Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 25 noiembrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.166/05-12-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
04-10-2022
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 25-11-2002 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 25 noiembrie 2002

3. Alocuțiuni ale reprezentanților grupurilor parlamentare.

Domnul Valer Dorneanu:

................................................

Cu aceasta, trecem la alocuțiunile din partea parlamentarilor.

Are cuvântul domnul deputat Viorel Hrebenciuc din partea Grupului parlamentar social-democrat și umanist și se pregătește domnul senator Dorel Constantin Onaca din partea grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Președinte,

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Preafericite Părinte,

Eminență,

Onorați membri ai Corpului Diplomatic,

Stimați colegi,

Un mare gânditor politic spunea, cu ani în urmă, că acolo unde sunt arme bune, legile urmează inevitabil.

Prin invitația pe care am primit-o acum câteva zile la Praga, am reușit să asigurăm pentru România intrarea în clubul statelor care dispun de cele mai bune arme și de cele mai bune legi. Din acest punct de vedere, anul 2002 este anul astral al României, comparabil cu anul 1918, când nu numai că s-a îndeplinit idealul de veacuri al unității naționale, dar a început și procesul de racordare a României, cu statut de partener real, la sistemul de valori europene.

Reuniunea noastră de astăzi are, fără îndoială, semnificații multiple. Este, în primul rând, un motiv de bucurie, un motiv de satisfacție, pentru că decizia de la Praga marchează un succes politic de excepție.

Noi, cei din Partidul Social-Democrat, ca de altfel întreaga clasă politică, am reușit să transformăm niște promisiuni în realitate. Promisiunile făcute de responsabilii NATO în 1997, că porțile Alianței vor rămâne deschise, noi le-am transformat în certitudini.

La Praga am primit, fără echivoc, invitația de a păși prin aceste porți și tot Summit-ul de la Praga ne-a confirmat că am reușit să transformăm prieteniile de ieri în alianțele de astăzi. SUA și ceilalți membri ne sunt, de acum, nu doar prieteni, ci aliați. (Aplauze)

În al doilea rând, reuniunea de astăzi este, în același timp, un moment al bilanțurilor, pentru că, odată cu Summit-ul de la Praga, am parcurs o etapă importantă și avem ocazia, acum, post factum, să ne autoanalizăm prestația noastră politică.

Fără să minimizăm importanța eforturilor făcute de 12 ani încoace, analiza demersurilor din ultimii doi ani ne arată foarte clar că succesul de la Praga nu a fost nicidecum un mare noroc, venit întâmplător, în timpul guvernării noastre. Succesul de la Praga este rodul unei acțiuni politice mature, responsabile și eficiente. Când spun că succesul de la Praga este rodul unei acțiuni politice mature, mă refer la faptul că reacțiile noastre politice și diplomatice au fost oportune, adică au fost adecvate întotdeauna contextului, nu au fost nici pripite, dar nici tardive.

Planul de măsuri elaborat de Guvern, programul și calendarul legislativ, trimiterea de trupe în Afganistan, turneele diplomatice care au îmbinat diplomația clasică cu cea parlamentară, au fost făcute atunci când trebuia, la momentul optim.

Ce barometru am avut pentru aceste afirmații? Cel mai important barometru a fost, evident, decizia finală de la Praga, dar și aprecierile periodice, pozitive făcute de înalți funcționari NATO. Prin demersurile de integrare în NATO, noi am demonstrat responsabilitatea în fața populației, în fața poporului român. Am avut, pe de o parte, susținerea populației și, pe de altă parte, am articulat un demers politic de succes.

Noi, cei din Partidul Social-Democrat, am transpus în practică așteptările și speranțele românilor. Sondajele ne-au confirmat, în toată această perioadă, masiva orientare pro NATO a românilor - peste 80%.

Cu privire la aderarea României la NATO, nu a existat o controversă publică, nu a apărut o scindare socială pe această temă. Am avut, în permanență, un suport covârșitor din partea populației României și cred că ei trebuie să-i mulțumim. (Aplauze)

Acest lucru ne demonstrează că nu am acționat într-o manieră aventuristă, rupți de dorințele electoratului, ci am întreprins o adevărată acțiune de reprezentare politică. Este, dacă vreți, modul ideal de a face politică și pot să afirm acum, la câteva zile după Praga și după vizita Președintelui Bush, că ne-am onorat încrederea cu care am fost investiți.

Fără îndoială că, acum, după Summit-ul de la Praga, eficiența demersurilor noastre este de la sine înțeleasă. Dar practica politică ne-a învățat că eficiența trebuie probată prin rezultate și Grupul Partidului Social-Democrat din Cameră și Senat are suficiente motive să creadă că rezultatele pozitive de la Praga vor fi semnificative, de fapt, asupra României. Din prieteni, statele membre NATO ne-au devenit aliați. S-a îmbunătățit imaginea României în lume, iar stabilitatea relațiilor politice externe este un fapt împlinit.

Prin Invitația de integrare în NATO, România se conectează indiscutabil la Occident, la sistemul de valori și principii politice al acestuia. În plan simbolic, Praga echivalează cu o schimbare de percepție față de România. Dacă până acum relațiile cu România erau percepute ca relații cu un stat de la marginea Occidentului, a sistemului occidental, după Praga relațiile cu România vor fi acceptate ca relații cu o parte a sistemului.

Efectele se vor reflecta în calitatea tuturor relațiilor politice, economice și, nu în ultimul rând, diplomatice. De asemenea, efectele concrete vor fi în planul dezvoltării societății românești pe acest nou fond al încrederii față de România. În al treilea rând, reuniunea noastră de astăzi reprezintă momentul articulării strategiilor noastre de viitor.

Din perspectiva proiecției în viitor, Decizia de la Praga reprezintă un început. Ne așteaptă o perioadă în care trebuie să ratificăm Acordul în Parlamentele tuturor statelor membre. Greul va cădea pe Parlamentul României. În același timp, demersurile de ratificare se vor conjuga cu un alt proces de integrare, și anume integrarea în Uniunea Europeană, unde ne-am propus ca termen de aderare anul 2007, 1 ianuarie.

Țin să vă amintesc că săptămâna trecută s-a aprobat în Parlamentul European, la Strasbourg, Hotărârea prin care România și Bulgaria sunt acceptate începând cu 1 ianuarie în Uniunea Europeană. Pe această cale, țin să mulțumesc colegilor noștri din celelalte grupuri parlamentare, Grupului Partidului Democrat, care a demonstrat la Strasbourg că știe că rufele murdare se spală acasă, la București, și nu în altă parte, celor din Partidul Liberal, care s-au bătut foarte serios în Grupul parlamentar liberal pentru a obține decizia Grupului liberal pentru aprobarea aderării României la 1 ianuarie 2007. Nu în ultimul rând, celor din Grupul UDMR, care s-au bătut în Grupul creștin-democrat, demonstrând, încă o dată în plus, că problemele etnice în România sunt o problemă a trecutului. (Aplauze)

Am demonstrat, până acum, că avem capacitatea de a atinge obiectivele politice fundamentale. Strategiile noastre se vor baza pe aceleași principii care și-au demonstrat validitatea, și anume: transparență, responsabilitate, eficiență și, mai ales, maturitate politică.

Acestea sunt principiile pe care vom construi strategiile noastre politice și realizările de până acum ne dau suficiente motive de optimism cu privire la reușita acestor strategii.

Fără îndoială, succesul de la Praga este o realizare a noastră, a tuturor românilor, dar, în același timp, va trebui să punctăm și contribuțiile sectoriale pe care le-am avut în mod onest, fără intenția de a confisca acest succes.

Integrarea în NATO a fost în ultimii ani atât un obiectiv politic fundamental, cât și o importantă temă electorală. Printre principalele teme ale campaniilor electorale din 2000, de exemplu, s-a regăsit și securitatea națională.

Din acest punct de vedere, Grupul parlamentar PSD, noi, cei din Partidul Social-Democrat, care am vorbit mult în campania electorală din 2000 despre securitatea națională, putem spune că acum, prin decizia de la Praga, am reușit să onorăm această așteptare a românilor de a avea asigurată securitatea națională.

Și, de fapt, edificatoare sunt cuvintele Președintelui Bush: "Dacă cineva vreodată va ataca România, dacă cineva vreodată va amenința România, NATO și SUA vor fi alături de dumneavoastră" (adică de România). (Aplauze) Și a încheiat prin a spune că "nimeni nu va putea să ia libertatea acestei țări".

Nu în ultimul rând, prin acțiunea politică din ultimii ani, am demonstrat, întreaga clasă politică, că noi credem cu adevărat în conceptul unei Europe libere, unitare și pașnice, în care România să fie integrată pe deplin.

În încheiere, aș dori să mulțumesc tuturor colegilor pentru modul deosebit în care au înțeles să joace rolul de membri ai clasei politice. În istoria fiecărui stat au existat momente și acțiuni decisive pentru evoluția ulterioară a acestora. Pentru noi, românii, anul 2002 a fost un astfel de moment decisiv.

Rolul nostru, al clasei politice, a fost acela de a fructifica oportunitățile de integrare și cred că în anul 2002 ne-am îndeplinit cu succes acest rol.

Vă felicit și vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc mult.

Stimați colegi,

Pentru că sesizez unele activități specifice acțiunilor curente din ședințele noastre, aș vrea să vă reamintesc că suntem într-o ședință solemnă. Vă bucur cu faptul că ședința va dura numai un ceas și ceva și nu abandonați bucuria de a asista până la sfârșit la o ședință care să se desfășoare în deplină solemnitate.

Are cuvântul domnul senator Dorel Onaca și se pregătește, din partea Partidului Democrat, domnul deputat Liviu Negoiță.

Domnul Dorel-Constantin Onaca:

Stimate domnule Președinte al României,

Domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților,

Înalt Preasfinția Voastră,

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi senatori și deputați,

Domnilor miniștri,

Stimați reprezentanți ai Corpului Diplomatic,

Doamnelor și domnilor,

În îndelungata și zbuciumată istorie a poporului român, s-a deschis o nouă pagină: evenimentul de la Praga. Reprezintă, într-adevăr, o cotitură în destinele națiunii noastre invitarea, după 13 ani de împliniri și suferințe, de realizări și eșecuri ale României, de a adera la NATO.

Țara a părăsit potecile întortocheate, creându-și drum cinstit și curajos în marea magistrală a țărilor animate de idealurile prosperității și stabilității.

Nu este numai o cotitură, ci și un salt în devenirea națiunii române, ocazie cu care se cade astăzi să exprimăm recunoștința noastră, în primul rând acestui mare și credincios popor, fără înțelegerea și sprijinul căruia am fi continuat să ne situăm încă la periferiile lumii civilizate.

Începând cu anul 1995, de la celebra scrisoare de la Snagov și până acum, Partidul România Mare a semnat absolut toate documentele și declarațiile necesare consensului clasei politice în vederea aderării la structurile euro-atlantice.

Pentru Partidul România Mare nu este și nu poate fi nimic mai presus decât slujirea neabătută a intereselor țării și, tocmai din această perspectivă, noi apreciem că intrarea României în NATO va avea consecințe importante asupra întregii evoluții a României și nu numai pe plan politico-militar.

Personal, am avut șansa de a susține cu tărie această opțiune în cadrul unor reuniuni parlamentare internaționale, în calitate de președinte al delegației României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre. Este clipa în care Partidul România Mare adresează calde mulțumiri combatanților români, militari ai forțelor noastre armate, care și-au dovedit măiestria în cazul misiunilor NATO, demonstrând că armata română este capabilă să se integreze pe deplin și să facă față exigențelor unei asemenea cooperări.

Provocările acestui început de mileniu deschid oportunități încă neîntâlnite pentru România, chemată să devină un actor dinamic și creator, o solidă punte de legătură între Organizația Atlanticului de Nord și Zona Mării Negre, Caucaz și mai departe, promovând dezideratele păcii și stabilității și contribuind din plin la combaterea factorilor de risc la adresa întregii omeniri, cu precădere terorismul internațional.

Ialta a însemnat o suferință cumplită, care a întunecat cerul României mai multe decenii. Astăzi, Ialta iese din istorie și rămâne cuminte, doar pe hărțile turistice.

Deschizând acestă nouă pagină a istoriei, România închide definitiv acest capitol dureros, ocupându-și locul său în lumea cu care împarte aceleași valori și opțiuni.

În aceste momente de luciditate și responsabilitate, se cuvine să ne gândim la frații noștri din Basarabia și Bucovina de Nord, care nu pot rămâne în afara procesului de revenire la sânul lumii creștine și civilizate.

Iată de ce, Partidul România Mare, credincios idealului național, și-a fixat ca deviză un vis de aur al poporului nostru: România Mare într-o Europă Unită. (Aplauze)

România nu mai are acum nevoie de o politică duplicitară și nici de intermediari în bătăliile pentru prosperitate și demnitate. Ne aflăm împreună cu cei ce hotărăsc soarta lumii la acest început de mileniu. Istoria ne cere luciditate, inteligență și implicare.

Ați observat, doamnelor și domnilor, care este noul punct de referință al NATO: până la Marea Neagră. Deocamdată. De acolo, de la Marea Neagră, pe care Dumnezeu mi-a dat norocul s-o cunosc și pe dinăuntru, ca scafandru, vă dau această veste: valurile Atlanticului de Nord se împletesc armonios cu valurile Mării Negre, care a fost totdeauna cel mai bun vecin al României și acum - cel mai bun vecin al Atlanticului.

În acest moment, Dumnezeu ne-a mai binecuvântat o dată. Rămâne ca noi să nu-l dezamăgim.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Are cuvântul domnul deputat Liviu Negoiță și se pregătește domnul deputat Crin Antonescu, din partea Partidului Național Liberal.

Domnul Gheorghe-Liviu Negoiță:

Domnule Președinte al României,

Preafericite Părinte Patriarh,

Eminența Voastră,

Onorați membri ai Corpului Diplomatic,

Doamnelor și domnilor,

Invitația adresată României de a face parte din structurile NATO reprezintă o recunoaștere a meritelor poporului român, un moment de demnitate națională, la înălțimea căruia va trebui să ne ridicăm cu toții.

Partidul Democrat apreciază că momentul Praga reprezintă o reparație istorică făcută poporului român de către lumea civilizată, reprezintă un nou început pentru istoria noastră națională, pe care clasa politică va trebui să-l gestioneze în mod responsabil, în interesul celor mulți, care gândesc și trudesc la binele nației noastre.

Oprimată vreme de 45 de ani, dorința profundă a poporului român de libertate și demnitate s-a canalizat în mod firesc după revoluția din decembrie 1989 către o reintegrare în lumea marilor democrații occidentale, garante ale acestor valori, lumea în care simțeam că ne este locul.

Partidul Democrat a identificat întotdeauna corect această aspirație a românilor, plasându-se în poziția de locomotivă a politicii noastre postrevoluționare, angajată să ducă țara spre structurile euro-atlantice încă din perioada în care alte partide oscilau între Est și Vest, sau se pronunțau foarte limpede pentru reîntoarcerea României în sferele de influențe răsăritene.

Într-o perioadă în care integrarea europeană părea o idee îndrăzneață, noi vorbeam deja despre saltul peste Atlantic, spre structurile de securitate promovate de marea democrație americană.

Pașii premergători către NATO, deveniți acum istorie, dar care au fost și cei mai grei, și cei mai curajoși, au purtat întotdeauna semnătura Partidului Democrat și vom aminti doar ideea constituirii Consiliului consultativ de integrare euroatlantică, pusă în operă în 1993, precum și ideea declarației comune pro NATO de la Snagov a partidelor parlamentare din 1995.

Considerând ca o prioritate absolută transformarea prin voința politică adevărată, a enormului potențial de simpatie populară pro NATO, într-o realitate politică concretă, aceea a ruperii definitive de comunism prin integrarea în marea alianță a lumii democratice, Partidul Democrat și-a impus să fie și pe parcursul legislaturii 1996-2000 promotorul eforturilor României în acest sens, asumându-și coordonarea acțiunilor diplomației noastre în această direcție. Clasa politică din România trebuie să înțeleagă că următoarea perioadă este crucială, din perspectiva integrării României în structurile euroatlantice, ca membru cu drepturi depline. Marele avantaj politic al integrării în NATO va fi acela că vom fi obligați să facem ceea ce unii nu au dorit sau au ezitat să realizeze. Invitarea României de a adera la NATO este cea mai serioasă provocare la adresa clasei politice românești în cei 12 ani care s-au scurs de la decizia poporului român de a schimba dictatura comunistă cu democrația. Avem nevoie de o clasă politică responsabilă care să nu mai fie preocupată exclusiv de interesul personal sau de grup, ci să vizeze interesul general, interesul cetățenilor.

Parafrazând o expresie binecunoscută și adaptată la necesitățile timpului, putem spune: "Clasa politică românească, fie se va reforma în interesul cetățeanului, fie va dispărea." Clasa politică va trebui să dovedească ceea ce nu a avut până acum, pragmatism și responsabilitate, ci să atace frontal actualele provocări ale României subliniate în toate analizele și toate rapoartele internaționale referitoare la țara noastră. Diminuarea corupției se face prin aplicarea fermă a legii și prin impunerea principiului transparenței în toate sectoarele și sferele vieții publice. Americanii au o vorbă: lumina soarelui este cel mai bun dezinfectant. Cu alte cuvinte, dacă viața publică va fi condusă transparent, corupția va fi marginalizată și mult diminuată.

Corupția instituționalizată în această țară a fost introdusă de clasa politică. Tot ea are obligația să ia această pată de pe obrazul poporului român. De fiecare dată, partenerii noștri reproșează clasei politice românești lipsa de voință în combaterea acestui flagel, cu concesințe dezastruoase în sărăcirea populației, în subminarea instituțiilor fundamentale ale democrației. De reținut că acest reproș se face la adresa clasei politice și nu la adresa poporului român.

Practicile care au stat la baza impunerii în viața publică a noțiunilor precum "bacșiș sau șpagă" trebuie să dispară. NATO nu are nevoie să importe corupția din România și nici mecanismele șpăgii și bacșișului. Avem nevoie de o Românie în care cu adevărat nimeni să nu fie mai presus de lege, în care regulile concurenței loiale să fie respectate și garantate. Pentru a sta cu fruntea sus în rândul țărilor NATO trebuie să rupem acest cerc vicios, corupție, sărăcie, subordonarea justiției, economie de piață nefuncțională, pentru a putea da o șansă tinerilor din România, categoriilor sociale vulnerabile, bătrânilor, copiilor, tuturor celor care au nevoie de solidaritate.

Raportul de țară al Comisiei Europene a evidențiat faptul că România nu are o economie de piață funcțională. Deși NATO este alianță politico-militară, apartenența la aceasta presupune și o dimensiune economică importantă. Costurile procesului de integrare vor greva bugetul, oferta de servicii pentru acțiunile și activitatea curentă a NATO pe teritoriul României trebuie să asigure un anumit standard, trebuie să ne dea de gândit că procesul de ratificare în cele 19 parlamente presupune dezbateri la care vor participa oameni politici care reprezintă și interesul mediilor de afaceri din țările respective, în condițiile în care România oferă astăzi un climat de afaceri mai degrabă ostil.

Doamnelor și domnilor,

Momentul 21 noiembrie 2002 a fost posibil și datorită unui parcurs ireproșabil al armatei române, militarii români prezenți în misiunile NATO din Bosnia, Kosovo și azi, în Afganistan, și-au făcut cu prisosință datoria. Strategii, tehnicienii, întreg personalul armatei au dovedit că nu sunt cu nimic mai prejos colegilor lor din armatele NATO.

În contextul acestei stări de fapt, Partidul Democrat consideră că țara noastră poate face saltul înainte dacă actuala clasă politică se reformează sau lasă locul unei noi clase politice formată din tineri. Avem nevoie de o nouă clasă politică în România cu un suflu nou care să fie constituită din slujitori ai poporului român, ai marilor idealuri naționale care să creadă sincer în interesul național.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

Are cuvântul domnul deputat Crin Antonescu, din partea Partidului Național Liberal, și se pregătește domnul Marko Bela din partea UDMR.

Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:

Preafericirea Voastră Părinte Patriarh,

Domnule președinte al României,

Domnilor președinți ai Camerelor,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Distinși invitați,

Am cinstea de a reprezenta astăzi, aici, un partid care de la reînființarea sa în 1990 și pînă astăzi, cu toată fermitatea, cu toată consecvența, plătind chiar uneori un preț electoral foarte mare, a susținut că integrarea României în NATO este o șansă istorică ce nu poate fi ratată.

În această calitate, îmi permit să spun, în numele Partidului Național Liberal, că, dacă am dorit atât de mult acest lucru, astăzi considerăm că, fie și pentru o clipă, în fața acestui moment cu adevărat istoric, nu încap polemicile noastre de zi cu zi, polemicile de partid.

Iată de ce, în ciuda unor lucruri spuse și astăzi, considerăm că, în acest momnt, toți românii trebuie să ne bucurăm și trebuie să ne bucurăm împreună, toți românii trebuie să ne felicităm și, de aceea, domnule președinte, domnule prim-ministru, noi vă întindem mâna pentru a ne felicita în acest moment de succes al istoriei românești. (Aplauze)

Suntem, însă, la fel de convinși că acest succes înseamnă pentru România, într-adevăr, o șansă, dar nu o rezolvare a problemelor sale. Înseamnă, în sfârșit, o întâlnire bună cu istoria, înseamnă șansa de a scăpa de câteva blestemate complexe, dar înseamnă și interzicerea de acum înainte a multor scuze. Ne întâlnim, în sfârșit, cu șansa de a demonstra ceea ce suntem și de a fi cu adevărat ceea ce noi am crezut mereu că putem fi. Suntem în fața unui moment istoric, pentru că, într-adevăr, sperăm din tot sufletul să fi scăpat de stihiile istoriei sau măcar să avem o pavăză cum nu am avut niciodată împotriva acestora. Intrarea în NATO înseamnă intrarea României definitiv în familia libertății sau, poate mai corect spus, înseamnă recunoașterea apartenenței României la această familie.

În sfârșit, americanii au venit la întâlnire. Rămâne însă, și asta este responsabilitatea noastră și trebuie să o înțelegem astăzi în momentul acesta de bucurie, să fim și noi pe deplin prezenți la această întâlnire.

Rămâne să înțelegem că, dincolo de bucuria de astăzi, NATO ne poate apăra de alții, și o va face, dacă va fi nevoie, dar NATO nu ne poate apăra de noi înșine. Sunt lucruri pe care în România, noi și cu noi înșine trebuie să le facem, noi și numai noi și aceasta este o responsabilitate pe care nu doar acest guvern, nu doar guvernele viitoare, pentru că vor mai fi, domnule prim-ministru, și alte guverne, asta este istoria, ci noi toți care astăzi suntem clasa politică românească, întreaga națiune românească trebuie să-l înțeleagă. Trebuie să înțelegem că libertatea nu este o rentă viageră, că libertatea se obține greu și se pierde ușor, că libertatea nu este un obiect transmisibil, că libertatea nu se importă și nu se exportă. Trebuie să înțelegem că libertatea se construiește și se împlinește în fiecare zi și să înțelegem că, intrați în familia marilor valori ale libertății, noi suntem cei care trebuie să mergem cu adevărat pe frontul împotriva abuzurilor, împotriva corupției, împotriva tuturor relelor pe care deseori singuri ni le-am pricinuit.

Ionel Brătianu spunea, cu foarte multă vreme în urmă, că un popor care nu este în stare să-și apere interesele naționale așteaptă zadarnic ajutorul de peste graniță. S-au împlinit 75 de ani foarte recent de la moartea celui mai mare om politic al României moderne, se împlinesc aproape 100 de ani de când Brătianu spunea aceste lucruri, s-au schimbat foarte mult între timp, dar cred în spusele sale rămâne un adevăr de care trebuie să fim conștienți acum mai mult decât oricând. Suntem într-o alianță mare și puternică, în sfârșit, sau vom fi, dar nimeni nu ne poate apăra interesele naționale, dacă noi nu o facem. Iar interesele naționale ale României înseamnă libertate, înseamnă competiție reală, înseamnă cinste, corectitudine și înlăturarea tuturor relelor care ne-au măcinat. Nu suntem, pentru că am intrat în NATO, în mod automat, mai buni, mai corecți, mai cinstiți. Trebuie să avem datoria, în primul rând noi, și curajul de a spune acest lucru în fiecare zi românilor și de a le arăta ce facem no, în primul rând, în acest sens.

În fine, dați-mi voie ca în acest moment și în numele colegilor mei, și sper, și în numele dumneavoastră, al tuturor, distinși compatrioți, să facem o clipă o distincție între istoria reală, cum se spune, între istoria brută, materială, istoria aceea care de atâtea ori e nedreaptă cu unii dintre noi și de multe ori cu o țară întreagă sau cu un neam întreg și istoria afectivă și memoria care poate fi și morală.

Ați vorbit, domnule prim-ministru, și azi despre ultimii doi ani, ați făcut-o și azi, ați făcut-o și aici. Nu contați astăzi pe replica noastră, contați, ca de obicei, de mâine încolo pe tot ceea ce putem face noi în acest sens. Azi nu vreau să vă dau replică, ci azi vreau să vă spun, nu adresându-mă primului ministru, ci adresându-mă unui compatriot.

Domnule prim-ministru, istoria eforturilor pentru această libertate a cărei garanție o regăsim azi, nu începe cu ultimii doi ani, nu începe cu dumneavoastră, nu începe cu noi, cei care v-am precedat la guvernare, și care am făcut și noi destul pentru ea, această istorie este mult mai veche. Înțeleg și apreciez împreună cu toți colegii mei înțelepciunea cu care președintele României a refuzat să pomenească astăzi și aici nume proprii.

Eu aș vrea să o fac, dar nu pot. Nu pot pentru că nu le știu. Aș vrea să pomenesc numele tuturor martirilor anonomi ai libertății, de la cei care au continuat să lupte și să moară în munți când era clar că americanii nu mai vin, până la martirii din decembrie 1989. Aș vrea să pomenesc numele tuturor celor care, uneori, doar o mână de oameni, au crezut în libertate când cei mai mulți dintre noi nu mai credeam. Acești oameni, chiar dacă puțini, chiar dacă necunoscuți, merită astăzi gândul nostru și cu sufletul la memoria acestor oameni și cu mintea la prezent și la viitor, în acest moment care nu este un sfârșit, ci un început de drum, să ne urăm cu toții - Drum bun! (Aplauze puternice.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, stimați colegi.

Dau cuvântul domnului senator Marko Bela. Apoi, domnul Varujan Pambuccian din partea grupurilor minorităților naționale.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Marko Bela:

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Stimați oaspeți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

De la desființarea Pactului de la Varșovia, până la primirea sau invitarea în Alianța Nord-Atlantică a mai multor țări din zona noastră am parcurs un drum lung și anevoios. România s-a confruntat în acești ani cu o serie de dileme la care am încercat să dăm un răspuns pe cât posibil european, ceea ce, de foarte multe ori, a presupus o renunțare la niște mentalități pe care unii, nu de mult, le-ar fi considerat indispensabile.

În implementarea economiei de piață, în schimbarea relațiilor de proprietate, în abordarea problemei etnice, în mod incontestabil a avut sau are loc o transformare a mentalităților. De fapt, orice proces de integrare înseamnă asumarea unor valori și renunațrea la altele. Integrarea înseamnă sacrificiu și satisfacție.

Zilele acestea am avut probabil cu toții sentimentul satisfacției că am reușit ceva, ceea ce este în mod cert primul pas decisiv pe calea integrării României și, totodată, în mod indirect pe calea reunificării Europei, primul răspuns istoric la eforturile noastre de aderare.

În acest moment am putea să facem două greșeli. Să subestimăm sau să supraestimăm importanța acestei decizii. Dacă am subestima ceea ce s-a întâmplat la Praga, acest lucru ar însemna să negăm toate eforturile care s-au făcut pentru a obține invitarea noastră în NATO și să afirmăm că această hotărâre se datorează conjuncturii geopolitice favorabile în care se află România. Nu, stimați colegi, nici un fel de conjunctură nu ne-ar fi introdus în NATO, dacă nu ne-am fi apucat de regândirea administrației publice, de retrocedarea proprietăților, de rezolvarea problemei etnice și, bineînțeles, fiind vorba despre o alianță militară, de reforma armatei. Drumul nu a fost și nu este ușor. În orice moment am avut alternativa vestului și cea a estului. Am fi putut avansa mai repede și am fi putut rămâne în urmă definitiv.

Ceea ce s-a obținut nu este meritul celor puțini, ci meritul majorității forțelor politice, care au acționat în acest sens, meritul mai multor guverne și al tuturor parlamentelor de după 1989. Și, mai ales, meritul oamenilor de rând care au răbdat și au sperat, fiind în unele momente mai înțelepți decât unii din clasa noastră politică. Oricum, decizia de la Praga se bazează pe solidaritatea marei majorități a societății și nu numai pe eforturile incontestabile ale unor lideri.

Pe de altă parte, nu trebuie să comitem greșeala de a supralicita însemnătatea acestei hotărâri. În ce sens? Trăim, bineînțeles, un moment deosebit de important, dar trebuie să fim foarte conștienți că suntem numai la început de drum. Ceea ce s-a schimbat în mod esențial este perspectiva. Până acum nu puteam să fim siguri dacă, într-adevăr, avem o șansă reală. De azi înainte, șansa e reală, perspectiva e clară, se vede foarte bine unde vom ajunge dacă vom continua eforturile noastre în mod solidar.

Deocamdată, intrăm într-o alianță militară, intrarea va avea loc după ce toate țările membre vor ratifica decizia. Este un proces destul de lung și în acest răstimp va trebui să continuăm reforma în toate domeniile, nu numai în cel militar, fiindcă alianța are și criterii politice foarte bine închegate.

Perioada care vine va fi proba capacității de acomodare, de renunțare în continuare la unele mentalități învechite și asumarea unor noi responsabilități. Va trebui să combatem sărăcia, corupția și ultranaționalismul.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

În acest moment nu trebuie să uităm ce rol a avut în luarea deciziei de la Praga evoluția relațiilor româno-maghiare, atât în interiorul țării, cât și între cele două țări, România și Ungaria. Pentru a ajunge aici și Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a luat o decizie majoră: șă urmăm calea colaborării în loc de confruntare. Într-o societate unde nicicum nu am putut afirma că minoritățile ar trăi deja în egalitate cu majoritatea și că maghiarii, de exemplu, s-ar bucura deja de un cadru legal și instituțional de care au nevoie, nu ne-a fost ușor să optăm pentru dialog, în loc de izolare sau confruntare. De altfel, sunt convins că nici pentru foarte mulți români nu a fost ușoară o astfel de obțiune. Oricum, noi de la început am știut că maghiarii din România au un interes major pentru integrare, pentru noi este o chestiune vitală apartenența la valorile democratice occidentale, și în mod special, apartenența României la aceleași structuri militare, economice și politice ca Ungaria.

În 1996 am ales participarea la guvernare, iar în 2000 susținerea cu voturile noastre a Guvernului Partidului Social Democrat. Unii ne-au acuzat de inconsecvență pentru aceste decizii. Dimpotrivă, doamnelor și domnilor, am fost consecvenți în voința noastră de a contribui activ la procesul de integrare și de a asigura o stabilitate politică în România.

Astfel, am demarat un proces de rezolvare a problemei interetnice, ceea ce se recunoaște ca un merit deosebit al României de către NATO și Uniunea Europeană și astfel am contribuit, sunt sigur, la apropierea României de aceste structuri. Mai avem foarte multe de făcut împreună, mai avem foarte multe probleme de rezolvat și în privința conviețuirii unor identități naționale diferite în această țară.

Nu putem afirma nici pe departe că deja am rezolvat problema minorităților, dar nici nu putem spune că nu s-a făcut un progres în acest domeniu.

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România salută decizia NATO de a invita țara noastră în NATO și suntem convinși că această decizie este în interesul României și, totodată, este și în interesul comunității maghiare.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Și noi vă mulțumim, domnule senator.

Dau cuvântul, în încheiere, domnului deputat Varujan Pambuccian pentru a prezenta punctul de vedere al Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule președinte al României,

Preafericirea Voastră,

Eminență,

Domnule prim-ministru,

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Onorați membri ai corpului diplomatic,

Stimați colegi,

Parafrazându-l pe omul meu politic preferat, pe Winston Churchill, aș putea spune că ceea ce s-a întâmplat la Praga reprezintă sfârșitul începutului drumului nostru către normalitate. Către o normalitate, așa cum noi am înțeles-o neîntrerupt, orice ni s-a întâmplat în urma vremurilor mai bune sau mai rele pe care le-am trăit, o normalitate care se bazează pe trei valori fundamentale, în care am crezut în mod neîntrerupt: libertate, democrație și prosperitate.

Aceste trei valori pe care le-am afirmat din nou, în timpul revoluției anticomuniste din 1989, au fost cele care au condus România, au adus-o aici, aici unde suntem acum. A fost un drum greu în care am dovedit în mod constant câteva elemente pentru care cred că fiecare dintre cei care au condus România ar trebui felicitați, dar în primul rând ar trebui felicitat poporul român. Pentru că în toți acești ani, România s-a dovedit a fi o țară stabilă politic și social, s-a dovedit a fi o țară stabilă etnic, într-o zonă plină de instabilități și s-a dovedit în ciuda micilor noastre cârcoteli, s-a dovedit, totuși, a fi o țară stabilă din punct de vedere economic, uitați-vă ce s-a întâmplat în alte foste țări socialiste.

Cred că principalul atu al României a fost această stabilitate și cred că acesta ar trebui să fie principalul atu al României în continuare.

De aceea, cred că toate procesele politice, economice, sociale și etnice, pe care le-am început, trebuie continuate așa cum le-am început. Pentru că am vorbit de stabilitate etnică și pentru că reprezint grupul parlamentar al minorităților naționale, vreau să reafirm un lucru pe care colegii mei, grupul nostru parlamentar l-a făcut până acum să reafirm faptul că îl vom face în continuare și anume că ne vom folosi de toate legăturile noastre speciale pe care le avem cu țările mamă pentru a continua să explicăm, nu să facem lobby. A face lobby înseamnă a prezenta lucrurile mai bine decât sunt. Nu. Să le prezentăm așa cum sunt, pentru că avem, repet, atuuri suficiente, ele doar trebuie spuse.

Stimați colegi,

Am intrat, am făcut primul pas, pentru a intra într-o alianță în care nu mai suntem subiecții experimentelor istoriei, în care suntem alături de celelalte țări care au aceste valori: libertate, democrație, prosperitate, suntem într-un parteneriat benefic pentru fiecare dintre noi. Cred că lucrul cel mai normal pe care am putea să-l spunem acum, fără să ne gândim neapărat la dificultăți sau la lucrurile bune, pe care le-am făcut. Lucrul cel mai uman și cel mai simplu care s-a întâmplat, cred că a fost sintetizat de unul dintre marii noștri poeți și acest lucru îmi vine acum cel mai des în minte, "Pentru poporul român, pentru România, niciodată toamna nu fu mai frumoasă".

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 5 octombrie 2022, 12:43
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro