice, care duc la pensionări premature, situație unde ocupăm locuri fruntașe în Europa.

Efectul acestor realități s-a instalat rapid în economia noastră, practic, în ultimii doi ani, odată cu deschiderea oficială a granițelor.

Dacă până 2000-2004 ne luptam cu șomajul, după 2004 a apărut brusc criza forței de muncă în România care s-a accelerat rapid în ultimele luni. Efectul s-a resimțit inițial în construcții și industria ușoară, pentru a deveni cronic în agricultură. Practic, satele au populația cea mai îmbătrânită cu zone depopulate masiv de tineri.

După 1 ianuarie 2007, fenomenul a căpătat o altă nuanță mult mai gravă. Dacă până atunci ponderea plecărilor era în rândul celor cu pregătire inferioară sau medie, vestiții căpșunari, în prezent, ne pleacă cei cu pregătire superioară. Cadrele medicale, profesorii, inginerii, practic, este al doilea vârf al emigrației inteligenței tinere după cel de la începutul anilor `90.

Deja, efectul este resimțit și tinde să devină pe zi ce trece tot mai acut. Avem o criză a cadrelor medicale în spitale, avem sate și comune fără cadre didactice, avem catedre universitare fără asistenți și preparatori.

Mai grav este că deficitul crește exponențial de la lună la lună, iar posibilitatea de înlocuire este aproape nulă. Am efectuat, personal, un studiu statistic pe generații universitare în ultimii 20 de ani în județul Iași și am constatat următoarele:

La generațiile de absolvenți din perioada 1987-1990 au emigrat 30 până la 40%. La generațiile de absolvenți din perioada 1991-1995 au emigrat 40-45%. La generațiile din ultimii ani au emigrat aproximativ 50%. Practic, unul din doi tineri intelectuali români pleacă din țară.

Cu ce costuri pentru noi, statul român? Nimeni nu îndrăznește să le spună.

O treime din angajații de la Microsoft sunt români. În Toronto, în 1990, erau înregistrați oficial 5.000 de români, acum sunt peste 100.000, majoritatea intelectuali tineri.

Într-un moment în care Uniunea Europeană, toți care au un kg de oțel încearcă să facă ceasuri și nu cuie, noi ne permitem luxul să exportăm gratis inteligența tânără. Ne luptăm în prezent să atragem fonduri europene, dar nu știm dacă vom avea și cu cine să ne apucăm de treabă. Mai grav este că actualul Guvern nu realizează că, în lipsa unei creșteri rapide și semnificative a salariilor, România nu va mai avea pe cine să plătească. Se mizează în schimb pe forța de muncă din Est, dar se uită că la salariile românești vin doar muncitori necalificați.Strategia Guvernului de a ajunge la salariul mediu, de 430 euro abia în 2013, este evident falimentară și lipsită de orice suport real. Cine are atâta răbdare, atâta vreme, cât prețurile sunt cele mai nerăbdătoare.

În fața acestei situații, Partidul Conservator propune definirea clară a domeniilor de performanță ale României și a brand-ului de țară.

Practic, ce oferă România către Uniunea Europeană?

Sprijinirea domeniilor identificate prin măsuri protecționiste; legislație clară și precisă; control sever și depolitizat; crearea unui centru de prognoză și strategie de viitor, prin contribuția facultăților economice, Academiei, ministerelor de resort.

De asemenea, este necesar urgent instituirea unui plan Marshall pentru tânăra generație. Trebuie să oferim tinerilor noștri valoroși un viitor în România. România are nevoie urgent de o tânără generație încrezătoare într-un viitor aici, acasă, care să se realizeze și să creeze o nouă generație de urmași.

Pentru aceasta, tinerii au nevoie de locuințe și de salarii atractive.

Avem nevoie de o natalitate solidă, de viitor îndelungat, determinată de măsuri economice și de sprijin real și nu de o natalitate cârpită prin măsuri pecuniare de moment.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Da, vă mulțumesc, domnule senator.

 
Puskas Valentin Zoltan - Inițiativa legislativă de îmbunătățire a pensiilor, propusă de PD și plagiată după inițiativa UDMR din 6 iunie 2005;

Invit la microfon pe domnul senator Puskas Valentin Zoltan, din partea Grupului parlamentar UDMR și se pregătește domnul senator Dumitru Constantin, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Puskas Valentin Zoltan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Distins Senat,

Am impresia că am intrat în febra campaniei electorale. Această impresie se datorează creșterii retoricii populiste din partea tuturor formațiunilor politice. Se pune în mișcare locomotiva de propagandă, încep promisiunile foarte populare și fiecare încearcă să-și adune cât mai mulți susținători.

În această luptă, partidele puternice din coaliția guvernamentală sau din ceea ce a mai rămas din coaliția guvernamentală se folosesc de puterea lor în Guvern și plagiază inițiativele formațiunilor mai mici sau ale partidelor politice din opoziție.

S-a mai întâmplat și înainte asemenea plagieri, am mai arătat chiar de la acest microfon că există cu precădere o preocupare destul de susținută ca acele inițiative care sunt pe tărâm social să fie preluate de Guvern sau de către anumite partide, dar ceea ce s-a întâmplat ieri a depășit toate cele întâmplate până acum.

Ce s-a întâmplat? Președintele Partidului Democrat, Emil Boc, la o conferință de presă, cu mare patos, anunță că Partidul Democrat va propune o inițiativă legislativă pentru îmbunătățirea pensiilor și de aici încolo pensiile se vor calcula pentru cei care nu au trecute în carnetul de muncă salariile nu pe baza salariului minim, ci pe baza salariului mediu. Lucru extraordinar pentru că ajută pensionarii și binevenit pentru că vrem să-i ajutăm pe pensionari. Numai că, domnul președinte Boc trebuia să spună și faptul că aceasta este o reluare a inițiativei legislative a UDMR-ului, depusă în 2005, în 6 iunie 2005.

De ce spun acest lucru? Pentru că noi, pe baza sesizărilor primite de la pensionari, într-adevăr, am formulat această inițiativă legislativă și am spus că, având în vedere că nu se mai regăsesc actele de salarizare ale pensionarilor, propunem ca, în loc de salariul minim, să folosim salariul mediu. Dar Guvernul a răspuns - inițiativa legislativă am depus-o pe 6 iunie 2005 - în 14 noiembrie 2006, respingând categoric această propunere, motivând cu fel și fel de probleme, cum că această propunere nu se poate pune în aplicare.

Iată că, atunci când se apropie o campanie electorală și când Partidul Democrat, de data aceasta, are nevoie de mai multă popularitate, atunci inițiativa noastră devine bună și este preluată, plagiată de către Partidul Democrat.

Nu ne deranjează faptul că anumite idei sunt transpuse în viață mai târziu, dar dacă pentru anumite formațiuni politice mai mici există așa numita, în ghilimele, "soluție imorală", atunci să existe și pentru partidele mai mari, și pentru partidele care doresc să acumuleze mai multe voturi pe baza ideilor acestor partide mici.

Noi vom susține și în continuare toate inițiativele care vin în sprijinul pensionarilor și în sprijinul populației, dar dorim fairplay din partea tuturor partidelor politice, în acest sens.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Constantin Dumitru (PNL-PD) - Infrastructura precară a imobilelor din România;

Invit la microfon pe domnul senator Dumitru Constantin, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD. Se pregătește domnul senator Otilian Neagoe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Constantin Dumitru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Mi-am propus în declarația mea politică de astăzi să readuc în atenția dumneavoastră o serie de evenimente care ne-au afectat și vor avea, fără îndoială, consecințe majore asupra societății românești și în viitorul apropiat.

De altfel, domnule președinte, vă rog să propuneți ca, după adoptarea ordinii de zi de astăzi, să ținem un moment de reculegere în amintirea victimelor de la cutremurul din 4 martie 1977.

Cutremurul din 1977 a tras un semnal de alarmă asupra infrastructurii imobilelor din România, în special cele din sudul țării și București, și a dezinteresului manifestat de autoritățile comuniste din acea perioadă privind aplicarea unui plan de urbanism general și a unui plan zonal nou care ar fi trebuit prim măsuri adecvate să realizeze consolidarea și reconstrucția clădirilor vechi și noi.

Aceste măsuri ar fi asigurat prevenirea unor alte posibile catastrofe. Din păcate, ceea ce a urmat știm cu toții. În România, a început, în schimb, construirea unor clădiri fastuoase, cum ar fi cele din București, imobile care afectează destul de puternic solul pretențios, alunecos și destul de periculos pe care se află amplasată Capitala României. Superficialitatea aplicării măsurilor adoptate de autoritățile comuniste cărora le plăcea - asemenea unor politicieni din zilele noastre - să vorbească mult și să facă puțin, realizând numai prognoze teoretice, fără substituție practică, are urmări până și astăzi. Nu vreau să lezez activitatea autorităților administrației publice sau a instituțiilor de profil care se ocupă de proiectarea cadastrului mobiliar sau cu autorizarea și alte reglementări privind construcțiile, dar consider că este necesar ca astfel de acte și decizii administrative să se aplice cu cap și fără a satisface anumite interese individuale, interese care vor afecta comunități întregi.

Nu sunt un specialist în domeniu și nici nu vreau să fac analize în probleme geotehnice și de geodezie. Doresc doar să evidențiez că în momentul de față, în România, se tot vorbește despre acest subiect al catastrofelor naturale de tot felul, se fac studii, cercetări și rapoarte, numai că, la nici un nivel decizional politico-administrativ nu se ia nici o măsură practică care să fie finalizată până la capăt. S-au început în București anumite lucrări de consolidare sau renovare a unor imobile de dinainte de `45 și doar atât, în momentul de față.

Guvernul României, prin instituțiile abilitate a mai întreprins anumite măsuri privind acordarea de fonduri către autoritățile locale pentru prevenirea efectelor unor eventuale seisme, dar Parlamentul României nu a avut nici o poziție oficială față de aceste probleme.

Sunt sigur că vor fi colegi din opoziție care se vor lăuda cu anumite decizii luate de guvernele lor, dar, practic, și acestea sunt doar pe hârtie, fiindcă la nivelul locuințelor și al amenajării teritoriale a României, situația este exact ca acum 30 de ani.

Stimați colegi, consider că este timpul ca noi, parlamentarii, să lăsăm criticile și polemicile de o parte, să ne unim forțele în elaborarea unor acțiuni legislative și în crearea unei comisii parlamentare care să monitorizeze, să sprijine normativ activitatea Institutului de Fizica Pământului, așa cum la nivelul Uniunii Europene există organisme parlamentare care se ocupă cu astfel de activități.

Această comisie, în urma unor rapoarte de monitorizare anuală a mișcării tectonice, ar putea propune măsurile necesare astfel încât să fim, cât de cât, preveniți și pregătiți față eventualitatea unui cutremur de peste 7 grade pe scara Richter. Așa cum considerăm că este o problemă națională o serie de evenimente politice discutate aprins în ultimele săptămâni, la fel ar trebui să considerăm o urgență pentru securitatea națională monitorizarea și analizarea zonelor de risc seismic ridicat ale țării, precum și sprijinirea intensă, chiar și cu propuneri legislative privind acordarea unor fonduri anuale pentru cercetarea acestui fenomen către Institutul de Fizica Pământului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Doamnelor și domnilor colegi, vă propun să păstrăm un moment de reculegere, în memoria celor care și-au găsit un tragic sfârșit în seara zilei de 4 martie 1977. (Se păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulțumesc.

 
Otilian Neagoe (PSD) - Ședința Comitetului de evaluare a master-planurilor pentru dezvoltarea turismului românesc;

Urmează la cuvânt domnul senator Otialian Neagoe din partea Grupului parlamentar PSD și se pregătește domnul senator Gheorghe Funar, din partea Grupului parlamentar PRM.

Aveți microfonul, domnule senator.

 

Domnul Otilian Neagoe:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doresc să mă refer la un eveniment care a avut loc săptămâna trecută și care a avut în centrul atenției turismul românesc.

Joi, 1 martie, sub egida Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Autorității Naționale pentru Turism a avut loc prima ședință a Comitetului de evaluare a master-planului pentru dezvoltarea turismului românesc.

Turismul a făcut obiectul, în ultimii ani, mai multor analize, mai multe încercări privind relansarea turismului românesc au rămas, până la urmă, nefinalizate și, la această oră, România este pe locul 76 în lume, în ceea ce privește contribuția acestui sector de activitate la Produsul Intern Brut, mai precis, România realizează din turism, la această oră, circa un miliard euro, o cifră foarte mică, dacă o comparăm cu realizările pe care alte țări din jurul nostru le obțin din turism.

Bulgaria, de pildă, realizează circa 3 miliarde euro, Ungaria - 6 miliarde euro, Cehia - 9 miliarde euro, nu mai vorbim de alte țări din Europa, precum Spania, Franța, Spania realizează peste 40 miliarde euro.

Într-adevăr, mai multe analize din ultimul timp și m-aș referi aici la un raport al Consiliului Mondial al Turismului, de anul trecut, dau șanse României în acest domeniu de activitate, estimând că România în următorii 10 - 15 ani ar avea mari oportunități de dezvoltare în acest sector și am fi pe locul patru în ceea ce privește potențialul de dezvoltare al turismului.

Din păcate, la reuniunea pe care o invocam mai devreme, a rămas aceeași atitudine superficială de pregătire în grabă a unor evenimente de acest gen și, aici, în mapa reuniunii s-au prezentat puncte slabe, puncte tari și obiective ale relansării turismului românesc și, ca să vă faceți o imagine despre cum au fost abordate lucrurile, la un moment dat, la punctele slabe ale turismului românesc figurează încălzirea globală, la puncte tari figurează rețeaua de aeroporturi.

Obiectivele pe care le vizează master - planul înseamnă o înșiruire de lucruri care nu sunt ordonate după nici un criteriu foarte profund legat de relansarea turismului românesc. Până la urmă nu rezultă nici faptul că turismul este o prioritate a economiei românești, de aceea, Partidul Social Democrat pune în fața Guvernului această problemă, să decidem dacă turismul este o prioritate a economiei românești, dacă estimările pe care le fac organisme internaționale în legătură cu potențialul de dezvoltare sunt așezate într-o formulă sistematică prin care administrațiile locale sunt și ele atrase la acest proiect, absorbția fondurilor structurale trebuie îndelung pregătită, trebuie, de asemenea, școala românească de turism, să fie o școală care să vizeze standarde europene în zona serviciilor pe care le organizăm în turism - un diplomat, care se află la București în misiune, spunea lunile trecute că România are un cadru natural extraordinar, dar serviciile turistice sunt rudimentare - iată o poziție și o observație foarte dură, în legătură cu stadiul în care se află turismul românesc.

Trebuie să spunem, de asemenea, că circulația turistică se bazează, în primul rând, pe populația internă. Revigorarea turismului românesc trebuie să înceapă cu o circulație turistică internă care să permită relansarea acestui domeniu de activitate.

Atâta vreme cât veniturile sunt tot mai mici în România, atâta vreme cât sărăcia devine tot mai acută șansele ca turismul românesc să se redreseze sunt mici. Să nu uităm că turismul este un domeniu de consecință, ca atare, depindem foarte mult de modul în care se dezvoltă economia în ansamblu, depindem foarte mult de veniturile pe care le realizează populația.

În România a dispărut reflexul de vacanță, în România se cheltuiește mai mult pe medicamente, decât pe odihnă, turismul balneo, de asemenea, este o sursă foarte bună pentru creșterea veniturilor din turism, turismul cultural, de asemenea, trebuie revigorat, turismul rural este un alt sector care face din România o destinație interesantă. Sunt lucruri asupra cărora trebuie să medităm, sunt lucruri asupra cărora Guvernul împreună cu administrațiile locale trebuie să inițieze programe regionale de relansare a turismului românesc.

Să nu uităm că România este o destinație de circuite, că avem regiuni turistice bine conturate, Delta, marea, muntele, vă spuneam de turismul balneo, vă spuneam de turismul rural.

Toate acest lucruri trebuie abordate cu rigurozitate, toate aceste lucruri trebuie să facă parte dintr-o definire a conceptului de turism românesc într-o manieră profesionistă.

Din păcate, ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută, ne demonstrează încă o dată că turismul românesc se află sub semnul improvizației, că lucrurile se abordează în continuare superficial.

Dacă vom continua în aceeași manieră, chiar dacă vom atrage experți internaționali, cum se intenționează pentru acest master-plan, lucrurile nu pot fi relansate, este păcat, în schimb, de potențialul uriaș pe care îl are România.

Partidul nostru a organizat o seamă de dialoguri pe această temă, a relansării turismului românesc, Partidul Social Democrat consideră că România poate deveni o Spanie a Europei Centrale. Pentru ca acest lucrul să se întâmple trebuie ca turismul să fie abordat într-o manieră interministerială.

Să sperăm că, în viitorul apropiat, Guvernul va gândi profesionist, că va atrage la acest proiect oameni care au lucrat, oameni care au idei, oameni care au proiecte pentru ca, într-adevăr, turismul să devină o prioritate pentru economia națională.

Mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gheorghe Funar (PRM) - Principii de guvernare;

Invit la cuvânt pe domnul senator Gheorghe Funar, din partea Grupului parlamentar PRM și se pregătește domnul senator Gheorghe David din partea Grupului parlamentar al Alianței "Dreptate și Adevăr".

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Onorat prezidiu,

Doamnelor și domnilor senatori,

Vin în fața dumneavoastră cu cărțulia portocalie, (spre sala arată cartea portocalie) Programul de guvernare în care scrie la Capitolul 2 - "Principii de guvernare" - principiul comunicării și transparenței, principiul participării, principiul responsabilității și principiul eficienței.

Permiteți-mi să insist puțin asupra acestuia și să citez din Programul de Guvernare "Politicile publice vor fi elaborate și aplicate numai în situația în care corespund unei nevoi, în baza unor obiective bine definite, ierarhizate și a unor evaluări de impact prealabile." Așa scrie în cărțulia portocalie!

Și acum am să vă prezint lucruri incredibile, dar adevărate. Merită să le acordați atenție, pentru că noi, aleșii poporului în Senatul României, suntem neglijați de către Guvern, în comparație cu un cetățean Radu Duda de Hohenzollern-Veringencare, în calitate de soț al Margaretei, a ajuns să se situeze deasupra Constituției României și să beneficieze de zeci de miliarde lei din bani publici pe care i-a cheltuit fără să dea nici o justificare nimănui și, în același timp, Guvernul spune că nu sunt bani pentru pensii, nu sunt bani pentru salariile profesorilor, nu sunt bani pentru salariile medicilor, nu se acordă sportul de vechime pentru cei care ocupă funcții de demnitate publică și așa mai departe. Ce spune Legea nr.364/2002?

Că strategia și prioritățile anuale pentru imaginea externă a țării se stabilesc de un consiliu interministerial pentru imagine externă format din primul ministru, ministrul pentru coordonarea secretariatului general al Guvernului, ministru afacerilor externe, ministrul informațiilor publice, ministrul tineretului și sportului, ministrul educației și cercetării, ministrul finanțelor publice și președintele Fundației Culturale Române.

Fiecare Guvern s-a prezentat, anual, din 2002 încoace și a adoptat, în această perioadă a fiecărui an, stabilind prin hotărâri de Guvern că România are un reprezentant special al Guvernului român pe probleme de integrare, cooperare și dezvoltare durabilă.

Pentru realizarea integrării României în Uniunea Europeană nu a contat activitatea Parlamentului, nici a Guvernului, nici a
Președintelui României, nici a ambasadelor, a fost hotărâtoare activitatea domnului Radu Duda care a beneficiat în perioada 2002 - 2006 de suma de 23,5 miliarde lei pentru a contribui decisiv la aderarea României la Uniunea Europeană.

Acum, anul trecut, Guvernul nu a fost așa de generos și prin Hotărârea Guvernului nr.2/5 ianuarie 2006 i-a acordat numai suma de 3,5 miliarde lei.

Anul acesta, după aderarea României la Uniunea Europeană, Guvernul a decis prin Hotărârea Guvernului nr.33/17 ianuarie 2007 să-i acorde în acest an, ca reprezentant special al Guvernului României, domnuluiRadu Duda de Hohenzollern-Veringensuma de 720.000 lei, adică lei mai vechi, 7,2 miliarde lei, în medie, pe lună, 600 milioane lei.

Este al doilea cetățean al României, după guvernatorul Băncii Naționale, care beneficiază de asemenea sume uriașe din banii publici.

Această Hotărâre a Guvernului cu nr.33/2007 are la bază nota de fundamentare semnată de ministrul afacerilor externe, Mihai Răzvan Ungureanu, și ministrul delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, Radu Stroe, iar hotărârea este semnată de premierul Tăriceanu și contrasemnată numai de secretari de stat, Anton Niculescu de la Ministerul Afacerilor Externe, Victor Ciosan, secretar de stat la Secretariatului General al Guvernului și Cătălin Doică, secretar de stat la Ministerul Finanțelor Publice.

Poate că l-ați văzut și dumneavoastră pe prințul Radu Duda, sâmbătă seara, invitat la o emisiune la PRO-TV, întrebat de un jurnalist ce sumă primește anul acesta, nu știa nici lucrul acesta, bâlbâit a spus că numai 750 mii lei, 7,5 miliarde lei, în realitate, prin hotărâre sunt numai 7, 2 miliarde lei.

Așa cum cunoașteți, prințul Duda este colonel al armatei române, este consilier al primului-ministru Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu și ce a declarat la emisiunea televizată transmisă în direct, fiind întrebat pentru ce primește acești bani, a declarat "pentru a prezenta imaginea neutră a României".

Deci, domnul Radu Duda, ofițer al armatei române, nu știe că România este țară membră NATO, nu a aflat, deși s-a ocupat de aderarea României la Uniunea Europeană, că România a aderat deja de la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană.

Deci, domnul Radu Duda este plătit cu suma de 600 milioane lei/lună pentru a prezenta imaginea care nu există în lume, imaginea neutră a României. Pentru aceste preocupări ale domnului Radu Duda, Guvernul României a găsit, până acum, 30,7 miliarde lei.

Rușine acestui Guvern al României! Mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gheorghe David (PNL-PD) - Învățământul profesional și mediu tehnic din cadrul învățământului românesc;

Are cuvântul domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al Alianței D.A. PNL-PD.

Se pregătește domnul senator Ioan Vărgău, din partea Grupului parlamentar PSD.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Gheorghe David:

Mulțumesc, domnule președinte.

În intervenția mea voi insista asupra segmentului învățământ profesional și mediu tehnic din cadrul învățământului românesc. De altfel, este o continuare a ceea ce, la sfârșitul anului trecut, am prezentat.

Și iată de ce. Din punct de vedere al segmentului învățământ profesional: tehnic, postliceal și de maiștri, am intrat în tranziție cu școli profesionale, licee tehnice și școli postliceale și de maiștri cu dublă subordonare - Ministerul Învățământului și ministerele cu activitate în domeniile industriilor, construcțiilor, administrației etc. De obicei, ele gravitau sau erau tutelate, liceele tehnice, de marile întreprinderi existente în județele, unde își aveau reședința.

După 1989, rețeaua acestor școli a intrat în subordinea exclusivă a Ministerului Învățământului, Ministerul Educației și Cercetării la această vreme, în vreme ce principalii beneficiari - combinatele siderurgice, chimice, uzinele constructoare de mașini și altele - au dispărut ori și-au restrâns drastic activitatea.

Pe de altă parte, în virtutea inerției și refractarismului față de imperativele reformei, ele au continuat să producă oțelari, electricieni, prelucrători prin așchiere, operatori chimiști, confecționeri îmbrăcăminte, țesători, croitori etc. pentru o piață a muncii mult mai sensibilă la imperativele competiției.

Ceea ce era de așteptat să se întâmple s-a întâmplat - numărul absolvenților cursurilor gimnaziale care să opteze pentru această categorie de școli s-a redus în favoarea învățământului liceal teoretic. El s-a diminuat și datorită sporului natural în declin al populației.

Un alt factor explicativ al unei astfel de tendințe este și acela al percepției lipsei de prea mari perspective, pentru nomenclatorul de profesii oferit de această categorie de școli.

Spuneam, cu o altă ocazie, că ritmul dezvoltării economico-sociale în creștere a impus și va continua să impună profesii și specializări noi, de execuție, adecvate noilor cerințe. De pildă, profesiile destinate sferei serviciilor, a căror participare la realizarea produsului intern brut este de 60-70% în țările comunitare puternic dezvoltate, abia în ultimii ani au început să se bucure de o atenție mai deosebită în segmentul de învățământ supus atenției.

În plus, datorită salariilor mici oferite în țară, o bună parte dintre absolvenți aleg să lucreze în alte țări, unde sunt mai bine plătiți.

Instructiv este să amintesc că, potrivit unui studiu privitor la învățământul profesional și tehnic în perspectiva cerințelor următorului deceniu, în regiunea de dezvoltare economică 5 Vest, din care face parte și județul Timiș, prestările de serviciu, inclusiv cele sociale, se află pe primul loc. Ele sunt urmate de construcții, industria alimentară, industria de mașini și echipamente, comunicații și altele. Industriile textile și de pielărie se află în coada listei, după ce, până în 1989, datorită ponderii însemnate în economiile județelor Timiș și Arad, ele se situau în partea superioară a cerințelor.

E adevărat că, pentru acoperirea cifrei de școlarizare, cea mai mare parte a elevilor erau recrutați din județele mai puțin dezvoltate ale țării. Acum, acest lucru nu mai este posibil datorită faptului că tinerii din zonele respective au alternativa imigrării. Dacă au sau nu o calificare, contează mai puțin pentru ei.

Ce se poate face pentru îmbunătățirea conținutului informării profesionale și a creșterii numărului elevilor din aceste școli o să prezint într-un material, cu o altă ocazie.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnul senator, pentru înțelegere.

 
Ion Vărgău (PSD) - potențialul turistic din Delta Dunării;

Dau cuvântul domnului senator Ion Vărgău, din partea Grupului parlamentar PSD.

Se pregătește domnul senator Mihai Ungheanu, din partea Grupul parlamentar PRM.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Ion Vărgău:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Pentru că turismul este analizat atât în România, cât și în întreaga lume în această perioadă și se stabilesc strategii interne și internaționale, am să mă refer, pe scurt, la turismul din Delta Dunării.

De-a lungul timpului, județul Tulcea s-a bucurat de o imagine bună, atât pe plan național, cât și internațional, fiind cunoscut ca un teritoriu cu un potențial turistic unic în Europa, care a atras un număr impresionant de turiști din toate colțurile lumii.

În ultimii 2 ani, județul Tulcea a fost încercat de multe greutăți, peste care cetățenii au trecut cu mare dificultate și mă refer, aici, la inundații, poluarea Dunării cu substanțe toxice, seceta prelungită și gripa aviară.

Efectele acestor evenimente mai sunt resimțite și acum de locuitorii județului.

Delta Dunării este unul din cele mai valoroase și complexe zone turistice, care a atras un număr mare de investitori și a permis operatorilor de turism să investească foarte mult în zonă.

Județul Tulcea, prin specificul său, datorită așezării geografice, nu are o economie și o industrie bine dezvoltate, fiind clasat printre cele mai sărace județe din țară. Singura activitate care poate avea rezultate benefice în zonă este turismul.

Pentru Tulcea, turismul reprezintă o sursă importantă de venit și, în acest sens, investițiile efectuate în Delta Dunării au determinat limitarea procesului de migrare a populației tinere din zonă, realizarea unui grad mare de ocupare a forței de muncă, aspecte ce ar fi putut determina, în scurt timp, o creștere a nivelului de trai pentru locuitorii din Delta Dunării.

Spun că ar fi determinat, deoarece, în ultima perioadă, mai mulți factori au contribuit la perturbarea activităților și, mai mult decât atât, cu bună intenție, unii au dorit acest lucru.

După ce, cu eforturi am reușit suplimentarea curselor feroviare București - Tulcea și retur, pentru a asigura confortul necesar deplasării turiștilor spre Deltă, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a anulat aceste curse chiar la începutul sezonului turistic, respectiv primăvara anului trecut.

Acum, suntem țară europeană, iar turiștii străini, dornici să ne viziteze, sunt nevoiți să suporte aglomerația și lipsa de confort de pe microbuze, pe parcursul a 4 ore de călătorie.

Explicația este simplă - dezinteres pentru turismul din Delta Dunării și interes sporit acordat firmelor private prestatoare în domeniul transportului rutier, care, probabil, nu rămân indiferente față de cei care le facilitează obținerea de profit peste noapte.

Nu este prima situație în care se acordă facilități firmelor private. În luna decembrie, am făcut o declarație politică intitulată "Banii publici în contul firmelor private!", în care atrăgeam atenția că 1 milion euro urma să intre în contul unei firme private pentru reproducerea artificială a sturionilor și deversarea puietului în Dunăre, asta după ce au interzis pescuitul acestei specii pe o perioadă de 10 ani, pe motiv că sturionii sunt pe cale de dispariție, tocmai pentru a acorda autorizație specială de pescuit firmelor preferate.

Ajung la concluzia, domnilor colegi, că nu-i pasă nimănui de problemele oamenilor de rând, nu realizează nimeni că Delta Dunării nu este numai a tulcenilor, este a românilor și toți trebuie să fim interesați de ce se întâmplă acolo.

Multe țări și-ar dori să aibă o deltă ca a noastră, iar noi o avem și nu ne pasă de ea, de ce potențial ne oferă, în primul rând, turistic și, în al doilea rând, al resurselor naturale.

Vin în fața dumneavoastră cu mesajul că tulcenii, în mare lor majoritate, sunt dezamăgiți și răniți în sufletul lor pentru că puterea actuală i-a uitat și i-a izolat de restul lumii.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

 
Mihai Ungheanu (PRM) - Președintele României și Societatea Civilă;

Dau cuvântul domnului senator Mihai Ungheanu, din partea Grupului parlamentar PRM. Se pregătește domnul senator Mario-Ovidiu Oprea, din partea Grupul parlamentar al Alianței D.A. PNL-PD.

Aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

În 2004, se considera de către unii analiști, că se intră într-un ciclu nou pentru că Ion Iliescu nu va mai candida la Președinția României și că se deschide o perspectivă vastă și fericită pentru politica românească.

Lucrurile însă nu vin de la sine, iar prelungirea în viața politică a unor practici, a unor inerții, a unor mituri, ne arată, în 2006, că e mai important să ne despărțim de toate acestea și mai puțin de persoane.

Greșită este și părerea președintelui Traian Băsescu, care consideră că înlocuind un rând de oameni cu altul în Parlamentul României a rezolvat problema clasei politice.

Președintele Traian Băsescu spune și crede toate acestea, luând ca sfetnici direcți, chiar într-o întâlnire de la Cotroceni, câțiva reprezentanți a ceea ce se numește îndeobște, în România, Societatea Civilă. Situația ne arată, chiar prin această împrejurare, că Președintele României nu este conștient de necesitatea unei înnoiri reale și vaste, deoarece printre primele formații care trebuie reformate în România pentru a reforma și viața politică, este această așa-zisă Societate Civilă.

Pun un punct pe i necesar în viața noastră politică și parlamentară, pentru că acestei așa-zise Societăți Civile i se acordă un loc cu totul nemeritat în viața noastră de zi cu zi.

Societatea Civilă trebuie să mijlocească între majoritatea societății și stat și putere, atunci când statul sau puterea creează situații defavorizante pentru majoritate. Când a făcut acest lucru Societatea Civilă ? Când a făcut GDS-ul acest lucru ?

El, trebuie să vă spun, nu a intervenit pentru păgubașii de la FNI, nu a intervenit pentru cei de la CEC, nu a intervenit în cazul Teo Peter, nu a intervenit în ceea ce privește legile sănătății, nu a intervenit și nu intervine în cazul acțiunii separatiste din Harghita și Covasna.

Unde este, atunci, rolul de mediator și de revendicator în numele majorității al Societății Civile ?

Vă mai amintesc că, pe 15 martie 1990, Grupul de Dialog Social - în timp ce în Harghita și Covasna era un moment crâncen, un moment de război civil - se afla la Budapesta, punându-ne pe toți într-o situație foarte dificilă pentru că nici nu a reacționat așa cum se cuvenea acolo.

Vreau să spun că și-au monopolizat, într-un mod inadmisibil, canalele de comunicare în România, că și-au arogat roluri de oracole, care, însă, nu sunt ceea ce se cuvine să fie un așa-zis oracol.

În realitate, membrii acestei așa-zise Societăți Civile au lucrat pentru ei și nu pentru majoritate, au intrat în rândurile puterii de câte ori au putut - cum este Monica Macovei, Renate Weber, au lucrat în serviciul statului - cum este Patapievici, au primit o întreagă editură politică într-un proces de privatizare tulbure - cum este Liiceanu. Ar fi inutil să înșir toate acele situații în care membri de seamă ai Societății Civile se arată a fi altceva decât Societate Civilă.

Recent, GDS-ul voia să obțină definitiv un imobil pe Calea Victoriei, în centrul Bucureștiului, pentru merite pe care Guvernul le sublinia în mod deosebit.

În același timp, același Grup de Dialog Social organiza, în centrul Bucureștiului, susținerea unui ministru.

Deci, nu este vorba de majoritatea societății, este vorba de susținere puterii și acest lucru l-au făcut de nenumărate ori.

Iată cazul ANI. Este vorba de Agenția Națională pentru Integritate, adusă în Parlament prin Ministerul de Justiție, dar provenit din Societatea Civilă.

Vă semnalez că a fost respins de Camera Deputaților, ceea ce înseamnă că oamenii încep să se trezească la realitate și că nu mai admit propuneri care se ridică împotriva Constituției.

Există o marotă a unor partide pentru aceste persoane, care sunt de fapt clienții acestor partide, partide care susțin Societatea Civilă, deturnând-o de la rolul ei, lucru pe care membrii acestei societăți îl acceptă cu brio, pentru că ei nu trebuie să reprezinte, în nici un caz, Guvernul, Președinția sau alte ministere, ci trebuie să se constituie, așa cum am spus, în reprezentanți ai societății defavorizate în fața statului.

De ce se îndreaptă, cu precădere, oamenii către membrii acestei Societăți Civile, când, de pildă, liberalii au un exemplar remarcabil, cum este Crin Antonescu ? Sunt prejudecăți în legătură cu oamenii care dau rezultatele cele mai imposibile.

Întrebarea cu care mă îndrept către finalul intervenției mele este următoarea: cât de Civilă este Societatea Civilă ? Și această întrebare trebuie să și-o pună fiecare grup parlamentar de aici și fiecare partid, pentru că Societatea Civilă are cu totul alte misiuni și atribuții, așa cum se întâmplă în Europa, decât cele care sunt îndeplinite practic de membrii Societății Civile, așa-zisei Societăți Civile în România.

Am dat câteva exemple. Pot să dau mult mai multe. Campania pentru "Voci Curate" a evidențiat, însă, și altceva, că acești iluștri reprezentanți, care ocupă mass-media până la asiduitatea maximă, refuză să-și prezinte dosarele de securitate, după ce ei înșiși au declanșat o campanie în acest sens. Deci, iată, încă o dată, cât de Civilă este Societatea Civilă.

De ce este posibil ca un membru de seama lui Sorin Antohi să fie membru al unei comisii, după ce el însuși era știut ca om cu dosar de informator la Securitate ?

Se pot da nenumărate alte exemple, dar vreau să mă opresc asupra faptului că ideile și mizele pe care le are această Societate Civilă provin dintr-o zestre europeană ceva mai veche decât acești 17 ani petrecuți și că țin, de fapt, de ideologia războiului rece. A veni cu aceste idei, astăzi, în România, a le menține timp de 16 ani, mi se pare extrem de dăunător pentru opinia publică. Opinia publică românească este destul de turmentată de această colindare din televizor în televizor a reprezentanților Societății Civile și trebuie să devenim mai exigenți și mai conștienți că ne aflăm în fața unei farse.

Claude Karnooth, profesor universitar francez, unul din familiarii acestor cercuri de Societate Civilă, scrie într-o cărțulie, "Intelectualii față cu inacțiunea", scoasă chiar de membrii acestei Societăți, lucruri teribile despre această Societate. Au spus că sunt dizidenți și nu sunt, de fapt, sunt niște mimetici, nu știu ce să împrumute, de fapt, pentru că cursul ideilor vieții democratice sunt altele - se dă exemplu Polonia - și merge până la a formula edificator, spunând așa: "Grupul de dialog social este grupul de monolog social." Nimic mai edificator decât această scurtă sinteză și prezentare a profesorului francez Claude Karnooth, într-o carte care circulă în România și care este destul de recentă, dar aceste adevăruri văd că nu ajung la anumite partide și nici la președinție.

Vreau să închei spunând că domnul președinte Traian Băsescu, și nu numai dânsul, și partidele mizează foarte mult pe aceste grupuri, a căror mentalitate este marcată de anacronism, a căror pricepere și competență este expirată, folosesc un cuvânt pe care l-au folosit pentru că li se potrivește, și că nu se poate merge înainte cu grupuri de influențare a opiniei publice românești, care se alimentează din arsenalul acelui război, numit război rece, care viza România și care viza România cu argumente false. Poziția lor în materie de interes public și interes național este extrem de discutabilă, ca să nu spun că este inexistentă.

Deci, ce au făcut în 15 martie 1990, ce fac acum când este vorba de un act de sciziune, de separatism sau de autonomie teritorială, ce fac, în general, atunci când trebuie să vorbească despre valorile românești și despre trecutul românilor. Cântă un cântec foarte ciudat, pe care specialiștii, adevăratele autorități ale culturii române le contestă.

Am ținut să rostesc, aici, acest cuvânt. Voi reveni, dacă va fi nevoie, pentru că influența acestor grupuri este bine să înceteze în viața noastră politică și în viața noastră socială.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Mario-Ovidiu Oprea (PNL-PD) - Brandul politic individual;

Are cuvântul domnul senator Mario-Ovidiu Oprea, din partea Grupului parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr, P.N.L.-P.D.

Se pregătește domnul senator Marius Marinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr, P.N.L.-P.D.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Mario-Ovidiu Oprea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

Am citit, zilele trecute, într-un cotidian central, un comentariu care, pe mine, ca politician, m-a pus pe gânduri și m-a dus la următoarea concluzie.

La fel ca și în marketing, în politică, pentru a supraviețui, trebuie să fii un brand. Brand-ul sau marca publică sau comercială, așa cum este cunoscută denumirea în limba română, nealterată lingvistic, este o formă de identificare a unui produs sau serviciu pe o anumită piață. În viața politică, acest termen a fost extrapolat de actorii sociali și de mass-media, pentru a crea un fel talk-show, cu pâine și circ. Folosindu-se de psihologia gândirii românului de rând și de nostalgiile sale față de vechiul regim sau disprețul față de corupția din țară, o serie de politicieni și-au creat o imagine proprie, prin care își identifică propriile sloganuri și chiar propriul electorat. Astfel, aceste persoane s-au creat ca un brand, ca o marcă. Este vorba, de exemplu, de marca celor supărați că nu avem o echipă puternică de fotbal sau care se simt marginalizați de autorități. Avem, de asemenea, o serie de politicieni care, pe baza imaginii create, vin și vorbesc despre lupta cu mafia, cu corupția, cu sistemul judiciar, utilizând anumite teme electorale pentru atragerea unor grupuri țintă din rândul opiniei publice. Interesant este cum astfel de lideri politici au înțeles că acțiunile lor trebuie să țină cont doar de puterea de manipulare a electoratului, oferind poporului, din nou, pâine și circ sau, mai bine spus, mai mult circ și, din când în când, câte o pâine.

Interesant este cum, în aceste zile, se creează brand-ul referendumurilor, folosindu-se de o temă care creează anumite slăbiciuni și simpatii pentru anumite segmente din electorat. Cu câteva luni înainte de alegerile europarlamentare, oamenii politici, în special sub imboldul celor din opoziție, se luptă pe teme care nu oferă nimic concret pentru omul de rând. Baza acestor referendumuri nu este nici creșterea nivelului de trai al românilor, nici reforma instituțiilor statului, ci doar un mare joc de orgolii, aparținând grupurilor de interese, joc pentru care vom plăti toți.

Apariția acestor noi brand-uri, al referendumurilor și moțiunilor, s-au născut datorită mediatizării televizate. Aici se fac și se desfac mărcile personale, fie că vorbim de referendum, suspendări, bilețele compromițătoare sau de politicieni tipici, pe toți îi mână dorința de a fi în centrul atenției și speranța că, astfel, vor putea să manipuleze electoratul mai ușor.

În politica de la noi, cum spunea un jurnalist celebru, "vorbele sunt fapte". E mai ușor, ce-i drept, să vorbești, să faci mișto la infinit despre cineva sau să ameninți cu potențiale dosare, altfel spus, să-ți dezarmezi adversarul psihic, utilizând noua voce a poporului în atingerea scopurilor proprii.

Crearea crizelor sau stărilor de efervescență politică sunt cele mai bune metode de a te menține în topul popularității și a obține mai multă putere. De aceea, se poate observa că stabilitatea politică duce la pierderea încrederii, pentru acei politicieni care nu sunt obișnuiți cu munca decizională de construcție instituțională. Aceia preferă, în schimb, intrigile, crearea de crize populiste și jocuri de culise. Vorba ceea, scopul scuză mijloacele, iar mulți actori politici ce nu ar face pentru a fi un brand care să le aducă voturi și mandate parlamentare, guvernamentale sau prezidențiale cât mai multe.

Stimate colege și stimați colegi,

Declarația mea politică este un semnal de alarmă pentru modul în care se înțelege a face politică în România, mai ales când, pentru atingerea obiectivelor individuale, se folosesc consultanți politici cunoscuți, care au rolul de a modifica imaginea unor persoane politico-sociale și a le crea o impresie nouă în rândul electoratului, mai ales că ei reprezintă o marcă pătată, nu de sistemul comunist din care au făcut parte, ci de felul lor distructiv de a fi pentru nația aceasta.

Trebuie să avem grijă deoarece, vrem nu vrem, suma branduri-lor politice individuale formează brand-ul politic de țară. Astfel, politica românească actuală își creionează, prin liderii săi mediatizați demagogic, propriul brand, care are apogeul și decăderea sa în ochii electoratului, reprezentând cât se poate de clar, chiar dacă mulți nu vor recunoaște, reproducerea la nivel micro a mentalității poporului român.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc și eu.

 
Marius Marinescu (PNL-PD) - Menținerea Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții;

Domnul senator Marius Marinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr, P.N.L.-P.D.

Ultimul vorbitor va fi domnul senator Gavrilă Vasilescu, pentru 30 de secunde.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Marius Marinescu:

Domnule președinte, stimate colege și stimați colegi.

Atenție! Desființarea Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții înseamnă stoparea luptei anticorupție.

Un studiu al Institutului pentru Transparență Internațională a arătat că România este statul cel mai corupt din Uniunea Europeană, din punct de vedere al indicelui de percepție al corupției.

Susțin necesitatea menținerii Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții, având în vedere dreptul la petiționare consfințit de art.51 din Constituția României, care constituie o garanție juridică generală pentru exercitarea celorlalte drepturi și libertăți cetățenești.

În conformitate cu art.111 din Constituție, această comisie are dreptul la controlul parlamentar al activității Guvernului și al celorlalte organe ale administrației publice. Menținerea comisiei este cu atât mai necesară cu cât existența de sine stătătoare a acesteia înseamnă o garanție a îndeplinirii dezideratului unanim de combatere a comiterii abuzurilor și faptelor de corupție, și nu doar de semnalarea săvârșirii acestora.

Avalanșa de petiții adresate comisiei ne motivează și ne determină să inițiem o serie de propuneri legislative, pentru preîntâmpinarea săvârșirii de abuzuri și fapte de corupție.

În ceea ce mă privește, în urma multiplelor sesizări primite în calitatea mea de vicepreședinte al comisiei, am constatat existența unor numeroase portițe în legislație care generau corupție. Astfel, am propus și au fost promulgate o serie de legi anticorupție, cum ar fi: desecretizarea contractelor de achiziții publice, regimul magazinelor duty-free, interzicerea sponsorizării firmelor private de către stat, introducerea instituției ofițerului de conformitate în sistemul de funcționare al instituțiilor financiare și cazinouri.

Menționez că, de la înființare și până în prezent, s-au înregistrat la comisie circa 70.000 de petiții, fapt care demonstrează că cetățenii recunosc și au încredere în eficiența acestei comisii, exercitându-și dreptul de petiționare în mod constant.

Personal, sunt invitatul permanent al unei emisiuni televizate de mare audiență, ca vicepreședinte al comisiei. În cadrul acestei emisiuni, intru în dezbateri, în direct, cu cetățenii din toate colțurile țării, oameni care trimit către redacție, săptămânal, peste 2000 de apeluri.

Susțin menținerea comisiei în actuala formulă, având în vedere rezultatele acesteia în timp, ca urmare a audierilor efectuate în urma sesizărilor privind activitatea unor miniștri și conducători de instituții. Exemple: audierile legate de suspiciunile de corupție de la "Loteria Română", "Catedrala Sfântul Iosif", RAPPS, AVAS, BANCOREX, problema Fondului destinat locuințelor sociale și altele.

Doresc să relev, totodată, acțiuni ale membrilor comisiei, desfășurate în cadrul sistemului penitenciar, de unde au fost transmise sesizări cu privire la încălcarea unor drepturi constituționale ale deținuților, pe care comisia le-a adus la cunoștință organelor competente, pentru a le analiza și a le soluționa conform legii.

Comisia a analizat, dezbătut și avizat proiecte de lege și propuneri legislative, având incidență cu specificul activității comisiei, referitoare la: prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și mediu de afaceri, măsuri pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, reducerea birocrației și eliminarea corupției, organizarea și funcționarea Direcției Naționale Anticorupție etc.

Propunerea de comasare a Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții cu Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități și cu Comisia pentru egalitatea de șanse într-o singură comisie nu se justifică, raportat la specificul activității acestora. Ar fi ca și cum în Guvernul României s-ar desființa Ministerul Justiției, prin comasarea sa cu Ministerul Culturii și Cultelor și cu Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei. Acest tip de comisie, sub diferite titulaturi, se regăsește atât în Parlamentul European, cât și în parlamentele unor țări din Uniunea Europeană, ca organ de lucru distinct, cu activitate permanentă.

Având în vedere faptul că, în decursul unei perioade de 17 ani, de când funcționează această comisie, s-a specializat și a obținut notorietate, s-a remarcat prin rezultate concrete în prevenirea și combaterea abuzurilor și corupției, se impune menținerea sa în folosul exclusiv al cetățeanului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc și eu.

 
Gavrilă Vasilescu (PC) - Primirea României și Bulgariei în Consiliul Notariatelor Țărilor Membre ale Uniunii Europene;

Pentru 30 de secunde, domnul senator Gavrilă Vasilescu. Aveți microfonul.

 

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Așa se lucrează în Parlamentul European. Dați drumul la ceas, vă rog.

Doamnelor și domnilor colegi,

De fapt, nu este o declarație politică, ci vreau să vă informez asupra faptului că procesul de integrare a început și în cadrul profesiilor liberale.

Deci, săptămâna trecută, vineri, România și Bulgaria au fost primite în cadrul Consiliului Notariatelor Țărilor Membre ale Uniunii Europene, manifestare la care au participat președintele Uniunii Europene, președintele de onoare, președinți de Cameră care acoperă întregul teritoriu al țării. De asemenea, a fost prezent un reprezentant al Ministerului Justiției, secretarul de stat Ion Codescu, care a luat și cuvântul cu ocazia acestei manifestări și ambasadorul țării noastre la Bruxelles, domnul Ioan Jinga.

Folosesc acest prilej pentru a le mulțumi pentru ceea ce s-a spus acolo și să vă asigur pe dumneavoastră că și noi, cei doi parlamentari care am fost prezenți, notari, subsemnatul și cu domnul Bogdan Ciucă, am reprezentat bine nu numai notariatul, dar ne-am reprezentat bine și Parlamentul la această manifestare.

Eu vă mulțumesc pentru atenție. Nu vreau să politizez și n-am nimic de politizat. Consider că este un proces de integrare a României, când profesiile liberale își găsesc locul în organismele consultative ale Uniunii Europene. Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Prin intervenția domnului senator Gavrilă Vasilescu, practic, toți cei înscriși la declarații politice și-au prezentat în plenul Senatului, în nume propriu sau în numele grupurilor politice, declarații politice, epuizând, în felul acesta, primul punct în ordinea de zi.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 6 october 2022, 1:34
Telephone: +40213160300, +40214141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro