Plen
Ședința Camerei Deputaților din 10 septembrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.126/20-09-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 10-09-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 10 septembrie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,28.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu și Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, și Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Tudor Mohora și Ladislau Borbely, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața! O zi bună! Începem ședința dedicată intervențiilor deputaților.

 
Damian Brudașca - declarație politică intitulată Cenzura a revenit în România;

Domnul Damian are cuvântul. Urmează domnul Gheorghe Dinu.

 

Domnul Damian Brudașca:

Bună dimineața!

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Cenzura a revenit în România".

Avertizam chiar de la acest microfon, încă din februarie 2001, că România este în pericol, sub guvernarea PSD, să se confrunte cu revenirea, în contextul restaurației partidului unic și a dictaturii acestuia, a cenzurii, a vânătorii și tracasării adversarilor politici, a terorii împotriva tuturor celor ce se opun abuzurilor, mafiei și încălcării sistematice a legii, precum și cu reabilitarea poliției politice.

Cele 600 de zile de guvernare PSD, sărbătorite cu fast demn de urmașii lui Ki Mir Sen, pot înscrie la loc de frunte tocmai aceste realizări ce desfid democrația și statul de drept la concurență cu sărăcia și disperarea, mai frecvente ca oricând în viața de zi cu zi a românilor. Unul din motivele majore ale revoltei populare din 1989 a constituit-o cenzura împinsă de regimul ceaușist la cote insuportabile, tocmai pentru că se opunea spiritului creator demnității și libertății poporului român.

Dovedind că este urmașul și continuatorul de necontestat al vechiului regim, PSD, în mai puțin de 13 ani de la exprimarea clară și neechivocă a obțiunii românilor pentru libertate și democrație, recurge la cenzură, în speranța că astfel își va elimina opoziția și adversarii politici. Prin manevre oneroase și necistite, PSD, ajutat de coloana a V-a a hungarismului revanșard și iredentist, a transformat posturile publice de radio și televiziune în anexe slugarnice ale propriului aparat de propagandă. În fruntea acestor instituții finanțate din banii publici au fost promovați conducători pentru care echidistanța și deontologia nu există, iar dispozițiile de la Cotroceni și Palatul Victoria sunt onorate necondiționat. Aceste dispoziții prevăd difuzarea excesivă și obsesivă de materiale privind activitatea și pretinsele realizări ale Guvernului și ale PSD, declarațiile interminabile ale lui Adrian Năstase și ascunderea realităților și adevărului. Te și întrebi, în aceste condiții, de ce a mai fost nevoie să fie ucis Ceaușescu? Oricum, în raport cu Adrian Năstase, acesta teroriza populația României numai 2 ore, nu 24 de ore pe zi.

Tot de la Cotroceni și Palatul Victoria s-a dispus să se împiedice cu orice preț și cu orice ocazie prezența în emisiunile de radio și televiziune atât pe plan central, cât și local a reprezentanților partidelor politice ale Opoziției, îndeosebi ai PRM. Mesajul acestora către populație și propriii susținători trebuie oprit și interzis. Că libertății cuvântului i s-a pus călușul în regimul Iliescu-Năstase e o realitate.

Reacția primitivă a autorităților, demne eventual de Bokassa sau Idiamin și nicidecum de conducători care vizează intrarea în lumea civilizată, nu ne miră. Surprinzător și condamnabil este faptul că reprezentanții Consiliului Europei și Uniunii Europene, ai altor instituții democratice occidentale tolerează asemenea manifestări și le încurajează prin indiferența lor. Le reamintim că în felul acesta vor fi socotite și ele vinovate de poporul român și de orice națiune ce se opune totalitarismului și dictaturii. Ca și cum alungarea Opoziției de la microfonul radioului și televiziunii n-ar fi fost suficientă, PSD ia acesteia și dreptul la cuvânt cu prilejul unor manifestări culturale, artistice sau de altă natură.

Micii prim-secretari județeni sau locali, care n-au dispărut în România, transmit mesaje ditirambice și agramate și au comportament de satrapi orientali. Din dispoziția lui Octav Cozmâncă, a lui Adrian Năstase sau chiar a lui Ion Iliescu, aceștia se comportă ca și cum asemenea manifestări sunt numai ale lor, iar Opoziția este cel mult tolerată.

Un asemenea comportament incalificabil l-au avut autoritățile PSD și la Țebea, unde s-au adunat mii de oameni spre a comemora 130 de ani de la trecerea în nemurire a Craiului munților - Avram Iancu. Eroul nostru național, luptătorul împotriva împilării și nedreptății n-a putut fi omagiat de nici un alt partid politic în afară de politrucii PSD. Aș dori să întreb pe Günter Verhoiven și pe baroana Emma Nicholsen dacă doresc să integreze în Europa democrată și civilizată această Românie în care cenzura și teroarea politică sunt preocupări majore și permanente ale actualei puteri. În același timp, îi întreb pe cei doi euro-demnitari dacă și cât mai pot tolera și dacă nu se simt personal vinovați că în România, pe lângă această cenzură politică, demnă de cel mai negru regim totalitar, telefoanele și corespondența parlamentarilor Opoziției sunt interceptate, așa cum se întâmplă și în cazul meu.

Adresez acest apel-avertisment tuturor celor ce cred cu adevărat în valorile democrației și-i rog să nu rămână indiferenți în fața acestei escaladări periculoase și accelerate a practicilor de tip dictatorial în România, pentru a evita ca viitorul partener de dialog al Occidentului civilizat și democrat să reînvie spațiul concentraționar pentru exterminarea adversarilor politici.

Pentru moment, noi cei din Partidul România Mare, dar și din alte partide ale Opoziției din România mai putem vorbi deschis și liber doar de la tribunele Parlamentului. Oare pentru cât timp?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da, Vă mulțumesc.

 
Gheorghe Dinu - declarație politică cu titlul Economia brașoveană, încotro?; Îl invit pe domnul deputat Gheorghe Dinu, se pregătește domnul deputat Dumitru Chiriță.
 

Domnul Gheorghe Dinu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se adresează Guvernului României și am intitulat: "Economia brașoveană, încotro?"

Județul Brașov, printre ai cărei reprezentanți în acest for legislativ mă număr și eu, se mândrea până nu demult cu una din primele poziții în ceea ce privește dezvoltarea industrială, în unele ramuri industriale deținând pionieratul, iar pentru unele produse fiind și astăzi producător unic.

Drumul tranziției spre o economie modernă, reală, dinamică, competitivă, deschisă pieței mondiale care pentru România, în ansamblu, este complicat și uneori și îndelungat, a însemnat și pentru județul Brașor mai mult coborâșuri decât suișuri, căutarea drumului spre o economie adevărată a stat, în special, pentru industria brașoveană sub semnul incertitudinii lipsei de coerență și de perspectivă mascate de așa numitele reformă, politică industrială sau program de restructurare. Pentru a vedea mai clar unde am ajuns după aproape 13 ani de tranziție, trebuie să vedem de unde am plecat, de la o economie centralizată, cu ramuri preponderent din industria grea, mari consumatoare de energie, de la un nivel tehnic scăzut, dar în același timp de la una dintre cele mai mici datorii externe din Europa, 0,6 miliarde de dolari, de la o forță de muncă bine pregătită și un export în plin avânt pe piețele devenite tradiționale, unde produsele românești deveniseră recunoscute și cerute, ajungând, iată, după 13 ani ca producția industrială a Brașovului să scadă la jumătate, în unele ramuri chiar mai puțin, față de cea a anului 1989, nivelul de trai al brașoveanului să scadă în aceeași proporție, iar perspectivele imediate nu lasă să se întrevadă o schimbare substanțială în sens pozitiv. S-au încercat fel de fel de experimente, modulări, divizări, privatizări, reorganizări etc., toate fără nici un rezultat. Producția nu a crescut, inventarul uzinelor, mutat mereu dintr-o formă de organizare în alta, s-a împuținat, ca să nu zic că s-a înstrăinat sau, mai dur, furat.

Nu s-au făcut retehnologizări, cei care au luat pentru un timp o uzină au încercat să mai stoarcă ce mai era de stors și nu să investească.

Oricare din formele tradiției experimentate din industria brașoveană din ’90 până în prezent nu a făcut altceva decât să distrugă și să conducă cu pași mici și siguri la dispariția acesteia. Un alt aspect al tranziției brașovene îl constituie și cel al forței de muncă care a trecut din faza de euforie, atunci când s-a pensionat sau disponibilizat, la faza în care observă că o duce tot mai greu, unii au încercat mici experimente pe cont propriu, dar cei mai mulți au eșuat.

Liderii sindicatelor din uzinele brașovene, câte au mai rămas, încearcă să sensibilizeze Guvernul PSD despre necesitățile uzinelor brașovene, dar fără rezultat.

Recentul raport al Băncii Naționale a României a dat publicității, prin toate mijloacele mass media, făcând o analiză la rece a stării economiei și evidențiind rezultatele, sub așteptări în domeniul privatizării, politica neconcludentă de restructurare, menținerea arieratelor, factori ce au efectuat în 2001 politica și performanțele economice, inclusiv cele ale industriei brașovene.

Se menționează în raport faptul că întârzierile la reformele structurale, și aici le regăsim pe cele două mari din Brașov, "Tractorul" și "Roman", dar și unitățile din industria de apărare din județ, sunt principalele probleme ale economiei românești de dup㠒90 și nu numai o neîmplinire a anului 2001.

Nevoia reformelor structurale adânci este evidențiată și imperios necesară în economia românească, fiind esențiale pentru creșterea nivelului de trai și reducerea sărăciei în România, implicit prin scăderea nivelului tensiunilor sociale. Noi credem că nimeni nu-și poate imagina creșterea bogăției naționale în afara reformelor structurale, a investițiilor care determină o creștere rapidă a productivității muncii și a competitivității produselor, dar este de neînțeles de ce guvernele de până acum, inclusiv cel actual, nu au făcut aproape nimic în acest domeniu.

Industria, în general, mai are încă o poziție determinantă în economie, o contribuție hotărâtoare la crearea p.i.b.-ului, i se conferă un rol strategic, negat poate de unii, în relansarea economiei țării întregi, mai ales de așa zișii analiști economici sau mai degrabă politici, care n-au trecut în viața lor printr-o întreprindere, având în vedere multiplele ei conexiuni pe orizontală, dar, în final, ea determină creșterea economică de care este atâta nevoie.

Pentru îndeplinirea acestui rol este necesar ca în ramurile din industria brașoveană, în special la unitățile deja amintite, dar nu numai, să fie înlăturate dezechilibrele structurale și disfuncționalitățile existente, ceea ce presupune realizarea unor structuri profunde pe baza unei politici industriale coerente, realiste și ferm aplicate. Simpla închidere a întreprinderilor sau restrângerea activității lor fără a răspunde la întrebările: ce punem în loc, ce facem cu muncitorii disponibilizați și care totuși au o calificare înaltă, nu înseamnă reformă, nu înseamnă restructurare reală, acceptată de populație.

Din păcate, problema restructurării marilor întreprinderi din Brașov și din județ nu a fost rezolvată, recurgându-se la paleative care să le mențină la limita supraviețuirii. Mai le dăm ceva bani de la bugetul statului și mai amânăm boala până la următoarele convulsii sociale.

Un ultim exemplu îl constituie cumpărarea de tractoare subvenționate, dar când oamenii s-au dezmeticit și au alergat la direcțiile agricole să se înscrie au constatat că s-au terminat fondurile subvenționate.

În opinia noastră, a Partidului România Mare, redresarea industriei brașovene impune luarea următoarelor câtorva măsuri urgente care ar trebui avute în vedere de guvernul aflat la putere: specializarea pe anumite tipuri de produse care sunt sau mai pot fi produse de agenții economici brașoveni. Acestea pot fi fabricate în mod tradițional la Brașov - tractoare, autocamioane, mobilă, textile, produse chimice, industrie de apărare - și care pot fi produse și în cooperare cu firme străine, exemplul I.C.A Ghimbav, fiind elocvent. Pentru aceste produse trebuie reactivate fostele piețe de desfacere și cucerite altele noi, iar societățile comerciale care le produc să fie stimulate, efectuându-se eventual și reconversia unor unități industriale spre acest profil de fabricație.

Sugerăm Guvernului României ca ambasadele noastre, cele pe care le plătim cu bani grei de la populație, să intervină sau să fie mobilizate în ideea de a putea ajuta industria românească, pentru că alt rol acolo în străinătate, se pare că nu au, decât să consume banul public.

Raționalizarea acestor industrii în care consumurile materiale și energetice sunt mai mari decât cele de pe plan internațional - în acest sens se impune reducerea continuă a decalajului tehnologic față de țările dezvoltate, inclusiv cu sprijinirea și încurajarea cercetării, dezvoltării locale a colectivelor de cercetători și proiectanți din marile întreprinderi din institute și din Universitatea "Transilvania" Brașov (Brașovul avea institute de cercetare, pe lângă Tractorul, care acum este o ruină, este închiriat pentru desfaceri de produse alimentare); politici de stimulare a marilor întreprinderi industriale cu capital de stat, în vederea realizării de fluxuri pozitive de lichidități financiare, asigurarea portofoliului de comenzi și găsirea de noi piețe de desfacere; programe viabile de reconversie, antrenarea factorului managerial, regândirea organizării Ministerului Industriilor care, la ora actuală, este un colos în care domnul ministru Dan Ioan Popescu nu are timpul material necesar să stea de vorbă cu fiecare șef de departament pe care îl coordonează să stabilească strategia viitoare de dezvoltare a industriei. Toată economia este în mâna unui singur ministru care, practic, nu este un supraom, n-ar avea nici măcar timpul în decurs de 6 luni să stea de vorbă cu șefii pe diversele domenii de activitate; elaborarea unei strategii de către Ministerul Industriei și Reformei împreună cu Ministerul de Externe, în mod deosebit ambasadele, în vederea recuperării a o parte din piețele de desfacere pierdute după 1990.

În final, aș dori să arăt că un reputat economist spunea că "Restructurarea este o acțiune de distrugere creatoare, deoarece schimbarea structurilor noi determină modificări în echilibrul anterior, dar generează noi posibilități creatoare prin introducerea de noi factori de producție și de noi produse în care forța de muncă este superior calificată și mai bine plătită".

Din punctul de vedere al guvernelor noastre de până acum, dar și al celui actual, nu s-a reținut din metaforă decât "distrugere creatoare", prima parte de distrugere, practic a doua n-a mai fost folosită.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

Am rugămintea ca toți cei înscriși să-și concentreze intervențiile pentru a da posibilitate ca toți cei 28 înscriși să-și poată prezenta punctul de vedere.

 
Dumitru Chiriță - intervenție ce vizează în special reforma și privatizarea în domeniul petrolier, al gazelor și energiei electrice;

Îl invit pe domnul deputat Dumitru Chiriță, urmează domnul Emil Rădulescu.

 

Domnul Dumitru Chiriță:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea are legătură directă cu modul în care se face reforma și privatizarea în sectoarele importante ale economiei naționale, în special în sectoarele petrolier, gazier și energie electrică.

Reforma, restructurarea și privatizarea sectorului important al economiei românești, cum sunt industria petrolulului, gazului și energiei electrice, reprezintă o piatră de încercare pentru Guvernul Adrian Năstase. Din păcate, aceste acțiuni ale Guvernului sunt îngreunate de faptul că, în anul 1990, fostul ministru al industriei și comerțului a considerat că prin divizarea sectorului energetic va aduce prosperitate și bunăstare poporului român. Am condamnat atunci, condamn și acum, modul în care a fost concepută în special restructurarea în sectorul electro-energetic, întrucât acest mod de reorganizare a adus mari prejudicii intereselor consumatorilor, salariaților și contribuabililor.

Atitudinea fostului ministru, domnul Radu Berceanu, și a Partidului Democrat care au gestionat din punct de vedere politic Ministerul Industriei și Comerțului prin așa zisele reforme promovate au transformat industria României în mormane de fiare vechi și ne-au adus în situația în care astăzi suntem obligați să plimbăm becul dintr-o cameră în alta.

Este inadmisibil că crezi că dacă ai constituit societăți comerciale distincte în producția de energie electrică prin separarea producătorilor hidro de cei din termo, ai realizat concurența care să fie benefică consumatorului român și sectorului, în ansamblu. Numai dintr-un aeroplan poți vedea că într-o cursă la care participă motoreta Mobra și motocicleta Yamaha este vorba de o adevărată competiție în care să câștige motoreta Mobra.

Norocul nostru, al românilor, a fost că la alegerile generale din 2000 am scăpat de cancerul politic, reprezentat și de Partidul Democrat, autointitulat - social democrat.

În acest timp, la nivel european, socialiștii și social-democrații promovează conceptul că accesul la energie reprezintă un drep fundamental al omului și că intră în responsabilitatea statului ca să fie asigurat și garantat.

Pornind de la aceste considerente, vreau să salut inițiativa curajoasă a primului ministru, domnul Adrian Năstase, de a promova o politică integrată în domeniul energetic stabilind reorganizarea producătorilor de energie electrică pentru a asigura o concurență reală între aceștia, în avantajul consumatorilor, salariaților și contribuabililor.

Este de salutat și faptul că Guvernul Adrian Năstase și Partidul Social Democrat și-au propus ca la privatizarea sistemului energetic să se obțină un preț minim care să se constituie în aport de capital la societățile respective pentru a asigura o dezvoltare și performanță superioară societăților similare care au fost privatizate în Europa centrală și de est. Acțiunile care privesc reforma în domeniul utilităților publice de interes general promovate de Guvernul Adrian Năstase și susținute de Partidul Social Democrat dovedesc o dată în plus că ne preocupă soarta utilizatorilor, contribuabililor și salariaților din România și că, prin promovarea acestor acțiuni, confirmăm o dată în plus apartenența noastră la social-democrație.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Grigore Emil Rădulescu - comentariu la un mic bilanț pe niște date statistice la realizările onoratului Guvern;

Domnul Emil Rădulescu și se pregătește domnul deputat Mihai Mălaimare.

 

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule președinte,

Onorat auditoriu,

Să facem așa un mic bilanț pe niște date statistice la realizările onoratului Guvern. Toată lumea râde, cântă și dansează. Sărăcia s-a extins în toate mediile și zonele din România. Chiar și patronii pot fi oameni săraci.

În rândul ei, rata sărăciei este aproape de 6%. Aproape jumătate din gospodăriile din mediul urban nu-și pot achita la timp cheltuielile de întreținere a locuinței și factura la energie.

Potrivit rezultatelor unei anchete a Institutului Național pentru Statistică, peste 40% din populația rurală trăiește sub pragul sărăciei. Veniturile reale ale gospodăriilor au scăzut în 2001, reprezentând 69% din anul 1995. Peste 3 milioane de pensionari trăiesc cu 1,7 milioane lei lunar, echivalent la 50 de dolari, dar pensiile din România coboară până la mai puțin peste 10 euro, aproximativ 2 milioane de salariați, adică jumătate din numărul angajaților români, lucrează pentru salariul minim pe economie.

În România, alocația plătită de stat pentru un copil este doar de 5 euro pe lună, cu mult redusă ca valoare față de nivelul din 1989. Acum reprezintă ca valoare o treime din suma alocată din perioada prerevoluționară și infinit mai mică decât cea plătită în statele vestice, de aproape 20 de ori.

Mai mult de jumătate din populația țării trăiește la limita de subexistență, 12% dintre români trăiesc în sărăcie severă. O treime din populație trece printr-o sărăcie relativă. Potrivit clasificării Institutului pentru Calitatea Vieții, aceasta este o radiografie pe scurt a nivelului de trai din România și pe acest fundal, Guvernul Năstase a elaborat un program special cu ample promisiuni pentru perioada 2002-2003. Va putea Guvernul să aloce fonduri suficiente pentru a aduce nivelul de trai din România la nivelul statelor din Uniunea Europeană? Greu de crezut. Mai ales că acest document vorbește de alocarea de sume, fără a se preciza și sursa lor în detaliu

Ministrul finanțelor, Mihai Tănăsescu, a declarat extrem de lapidar: "programul social angajează resursele financiare și instituționale disponibile în acest moment, atât la nivel național, cât și local". Însă, aceste resurse sunt alterate de valoarea imensă a creanțelor bugetare de la sfârșitul anului 2001. Peste 120 de mii de miliarde de lei reprezentau datoriile restante către bugetul de stat și bugetele locale. Gradul de colectare a contribuțiilor sociale curente în 2001 a variat între 77 și 80% CASS și șomaj, în timp ce recuperările, datoriile istorice au prezentat doar 7% din sumele încasate.

Pe de altă parte, România este mult în urma țărilor europene în ceea ce privește alocare de fonduri publice pentru protecția socială. Ultimele date publice ilustrează faptul că nivelul cheltuielilor de protecție socială reprezintă în România 64% din cel al țărilor membre ale Uniunii Europeane. Chiar cheltuielile sociale totale se află pe un prag mult inferior, cu 20% din p.i.b., față de 30-40% în țări ca Polonia, Ungaria, Cehia. Pentru a ajunge din urmă nivelul de trai al populației Europei de vest, efortul financiar al României este imposibil de susținut și prin urmare ar fi o utopie să ne imaginăm că putem atinge prea curând standardele de viață din țările dezvoltate.

Câteva milioane de copii vor primi alocații mai mari, dar creșterea ce va avea loc anul viitor va fi, în termeni reali, luând în calcul inflația prognozată de Guvern, de 15% în 2003, doar de 1%. La fel și venitul minim garantat de anul viitor sau salariul de bază minim brut care se preconizează că va înregistra o creștere de 1,7%, deci va ajunge la 2,5 milioane de lei, creștere iar de 1%. În aceste condiții nu vom putea să privim înainte cu optimism, ci mai degrabă să îmbrățișăm sintagma pesimistului, apelând la statisticile internaționale care anunță că în lume una din 7 persoane suferă de sărăcie cronică, iar una din 5 trăiește cu mai puțin de un dolar pe zi. Și, acum trebuie să ne gândim și de ce PSD-ul vrea întâi alegeri anticipate. Priza la populație este din zi în zi mai scăzută, alegătorul nu mai este cel de acum 2 ani.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Mihai Adrian Mălaimare - intervenție cu titlul Împreună pentru edificarea unei strategii culturale românești;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Mălaimare și se pregătește domnul deputat Napoleon Pop.

 

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea se adresează colegilor parlamentari și este intitulată "Împreună pentru edificarea unei strategii culturale românești". Cred cu tărie în nevoia edificării unei strategii culturale românești, nu una a Ministerului Culturii sau chiar a Guvernului, ci una a României, care să ne permită, în perspectiva unei integrări care va veni, vrem nu vrem, cu serioase accente uniformizatoare, să ne definim ca glas distinct în corul culturilor europene.

Resursele de care beneficiem sunt puține, anii de restricție aplicați culturii, când mai importantă era diminuarea datoriei externe decât conștientizarea hăului care se adâncea în interior, au sărăcit și uneori pervertit până și energiile creatoare, iar dezinteresul suveran al unui deceniu de acumulări barbare de capital a desăvârșit imaginea dezolantă a paraginei unui câmp altădată mănos.

Investiția în cultură nu este în aceste momente doar un capitol de buget, ci mai degrabă semnul clar al orgoliului comunității căreia îi aparținem, aflată ea însăși în fața unor opțiuni pe termen foarte lung. Dar, dată fiind puținătatea resurselor, gravitatea situației și graba cu care viitorul va reînvia cu șansa unor clipe mai bune, investiția în cultură trebuie să fie inteligentă, suplă și mai ales în acord cu cele două jaloane precise. Realitatea de la care pornim și stadiul pe care teoretic îl bănuim a fi necesar de atins. Toate acestea impun ideea unei strategii culturale care să ne permită deopotrivă prezervarea avuției naționale ca element fundamental al oricărui concept educațional și stimularea actului creator și al gustului pentru consum cultural ca semne distincte ale sănătății unei nații.

O investiție de miliarde în restaurarea unui monument, de exemplu, este o irosire de bani, dacă nu se urmărește îndeaproape și valorificarea lui. Cu alte cuvinte, o dată cu investiția propriu-zisă în actul de restaurare trebuie gândite căile de acces, dotările turistice, hoteliere, care să permită unui număr cât mai mare de oameni să aibă acces la structura culturală reintegrată circuitului, programele de protejare a mediului, includerea monumentului în programele de învățământ etc.

Această relație de dependență sugerează clar faptul că o astfel de strategie nu poate fi doar a Ministerului Culturii și Cultelor, ci practic a tuturor ministerelor, a Guvernului, iar un astfel de document ar trebui semnat și asumat nu doar de Ministerul Culturii, ci și de fiecare membru al cabinetului. Dar că, fiind vorba de un domeniu atât de sensibil și de intim legat de dreptul suveran la libera expresie, pentru a se putea elibera de orice orgoliu politicianist, strategia mai trebuie să găsească încuviințarea a încă două forțe majore: Parlamentul și Societatea civilă. Proiectat de Ministerul Culturii, care rămâne principalul responsabil a elaborării politicilor culturale, documentul trebuie să fie asumat de Guvern, supus dezbaterii patronate de Parlament care, prin implicarea societății civile, ar duce la realizarea unui acord național pe termen lung, fapt care ar determina cel puțin o gestionare științifică a resurselor.

Strategia nu poate fi elaborată însă în afara unei radiografii clare, fără echivoc, a realității căreia îi suntem martori, iar radiografia nu poate fi făcută numai cu mijloacele de care dispune Ministerul Culturii, căci sunt și zone asupra cărora el nu are nici o influență.

Edificarea unor strategii culturale zonale ar putea fi o soluție, iar acordul semnat de toți actorii culturali ai fiecărui județ ar fi garanția atât a cheltuirii raționale a resurselor bugetare existente, cât și a stimulării prin conștientizarea importanței actului, atragerii de resurse extrabugetare.

La Timișoara, din inițiativa doamnei Corina Răceanu și cu acordul tuturor factorilor responsabili din județ, s-a elaborat o astfel de strategie. Documentul în sine ne arată că drumul parcurs de întreaga echipă implicată poate fi reiterat peste tot, evident cu alte date, alte priorități, alt tip de drămuire a efortului.

Stă în puterea noastră, a parlamentarilor, în primul rând, să determinăm realizarea unui astfel de acord în toate județele țării. Ar fi atunci mai simplu și mult mai științific să purcedem la edificarea strategiei culturale românești, ținând cont de realitatea decodată, de eforturile cercetării pe care am întreprins-o fiecare în parte și de vectorul pe care îl determină alinierea României la forțele europene și mondiale, moderne, civilizate și democratice.

O intuiție genială îl determina pe Mirce Malița să noteze: "Meritul suprem al unei culturi este a lega pe individ de interesele de lungă durată ale mediului său social, de a crea combatanți pentru supraviețuirea ei". Efortul de edificare a strategiei culturale românești ar trebui să ne găsească pregătiți pentru cooperare și dispuși la orice compromis, căci construcția trebuie să dureze și nu poate fi nicicum atribuită vreunui creator, oricât de genial ar fi.

Domnule președinte, doamnelor și domnilor, vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Napoleon Pop - declarație politică referitoare la modul cum concepe și aplică partidul de guvernământ politica sa;

Îl invit la cuvânt pe domnul deputat Napoleon Pop, va urma domnul Iuliu Vida.

 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică are în vedere faptul că partidul de guvernământ prin politica sa, prin modul cum o concepe și o aplică poate deveni nedemocratică.

Vacanța parlamentară mi-a prilejuit numeroase discuții directe, individuale și cu grupuri de cetățeni, în București și în teritoriu, cu privire la numeroase realități pozitive, cel mai adesea negative, ale vieții cotidiene.

Ca parlamentar, în general, și ca parlamentar în Opoziție, în special, nu pot să trec cu vederea o anumită stare de spirit care șochează cel puțin din două motive: toată oferta de protecție socială și propaganda Guvernului asupra unor rezultate pozitive, cu deosebire la nivel macroeconomic, creștere economică, inflație, șomaj, par să îngrijoreze mai mult decât să liniștească pe cetățean.

Cetățeanul pare pur și simplu perplex atunci când se încearcă un exercițiu de cauzalitate prin care să-și poată explica ceea ce trăiește, răul constatat fiind considerat ca ceva împotriva căruia nu se mai poate lupta.

O astfel de stare de spirit a cetățeanului simplu, practic, comună la peste două treimi din populația țării nu ne poate lăsa indiferenți ca exponenți ai interesului acestora în cel mai important for democratic al țării, Parlamentul României.

Atenționarea pe care o fac se adresează tuturor parlamentarilor, indiferent de pe ce baricadă politică acționează, jurământul nostru fiind cel de a servi toți cetățenii acestei țări și, implicit, România.

Ca parlamentar liberal, trebuie însă să subliniez câteva evoluții care ar trebui să fie stăvilite, în primul rând, de actuala putere până nu va fi prea târziu. Mă refer, în primul rând, la subminarea sistematică a libertății și demnității individului ca cetățean al acestei țări, politicile sociale și de protecție socială evoluând față de actuala stare de sărăcie a populației, spre întronarea unei dependențe individ-stat care depășește deja limitele critice acceptabile într-un sistem democratic.

Alunecarea pe o pantă extrem de periculoasă este demonstrată de faptul că această dependență depășește cadrul individ-stat și trece în cel al relației cetățean-om al puterii. De aici nu mai există decât un pas pentru a ajunge la manipularea socială și politică, sub imperiul necesităților biologice a unei întregi populații, în favoarea unei politici omniprezente care-și dorește majoritatea covârșitoare.

Oare nu este mai normal ca un cetățean să-și poată întreține familia și casa din propriul lui salariu, simțindu-se liber și mulțumit să poată să facă față cheltuielilor?

Oare nu distrugem demnitatea unui cetățean care muncește sau care dorește să muncească pentru a câștiga onorabil, spunându-i în mod repetat că Guvernul îi preia cheltuielile de întreținerea casei și, implicit, a familiei?

Cât de încrezător mai poate fi un părinte în viitorul odraslei sale care trăiește într-o țară liberă și cum poate să privească în ochii copiilor săi dacă nu poate să le cumpere caietele și cărțile și să le ofere și un pahar de lapte și un corn din propriul salariu?

Oare toate acestea se fac în schimbul a ce? Cât de liber și de protejat se poate simți un cetățean când vede că instituțiile statului sunt aservite discreționar unor persoane ale puterii? Cât se poate rezista într-o democrație șantajului de a trece în tabăra puterii dacă vrei să menții, culmea! o demnitate obținută prin alegeri libere?

Toate aceste procedente cultivate deja printr-o politică sistematică de partid și de stat sunt total în detrimentul democrației interne și în defavoarea actualei puteri. De o astfel de abordare trebuie să se ferească orice forță politică ajunsă la putere, întrucât prin ea sunt atacate interesele naționale fundamentale consfințite prin Constituție: drepturile omului la viață, muncă și la un standard acceptabil de viață, principiile democrației instituționale, pluripartidismul, libera inițiativă și economia de piață.

Opțiunea euroatlantică, devenită interes național, nu poate fi realizată în afara principiilor democrației, libertății și demnității umane, economiei de piață funcționale care limitează intervenția statului la strictul necesar.

Cetățeanul, înainte de a înțelege că darurile puterii provin tot din buzunarele sale adânc golite de o fiscalitate insuportabilă, ca salariat sau întreprinzător este deja captiv și independent economic de stat iar convertirea lui de către putere devine obișnuință.

În acest moment de neliniște și perplexitate a cetățeanului simplu, mă adresez șefului Executivului, domnului Adrian Năstase să diferențieze între responsabilitatea guvernării țării de o manieră neutră și tentațiile unei politizări excesive a actului de guvernare atingând fibra psihică și biologică a cetățeanului.

Mă adresez, de asemenea, președintelui României, domnul Ion Iliescu, garantul libertății și demnității tuturor românilor, că în astfel de momente este așteptat să intervină în Parlament și să-și exprime în numele intereselor tuturor cetățenilor pe care-i reprezintă și indiferent de cine este la putere, opinia cu privire la această stare de lucruri și de spirit, dar, mai ales, asupra cauzelor acestora.

Îl asigur că pozițiile sale echidistante politic, însă, pe cât de obiective și raționale față de cetățeanul român, expuse de la această tribună în temeiul obligației de cea mai înaltă demnitate în stat, se va bucura de atenția și interesul parlamentarilor liberali.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Iuliu Vida - despre condițiile în care funcționează căminul-spital din Crasna și Centrul de integrare prin terapie din Bădiceni;

Dau cuvântul domnului deputat Iuliu Vida. Se pregătește domnul deputat Ștefan Baban.

Insist asupra sintetizării intervențiilor.

 

Domnul Iuliu Vida:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Condițiile în care funcționează căminul-spital pentru bătrâni bolnavi cronici din Crasna și Centrul de integrare prin terapie ocupațională din Bădăcini, ambele din județul Sălaj, au devenit intolerabile în ultimul timp deoarece nu au fost asigurate fondurile necesare pentru finalizarea lucrărilor de investiții demarate în ultimii doi ani.

La unitatea din Crasna s-au început lucrările de construcție a unei clădiri pentru spital cu 80 de locuri, lucrările urmând a fi finanțate de către Decanatul evanghelic BAD SCHWALBACH, Germania, în valoare de 14 miliarde lei și de către Secretariatul de Stat pentru persoane cu handicap prin intermediul Inspectoratului de stat teritorial pentru persoane cu handicap Sălaj, în valoare de 3 miliarde de lei, conform Acordului încheiat de aceste două instituții.

Până la această dată, partea germană a plătit 7 miliarde lei, la care s-a obligat prin acord, iar partea română nu a alocat suma angajată, fapt pentru care lucrarea a fost oprită. La acest spital, din lipsă de spații și condiții adecvate, bolnavii cronici sunt cazați în condiții mizerabile. La ora actuală, sunt înghesuiți în niște camere mici, într-o clădire construită în urmă cu multe decenii și care prezintă semne accentuate de degradare.

La Bădăcini, situația este similară. Lucrările au fost demarate pentru construția unei noi clădiri cu o capacitate de 14 locuri, valoarea investiției totalizează 2 miliarde de lei, din care, pentru suma de 1,4 miliarde de lei s-a angajat partea germană, Decanatul evanghelic din localitatea HOF, Germania, angajament care a fost realizat în totalitate. Totuși, lucrarea a fost oprită deoarece partea română, adică Secretariatul de stat pentru persoane cu handicap nu a plătit cota ce-i revenea în valoare de 0,6 miliarde de lei.

Condițiile în această unitate sunt foarte grele, lucrările nu mai pot fi amânate.

Ca să concluzionăm cele enunțate până acum, bisericile germane dintr-o țară aflată la sute de km de România au venit cu intenții sincere caritative și au donat miliarde de lei pentru sprijinirea concetățenilor noștri bolnavi cronici, iar instituțiile de stat abilitate, Secretariatul de Stat pentru persoane cu handicap și Ministerul Finanțelor Publice din România care sunt susținute din banii publici, nu sunt în măsură să-și respecte angajamentele asumate, în valoare de 3,6 miliarde de lei, adică mai puțin din jumătate din ceea ce au plătit bisericile germane.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am prezentat aceste cazuri în fața domniilor voastre deoarece cred că ele reprezintă un fenomen, din păcate, generalizat, care pune într-o lumină deosebit de proastă imaginea internațională a țării noastre și descurajează instituțiile caritative care, astfel, aleg să-și desfășoare activitatea în alte țări unde organele de stat înțeleg să se achite cu bună credință de minimele obligații asumate.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Ștefan Baban - intervenție intitulată: Cornul aparent al abundenței;

Dau cuvântul domnului deputat Ștefan Baban.

Va urma domnul deputat Cristian Sandache.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Cornul aparent al abundenței."

Laptele și cornul din programul pentru școlari, stabilit de Guvern a început să facă valuri mari, devenind o mare reprezentație teatrală. Astfel, județ după județ raportează la câți elevi trebuie să distribuie alimente gratuite, cum merg licitațiile pentru desemnarea firmelor furnizoare și de câte frigidere au nevoie pentru a păstra laptele în condiții de maximă igienă.

Se vorbește apoi de strategii de transport al laptelui în zone izolate, de înlocuirea banalului corn cu alt produs de panificație și a laptelui cu iaurt și se fac de zor calcule pentru ca acestea să fie proaspete, gustoase și ieftine, nedepășind suma stabilită de 7.000 de lei.

Toate acestea au menirea de a arăta populației României un singur lucru: Guvernul Năstase lucrează de zor, se ocupă de viitorul țării dând lapte și cornuri la copii. A devenit în ultimul timp o metodă simplă, dar în același timp și eficientă, de a transmite un mesaj mascat poporului. Toate lucrurile bune care se întâmplă în țara asta se datorează partidului de guvernământ. Și lucrurile bune sunt acelea pe care oamenii le primesc pe gratis. De aia românii săraci au sau nu au parte de subvenții la plata întreținerii, de o cotă de curent ieftină, de abonament social la telefon sau de ceva rechizite școlare.

Această metodă de îmbunătățirea aparenței, ca să fie eficientă, presupune disocierea clară de toate lucrurile neplăcute pentru populație.

Din acest motiv, în România, scumpirile anunțate prin comunicate impersonale se datorează deprecierii leului în raport cu dolarul, cererilor Băncii Mondiale sau situației internaționale.

Din păcate, la o analiză atentă, acordarea în fiecare zi a unui corn și pahar de lapte elevilor din clasele I-IV nu reprezintă o realizare și o grijă a actualului guvern, ci o recunoaștere a faptului că părinții acestor copii o duc atât de rău încât nu mai pot ei înșiși să le cumpere micuților cornuri pentru recreația mare.

În fond, principala sarcină a guvernului nu este să dea securitatea alimentară la mii și mii de copii săraci, ci să ofere tuturor părinților implicit copiilor un trai decent.

Operațiunea laptele și cornul evidențiază decât, încă o dată, dacă mai era nevoie, că promisiunile electorale ale anului 2000 ale partidului de guvernământ au rămas doar promisiuni, că nu vor deveni niciodată realizări sau sunt tare departe de a se realiza.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Cristian Sandache - intervenție ce are ca temă terorismul în epoca globalizării;

Dau cuvântul domnului Cristian Sandache și urmează domnul Eugen Nicolăescu.

 

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite ale Americii trebuie, cred, analizate dincolo de aspectul lor strict evenimențial. Conceptul de terorism capătă în epoca globalizării conotații de ordin mental, psihologic și chiar cultural.

M-aș referi cu precădere la terorismul mental, acea stare de spirit foarte apropiată somnului rațiunii, extrem de periculoasă în contextul în care comunități întregi se pot afla sub imperiul ei. Fanatismul, sărăcia, totalitarismul, autotarismul exacerbat, cultul personalității, obsesiile de tip psoteriologic, respectiv miturile salvatorului, incultura, intoleranța, toate acestea pot constitui elemente determinante ale terorismului de tip mental.

Democrația autentică este singura capabilă a răpune năluca sângeroasă ivită din partea de umbră a istoriei. România contemporană, parte firească a civilizației, face eforturi remarcabile pentru ca, reinstaurând normalitatea la nivelul structurilor sale, să se poată autoanaliza în oglinda conștiinței colective a fiilor săi.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Eugen Nicolăescu - declarație politică intitulată: Necorelarea politicilor antiinflaționiste de către BNR și Guvern;

Îl invit pe domnul Eugen Nicolăescu și se pregătește domnul Vasile Mândroviceanu.

 

Domnul Gheorghe Eugen Nicolaescu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Vreau să fac o declarație referitoare la necorelarea politicilor antiinflaționiste dintre Guvern și Banca Națională.

Perspectiva evoluției indicatorilor macroeconomici pe primele șapte luni ale anului 2002 este în mare măsură alterată de angajamentele guvernamentale într-o serie de programe contradictorii, evident nuanțate de aplicarea Acordului Stand-By cu Fondul Monetar Internațional.

O primă constatare scoate în evidență necorelarea programului de reducere a inflației, administrat de Banca Națională a României, cu cel guvernamental de aplicare în economia reală a aceluiași program de stăpânire a procesului inflaționist.

De aceea, spuneam că Banca Națională a României, prin intervențiile sale deseori justificate a gestionat suficient de convingător o parte a programului antiinflaționist, nesusținut însă de Guvern, care s-a blocat de mai multe ori în relațiile cu Fondul Monetar Internațional, până când s-a angajat mai ferm prin scrisoarea suplimentară ce o va promova reforma economică.

Semiechilibrele macroeconomice prezentate în indicatorii statistici nu au fost reprezentative în economia reală, care a gafîit ca o locomotivă cu aburi și care se străduiește să înțeleagă discrepanța dintre intenții și fapte.

Numai prin intervențiile Băncii Naționale s-au putut atenua nereușitele guvernamentale privind salariile din domeniul bugetar și sectorului privat al statului, precum și a eșecurilor referitoare la arierate, la colectarea veniturilor bugetare.

Toate modificările din sistemul fiscal operate în prima parte a anului au evidențiat că sistemul de colectare a impozitelor și taxelor este încă tributar impozitelor directe, în special impozitului pe venit, iar această structură fiind necesar a fi contracarată de măsuri suplimentare ale băncii centrale.

Este de presupus ca anul 2002 să nu fie afectat macroeconomic de inconsistența sistemului fiscal pe drumul dezvoltării exporturilor, iar aprecierea monedei naționale să nu afecteze trendul pozitiv al activității de export, cu efect deosebit pe creșterea economică.

În aceeași ordine de idei, se poate crede că se vor disemina neconcordanțele dintre cursul de schimb și rata dobânzii active bancae ca urmare a implicării substanțiale a Ministerului Finanțelor Publice pe piața financiară.

Teoretic, tendința de scădere a dobânzilor pasive și de menținere a acestora la un nivel acceptabil în raport cu rata inflației, superioară evoluției cursului de schimb leu-dolar și leu-euro poate fi apreciată ca fiind apropiata intrării într-o normalitate relativă.

Însă anul 2003 va acumula neajunsurile de ordin conceptual existente în economia românească nerestructurată, cu un mare potențial de escaladare a pierderilor din sectorul de stat și implicării bugetului în acoperirea incapacității de plată totale sau parțiale a unui segment important al populației pentru facturile aferente întreținerii lunare.

De asemenea, anul acesta, cu toate că se vor mări cheltuielile bugetare pentru o serie de programe care îmbracă aspect social, se pare că există un angajament de menținere a deficitului bugetar în parametri aprobați, ceea ce poate garanta fragilul echilibru macroeconomic.

Ca întotdeauna când măsurile vizează numai aspecte generale, dezechilibrele se manifestă în cele particulare, în toate sectoarele de activitate și, mai ales, în viața de zi cu zi a oamenilor.

Economia românească nu este încă o economie de piață funcțională, fiind tributară intervențiilor administrative, poate cel mai important fapt reflectându-se în deteriorarea concurenței loiale, a competiției adevărate.

Factorii cei mai gravi în distorsionarea funcționării pieței, recunoscuți prin măsurători, se referă la: corupția instituționalizată, distrugătoare a sistemului de afirmare a valorilor pieței, tratamente preferențiale nejustificate în sectorul economic cu capital de stat, întârzieri nepermise în privatizare, birocrație excesivă, impuneri de bariere administrative favorabile unora în detrimentul altora.

Evident că aceste elemente sunt de domeniul Executivului care nu a reușit să le atenueze și astfel să aducă convergența măsurilor economice reale cu cele luate de banca centrală.

Din punct de vedere strict economic se poate spune că România nu a găsit drumul pentru corecțiile absolut necesare transformării economiei românești dintr-o economie supraponderală într-una suplă, flexibilă la cerințele pieței.

De aceea, România se confruntă cu un paradox: economia României crește, are performanțe generale apreciabile, însă oamenii o duc tot mai rău și percepția lor este că România merge pe un drum greșit, o a doua problemă de pe agenda cetățeanului constituind-o sărăcia.

Guvernul a fost nevoit, din diverse rațiuni, să acorde ajutoare unor categorii din ce în ce mai largi de populație, să utilizeze fonduri bugetare pentru alimentația iluzorie a copiilor, să organizeze magazine de tip economat, să se implice în aprovizionarea piețelor agro-alimentare, să se risipească în acțiuni care aparțin de mecanismele unei economii funcționale de piață.

Am speranța că măsurile de sprijin social au fost conștientizate ca reprezentând o înrăutățire a nivelului de trai al populației, altfel există suspiciunea de campanie electorală permanentă pe banii bunilor contribuabili.

Nepotrivirea dintre ceea ce se spune și cea ce se face are ca efect o disturbare a politicii economice generale, piața dând semnale că antagonismele dintre teorie și practică sunt reale și se regăsesc în toate structurile nefuncționale ale economiei.

În perioada analizată se observă că prin creșterea masivă a rezervelor valutare, economiile în valută au bulversat cetățenii, oarecum conservatori din 1990 încoace, care au renunțat în bună parte la economisirea în valută și cumpărarea de certificate de trezorerie.

Comportamentul românesc s-a manifestat iarăși atipic și nu poate fi considerat predictibil până când nu se vor așeza politicile guvernamentale, pe care le privesc afectate de conjuncturalism intern și extern.

Mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Vasile Mândroviceanu - intervenție referitoare la abuzurile săvârșite de justiția română;

Îl invit la microfon pe domnul Vasile Mândroviceanu. Va urma domnul deputat Ioan Sonea.

 

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Susținător convins al proprietății de stat și al economiei centralizate, Guvernul P.D.S.R. din perioada 1992-1996 a instituit practica atacării prin recurs în anulare a numeroase decizii definitive ale tribunalelor în procesele prin care proprietarii de drept încercau să-și redobândească imobilele naționalizate de regimul comunist.

Văzând că în țară nu mai au nici o șansă să-și recupereze bunurile, mulți proprietari s-au adresat Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg care, până în prezent, a dat câștig de cauză celor deposedați în dauna statului român care este bun de plată pentru abuzurile săvârșite de justiția română.

Astfel, în octombrei 1999, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat câștig de cauză cetățeanului Brumărescu, în aprilie 2002, lui Ștefan Anghelescu, în mai 2002 cetățenilor Vasiliu, Hodoș și Surpăceanu, actualmente mai având pe rol peste 100 de dosare din România în care s-a aplicat recursul în anulare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea de către autoritățile române a dreptului la un proces echitabil, a dreptului de acces liber la o instanță de judecată, a drepturilor de respectare a proprietății și a obligat statul român să plătească sute de mii de euro drept despăgubiri și să înapoieze proprietățile.

Având în vedere mărimea despăgubirilor stabilite pentru cele cinci dosare judecate până în prezent, dosare care pot fi considerate cazuri pilot ce vor influența covârșitor soluțiile celorlalte peste 100 deja existente pe rol, constatăm că procedura juridică de recurs în anulare inițiată de procurorul general al României în cazurile de retrocedarea proprietăților s-a dovedit a fi extrem de costisitoare, deoarece statul român este obligat să-și asume toate procesele de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și toate consecințele deciziilor acesteia.

Guvernul României trebuie să aducă la cunoștința opiniei publice modul de plată și de recuperare a despăgubirilor. Vor fi ele plătite de la buget, caz în care contribuabilii vor trebui să suporte costul abuzurilor practicate ani în șir de puterea politică social-democrată? Sau ar trebui trași la răspundere în primul rând cei vinovați de luarea deciziilor abuzive.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Ioan Sonea - despre cooperația meșteșugărească și cooperația de consum;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Sonea.

Se pregătește domnul deputat Becsek Garda Dezideriu Coloman.

 

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Tema a mai fost abordată de mine și de alții dintre dumneavoastră, dar merită. Este vorba de domeniul cooperației meșteșugărești și a cooperației de consum.

După cum se știe, Guvernul a propus o ordonanță de urgență privind organizarea și funcționarea cooperației. Normală preocuparea pentru acest domeniu, dar absolut anormale multe dintre prevederile ordonanței care contravin Legii 109/1996.

De ce atâta caz pentru o ordonanță care poate fi amendată, veți întreba? Pentru că acest mod de a face ordonanța probează un principiu al Guvernului, acela de a nu respecta logica elementară și propriile enunțuri.

La baza întregii construcții legislative stă o contradicție: în Cap.III, art.1, pct.3 se spune că: "În conformitate cu principiul autonomiei și independenței societăților cooperative, acestea nu sunt în relații de subordonare față de alte instituții publice sau private și sunt controlate de către membrii lor.

Intrarea în raporturi juridice cu alte persoane fizice sau juridice, inclusiv Guvernul, sau atragerea de finanțare din surse externe se face cu asigurarea controlului democratic al membrilor cooperativei și menținerea autonomiei societății cooperative."

La capitolul privind înființarea Consiliului Național al Cooperației se spune: "Se înființează Consiliul Național al Cooperației ai cărui membri sunt numiți de către Ministerul i.m.m.-urilor, acesta va avea sediul în București și oficii teritoriale în fiecare municipiu reședință de județ, iar bugetul anual de venituri și cheltuieli se aprobă de Guvern la propunerea aceluiași ministru."

Se pune întrebarea dacă ultima prevedere nu este în totală contradicție cu prima. Desigur că este. Se mai poate vorbi de conducere, de principii cu cel al autonomiei și independenței societăților cooperative dacă structura de conducere este numită de un ministru, fără măcar un simulacru de alegeri? Ce autonomie este aceea în cae bugetul este aprobat de Guvern la propunerea unui ministru anume.

Prin art.88, "...ia ființă Comitetul consultativ al C.M.C. format din reprezentanții administrației publice locale și centrale ai federațiilor și uniunilor naționale CENTROCOOP care au ca scop să se consulte și să intervină în conflictele dintre cooperative pe calea concilierii și arbitrajului.

Lasă impresia interesului pentru lărgirea participării. În realitate se urmăresc impunerea în sistemul de control al cooperației a structurilor de putere politică alături de reprezentanți ai cooperației care, apoi să fie la rândul lor, subordonați politic, la fel cum s-a întâmplat în mișcarea sindicală din România unde, până la urmă, mulți lideri sindicali au ajuns oameni politici susținători tocmai a structurilor de puteri cu care, în mod firesc, trebuiau să lupte, sigur, la modul luptei de principii pentru cauza sindicaliștilor.

Pe de altă parte, este vorba de înființarea unei noi structuri pseudojuridice care chiar dacă se cheamă consultativă, poate proceda la arbitraje, adică dictate și tocmai pentru a ocoli adevărata justiție.

Ce se poate arbitra dacă nu conflictele pe probleme de patrimoniu, proprietate, venituri etc. Este clar că se dorește o subordonare pur și p.s.d.-ist - politică a conducerii cooperației. Dar nu numai atât. Prin art.82, se constituie fondul național de promovare și dezvoltare a mișcării cooperatiste din o cotă anuală de 5% din profitul brut al cooperativelor și o cotă de 20% din veniturile obținute de cooperație din vânzările de active.

Dacă mai avem în vedere impozitul către stat de 25% și t.v.a. de 19%, atunci se constată că sume enorme trec la stat sau la diverse structuri sub diferite forme făcând nerentabilă pentru sine cooperația. Este o idee diabolică prin care se încearcă falimentarea acestui sistem pentru ca patrimoniul și resursele dobândite în 175 de activități să poată fi acaparate de structuri mafiopolitice de partid și de stat care se doresc a fi infiltrate prin această ordonanță în domeniul cooperației, la fel cum s-a întâmplat cu multe din domeniile și bunurile acumulate în această țară de-a lungul timpului.

Și toate acestea poate pentru că "...proprietatea societăților cooperative este privată", sum se stipulează la Cap.IV art.52 privind regimul juridic al bunurilor aflate în proprietatea societăților cooperative.

Toate acestea și multe altele au determinat ca la 8 august, Consiliul de administrație al Federalcoop Bistrița-Năsăud să respingă cele mai multe dintre prevederile acestei ordonanțe. Probabil se vrea o cooperativă a clientelei politice. Niciodată minciuna nu a fost mai adevărată.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Becsek Garda Dezideriu - intervenție cu referire la obstrucționarea procesului de retrocedare a terenurilor agricole și a celor de vegetație forestieră de către direcțiile și ocoalele silvice;

Îl invit pe domnul deputat Becsek Garda Dezideriu. Se pregătește domnul deputat Cornel Boiangiu.

 

Domnul Becsek Garda Dezideriu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Guvernul României, Ministerul Administrației Publice și Ministerul Agriculturii încearcă accelerarea procesului de retrocedare a terenurilor agricole și a celor cu vegetație forestieră.

Contrar acestor tendințe, direcțiile și ocoalele silvice fac tot posibilul ca să obstrucționeze acest proces de retrocedare sau ca să impună, contar legii, încheierea unor contracte de administrare cu structurile aparținând Regiei Naționale a Pădurilor.

Astfel, reprezentanții Ocolului silvic Câmpulung încearcă tergiversarea nejustificată a validării de către comisiile locale din Câmpulung, Albeștii de Muscel, Bughia de Jos, Lerești și Rucăr, interpretând în mod tendențios greșit documentele depuse pe dramuri, pe autori de către urmașii obștei moșnenilor câmpulungeni Negru-Vodă.

Subunitatea Regiei Naționale a Pădurilor din zona Muscelului nu recunoaște documentele referitoare la tabelul cu autorii anexat la sentința deciziunea nr.11911, eliberată de către autoritatea judecătorească la data de 3 august din 1944 și așezământul din anul 1933 eliberat de către Judecătoria de ocol Muscel, acte autentice eliberate de arhivele din Pitești, legalizate și timbrate.

Sunt cazuri când la intervenția ministrului agriculturii, șefii de ocol ar trebui să pună în posesie pe proprietar, ei, însă, fiind sprijiniți de unii funcționari din Regia Națională a Pădurilor, condiționează retrocedarea pădurilor prin impunerea unor contracte de administrare nefavorabile chiar dacă acestea au înființat structuri proprii.

Cazul cel mai elocvent este cel de la Ditrău, unde șefii de ocol din Gheorgheni, Tughe și Borsec, contrar indicațiilor domnului ministru Ilie Sârbu, au refuzat să pună în posesie pe cei îndreptățiți până când nu au semnat contract de administrare cu direcția silvică Harghita.

Însă ei au refuzat să pedepsească pe pădurarii și tehnicienii ocoalelor silvice aparținând Regiei Naționale a Pădurilor, prinși cu furtul de masă lemnoasă, cum ar fi cazul domnului Blaga Florin de la Ocolul silvic Borsec.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Cornel Boiangiu - in memoriam - 11 septembrie 2001, SUA, New York;

Dau cuvântul domnului deputat Cornel Boiangiu. Se pregătește domnul Octavian Sadici.

 

Domnul Cornel Boiangiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Mâine, 11 septembrie 2002, se împlinește un an de la semnalul dat lumii întregi că unul dintre cei mai perfizi dușmani, terorismul, poate duce omenirea înapoi cu mii de ani.

Cele peste 3000 de victime din statul model și garant al democrației mondiale, Statele Unite ale Americii, au cutremurat pe toți cei care considerau că, după nazism și comunism, lumea poate respira ușurată.

La 14 septembrie 2001, Uniunea Europeană a ținut o zi de doliu fără precedent în istoria sa. Președintele în exercițiu de atunci al Uniunii Europene, premierul belgian G. Verhofstadt, afirma: "Suntem cu toții americani", cei 15 promițând Statelor Unite ajutor pentru a-i găsi și pedepsi pe autorii atentatelor.

România a reacționat normal la acest pericol uriaș, solidarizându-se, alături de întreaga lume civilizată, cu Statele Unite, cu familiile și rudele celor dispăruți, din care nu puțini au fost americani de origine română.

S-au continuat astfel liniile de bază ale politicii României, concretizate prin dreptul de survol dat în 1999 trupelor NATO pentru curmarea crimelor de război comise de regimul Miloșevici, a acțiunilor României în acest sens în Bosnia și Albania, în alte zone fierbinți unde democrația se cerea apărată de lumea civilizată contra crimei.

Astăzi soldații craioveni, oraș pe care-l reprezint în Parlamentul României și pe care i-am însoțit la Gjirokaster, în Albania, în 1997 își pun în pericol din nou viața, alături de soldații americani, englezi și germani, soldații altor națiuni, cărora le este scumpă libertatea și democrația, reprezentând cu cinste România.

În calitate de deputat independent și de vicepreședinte al PNȚ Creștin Democrat, consider că Parlamentul României trebuie să reunească cele două Camere într-o ședință solemnă în ziua de 11 septembrie 2002 pentru a dovedi încă o dată lumii că România este împotriva crimei, pentru libertate și democrație, alături de marea națiune americană, acum când din păcate unii încep să oscileze.

Dumnezeu să binecuvânteze România și Statele Unite!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Octavian Sadici - atenționare asupra prejudicierii agriculturii;

Îl invit pe domnul Octavian Sadici. Va urma domnul deputat Mihai Baciu.

 

Domnul Octavian Sadici:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor,

Agricultura, ramură de bază a economiei naționale s-a bucurat de rezultate remarcabile la unul din sectoarele cu cele mai vechi tradiții, zootehnia.

Acest sector, în cea mai mare parte și în toate vremurile, și-a păstrat caracterul de activitate de bază a țăranului român, asigurându-i existența.

Este important de remarcat faptul că țăranul român, în mica sa proprietate crește animale pentru a-și acoperi necesarul personal și totodată contribuie într-un procent destul de ridicat la asigurarea pieței românești cu carne și lapte.

Legea bugetului pe 2002 a lăsat țăranului român să creadă că actualul Guvern a devenit generos, oferindu-i prime stimulative pentru unele produse: carne, lapte, cereale, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, furaje, fructe și altele.

Entuziasmul țăranului român a fost îngenuncheat de către normele elaborate de către Ministerul Agriculturii, prin acei miniștri secretari de stat care au favorizat clientela lor politică.

Menționez că domnul ex-ministru secretar de stat care a răspuns de problemele zootehniei românești a întocmit normele în favoarea marilor procesatori de carne și lapte, printre aceștia numărându-se și el. Normele sunt profitabile doar acestora, defavorizând micul producător care valorifică animalele în abatoarele lor și discriminând în același timp micile unități de tăiere și procesare, provocând astfel o concurență neloială.

Cum în județul Vaslui nu este atestat nici un abator, ci numai unități de tăiere și procesare dăm posibilitatea acestor samsari să subjuge prin prețuri condiționate pe țăranul român, îndeosebi pe cei din județul Vaslui, atât de bântuiți de sărăcie.

În aceeași situație se află și atribuirea primelor la lapte, fiind condiționată de înscrierea producătorilor în diferite asociații, încălcând drepturile și libertățile omului.

Aduc din nou în atenția Guvernului discriminarea vădită între producătorii de lapte de la șes și cei de la munte, fapt ce-i favorizează pe marii procesatori, cum ar fi firma Dorna.

De fapt, diferențele de prime ajung în buzunarul procesatorului, nu în buzunarul producătorului, prin diminuarea prețului de achiziție motivat de primă.

Și cum problemele agriculturii ar merge pe făgașul cel bun, Comisia de agricultură din Camera Deputaților, pentru începerea sesiunii, primește în lucru, spre aprobare, de la Guvernul României Ordonanța de urgență nr. 55/2002 privind regimul de reținere a câinilor periculoși sau agresivi.

Ordonanța de urgență este destul de "câinească", împotriva acestei specii canine care prevede exterminarea a patru rase de câini, ce afectează fondul genetic al acesteia.

De doi ani de zile cei aflați la putere nu au nimic a face decât să se joace de-a primarul Capitalei, câinele și premierul sau de-a premierul, câinele și primarul Capitalei, neglijând problemele grele ale agriculturii, cum ar fi seceta prelungită și inundațiile.

Prin cele prezentate, aduc la cunoștința actualei puteri și a opiniei publice că Guvernul PSD nu se implică ferm în eradicarea artificiilor de corupție din România.

Ca deputat al PRM solicit o angajare fermă actualului Guvern, îndeosebi a Ministerului Agriculturii, în soluționarea acestor deficiențe care determină crearea unor mari prejudicii și nemulțumiri în rândul populației României, în special țăranului român.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Mihai Baciu - mesajul Partidului Democrat în urma Conferinței naționale;

Am plăcerea să-l invit la microfon pe domnul deputat Mihai Baciu. Urmează domnul Adrian Moisoiu.

 

Domnul Mihai Baciu:

Vă mulțumesc, domnule președinte, și vă mulțumesc în plus pentru amabilitatea dumneavoastră dintotdeauna.

Stimați colegi,

Vă mărturisesc că mă pregătisem inițial să fac o declarație privind starea jalnică a sistemului de sănătate, cu deosebire a câtorva spitale importante din Iași care se află - repet - într-o stare jalnică, stare ce se va accentua o dată cu aplicarea noii măsuri a Guvernului privind trecerea acestor spitale pe spinarea bugetelor locale, și așa debile și nenorocite. M-am răzgândit ascultând unele intervenții de aici din sală, m-am răzgândit pentru că am citit și presa de astăzi, am citit unele declarații ale liderilor PSD în care, iarăși, sigur, este atacat și demonizat Partidul Democrat, așa încât revin asupra declarației pe care vroiam să o fac și mă voi referi în câteva cuvinte, scurt, așa cum am eu obiceiul, la câteva chestiuni de politică generală, de poziție a Partidului Democrat referitoare la unele chestiuni fierbinți ale actualității politice.

Se știe, și presa a relatat pe larg că pe 30 - 31 august noi, Partidul Democrat, am avut două acțiuni foarte importante: Consiliul Național de Coordonare și Conferința Națională a Partidului Democrat la care au participat oameni foarte mulți, a fost o manifestare impresionantă de solidaritate, unitate și de adeziune a membrilor PD din toată țara la principiile partidului nostru. Dar nu despre aceasta vreau să vorbesc, vreau să fiu foarte scurt și să spun că în cele două acțiuni importante noi am aprobat câteva chestiuni pe care eu le consider semnificative în spectrul politic românesc din acest moment; este vorba de completarea obiectivului politic al partidului nostru și, în al doilea rând, de lansare a temelor prioritare pe termen mediu și lung până în 2004 ale Partidului Democrat, teme care împreună formează un program ce se constituie ca o alternativă reală la actuala guvernare.

Mă voi referi doar la primul aspect: completarea obiectivului politic. Dumneavoastră știți foarte bine cum am completat noi obiectivul politic. Noi avem un program: politica oricărui partid politic serios autentic, România puternică, România social democrată. Acest program cuprinde, așa cum este normal, principiile politice generale, principiile filozofice, inclusiv cele morale care prezidează funcționarea Partidului Democrat, dar mai cuprinde și altceva, niște principii privind relațiile cu alte partide. Aici am umblat noi și am spus foarte clar și am obținut votul unanim al Consilului Național, anume: Partidul Democrat are ca țintă fundamentală pentru 2004 înlăturarea PSD de la guvernare prin mijloace democratice și a doua chestiune, noi, Partidul Democrat nu vom face nici un fel de alianță și nici un fel de colaborare, nici înainte, nici după alegerile din 2004 cu Partidul Social Democrat. Avem motive multe și variate, motive temeinice, motive de natură politică, motive de natură morală, motive cunoscute de opinia publică românească în mare parte. Sunt atât de multe aceste motive care sunt tot atâtea tare ale actualului partid de guvernământ, încât, iată, am notat aici câteva pentru că nu le țin minte nici eu pe de rost cât de multe sunt: corupția, clientelismul, visul de a fi partid stat, subordonarea justiției, administrației publice și nu în ultimul rând sărăcia tot mai accentuată a populației. Nu mai intru în detalii, cunoașteți cu toții aceste tare ale partidului de guvernământ.

Dar ceea ce ne-a împins pe noi și mai ales a determinat acea masă de 6.000 de oameni din Sala Palatului să voteze această propunere a noastră au fost două motive: unul de natură politică și unul de natură morală.

De natură politică, de natură doctrinară: motivul care diferențiază foarte puternic și clar Partidul Democrat de Partidul Social Democrat, anume că Partidul Social Democrat iarăși și iarăși încearcă să ducă la spate sau să neglijeze problema proprietății. Președintele PSD a afirmat textual: "Pentru noi prioritar în acest moment nu este proprietatea, ci munca". Cine spune că munca nu este importantă? Dintotdeauna munca a fost importantă și orice partid politic serios are cultul muncii și promovează un asemenea cult, dar pe de altă parte a scoate în față exclusiv acest cult al muncii, a crea un mit al muncii în acest moment pentru a ascunde celălalt mit mai important, care este mitul proprietății, înseamnă ceea ce vă spuneam, înseamnă deosebirea foarte clară între noi, Partidul Democrat, ca partid social democrat modern, european și partidul de guvernământ care, ca și partidele - și nu vă mai spun care - au ridicat în cer, au ridicat la mare înălțime munca tocmai pentru a distruge proprietatea.

Comunismul este exemplul cel mai semnificativ, a lăudat permanent munca tocmai pentru a distruge proprietatea și știți unde s-a ajuns.

Al doilea motiv, de ordin moral care ne-a îndemnat pe noi și a determinat pe cei 6.000 de oameni să voteze modificarea obiectivului politic este următorul: președintele PSD a îndemnat la cruciadă împotriva PD-ului, a îndemnat în mod public la destructurarea organizațiilor teritoriale ale Partidului Democrat. Cei care sunteți în sală, eu zic că toți, dacă nu majoritatea, știți ce înseamnă o cruciadă și ca să mai dezghețăm puțin atmosfera, deși suntem cam puțini aici, noi, toți, vă amintesc că o cruciadă însemna următorul lucru: Papa de atunci, într-un loc frumos și însorit, cum ar fi Snagovul la noi, de exemplu, îndemna la luptă împotriva necredincioșilor. Masele mari populare sigur credeau. Se adunau, porneau la luptă, dar în fruntea lor se situau baronii, baronii conduceau masele, îi învingeau pe necredincioși, după care baronii își rupeau câte o feudă: unul devenea rege, unul duce, unul marchiz și așa mai departe, iar cei care-i urmau pe baroni în cruciadă la îndemnul patriei rămâneau aceiași pricăjiți, aceiași vai de capul lor, ca și până atunci. Acesta este tipul de cruciadă la care îndeamnă președintele PSD, ba chiar am înțeles că a îndemnat și copiii la cruciadă, a existat în istorie și o cruciadă a copiilor în care au murit mulți nevinovați sau majoritatea, o cruciadă a copiilor, un îndemn la această cruciadă de tipul școlii de tineret de la Amara, dacă nu mă înșel.

Așa încât, iată un motiv moral foarte puternic care ne-a îndemnat pe noi să completăm obiectivul politic și vreau să închei spunându-vă următorul lucru și acesta este mesajul cel mai important al intervenției mele de astăzi. Și presa și partidele de opoziție, dar nu numai ele, și populația, în mare parte, consideră deja Partidul Social Democrat ca un partid al corupției, al clientelismului și așa mai departe.

Noi îl considerăm la fel, dar vreau să dau citire unui citat, să dau citire unui pasaj din documentul care a stat la baza a ceea ce am făcut noi zilele în care ne-am adunat aici la București.

"Realitățile prezentate mai sus - citesc din acest document, se referă la realitățile care au întemeiat schimbarea obiectului politic, corupția și celelate - nu vizează electoratul PSD sau simplii membrii ai acestui partid, oameni care trăiesc la fel de rău ca cei mai mulți dintre români, oameni pe care nu-i putem suspecta de rea-credință. Problema incompatibilității noastre cu PSD este legată de structurile de putere politică ale PSD care, atât la nivel central, cât și la nivel local au devenit adevărate construcții de tip mafiot care controlează și dirijează în interes de grup restrâns viața economică și socială a țării și a localităților". Despre aceasta este vorba, stimați colegi, și dumneavoastră, cei aflători aici în sală, deputații PSD care, în mare majoritate veniți și vă faceți cinstit aici datoria, știți foarte bine că, în spatele dumneavoastră, cei pe care partidul i-a numit, nu au fost aleși de populație, așa-numiții baroni locali, își taie adevărate feude acum, marchează terenul, dumneavoastră când plecați de aici unii veți fi șomeri, iar ei acumulează putere, bogăție, în numele Partidului Social Democrat, compromițând partidul dumneavoastră.

De aceea, avem temeiul și politic și moral să completăm obiectivul nostru politic așa cum a fost.

Și închei spunându-vă că, din citatul pe care l-am dat, lansez sau adresez un mesaj serios și sincer majorității membrilor PSD din țară, care nu sunt nici bogați, nici baroni, nici corupți, nici nu fac parte din clientela politică, sunt oameni necăjiți, sunt oameni care abia o duc de azi pe mâine. Noi nu luptăm împotriva lor, nu luptăm împotriva membrilor și electoratului Partidul Social Democrat, cel cinstit și mare, noi luptăm împotriva structurilor de putere ale acestui partid pe care le considerăm, așa cum v-am spus, ca fiind de tip mafiot, corupte și așa mai departe. Acesta este mesajul pe care vreau să-l transmit astăzi. Dacă mă aude cineva, suntem foarte puțini, dar să sperăm că voi fi totuși auzit.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc. Vă mulțumesc și pentru că ne-ați mai luminat cu mesajele PD-ului.

 
Adrian Moisoiu - declarație intitulată Pledoarie pentru meseria de dascăl; Îl invit pe domnul Adrian Moisoiu. Se pregătește domnul Emil Crișan.
 

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi este intitulată "Pledoarie pentru meseria de dascăl".

Școala românească s-a bucurat și se bucură, prin rezultatele obținute de absolvenții săi, de o deosebită apreciere, statut pe care l-a obținut datorită muncii pline de abnegație a generațiilor de dascăli.

Prin munca de zi cu zi, oră de oră, clipă de clipă, dascălul transmite noi cunoștințe, instruiește, conduce, ajută, controlează, stimulează și nu în ultimul rând educă elevii, îndeplinind importantul rol de formator.

Prin fiecare lecție, prin fiecare intonație în glas, prin fiecare gest al său, el îl determină pe elev să înțeleagă importanța necesității însușirii de noi cunoștințe, îi dezvoltă dragostea pentru muncă sau îl educă în spiritul iubirii de neam și de patrie.

Nu mi-am propus să țin o pledoarie prin care să scot în evidență importanța muncii de dascăl, dar am ținut o dată în plus să subliniez faptul că fără un dascăl deosebit calitatea actului de învățare, educare are de suferit. Fiecare copil și în special fiecare fetiță nu cred să nu se fi jucat la vârste fragede cu păpușile și în jocurile lor să se joace de-a școala.

Atunci când ajung în primele clase primare, își aleg ca model de viață învățătoarea sau eventual învățătorul și se străduiesc să învețe tot mai bine, pentru a putea și ei ca într-o bună zi să devină dascăli sau dăscălițe.

Și, totuși, pe măsură ce crește în vârstă și se apropie de finalizarea studiilor liceale, aspirațiile lor se îndepărtează tot mai mult de cele inițiale. Nu mai vor să mai fie dascăli, educatoare, învățătoare sau profesori, ci avocat, economist, informatician sau funcționar bancar. De ce? Fiindcă maturizându-se și dând piept cu greutățile vieții, sunt în stare să aprecieze salariile de mizerie pe care le primesc dascălii și se îndreaptă spre alte sectoare mai bine retribuite.

Alegerea profesiunii este una din problemele de maximă importanță pentru tineri și, ca atare, elita liceelor și colegiilor naționale, la absolvire, se îndreaptă spre alte profesiuni și nu spre cele didactice, chiar dacă în suflet vor rămâne dorințe neîmplinite. Acestea sunt gândurile care ne-au trecut prin minte atunci când, în urma concursului de titularizare în învățământ din luna iulie 2002, o treime, aproape 9.000 din cei 28.000 de participanți nu au reușit să obțină note de minimum 5. Lăsând la o parte faptul că o serie de rezultate proaste se datoresc unor cunoștințe sumare de metodică și lipsei de experiență pedagogică, apreciez că dascălii de note 5 sau mai mici decât aceasta sunt, de fapt, elevii și studenții de ieri, de note în jur de 5 și care nu au avut forța să se califice pentru alte profesiuni mai bine plătite pe piața muncii.

Dar, despre cei care nu au avut curajul să se prezinte la examenul de titularizare, fiindcă știau exact ce valoare au, despre cei necalificați, în formare sau un absolvent mediocru al unui liceu de construcții sau agricol, ce putem spune?!

Mă deranjează măsurile preconizate de Ministerul Educației și Cercetării la început de an școlar, de a transforma suplinitorii în zilieri, în oameni fără carte de muncă și fără a se bucura de drepturile pe care le asigură calitatea de angajat și, ca atare, consider că trebuie să găsim cauza, să punem degetul pe rană.

Apreciz că aceasta este o politică salarială păguboasă care se duce, în general, în domeniul bugetar și în special cu slujitorii școlii.

Regimul comunist nu a înțeles acest lucru, dar nu am explicație de ce actualul regim instaurat după 1990, indiferent cine a fost la guvernare, și condus numai de prim-miniștrii profesori universitari, de ce nu înțelege?!

Până când Guvernul și primul-ministru nu va înțelege că este imperios necesar ca cei mai buni reprezentanți ai unei promoții să fie atrași la catedră și în acest scop să se ia măsuri concrete, fruntașii noilor generații nu se vor îndrepta spre facultăți didactice.

Numai cu ei la catedră vom putea scoate pe piața muncii cetățeni pregătiți exemplar profesional, cu înalte calități morale. Soluția stă în mâinile noastre.

Luptați, doamnă ministru al educației și cercetării, pentru glisarea grilei de salarizare a învățământului spre valori care să asigure tuturor slujitorilor școlii o viață decentă și demnă și atunci va dispare industria meditațiilor și va crește calitatea actului de învățare. Grupul parlamentar al Partidului România Mare vă va susține!

La început de an școlar, de la microfonul Camerei Deputaților, adresez tuturor dascălilor urarea de sănătate, putere de muncă, speranța că măcar de această dată guvernanții vor înțelege și vor aprecia greutatea și importanța muncii lor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Emil Crișan - intervenție cu titlul: Situația școlilor în Munții Apuseni, pericol de amplificare a analfabetismului;

Invit următorii vorbitori - mai sunt șase înscriși - să concentreze mai mult intervenția.

Domnul Emil Crișan, urmează domnul Ștefan Pășcuț.

 

Domnul Emil Crișan:

Stimate domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Situația școlilor în Munții Apuseni, pericol de amplificare a analfabetismului".

"Conform unei hotărâri, cel puțin ciudate a Inspectoratului Județean Alba, începând cu noul an școlar 2002 - 2003, ca urmare a promovării unui program de comasare a unor școli din județ, ciclul gimnazial al Școlii generale din Satul Buninginea, aparținător de Comuna Ciuruleasa se vrea a fi desființat, provocând mari nemulțumiri în rândul autorităților locale și mai ales părinților.

Este strigător la cer să auzim că tocmai aici, în Munții Apuseni, se admite desființarea unor școli, mai ales că distanțele pe care le parcurg elevii sunt incredibil de mari și situația mijloacelor de transport și a drumurilor este deplorabilă". Consemnează cotidianul "Unirea", ce apare în județul Alba.

Nu există decât un singur drum și acesta este neasfaltat spre școală, care pe timp de iarnă sau pe timp ploios devine impracticabil. Marea majoritate a copiilor circulă pe poteci de picior, prin păduri și locuri periculoase, noroaie sau iarna, zăpezi mari, când părinții pornesc din deal cu boii care trag bușteni prin zăpadă pentru a face cărări.

Sunt copii care parcurg 14 Km zilnic pe jos, prin zăpezi sau noroaie și, dacă școala s-ar desființa, distanța ar crește cu mai mulți Km, transportul cu microbuze, cum vehiculează Inspectoratul școlar județean Alba ideea, este demn de o telenovelă, deoarece pe timp de iarnă nu se poate circula pe drumul satului.

Vestea desființării școlii din Buninginea a revoltat părinții care au înaintat un memoriu la Biroul parlamentar din Abrud, în atenția subsemnatului, memoriu care a fost trimis cu rugămintea de rezolvare favorabilă, în sensul dorinței semnatarilor, în număr de 93 de persoane, la Inspectoratul Școlar Județean Alba, sub numărul de înregistrare 148 din 30.07.2002, fără a primi până la această dată nici un răspuns, fapt care m-a determinat să adresez ieri, 09.09.2002 o interpelare doamnei ministru al educației și cercetării Ecaterina Andronescu.

Memoriul părinților devine uneori o sensibilă implorare către cei care hotărăsc soarta învățământului în județul Alba.

"De la copilul mic, care nu știe să citească încă, și până la cel mai bătrân om din sat, în numele lui Dumnezeu, vă rugăm lăsați-ne școala, să aibă copiii și nepoții noștri unde învăța.

Dacă nimeni nu vrea să audă dorința noastră, singura cale este să ținem copiii acasă, să stea la oi ori la vaci, unde sunt destule și patru clase, căci oricum sunt destui tineri cu licee și facultăți, meseriași destoinici care stau și trudesc la sat pentru a trăi de azi pe mâine.

Dacă nimeni nu vrea să ne audă, copiii noștri pot fi trecuți la rubrica abandon școlar", își încheie cei 93 de semnatari memoriul.

Au mai rămas doar cinci zile până la începerea noului an școlar, perioadă în care Guvernul României, prin Ministerul Educației și Cercetării poate aduce liniștea în sufletul acestor moți, răspunzând favorabil intervențiilor mele în acest sens.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Pășcuț - despre politica PSD de acaparare a sărbătoririi memoriei lui Avram Iancu;

Îl invit pe domnul deputat Ștefan Pășcuț. Va urma domnul Costel Ionescu.

 

Domnul Ștefan Pășcuț:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Se împlinesc 130 de ani de la moartea eroului național Avram Iancu. Ca în fiecare an, la început de toamnă, și anul acesta, la Țebea s-a organizat sărbătoarea națională dedicată marelui luptător pentru dreptate și libertate.

Din păcate, această sărbătoare a fost umbrită de câteva gesturi sfidătoare la adresa participanților la acest eveniment.

Mai întâi a fost comunicatul prefectului de Hunedoara Aurelian Calistru Seraficeanu către partidele politice, prin care acesta interzicea reprezentanților partidelor politice să ia cuvântul la această manifestare.

În politica lor de acaparare a tot ce există în această țară, reprezentanții puterii s-au gândit să acapareze și această sărbătoare. Au avut voie să ia cuvântul doar reprezentanții puterii. Nu-i satură, doamne, pe acești impostori ajunși vremelnic la putere? După ce au dat laptele și cornul pentru elevi, din dorința de a-și arăta nețărmurita mărinimie, acum se luptă să-și însușească afacerea pentru ei. După ce au promis rechizite școlare gratuite pentru copiii săraci, au transformat și această acțiune într-o afacere profitabilă pentru PSD.

Acum și sărbătoarea dedicată memoriei Crăișorul Munților doresc să devină o afacere PSD, deși la manifestare au participat o serie de parlamentari ai Partidului România Mare din județele Sibiu, Alba, Hunedoara, Timiș, Cluj și o mulțime de membri și simpatizanți ai Partidului România Mare, deși au mai participat parlamentari ai altor formațiuni politice, chiar reprezentanți ai unor formațiuni politice care nu fac parte din Parlament, aceștia nu au avut voie să ia cuvântul, pentru că așa a vrut prefectul PSD de Hunedoara.

Un alt moment neplăcut al acestei sărbători a fost modul de-a dreptul jignitor cu care a tratat Guvernul României evenimentul de le Țebea. Din partea Guvernului a participat doar un secretar de stat care s-a apropiat de microfon și a îngăimat câteva cuvinte. Oare aceasta merită românii din partea guvernării PSD? Un corn și un pahar de lapte?!

Oare aceasta merită românii din partea guvernării PSD? Ciocu’ mic și pumnu-n gură?!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Costel Marian Ionescu - corupția și mafia din piețele agroalimentare în creștere generează un atentat la siguranța alimentației populației;

Dau cuvântul domnului Costel Ionescu, urmează domnul Emil Rus.

 

Domnul Costel Marian Ionescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică este intitulată "Corupția și mafia din piețele agroalimentare în creștere generează un atentat la siguranța alimentației populației".

Politicile economice adoptate de către toate guvernele post-decembriste au fost gândite și puse în practică în favoarea clientelei lor politice și nu a omului de rând, ca simplu contribuabil la bugetul statului.

Metodele folosite pentru demolarea economiei reale și creșterea concomitentă și continuă a economiei subterane au evidențiat numeroase acte de corupție în toate domeniile de activitate.

Aceste efecte au condus la sărăcirea populației la cifre aberante, sărăcia ajungând la peste 65% din populația țării, aspect ce pune în pericol siguranța ființei noastre naționale.

Traversăm o perioadă în care România bate recordul la numărul și mărimea impozitelor, tocmai pentru a contrabalansa efectele economiei subterane. Se poate afirma că trăim în țara lui "Impozit Vodă", în care toți perceptorii sunt la modă.

În economia reală, colectarea impozitelor datorate de către agenții economici se face într-o proporție de circa 70%, pentru că marii datornici ai clientelei politice sunt iertați prin diverse inginerii financiare laborioase. Numai cetățeanul de rând nu este iertat, pentru că guvernanții au grijă, spre exemplu, să crească prețul de vânzare al combustibililor (astfel, benzina, de la 6.500 de lei/litrul la poarta rafinăriei, ajunge la circa 22.000 de lei/litrul la stații, prin adăugarea unor numeroase taxe și accize), să colecteze, de asemenea, impozitele din meditațiile profesorilor, precum și din pensii.

Strategiile economice în perioada ultimilor 12 ani au avut același scop: au luat de la majoritatea populației sărace și au dat celor bogați. Se știe că biotopul României poate asigura hrană pentru o populație de peste 70 de milioane de locuitori, față de situația actuală, în care peste 75% din producția agroalimentară se importă. România a devenit astfel, în ultimii 12 ani, din producător important de produse agroalimentare, o piață de desfacere ce este în continuă creștere.

Colectarea taxelor și impozitelor se face pe baza agenților economici, aspect ce s-a constatat, în special, în piețele agroalimentare. Economia subterană, în creștere vizibilă, se manifestă cu precădere în toate piețele cu produse agroalimentare, inclusiv din Târgoviște, aspect ce se generalizează și în piețele agroalimentare din țară.

Problemele constatate. Astfel, în prezența factorilor responsabili din piețe, s-au evidențiat următoarele aspecte:

1. Comercianții produselor agroalimentare sunt producători cu certificate de producători, în baza Hotărârii guvernamentale nr. 661/2001 sau/și posedă documente de existență a unor societăți comerciale sau asociații familiale. Peste 85% dintre comercianți își desfășoară activitatea pe baza certificatului de producător eliberat de către primării, prin achitarea unei taxe modice, cuprinse între 50 și 250 de mii de lei pe an.

Situația ar fi normală, conform documentelor prezentate de administrația piețelor, dar din formularul certificatului de producător nu se cunoaște ce suprafață de teren cultivă producătorul, precum și producția agricolă estimată. Unii dintre așa-zișii producători vând continuu un an întreg, poate zeci sau sute de tone de produse agricole ca: varză, castraveți, ardei, vinete, ceapă, porumb, pepeni sau brazi.

În acest context, înseamnă că toți așa-zișii producători sunt proprietari de moșii care se întind din zona de câmpie în zona de deal și chiar în zona de munte. Atunci, se poate concluziona că agricultura este foarte înfloritoare, au apărut adevărații moșieri, deci, nu sunt necesare măsuri concrete de sprijinire, prin subvenționare de la stat, a agriculturii.

Situația concretă, însă, din piețele agroalimentare este total diferită de concluzia exprimată anterior. Foarte multe certificate de producător se eliberează pentru diverse persoane care nu pot să dovedească că au suprafețe de teren arabil cultivate sau dacă au, sunt total insuficiente față de cantitățile de zeci de tone de produse pe care le comercializează în piețe. În acest sens, din punct de vedere juridic, certificatul de producător este nul, rămânând numai calitatea de comerciant, aspect ce trebuie dovedit prin documente corespunzătoare, eliberate de către organele competente ale statului.

In acest fel, așa-numitul producător, practic este comerciant, fără să plătească către bugetul centralizat al statului impozitele cuvenite pentru oricare comerciant, cu atât mai mult cu cât adaosul comercial ajunge până la 70-80%. Din această analiză rezultă clar că organele abilitate ale statului și, în mod special primăriile, au eliberat certificate de producător fără să cerceteze temeinic situațiile concrete din teren. Aceste situații reprezintă cazuri evidente de corupție locală și evaziune fiscală care generează eludarea legilor statului, cu prejudicii imense asupra bugetului și conduce la favorizarea și îmbogățirea rapidă a anumitor cetățeni pe căi concret ilicite.

2. Al doilea caz îl reprezintă comercianții încadrați în asociații familiale și societăți cu documente de proveniență, dar suntem rezervați în aprecierea cantităților de produse agroalimentare trecute în documentele contabile, față de cele comercializate pe tarabe. Acest lucru se explică prin faptul că, în general, comercianții cumpără de la producători produsele agricole în sistem en-gros, în vederea vânzării en-detail, prin măsurare cu ajutorul celui mai vechi cântar care poartă numele de "ochiometru". Produsele agroalimentare se valorifică totuși en-detail, prin cântărire, operațiune care se dorește de către cetățeanul cumpărător să fie cât mai corectă.

3. Existența corupției și a evaziunii fiscale din piețele agroalimentare se explică și prin necunoașterea cadrului legislativ, pe de o parte, de către organele abilitate ale statului, precum și prin indiferența factorilor responsabili de a aplica legile în vigoare. Am constat pe viu, în Târgoviște, spre surprindere, că nu se cunoaște și nu se dorește să se cunoască Legea privind organizarea și funcționarea piețelor produselor agricole și alimentare în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 110/8 februarie a.c. În art. 14 din această lege se arată: "Pentru protejarea pieței interne se stabilesc prețuri-prag prin ordine comune elaborate de Ministerul Agriculturii și Ministerul de Finanțe". Acest aspect foarte important este complet ignorat de către actualii guvernanți deoarece aceștia nu sunt interesați de scăderea dramatică a nivelului de trai al cetățenilor României.

Partidul România Mare consideră că este absolut necesară respectarea art. 14 deoarece limitează morișca nebună a prețurilor produselor agroalimentare, prețuri care acum se stabilesc haotic, cu mult peste prețul-prag prevăzut de lege și, bineînțeles, cu mult peste puterea de cumpărare a majorității populației.

În concluzie, în corpul Legii privind organizarea și funcționarea produselor agricole și alimentare există articole prin care organele abilitate ale statului pot lua măsuri de stopare a prețurilor aberante ale produselor ce țin de cea mai importantă și elementară, nevoia de hrană. Ignorarea cu bună știință de către unii primari, împreună cu comisiile de pe lângă primării, a obligației de verificare la fața locului a suprafețelor cultivate de către producători constituie acte clare de corupție, deosebit de grave, cu impact major, ce conduc la degradarea sănătății întregii populații.

În opinia Partidului România Mare, aceste aspecte, care, de altfel, sunt generale în toate piețele agroalimentare din România, trebuie analizate atent de către organele abilitate ale statului, cauzele care au generat aceste efecte dezastruoase pentru populație și imediat luate măsuri de intrare în legalitate, în scopul combaterii corupției și evaziunii fiscale de către cei care guvernează țara și care atentează astfel asupra fibrei biologice a poporului român. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Nu avem procedură în timpul declarațiilor politice, îmi pare foarte rău! Pentru declarațiile politice nu există asemenea prevedere de procedură parlamentară!

Voci din sală:

Uitați-vă la art. 177, există!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă referiți la timp, probabil? Avem acceptul conducerii Camerei.

 
Emil Rus - declarație politică despre corupția și anticorupția din România;

Poftiți, domnule Emil Rus. Va urma domnul Raj Tunaru.

 

Domnul Emil Rus:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Doresc să fac o declarație politică despre corupție și anticorupție în România.

Toată lumea a căzut de acord că în România este corupție, efectele ei sunt suportate cu mare greutate, mai ales de către cei care au ajuns sub pragul de sărăcie. Existența corupției o recunoaște și Executivul, dar nu dovedește că avem corupți. Legislativul a venit cu acea creație, intitulată: "Parchetul Național Anticorupție".

Ființarea acestuia se lasă mult așteptată și "Măria Sa Comisionul" și "Domnița Șpagă" își trăiesc traiul înconjurați de tot felul de programe, care de care mai noi și mai ilustrate: programe de guvernare, programe de protecție socială, programe de intrare în structurile euroatlantice și chiar programe anticorupție.

Realitatea este cea pe care o știm. Privatizări frauduloase sunt? Sunt! Economie subterană este? Este! Trafic de influență? Cât vrei! Clientelism politic? Cu nemiluita! Păi, nu este România "țara tuturor posibilităților"? Este!

Afaceri se fac, firește, până și cu manualele și rechizitele școlare. Ce să vă mai vorbim de acțiunea "laptele și cornul"? Ea a fost câștigată, in corpore, de către baronii județului, ai domnului Năstase, de parcă ar fi fost pusă la cale în laboratoarele propagandei lui Dâncu, așa s-a potrivit de bine! "Cornul și laptele" este o "epocală realizare", trâmbițată pe orizontală și pe verticală!

Cum și când și cui să-i aduci aminte de promisiunile din campania electorală? Unde sunt locurile de muncă, unde sunt salariile decente, unde sunt pensiile mulțumitoare după decenii de muncă, unde sunt șoselele și autostrăzile, unde sunt miile de apartamente pentru tineri (alții decât fii baronilor)? E tragic că lumea se bucură de penibile fârâmituri!

Dar ce să mai lungim vorba? Toate merg ca pe roate: avem corupție, dar avem și anticorupție, vorba poetului: "Pe pământ avem de toate!"

De fapt, între corupție și anticorupție nu este o relație antagonică decât pe plan declarativ. Pe planul faptelor, existența și condiționarea evolutivă a celor două laturi este una armonioasă.

Și dacă toate acestea sunt, ce să mai facă Opoziția? Fie să se zbată ca peștele pe uscat, fie să respecte îndemnul "complice" al domnului ministru, și anume: "Ciocul mic, în interesul sănătății personale!"

Altfel, se ajunge pe gura străinătății, a domnului Bruce Jackson, președintele Comitetului SUA pentru NATO. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Alexandru Raj Tunaru - intervenție-pamflet având drept subiect persoana senatorului C.V. Tudor; Îl invit pe domnul Tunaru Alexandru Raj și sper să mă suportați și pe mine, ultimul vorbitor, Corneliu Ciontu.
 

Domnul Alexandru Raj Tunaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Îmi fac din nou datoria față de poporul român și trag din nou semnalul de alarmă, atât pentru dumneavoastră, colegii mei, cât și pentru guvernanții acestei țări, dar, în special, pentru cei care l-au votat pe tri-nebunul, sectantul, evazionistul și măscărăciul național V.C. Tudor. (Vociferări în Grupul parlamentar PRM.) Și care s-au înșelat amarnic!

Iată că ceea ce spuneam eu, din noiembrie 2001, când am divorțat de acest Satana cu chip de om, s-a dovedit și au fost confirmate aceste voci ale mele de către doi mari diplomați americani, în special de domnul Bruce Jackson, președintele Comitetului SUA pentru NATO. Îi mulțumesc din suflet domnului Jackson, eu și aproximativ 20 de mii de tineri ai Partidului Tineretului, pe care, cu onoare și drag, îl reprezint. Îi mulțumim pentru curajul, sinceritatea și seriozitatea politică de care a dat dovadă și îl asigurăm că în 2004, tineretul din România nu va mai mușca momeala din 2000, întinsă de acest Satana cu chip de om și nu va mai vota cu extremistul, rasistul, xenofobul, antisemitul și, nu în ultimul rând, tri-nebunul C.V. Tudor. (Vociferări în rândurile Grupului parlamentar PRM.)

Îl asigur pe C.V. Tudor, pe "maiorii" și toate piticanele, la propriu și la figurat, că Partidul Tineretului a fost înființat de mine și de nimeni altcineva, împreună cu alți aproximativ 20 de mii de tineri din România, majoritatea covârșitoare de 99%, nefăcând politică până în prezent. Acest partid a luat ființă tocmai din ideea și întrebarea retorică pe care și-o punea domnul președinte al Comitetului SUA pentru NATO, domnul Jackson, cum de au putut românii să-l voteze pe acest extremist, xenofob, rasist, sectant și, nu în ultimul rând, tri-nebun? (Vociferări în Grupul parlamentar PRM.)

În 2004, tinerii din România și diaspora au partidul lor și vor vota cu ei, pentru ei, și nu se vor mai lăsa mințiți și amăgiți de acest sectant, care este disperat că odată cu intrarea României în NATO șansele lui de a "pune mâna" pe președenția țării se reduc la zero.

În numele meu și al celor ce mi-au dat votul lor de încredere, adică, al membrilor Partidului Tinerilor, dar, nu în ultimul rând, al fraților, părinților și bunicilor acestor tineri, vă mulțumim că ați continuat cele spuse de mine de nenumărate ori și Dumnezeu să vă ajute! (Vociferări ale deputaților PRM.)

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Înainte de a-mi prezenta și eu declarația politică, am o solicitare din partea domnului deputat Sever Meșca, să facă un anunț. Și, am înțeles, și a domnului deputat Ilie Neacșu. Vă rog, poftiți.

(În sală, domnul deputat Alexandru Raj Tunaru este interpelat de deputați PRM.)

 
 

Domnul Alexandru Raj Tunaru (din sală):

Asta nu e nimic, o să vedeți ce urmează, măi!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule Raj, vă rog foarte mult, ați spus ceea ce ați spus la microfonul Parlamentului, nici nu era cazul să faceți asemenea afirmații, nu încercați discuții în sală! Vă rog frumos, luați loc!

 
 

Domnul Alexandru Raj Tunaru (din sală):

Nu este posibil ca sub președenția dumneavoastră, astăzi, să fiu înjurat în halul ăsta din sală! În Parlamentului României! Să vă spună colegii de la PSD!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Nu știu dacă e adevărat, dar întrebați-vă în primul rând pe dumneavoastră de ce!

 
 

Domnul Alexandru Raj Tunaru (din sală):

Mulțumesc. Aveam altă impresie despre dumneavoastră.

 
Sever Meșca - informare privind aderarea sa la Partidul Socialist Român;

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă rog, poftiți, domnule Meșca.

 

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Permiteți-mi să vă anunț că, începând de astăzi, sunt membru al Partidului Socialist Român, un partid înființat în 1992 și reînscris la tribunal în 1996. Începând de astăzi voi reprezenta interesele acestui partid și voi fi promotorul punctelor de vedere ale acestui partid. Vă mulțumesc.

 
Ilie Neacșu - informare privind aderarea sa la Partidul Socialist Român;

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Neacșu.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Și eu am obligația morală și procedurală să vă informez că independența mea politică, care a durat în jur de 6 luni, se sfârșește astăzi. Vreau să mulțumesc Grupul parlamentar al PSD, care m-a găzduit în Camera Deputaților.

Începând de astăzi, reprezint Partidul Socialist Român în Parlamentul României. Sunt convins că vom colabora fructuos în continuare, așa cum am colaborat și până acum, și sunt convins că vom apăra interesele celor care ne-au trimis aici. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Corneliu Ciontu - comentarii referitoare la declarația președintelui Comitetului SUA pentru NATO, Bruce Jackson;

Întâmplarea face ca, în situația în care, după cum este cunoscut, regulamentar, nu există drept la replică la declarații politice. Totuși, textul meu va da unele răspunsuri la acele afirmații, pe care nu vreau să le cataloghez, ale predecesorului.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

În zilele în care Președintele Bush încearcă să câștige aliați pentru preconizata acțiune militară în Irak, fostul conducător al Misiunii ONU pentru dezarmare în această țară, Scott Ritter, declară că nu există absolut nici o dovadă care să justifice această acțiune. "Țara mea este pe punctul de a comite o greșeală istorică!", declară americanul, care și-a prezentat o demisie de onoare.

Acest fapt este extrem de semnificativ pentru o anumită tendință a politicii americane actuale. Respingând lecția solidarității internaționale, care ar fi trebuit desprinsă din tragedia de la 11 septembrie, Statele Unite tind să adoptate o politică din ce în ce mai radicală și mai puțin atentă la rezervele comunității internaționale.

America este statul care a blocat Acordul de la Kyoto, acord vital pentru sănătatea întregii planete. America este statul care refuză jurisdicția Curții Penale Internaționale și care refuză să se supună rezoluțiilor Organizației Națiunilor Unite. În fine, America este statul care, în acest moment, este dispus să-și asume o acțiune militară unilaterală în Irak, în ciuda opoziției întregii comunități internaționale.

Să fiu bine înțeles, partidul în numele căruia vorbesc, Partidul România Mare, este un prieten și un admirator al poporului american. În același timp, Partidul România Mare este adeptul unei alianțe strategice cu Statele Unite, în numele interesului național.

În ciuda acestei apropieri sufletești și politice, nu putem să nu observăm, cu obiectivitate, că există o anumită doză de suficiență și de ignoranță în demersurile externe ale unor politicieni americani. Un exemplu edificator, care privește în mod direct România, este recenta declarație a președintelui Comitetului SUA pentru NATO, Bruce Jackson. Domnul Jackson a declarat că nu poate înțelege de ce 20% dintre români sprijină Partidul România Mare, sugerând că, in acest fel, citez: "Românii se culcă cu dușmanii Statele Unite!"

Ținând cont de faptul că aceste declarații au fost făcute în calitatea sa de persoană publică, Partidul România Mare nu poate decât să-și exprime consternarea față de o asemenea ieșire, atipică pentru uzanțele politicii internaționale. Ca reprezentant al unui organism NATO, domnul Jackson nu are ce reproșa unui partid care a semnat documentele politice de sprijinire a integrării în Organizația Nord-Atlantică și care s-a declarat în nenumărate rânduri pentru extinderea organizației.

Desigur, înțelegem întru totul faptul că domnul Jackson, citez: "Nu înțelege succesul Partidul România Mare!" Și aceasta, pentru că înțelegerea specificului unei țări nu poate fi rodul unei vizite de câteva zile, nu poți sesiza de la Washington neîmplinirile și suferințele de un secol ale unei națiuni, la fel de bine cum nu poți percepe specificul unei zone atât de delicate precum cea a Balcanilor.

Pe lângă faptul că numind Partidul România Mare "extremist", domnul Jackson comite o evidentă eroare, care nu poate fi în nici un fel sprijinită de probe, domnia sa se amestecă vădit în problemele politice ale României, sugerând electoratului român opțiuni dezirabile și jignind electoratul Partidului România Mare prin metafore îndoielnice.

Iată de ce am început prin a remarca poziția ușor agresivă a Americii în politica externă, pentru că ea nu se referă doar la Partidul România Mare, ci la întreaga comunitate internațională, în rândul căreia se găsesc aliații tradiționali, precum Berlinul, Parisul, Tokio.

Problema esențială nu este, totuși, aceasta. În fond, domnul Jackson este un oaspete vremelnic, care ia de bune informațiile care i se oferă, transformându-se în agent electoral, după cum a demonstrat-o satisfacția cu care unii reprezentanți ai partidului de guvernământ au întâmpinat declarațiile sale. Problema estențială este disponibilitatea unor adversari politici de a compromite în plan extern imaginea Partidului România Mare, șifonând, în acest fel, însăși imaginea României.

Doamnelor și domnilor,

Am declarat în nenumărate rânduri: Partidul România Mare nu este un partid extremist! Și nimeni nu este mai în măsură să spună asta, decât noi, membri ai partidului. Totuși, dacă unii lideri politici, frustrați de un scor inferior partidului nostru, continuă să agite spectrul extremismului, o fac în mod calomnios și din motive electorale.

Numai că al doilea partid al țării, principalul partid de opoziție, face parte din cartea de vizită a României. De aceea, din pricina unor rațiuni electorale, adversarii noștri acceptă murdărirea acestei cărți de vizită cu neadevăruri! Iată cum se explică ieșirea domnului Bruce Jackson, iată cum se explică mai vechea ieșire a domnului Ellie Wiessel.

E drept, domnilor, și cu aceasta închei, că partidul nostru nu este ca majoritatea adversarilor săi. E drept, partidul nostru nu ar fi dispus să semneze, în selecta companie a Timorului de Vest, un acord respins de întreaga comunitate europeană. E adevărat, partidul nostru nu crede, precum domnul Băsescu, că odată cu integrarea în NATO România nu mai are nevoie de un partid național și, contrar credinței domnului Băsescu, NATO nu înseamnă transformarea țării într-un soi de colonie.

Cât despre domnul Jackson, domnia sa ar trebui să învețe, aici, în România, că demnitatea nu înseamnă extremism, iar servilismul nu înseamnă democrație. Altfel, Guvernul Statele Unite se va trezi în curând înconjurat de un mapamond de extremiști, singurii aliați "democrați", cu ghilimelele de rigoare, fiind Timorul de Vest și actualul Guvern al României. Vă mulțumesc.

Cu aceasta, prima parte a ședinței s-a încheiat.

 

La secretariatul de ședință s-a depus următoarea declarație politică:

 
Eugen Lucian Pleșa - protest împotriva jafului care se petrece în justiția română.

Domnul Eugen Lucian Pleșa:

În calitate de deputat în județul Mureș din parea PRM, protestez public împotriva jafului care se petrece în Justiția Română, unde unele instanțe dau sentințe de retrocedări în natură în domeniul locuințelor fără a face o minimă verificare. Avantajul material îi orbește pe acești flămânzi devoratori de abuzuri. Grav este că Executivul este indiferent în complicitate, astfel încât, la izbucnirea unor forme de revoltă în viitorul apropiat, să nu facă pe neștiutorul.

Violența în azvârlirea cetățenilor nevinovați în stradă, în favoarea infractorilor și impostorilor, va genera violență, dar împotriva celor care nu-și fac datoria și tolerează jaful.

Acuz PSD-ul pentru neimplicare în respectarea corectă a legilor, cu efecte violente în viața oamenilor.

   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti vineri, 19 august 2022, 21:06
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro