Plen
Ședința Camerei Deputaților din 11 decembrie 2001
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
27-09-2022
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2001 > 11-12-2001 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 11 decembrie 2001

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la 8,45.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu,Viorel Hrebenciuc, Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Tudor Mohora și Nicolae Leonăchescu, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Cu acordul dumneavoastră, putem începe intervențiile.

 
Ștefan Pășcuț - referire la scandalul Harghita-Covasna;

Invit la cuvânt pe domnul Ștefan Pășcuț. Este? Da. Se pregătește domnul Codrin Ștefănescu.

 

Domnul Ștefan Pășcuț:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Trag nădejdea că nu mi se va lua în nume de rău revenirea la un subiect care a fost îndelung discutat și aici și în mass-media și despre care se crede, poate, că a fost epuizat. Nu pentru a-l readuce în actualitate mă voi referi la scandalul Harghita-Covasna, ci pentru că, asemenea unui Trabant, a avut un metru lungime și a lăsat în urmă 10 m de fum. Despre acest fum voi vorbi astăzi, despre ceea de a scăpat primei pagini a ziarelor, deși poate era de lămurit. Sunt câteva întrebări care, deși se impun aproape de la sine, parcă nu prezentau analizele dedicate incidentului Harghita Covasna. Cum de a reușit ministrul de interne, Ioan Rus, sau liderul de partid, Ioan Rus, sau simplul cetățean, Ioan Rus, pentru că nu-i clar care dintre ei a descoperit această Americă, să se împiedice abia în final de 2001 de un fenomen pe care Partidul România Mare l-a tot expus, în ultimul deceniu, și anume autonomia de facto a regiunii Harghita-Covasna în întreaga sa anormalitate.

În imaginea lăsată în urmă, incidentul declarației de la Cluj a domnului Rus, confirmată de șeful SRI Radu Timofte și contrazisă total de ministrul funcției publice, Octav Cozmâncă, apare destul de neclar și parcă voit complicat, după cum complexă, dacă nu multiplă, se vede a fi personalitatea celui care a făcut respectivele declarații.

Cum încap în aceeași persoană ministrul, liderul politic, omul de rând, e treaba specialiștilor să stabilească. Noi credem însă că vorbele scăpate la Cluj n-au fost deloc întâmplătoare. Cetățeanul Ioan Rus nu s-a dus acolo să le spună ardelenilor ceea ce ei, ca și omul de rând Ioan Rus, prea bine știau, decât în nădejdea că va mai dobândi "oarece voturi și aderenți" pentru partidul din care omul politic Ioan Rus face parte. Sentimentul național care produce PSD-ului jenă și strâmbături, când este în discuție naționalismul altora, e bun drept mijloc de a-și atrage aderenți. Ca afirmația domnului Ioan Rus, cum că statul român și-a pierdut sau este pe cale de a-și pierde autoritatea în Harghita și Covasna a fost confirmată imediat de domnul Radu Timofte nu poate surprinde. Șeful SRI are la îndemână, până la urmă, resursele informaționale ale instituției, după cum nu poate surprinde nici convingerea fermă a domnului Octav Cozmâncă, șeful prefecților, că autoritatea statului român nici vorbă să se fi șifonat, măcar. Putea domnia-sa să zică altfel? Nu, pentru că atunci ar fi trebuit să explice cu ce-și petrece timpul de lucru prefectul sau prefecții numiți de Guvernul PSD. Și, iarăși nu, pentru că PSD a format un guvern cu aere de mare câștigător al alegerilor, un guvern care își întemeiază acțiunile și chiar existența pe concubinajul parlamentar cu UDMR, entitate capricioasă care nu trebuie plictisită cu asemenea mărunțișuri tendențioase.

De altfel, după ce cu prilejul moțiunilor dezbătute recent, UDMR a arătat PSD-ului pisica lipsei de sprijin parlamentar, în spatele căreia se poate afla orice, până și alegerile anticipate, urgent s-a trecut la negocieri din care se va obține o imagine a realității corespunzătoare principiului "nu se întâmplă ce se întâmplă, se întâmplă ce spunem noi că se întâmplă".

Ce daruri se vor oferi amantei ofuscate sub formă de legi promovate la cererea minorității sprijinitoare și nici nu vrem să ne gândim?

În evenimentele ce au urmat declarației de la Cluj, doi miniștri, ori oameni politici, ori simpli cetățeni, s-au contrazis năpraznic, până la a reieși din contrazicerea lor că fie cel puțin unul dintre ei minte, fie ambii s-au trezit vorbind fără a cunoaște subiectul.

În vremuri mai demne și, de aceea rememorate drept glorioase, după asemenea întâmplări s-a lăsat cu dueluri. În vremea noastră s-ar fi cuvenit ca premierul să se, ca să zicem așa, autosesizeze și să-i aducă la ordine pe cei doi membri ai echipei sale. Fie să plece unul dintre ei, anume acela care s-ar fi dovedit a nu fi avut dreptate, fie să plece amândoi, pentru că au expus imaginea partidului și la "jalnică tăvăleală". Nici vorbă de vreo măsură însă!

O fi Guvernul scutit de a se supune principiilor care guvernează existența și funcționarea grupurilor în orice societate?

O fi premierul scutit de a se supune principiilor după care se conduce orice colectiv? Sau cu toții se felicită de a fi reușit să împace și lupul, adică să folosească sentimentul național pentru a-și atrage aderenți, și capra, adică să nu se strice nici prea, prea, nici foarte, foarte cu UDMR-ul.

Cel de-al treilea element al problemei, varza adică, nu intră în discuție aici, sau nu în mod special, pentru că oricum se regăsește în mai toate acțiunile Cabinetului Năstase, cu excepția celor televizate. Ba, mai nou, poate nici a acelora.

Mai rămâne doar să remarcăm că după asemenea manieră de a rezolva problemele e foarte greu de stabilit în cine dintre reprezentanții actualei puteri se poate avea încredere atunci când se exprimă și în cine nu. Și ar trebui să spunem, înainte de a cuvânta, pentru a nu fi siliți ulterior la retractări, în ce calitate spun ceea ce spun, ca să știm dacă are sens să-i ascultăm.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Codrin Ștefănescu - solicitarea unei atenții deosebite cazului Mocănița;

Îl invit pe domnul Codrin Ștefănescu, se pregătește domnul Lázsló Borbély.

 

Domnul Codrin Ștefănescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Sistemul feroviar este o piesă esențială în satisfacerea nevoii de transport a cetățenilor. Din păcate, acest lucru nu este valabil și pentru locuitorii din zona Apusenilor, care de șase ani sunt privați de principalul mijloc de transport din munți, celebra Mocănița.

Într-o lume a progresului tehnic, ce are ca principal scop îmbunătățirea standardului de viață, nu este posibil ca în anumite zone ale țării să asistăm la o involuție a ceea ce reprezintă satisfacerea unor nevoi primare, de bază, cum ar fi cele legate de transportul cetățenilor.

Intervenția nu este întâmplătoare, deoarece starea de fapt la care voi face trimitere poate deveni un precedent de nedorit privitor la bunul mers al sistemului feroviar în mai multe zone ale țării.

Utilizată din 1894 pentru exploatarea și transportul minereurilor și a lemnului, iar apoi ca principală cale de transport a locuitorilor moților, Mocănița este în prezent trasă pe linie moartă pentru a fi vândută ca fier vechi la kilogram.

Situația este deosebită numai din punct de vedere al simbolulului pe care l-a reprezentat vreme de mai mult de o sută de ani și din acela al privării locuitorilor din munți de libertatea de mișcare. Pe lîngă voita nevoie legată de transportul locuitorilor dinzoan Apusenilor se evidențiează și avantajul neluat, se pare, de nimeni în considerare până acum, acela al dezvoltării turismului într-o zonă deosebită din punct de vedere al potențialului pe care îl oferă.

Actualmente, ceea ce reprezintă pentru unii o piesă de rezistență, indispensabilă pentru satisfacerea unor nevoi esențiale, de interes public, pentru alții este o afacere profitabilă, o fărădelege de mai mult 1,5 milioane de dolari.

Starea de fapt creată este consecința transportării locomotivelor pentru linie îngustă la Turda, nu pentru a fi conservate sau reparate, ci pentru a fi jefuite. Astfel, în loc ca acestea să fie adăpostite în depouri, locomotivele au fost abandonate pe calea ferată pentru a se fura tot ce se putea. Așa se face că, într-un timp foarte scurt, toate instalațiile au dispărut, inclusiv anumite porțiuni de cale ferată. Întreaga operațiune face parte dintr-o strategie machiavelică, bine pusă la punct și nu este urmarea unui dezinteres, așa cum s-ar părea. Motivarea este simplă: existența celui de-al doilea pas în derularea acțiunii, și anume invocarea lipsei de locomotive, urmarea logică-Mocănița nu mai poate fi repusă în funcțiune. S-a ajuns astfel la concluzia că, o dată ce locomotivele nu mai pot fi înlocuite, întrucât asemenea "boliduri" nu se mai fabrică, liniile de cale ferată ale bătrânei Mocănițe pot deveni o afacere profitabilă, prin vânzarea de fier vechi.

Actuala stare de fapt, consecința activității fosei guvernări PD, PNȚ, PNL, care a eșuat lamentabil în exercitarea rolului său de conducere, trebuie astăzi îndreptată, prin acțiuni imediate și categorice.

Prin interpelarea pe care am formulat-o Ministerului Transporturilor, am solicitat acordarea unei atenții deosebite acestui caz pentru a se lua măsurile ce se impun, atât în privința renașterii Măcăniței, cât și pentru stoparea îmbogățirii fără justă cauză a unor neaveniți, adepți ai acțiunilor distructive, ruinătoare pentru țară.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Borbely Laszlo - aducerea la cunoștință a situației neplăcute create la Târgu Mureș în legătură cu activitatea Societății Aquaserv;

Domnul deputat Lázsló Borbély, urmează domnul deputat Bogdan Niculescu Duvăz.

 

Domnul Borbély László:

Domnule vicepreședinte,

Stimați colegi,

Vreau să vă aduc la cunoștință o situație neplăcută creată la Târgu Mureș în urma unor declarații și luări de poziție total inoportune a primarului în legătură cu activitatea Societății "AQUASERV - Târgu Mureș" care se ocupă de serviciile de alimentare cu apă și canalizare a Municipiului Târgu Mureș. Această societate a inițiat, încă din anul 1993, unele proiecte care să asigure pe de o parte reabilitarea sistemelor de apă și canalizare, cât și creșterea calității serviciilor prestate. În acest sens, Târgu Mureș a devenit parte a Programului Mudp - I alături de BERD și în perioada 1995-2000, AQUASERV a efectuat investiții în valoare de 220 de miliarde de lei. Aceste investiții au inclus un nou concept și o nouă abordare managerială. Conștientizând că sursele proprii nu rezolvă disfuncționalitățile sistemului de alimentare cu apă, AQUASERV - Târgu Mureș a participat la mai multe licitații de proiectare și a obținut unele finanțări nerambursabile, din care aș specifica 1.100.000 de dolari de Guvernul Olandez, pentru apă potabilă pentru apă uzată 1 milion de dolari tot Guvernul Olandez și 50 de mii de dolari de la Guvernul Statelor Unite pentru un program eco-lincs.

În anul 2000, AQUASERV a depus o documentație la Comisia Uniunii Europene pentru a fi inclusă în programul ISPAR. Comisia uniunii a aprobat la Bruxelles o finanțare totală de 28 de milioane de euro din care 21 de milioane nerambursabili. În această situație este total inoportună și de neînțeles atitudinea primarului Târgu Mureșului, Dorin Florea, care, în dezacord cu voința consiliului local, a început de la preluarea mandatului o campanie îndreptată împotriva AQUASERV, prin acesta punând în pericol derularea unor programe sau demararea altor credite nerambursabile. Totul a culminat cu ieșirea domnului primar, care excede bunul simț, la o ședință convocată de dânsul când a fost invitată și conducerea companiei AQUASERV, atunci când l-a văzut pe managerul acestei companii în sală, a cerut ca acesta să părăsească clădirea primăriei, spunând că nu are ce căuta la primărie până când el este primar. Este o atitudine de neconceput într-o democrație adevărată.

Atitudinea primarului Dorin Florea aduce grave prejudicii procesului de modernizare a sistemului de servicii de gospodărire comunală, totodată este în dezacord total cu atitudinea României de a participa la programe comunitare în beneficiul populației în contradicție și cu voința consiliului local care este organul de decizie al administrației publice locale.

Solicit Ministerului Administrației Publice, Ministerului Integrării Europene și Prefecturii Mureș cărora le-au fost trimise adrese în acest sens, să-și exprime poziția clară și neechivocă în legătură cu aceste fenomene pentru a nu periclita proiectele care se vor derula în interesul cetățeanului și a dezideratelor de integrare europeană a României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz - evocarea unui moment de regăsire istorică a poporului român - dreptul de a călători liber prin Europa;

Invit la microfon pe domnul deputat Bogdan Niculescu Duvăz și se pregătește domnul deputat Nini Săpunaru.

 

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Săptămâna trecută a adus poporului român prima recunoaștere concretă a vocației sale europene, dreptul de a călători liber prin Europa, începând cu anul viitor. Chiar dacă sunt doar câteva sute de mii de români, cel mult, care vor avea imediat banii necesari pentru a folosi acest drept, această recunoaștere tot este o bucurie pentru toți. Din acest moment, românii se pot simți acasă oriunde, în continentul politic, cultural și social care se reunifică. Chiar dacă vor mai trece câțiva ani până la completa noastră regăsire, de acum ne putem considera și europeni și români. Recunoaștem contribuția pe care Guvernul o are în atingerea acestui liman politic, dar nu acceptăm faptul că acest succes este al politicii sau al guvernelor. Recunoașterea este a eforturilor și contribuțiilor pe care cetățenii români le-au făcut de-a lungul anilor pentru a se regăsi împreună cu ceilalți cetățeni ai Europei.

Nu putem accepta ca poporul să fie evocat numai în clipele grele de privațiuni, de muncă, de renunțare, nu avem dreptul să spunem românilor că partea lor din drumul spre Europa este jalonat numai cu restructurări, cu șomaj, cu sărăcia școlilor, a spitalelor, a propriilor case, iar partea politicienilor, a guvernelor este presărată cu succese de prestigiu, cu voturi de încredere europene sau internaționale. Nu avem dreptul să mai spunem românilor: politicienii cu foloasele și poporul cu ponoasele.

Acest moment aparține poporului român. El a dorit, a sperat și a muncit pentru această recunoaștere a vocației sale europene pentru această regăsire istorică. Acum primește prima dovadă a faptului că sacrificiul consfințit și rațional, făcut la un moment dat, se transformă mai târziu în beneficii. Noi, politicienii și guvernele, am preluat toată această voință a sa și am muncit mai bine sau mai puțin bine pentru materializarea ei. Așa că, în acest moment, eu felicit poporul român pentru acest început și mulțumesc pentru efort, pentru voință, pentru perseverență și pentru răbdarea sa față de cei care administrează treburile publice ale acestei țări.

Datoria noastră este acum să lucrăm astfel, încât în anii care vor veni, cât mai curând milioane de români să aibă resursele materiale necesare pentru a se regăsi oriunde în Europa la ei acasă, împreună cu ceilalți europeni.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Nini Săpunaru - punctarea obiectivelor pe care trebuie să le urmărească Guvernul pentru ca agricultura românească să suporte concurența comunitară;

Invit la microfon la domnul deputat Nini Săpunaru, se pregătește domnul deputat Damian Brudașcu.

 

Domnul Nini Săpunaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

La sfârșitul lunii noiembrie 2001, Bucureștiul a fost gazda unui eveniment care ilustrează capacitatea Guvernului condus de Adrian Năstase de a masca sub umbrela unor întâlniri protocolare și a unor declarații diplomatice, problemele grave cu care se confruntă unul dintre domeniile principale ale economiei românești – agricultura.

Pe data de 28 noiembrie, la sediul Ministerului Integrării Europene a avut loc prima reuniune a Comitetului de Monitorizare la care au participat reprezentanții Guvernului, Parlamentului, ai partenerilor sociali, precum și reprezentanți ai Comisiei Europene, în calitate de observatori. Dar, această reuniune a avut loc numai pentru a demonstra așa zisa democrație a sistemului politic din România, fără rezultate concrete, din păcate. Înființarea respectivului comitet este urmarea vizitei pe care comisarul european pentru agricultură, Frantz Fischler, a efectuat-o în România. Cu această ocazie, comisaul Fischler a declarat în mod diplomatic: "În întâlnirile mele cu oficialii români am notat nerăbdarea de a face Programul SAPARD operațional cât mai repede posibil, dar în ultimele 6-8 luni sarcina pregătirii pentru acreditare a fost foarte complexă și a cerut o exigență sporită din punct de vedere tehnic".

Din păcate, disponibilitatea instituțiilor comunitare de a consilia România pe dificilul drum al integrării europene, reliefată și de prelungirea termenului de utilizare a fondurilor Uniunii Europene din 2000 până la sfârșitul anului 2003 nu a fost dublată și de găsirea unui partener de discuție care să garanteze eficientizarea aplicării acestui program. Ținem să atragem atenția domnilor guvernanți că în timp ce țări ca Bulgaria, Lituania și alte țări din estul Europei au făcut pași concreți privind aplicarea Programului SAPARD, pași recompensați de primirea unor fonduri comunitare, România se zbate încă într-o zonă delimitată de delăsarea funcționarilor responsabili de acest program.

În urma așa numitului Acord dublu zero și, potrivit acordurilor deja existente, România poate exporta 89% din produsele sale agricole către Uniunea Europeană cu taxe vamale zero sau reduse. Întrebarea este: Suntem în stare să susținem acest export? Avem întrunite condițiile de calitate impuse de Uniunea Europeană? Sunt competitive produsele noastre în condițiile în care majoritatea produselor agricole europene sunt subvenționate de la bugetul de stat? Suntem în stare să asigurăm o asemenea subvenționare când sumele prevăzute la Capitolul "Subvenții și prime" din bugetul Ministerului Agriculturii și Alimentației sunt mai mici în anul 2002, față de 2001? Acestea sunt întrebările la care trebuie să răspundă Guvernul.

Comisarul european a mai precizat că dacă vrea să facă față condițiilor, destul de severe, pe care le impune Uniunea, România trebuie să îndeplinească următoarele obiective: să încheie procesul de privatizare în agricultură, să asigure prelucrarea produselor în condiții de igienă cu respectarea normelor Uniunii Europene, să restructureze forța de muncă din agricultură, deoarece procentajul populației care lucrează în acest domeniu, la ora actuală, este prea mare, ajungând la 40%. După cum observăm, există o deschidere pentru a rezolva problemele, dar aceasta în natură profund superficial, or, radiografia situației la zi din agricultură demonstrează starea precară în care se găsește acest sector.

În ciuda promisiunilor făcute, ritmul privatizării nu are acoperire în realitate. Subvențiile sunt și ele o mare necunoscută pentru producătorii agricoli. Inconsecvența ministrului în decizii s-a observat cel mai bine în scandalul iscat de raportările false din teritoriu.

Raportul anual de țară pentru România pe anul 2001 arată că deși România a făcut progrese în ceea ce privește adoptarea legislației comunitare, restructurarea agriculturii este abia la început, iar capacitatea ministerului de a coordona activitatea întregului sector este în continuare slabă. O țară întreagă așteaptă Programul SAPARD, mulți oameni oprindu-și investiții în așteparea banilor veniți prin derularea acestui program. Dacă aprobarea la timp a bugetului de stat pe anul 2002 a reprezentat o premieră pentru Guvern, Ministerul Agriculturii și Alimentației nu are prea multe motive de bucurie. Suma de 11.600 de miliarde repartizată Ministerului Agriculturii și Alimentației este mai mică decât cea alocată de la bugetul pe anul 2001, în termeni reali cu aproape 2000 de miliarde de lei. Acest lucru se întâmplă în momentul intrării în vigoare a Acordului dublu zero – anul 2002.

Suntem, oare, în stare să suportăm concurența produselor agricole comunitare? Este pregătit Guvernul să gestioneze viitoarea criză agricolă din România?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Damian Brudașca - prezentarea situației tensionate create la Opera Română din Cluj;

Urmează domnul Damian Brudașcu și se pregătește domnul deputat Cristian Sandache. Am rugămintea să se concentreze puțin intervenția, întrucât mai sunt 14 colegi care trebuie să ia cuvântul și nu aș vrea să intrăm în criză de timp.

Poftiți, domnule.

 

Domnul Damian Brudașca:

Privită din perspectiva rezultatelor reale, nu a datelor manipulate indecent de inginerii de imagine, Guvernarea Adrian Năstase de un an de zile este un fiasco la aproape toate capitolele: deteriorarea nivelului de trai, creșterea galopantă a prețurilor, cotele ridicate ale inflației, indisciplina economico-financiară, nu sunt doar ilustrări ale acestei stări de fapt, ci chiar efectul erorilor manageriale ale amatorismului cvasigeneralizat al membrilor Cabinetului Năstase.

Acum, la încheierea primului an de guvernare, nu există nici un domeniu, dar absolut nici un domeniu în care să se justifice ditirambicul care operează cosmeticienii de sub comanda ministrului Vasile Dâncu. Sărăcia este caracteristica României anului 2001, iar Cabinetul Năstase a accentuat-o și mai mult prin măsurile neinspirate și neînțelegerea sensurilor reale ale realităților dramatice cu care ne confruntăm. Deși credem, conștienți de această stare de fapt, iar dacă ne înșelăm este cu atât mai rău, guvernanți încearcă să ne îmbete cu apă chioară, supralicitând importanța obținerii anulării vizelor și meritele exclusive ale PSD în acest sens. Nimic mai fals, cum false sunt și afirmațiile că eliminând vizele Occidentul a dat un semnal al dragostei ce ar nutri-o față de Guvernul Adrian Năstase.

Că lucrurile stau cât se poate de prost, în timp ce nerespectarea și încălcarea legilor este la ordinea zilei, sunt nemulțumirile justificate ale sutelor de mii de oameni din toate domeniile de activitate. Între ei se înscriu și reprezentanții teatrului și scenei lirice.

La Cluj-Napoca, angajații Operei Române se luptă de aproape un an de zile pentru drepturile lor salariale. În primăvară, opera s-a aflat timp de 17 zile în conflict de muncă, fiind necesară deplasarea ministrului Răzvan Theodorescu pentru a discuta cu greviștii. Numai că, asemenea altor colegi de Guvern, toate promisiunile ministrului Theodorescu s-au dovedit a fi apă de ploaie. În aceste zile la Opera Română din Cluj-Napoca situația este din nou tensionată, deși potrivit unei sentințe executorii, salariații Operei au câștigat procesul civil intentat instituției, aceasta fiind obligată să le achite aproape 19 miliarde de lei, reprezentând restanțe din perioada 1999 martie 2001, nici Ministerul Culturii și Cultelor, nici Consiliul județean Cluj n-au mișcat un deget. Angajații Operei Române din Cluj-Napoca, a doua mare instituție de acest fel din România, sunt în continuare umiliți cu bună știință de reprezentanții Guvernului PSD-UDMR. De aproape 3 ani ei nu primesc decât 56% din salariile ce li se cuvin.

Menționez că personalul Operei Române din Cluj-Napoca și-a câștigat, de foarte mulți ani, prin talent și muncă perseverentă un înalt și binemeritat prestigiu atât în țară, cât și peste hotare. Cu toate acestea, Puterea actuală este surdă și oarbă față de doleanțele lor.

În plus este de remarcat încă un fapt incalificabil în vreme ce angajaților Operei Române nu li se achită salariile negociate și nu beneficiază de plata restanțelor pe ultimii 3 ani, salariații Operei Maghiare din Cluj-Napoca au salarii aproape duble. Ei beneficiază în plus de subvenții din partea Guvernului de la Budapesta. Ori de câte ori susțin spectacole în secuime, cu caracter vădit propagandistic, de susținere a idealurilor revizionist-revanșarde ale cercurilor antiromânești, angajații Operei Maghiare din Cluj-Napoca beneficiază de prime speciale substanțiale.

De asemenea, turneele în străinătate ale acelorași, grație inclusiv subvențiilor primite din partea Ministerului Culturii și Cultelor din România, se desfășoară în condiții de maxim confort. Punem întrebarea firească și de bun simț pentru Guvernul Adrian Năstase: Ce e prioritar? Cultura și arta romînească sau crearea de privilegii pentru minoritari? Oare vor, într-adevăr, domnul Adrian Năstase și academicianul Răzvan Teodorescu să rămână în istorie doar pentru indiferența și disprețul pe care le au de un an de zile, față de salariații Operei Române din Cluj-Napoca, deci pentru slujitorii artei și culturii acestei țări?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Cristian Sandache - in memoriam - eroii revoluției din decembrie 1989;

Invit pe domnul Cristian Sandache, se pregătește domnul Ștefan Lepădat.

 

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte,

Onorată asistență,

La Iași, în ziua de 14 decembrie 1989 era preconizată declanșarea Revoluției Române, un grup de oameni curajoși, crezând, în mod sincer, că libertatea nu se cerșește, ci se dobândește. Acțiunea a fost însă dejucată de către securitate, astfel încât le-au revenit Timișoarei și mai apoi Bucureștiului misiunea însângerată de a înfige sulițele în trupul "balaurului roșu".

Ieșenii însă au cultivat întotdeauna o anumită frondă față de prostia agresivă oficioasă, reflex posibil al mai vechilor tradiții junimiste. Decembrie înseamnă nu numai sărbătoarea națională a tuturor românilor, ci și evocarea martirajului acelor eroi din 1989, mulți dintre ei anonomi, mulți dintre ei tineri și foarte tineri care au trecut stixul cu gândul la libertate și la venirea judecății lui Dumnezeu.

Într-un celebru vers al său, Lucian Blaga ne oferă o splendidă și tragică imagine: "Înaintașii care au murit timpuriu își continuă destinele frânte prin noi, cei care viețuim, conform calendarului astral, după ei". Fără morții din decembrie 1989, România de astăzi ar fi fost o utopie. Unii evocă nostalgic aspecte socotite benefice ale defunctului regim comunist. Sunt oameni disperați, săraci, bântuiți de incertitudinile unui viitor pe care îl bănuiesc în ceea ce-i privește cu totul sumbru. Să nu-i disprețuim, ci să încercăm să-i ajutăm.

Pe de altă parte, să nu ne evocăm eroii uciși în plină iarnă, doar la festivități. Ei nu au ieșit cu mâinile goale în fața morții, nici pentru funcții, și nici pentru avantaje materiale. Șirurile de cruci s-au așternut ca o ninsoare sfântă peste țărâna din fibra căreia sângele nevinovat nu se zvântase încă. Chipurile lor tinere au pornit în alaiul drepților pentru ca noi să putem rosti astăzi, fără teamă, propriile noastre gânduri. Sunt încă multe de făcut. Nici ei dacă ar fi trăit, nu ar fi fost total mulțumiți. Dar, să nu mai apară tot felul de profeți mincinoși care să le ia sacrificiul în derâdere. Am auzit chiar pe câte unii dintre aceia care în decembrie 1989 se ascundeau după perdele, afirmând că eroii noștri ar fi murit ca niște proști. Cumplită blasfemie. Atât de repede ne dovedim nimicnicia, atât de repede ne batjocorim tot ceea ce e mai pur și mai demn!

Iertați-ne, așadar, judecați-ne de acolo din lumea voastră luminoasă, îndurerați-vă împreună cu noi despre, încă, rodirea răului în lume, dar nu ne părăsiți niciodată.

Avem nevoie de amintirea pildei voastre, avem nevoie să știm că eroismul nu sălășluiește doar între coperțile cărților. De aceea, prin voi credem că România viitorului mai are încă o șansă.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Lepădat - despre dificultățile materiale cu care se confruntă Baza sportivă din orașul Orșova;

Invit pe domnul deputat Ștefan Lepădat și se pregătește domnul deputat Napoleon Pop.

 

Domnul Ștefan Lepădat:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În municipiul Orșova din județul Mehedinți s-a înființat în anul 1974 de către Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport Complexul Sportiv Național, iar în cadrul acestuia Centrul Olimpic de Juniori cu specializare nautică în caiac-canoe și canotaj.

În perioada 1974-2001, sportivii pregătiți în această bază au reușit performanțe deosebite, adjudecându-și 240 de titluri de campioni la canotaj și 140 la caiac-canoe.

La olimpiada de la Sydney – Australia 2000, din totalul de 11 titluri, trei medalii de aur sunt obținute de juniorii Pricop Mitică, Popescu Florin și Dumitrache Magdalena.

În același an, de la Campionatul mondial din Franța, orșovenii mai aduc două medalii de aur, una de argint și una de bronz, la disciplina kaiac-canoe. Succesele sportive continuă. La Campionatul mondial de canotaj de la Wiesburg – Germania, câștigându-se trei locuri I și două locuri II, iar la campionatele naționale încă 10 titluri la kaiac-canoe și 21 la canotaj.

Rezultatele obținute plasează Centrul Olimpic de juniori Orșova pe locul al doilea după Centrul de gimnastică Deva. Trei sferturi din loturile olimpice de seniori pentru cluburile Dinamo și Steaua provin din centrul Orșova. Baza sportivă nautică dispune de 80 de locuri de cazare, din care 24 sunt plătite de Ministerul Tineretului și Sportului, împreună cu Comitetul Olimpic. În prezent, se antrenează 40 de sportivi, din care 20 sunt selectați din țară, iar 20 provin de la Clubul Sportiv Școlar al Liceului "Traian Lalescu" din Orșova.

Această minunată pepinieră de juniori întâmpină, din an în an, dificultăți serioase în ceea ce privește baza materială sportivă, de cazare și resursele de hrană. Mobilierul spațiilor de cazare este învechit (peste 14 ani), bărcile din fibră de sticlă sunt procurate de la second-handul cluburilor Dinamo și Steaua. Singura întreprindere din țară care confecționa ambarcațiuni, cea de la Reghin, aproape că și-a încetat activitatea, din lipsă de comenzi, acestea fiind prea scumpe.

Pentru hrana unui sportiv se alocă doar 145.000 lei pe zi, față de 250.000 lei cât este necesar pentru realizarea de performanțe.

Clubul sportiv școlar "Traian Lalescu" nu dispune de banii necesari pentru a plăti hrana celor 20 de sportivi, fiind dator cu aproape 200.000.000 lei. Numai în anul 2000, Inspectoratul Școlar județean a achitat o restanță de 290 milioane lei pentru club. În prezent, acești copii servesc temporar masa la Cantina săracilor, prin grija Consiliului local și a primarului municipiului Orșova.

Se naște întrebarea: de ce nu se servește hrana la cantina liceului? Astfel, banii alocați de Ministerul Educației și Cercetării nu ar fi înstrăinați și ar reveni în circuitul intern școlar și în intersul învățământului. De fapt, se constată că, în ultimii ani, participarea cluburilor sportive școlare la obținerea de performanțe devine tot mai nesemnificativă, având în vedere standardele naționale și europene. În cadrul acestora sunt constituite mai multe catedre, predominând fotbalul și handbalul, dar rezultatele se observă, la nivel național, ca fiind nesatisfăcătoare. Mai nou, Direcția județeană pentru tineret și sport nu mai acordă autorizații de funcționare pentru cluburile sportive școlare, motivând neachitarea sumelor de bani de către Inspectoratul școlar județean, bugetul Ministerului Educației și Cercetării, fiind auster, menținerea cluburilor fără o aparatură modernă adecvată, fără resursele necesare asigurării hranei sportivilor de performanță, nu-și vor mai avea rostul în viitor și, în urma unei analize competente a rezultatelor acestora, ar trebui să fie menținute doar acelea care produc campioni, sau să fie trecute în subordinea Ministerului Tineretului și Sportulu, care beneficiază de pe urma medaliaților.

Este momentul ca cele două ministere să-și îndrepte atenția către Centrul olimpic de juniori de la Orșova, în scopul modernizării Bazei sportive și al asigurării condițiilor materiale și de nutriție la nivelul cerințelor internaționale, pentru gloria sportului românesc la cele două discipline, caiac-canoe și canotaj, în scopul respectării tradiției în acest domeniu.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Napoleon Pop - readucerea în atenție a tensiunilor sociale din domeniul minier;

Invit la microfon pe domnul deputat Napoleon Pop, se pregătește doamna deputat Constanța Popa.

 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Recente tensiuni sociale în teritoriu și București readuc în centrul atenției domeniul minier a cărui restructurare este departe de a-și fi atins scopurile, respectiv: redimensionarea optimă, față de piață și costuri, a exploatărilor și producției; crearea de locuri de muncă alternative pentru disponibilizați; asigurarea de venituri individuale pentru o viață decentă a membrilor comunităților locale arondate activității miniere și restructurarea sectorului minier în direcția reechilibrării dezvoltării locale, proces prin care închiderea unor exploatări miniere să se facă paralel cu sprijinirea apariției, dezvoltării și consolidării de noi activități economice și de servicii, eficiente și cu piață de desfacere.

Alternanțele la guvernare și rezultatele obținute în restructurarea sectorului minier demonstrează că, dincolo de efortul și resursele materiale relativ semnificative consumate conjunctural de diferite guverne, și la această dată ne confruntăm cu o lipsă de abordare coerentă și, mai ales, integrată a domeniului în discuție.

De fiecare dată, sectorul minier parcă a fost scos din contextul general, stimularea restructurării acestuia limitându-se la o izolare relativă și pe termen scurt a efectelor negative ale acestuia, uitându-se că acesta – sectorul minier – este numai o verigă într-un lanț de activități mult mai complexe și conexe.

Pe de altă parte, construcția instituțională făcută special pentru restructurarea sectorului minier – și aici amintim Comisia Centrală Tripartită din ramura Mine-Geologie, Agenția Națională pentru Dezvoltarea și Implementarea Programelor de Reconstrucție a Zonelor Miniere sau Agenția Resurselor Minerale – alături de structurile administrației centrale și locale partenere, cu atribuții în domeniu, s-a oprit exact la momentul implementării de proiecte concrete, asistența tehnică și financiară nefiind finalizată corespunzător.

Că lucrurile nu funcționează în folosul beneficiarilor restructurării sectorului minier este dovedit de o nouă tentativă a Centralei Naționale Confederative a Sindicatelor Miniere din România de a face apel la toate partidele parlamentare, ca o eventuală nouă strategie de restructurare să se bucure de un sprijin politic mai profund, depășind ciclurile electorale și conjuncturile de guvernare.

Într-adevăr, politica pașilor înainte, alternați cu opriri foarte dese – din motive electorale și financiare – a adus mari deservicii tranziției economiei naționale, inclusiv restructurării sectorului minier.

Salutăm cele două documente elaborate de CNCSMR și "Strategia de dezvoltare socio-economică a văii Jiului" elaborată de Ministerul Industriei și Resurselor, însă existența lor demonstrează că probleme există în sectorul minier și că acestea se pot acutiza.

Simpla lor negociere și juxtapunere nu este însă suficientă, aceste lucruri fiind făcute și în anii anteriori cu rezultatele deficitare cunoscute.

Credem că, în prezent, toate părțile care se pot implica au devenit mai înțelepte și, în acest context, parlamentarii PNL sugerează, inclusiv pornind de la propunerile sindicale, că restructurarea sectorului minier trebuie să urmeze o strategie completă, multianuală, bazată pe obiective, proiecte și finanțări, care, o dată stabilite, nu mai pot deveni obiect al conjuncturilor de putere și al manevrării electoratului la momentul alegerilor cu promisiuni deșarte.

Solicitarea unui nou acord între sindicate și partide, peste guvern, vizează tocmai necesitatea manifestării unei noi voințe politice a tuturor partidelor parlamentare, și nu numai, cu bătaie lungă, neinfluențată de alternarea la putere, prin care să se asigure tocmai stabilitatea și continuitatea acțiunii oricărui executiv de acum încolo, în ducerea la îndeplinire întocmai și până la capăt, a unei strategii de restructurare a sectorului minier.

Un exercițiu în acest sens din partea specialiștilor parlamentari ai tuturor partidelor se dovedește extrem de necesar, iar eu personal mă voi adresa direct comisiilor de specialitate parlamentare pentru ca, fără a mai inventa forme fără conținut, să definim o politică consistentă cu privire la viitorul sectorului minier, în cadrul strategiei dezvoltării social economice pe termen mediu și lung al României în curs de implementare.

Având un astfel de reper, care dă roade, dar mai ales conștiința unui exemplu bun al unei negocieri politice multilaterale, a ne așeza la masă cu specialiștii confederației naționale amintite este un gest necesar imediat.

Ceea ce va degaja această negociere nu înseamnă că va i poteca pincipiile de politică economică ale unui partid sau altul, dar fixând cu seriozitate obiectivele și finanțarea unei reale și benefice restructurări a sectorului minier, vom avea un scop doctrinar cert și angajant pentru viitorul unor importante categorii socio-profesionale de cetățeni ai României. Prin forța lucrurilor, aceștia au fost implicați într-un sector de activitate dificil, iar astăzi unii dintre ei sunt nevoiți să se despartă de minerit, însă cu siguranța unor alternative certe de a munci și trăi decent într-o țară liberă, democratică.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Constanța Popa - atenționarea în privința efectelor nocive ale unor produse chimice asupra stării de sănătate și a mediului înconjurător;

O invit pe doamna deputat Constanța Popa și în așteptare domnul Radu Ciuceanu.

 

Doamna Constanța Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Începând din anul 1900 s-au introdus pe piața mondială peste 100.000 de produse chimice. Efectele unora dintre ele asupra sănătății nu au fost nici măcar studiate. Produse chimice interzise în țările bogate sunt încă folosite de țările sărace. Toate aceste produse interzise sau nu au influență asupra stării de sănătate și a mediului înconjurător.

Datorită sărăciei, dar și a poluării, speranța medie de viață a românilor este cu 14 ani mai mică decât în Uniunea Europeană, iar a bucureștenilor cu aproximativ 4 ani mai mică decât a locuitorilor din restul țării.

Sunt date statistice care pe cetățeanul de rând, prea ocupat de grija zilei de mâine și pâinea pe care o pune pe masă, nu îl sensibilizează decât poate, atunci când, îmbolnăvindu-se se constată drept cauză poluarea mediului înconjurător.

La nivelul factorilor de decizie, însă, Parlament, Guvern, Președinție, protecția mediului înconjurător trebuie să ne preocupe atât datorită legăturii strânse între poluare și starea de sănătate a populației, cât și ca țară care aspirăm la integrarea în Uniunea Europeană.

România va deschide în anul 2002 procesul de aderare la Uniunea Europeană capitolul privind protecția mediului înconjurător. Va presupune armonizarea legislației de mediu a României cu aquis-ul comunitar, reducerea poluării dar și refacerea ecosistemelor naturale.

În luna iunie a anului 2001 am propus Biroului permanent al Camerei Deputaților înființarea unei comisii speciale privind protecția mediului și reconstrucția ecologică.

Biroul permanent a apreciat preocuparea pentru un domeniu atât de important cum este cel al protecției mediului și reconstrucției ecologice, dar a respins inițiativa pe considerentul că ar rezulta crearea unei noi structuri administrative, necesitând cheltuieli suplimentare, în condițiile în care aparatul secretariatului general a fost recent restructurat.

Motivele financiare invocate la solicitarea înființării unei comisii speciale de mediu nu se mai justifică, având în vedere faptul că s-au făcut publice economii de câteva zeci de miliarde de lei la capitolul cheltuieli ale bugetului Camerei Deputaților.

De aceea, ținând cont că se intenționează și modificarea Regulamentului Camerei Deputaților reiau acum solicitarea înființării unei comisii permanente de mediu și protecția mediului, la care adaug și câteva argumente pe care nu le-am expus până acum. Și anume, Guvernul României s-a implicat deja în procesul de integrare pe probleme de mediu, prin înființarea, pe bază de Hotărâre de Guvern, a Comitetului interministerial pentru coordonarea integrării domeniului protecției mediului în politici și strategiile sectoriale la nivel național care reunește reprezentanții a 12 ministere, dar și a gărzii de mediu, ambele cu responsabilități în protecția mediului.

Care este răspunsul nostru, al Camerei Deputaților, la acest proces de integrare pe probleme de mediu?

Cel de-al doilea motiv pe care îl adaug suplimentar este că fiecare minister al Guvernului are o comisie corespunzătoare în Camera Deputaților.

Ministerul Mediului are ca și corespondent o subcomisie în cadrul Comisiei de adminisstrație publică și amenajarea teritoriului. Și nu în ultimul rând aș vrea să amintesc colegilor din Camera Deputaților că au existat fenomene de poluare accidentală care au fost folosite împotriva intereselor României în procesul de integrare în Uniunea Europeană, și mă refer la evenimentele din județul Maramureș.

Jean Jacques Cousteau spunea că "am împrumutat pământul pentru copiii noștri și nu avem dreptul să-i dezmoștenim". Este valabil și pentru noi, românii.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Radu Ciuceanu - pledoarie pentru repunerea în drepturi a unei categorii năpăstuite - veteranii de război;

Domnul deputat Radu Ciuceanu, urmează domnul Adrian Moisoiu.

 

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Națiunile mari – și nu în mod expres cele cu teritorii întinse și populație numeroas㠖 și-au făcut din cultul eroilor o autentică retrăire a propriilor istorii.

Din păcate, poporul nostru, și mai ales conducătorii săi au uitat deseori cinstea și demnitatea ce se cuvin acelora care, din inițiativă proprie sau răspunzând apelului patriei, au consimțit la sacrificii, până la jertfa supremă a vieții lor.

Mă refer la acel jalnic moment și exemplu de ingratitudine și crasă umilință de care au avut parte veteranii din primul război mondial, când și-au cerut legitimile drepturi de la guvernanții de atunci, în Piața Palatului Regal, și când au fost risipiți cu jeturi de apă, în batjocură, de către pompierii Capitalei.

Am avut convingerea că aceste vremuri au apus definitiv! Iată, însă, că astăzi, se înfăptuiește sub ochii noștri, și mai ales ai Guvernului, o mare nedreptate către acea categorie numită foști deținuți politici care, în majoritatea cazurilor – regretabilele excepții le cunoaștem – sunt puși în inferioritate față de alte categorii.

În final, să mi se permită să menționez că, în fiecare an, numărul autenticilor beneficiari ai Decretului nr. 118/1990, cu completările sale, scade, și cum este și firesc, într-o progresie uniform-accelerată și, nu peste mult timp, existența noastră va fi doar o simplă amintire.

În consecință, vă rog să binevoiți a analiza cu rigoare și înțelegere repunerea în drepturi legale a acestei categorii năpăstuite.

În sprijinul celor afirmate mai sus alăturăm un tabel explicativ cu propunerile noastre.

Raportul între creșterea cumulată a pensiilor de asigurări sociale și creșterea cumulată a indemnizațiilor acordate în conformitate cu Decretul Lege nr. 118/1990 este de 1.0961.

Inflația cumulată, decembrie 2001 față de decembrie 2000, va fi în jur de 30%.

Deci, propunem:

1. Anularea diferenței de 11,63 % dintre indexarea pensiilor de asigurări sociale și indexarea indemnizațiilor acordate în conformitate cu Decretul Lege nr. 118/1990.

2. Adoptarea unei Hotărâri de Guvern în cursul lunii decembrie 2001, prin care să se majoreze indemnizațiile acordate în conformitate cu Decretul Lege nr. 118/1990 cu 9,61% pentru a se elimina diferențele mai sus menționate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Adrian Moisoiu - solicitarea unei poziții hotărâte împotriva celor care doresc să dezmembreze România;

Invit pe domnul Adrian Moisoiu, se pregătește doamna Mona Muscă.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Atacurile împotriva României, ca stat național, suveran, independent, unitar și indivizibil, așa cum prevede art. 1 și Constituție, se întețesc din ce în ce mai mult, și aceasta ca urmare a politicii mai mult decât păguboasă pe care o duce partidul de guvernământ, Partidul Social Democrat.

După ce, în urmă cu câteva zile, cu ocazia Zilei Naționale a României, comunicatul de la Miercurea Ciuc al senatorului Sogor Csabo, al primarului Celiu Csaba și al altora a creat o luare de poziție a întregii țări, văzându-se că nu se ia nici o măsură împotriva celor care jignesc poporul român, iată că zilele acestea alt udemerist, pe numele lui Molnar Gustav, împreună cu câteva cozi de topor, a înaintat un proiect de regionalizare a țării intitulat "Memorandum către Parlament pentru construcția regională a României".

Este mai mult decât clar că semnatarii documentului au profitat de deschiderea dezbaterii privind modificarea Constituției, prilejuită de aniversarea a 10 ani de la adoptarea acesteia, când, Partidul România Mare, prin cuvântul deputatului Văsălie Moiș, a fost singurul partid care s-a declarat împotrivă.

Obrăznicia fără margine a semnatarilor se bazează pe protocolul P.S.D.-U.D.M.R., proaspăt reactualizat, protocol care încă o dată se dovedește trădător de țară.

Faptul că acest document a fost transmis tuturor partidelor, cu excepția Partidului România Mare, este o dovadă a recunoașterii verticalității Partidului România Mare, a respectului de care acesta se bucură, chiar în fața celor mai obraznici adversari.

Cerem tuturor partidelor care au primit memorandumul, în frunte cu Partidul Social Democrat, să se implice cu toată răspunderea în poziția hotărâtă care, măcar de această dată, trebuie adoptată, împotriva celor care doresc să dezmembreze România și să li se aplice cele mai drastice pedepse.

Repet, de la acest microfon: România nu este de vânzare sau negociere, ea este un stat suveran, independent, unitar, național și indivizibil care se va integra în Uniunea Europeană, ca urmare a demnității de care va ști să dea dovadă.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Monica Octavia Muscă - despre rolul mass-media și efectele subordonării ei de către partidele aflate la putere;

O invit pe doamna deputat Mona Muscă, se pregătește domnul deputat Marian Ionescu.

 

Doamna Monica Octavia Muscă:

Mulțumesc, domnule președinte.

Două dintre dimensiunile fundamentale ale democrației sunt: dreptul de participare și contestarea publică, adică participarea și opoziția. Pentru ca acestea să fie posibile este nevoie de o serie de garanții instituționale, printre care libertatea de expresie și sursele alternative de informare. Democrația mai presupune, însă, și un alt principiu, cel al transparenței. Am subliniat în numeroase rânduri aceste aspecte, dar se impune să revin asupra lor. De aceea, mă voi referi la două chestiuni: prima are în vedere transparența și, implicit, liberul acces la informații, iar cea de-a doua libertatea de exprimare și ideea de participare și opoziție.

Dacă până de curând nu exista o pârghie legală pentru ca principiul transparenței să-și găsească o aplicare concretă, iată că acum avem o lege a liberului acces la informații, care pune în practică unul dintre articolele din Declarația drepturilor omului și art. 31 din Constituția României.

Această lege reprezintă un instrument al transparenței de care dispun cetățenii, o modalitate de control din partea acestora asupra instituțiilor și autorităților publice.

Dreptul la informare se exercită, însă, nu numai prin această lege a transparenței, ci și prin intermediul mass-media, care reprezintă terminalul informațional pentru cetățean.

În acest scop, mass-media, pentru a sluji principiul pluralismului, ar trebui să prezinte atât punctul de vedere al Guvernului, cât și pe cel al opoziției. Probabil că cei aflați la putere la ora actuală nu înțeleg acest lucru sau nu vor să-l înțeleagă, de vreme ce fac toate eforturile pentru a acapara mijloacele de informare în masă și a le alinia politic.

Cu o lună în urmă am prezentat rezultatele șocante ale unor monitorizări făcute de organizații neguvernamentale. Efectele presiunilor "razelor gama P.D.S.R. asupra anemonelor" din mass-media sunt evidente.

Principalele jurnale de știri ale celor cinci televiziuni monitorizate: TVR, PRO TV, Antena 1, Prima TV, Tele 7 ABC, timp de trei săptămâni au cumulat aproape opt ore de știri ale P.D.S.R., Guvern, partid și președinție, în timp ce P.N.L. este reprezentat 26 de minute, iar P.D. 20 de minute.

De curând, Consiliul Național al Audiovizualului a dat publicității o monitorizare care urmărește reflectarea pluralismului și echidistanței politice în emisiunile de știri și în dezbateri. Monitorizarea Consiliului Național al Audivizualului se referă la perioada 25 octombrie – 7 noiembrie și arată că situația nu s-a schimbat deloc. Dimpotrivă, timpul de difuzare alocat partidelor în emisiunile de știri se prezintă astfel: TVR 1 – P.D.S.R. – 56,8%, P.N.L. – 12%, P.D. – 6%; Antena 1 – P.D.S.R. – 74,1%, P.N.L. – 1,5%, P.D. – 3%; PRO TV – P.S.D. – 64,2%, P.N.L. – 2,7%, P.D. – 8,4% și așa mai departe.

Subiectele în discuție în această perioadă monitorizată, sunt subiecte de interes public sau subiecte care au în vedere banii publici. Amintesc dintre acestea problemele integrării europene, Legea bugetului, Legea statutului de maghiar, negocierile privind Tratatul dintre România și Rusia, salarizarea bugetarilor, Statutul funcționarului public, rolul femeii în politică, problemele romilor, privatizarea în economie, RAFA Onești, SIDEX Galați, diverse probleme sociale și așa mai departe.

Pentru toate acestea nu presa este vinovată, ci puterea care, sfidând regulile și principiile democrației, hărțuiește instituțiile publice de media, prin votul majorității parlamentare, instituțiile private de media, prin constrângere economico-financiare, iar Agenția Națională de Presă ROMPRES a fost, prin Hotărârea de Guvern 886/2001 subordonată administrativ, financiar și politic unui minister, respectiv partidului de guvernământ.

Rezultatul acestei politici susținute a Guvernului P.S.D., de subordonare a mass-media este păgubitor atât pentru presă, cât și pentru cetățeni.

Consecința mediatizării excesive a P.D.S.R. și a limitării pluralismului este scăderea audienței acestor buletine informative de la 11 – 13% în primăvară, la 5 – 6% la ora actuală. Așa sunt compromise instituțiile de media, așa se reduce libertatea de exprimare și dreptul la informare.

Este afectat, spuneam, și dreptul cetățeanului la informare corectă, la o cunoaștere a tuturor punctelor de vedere. Cu P.D.S.R., actualul P.S.D., a votat o parte din electorat, restul sunt reprezentați în Parlament de celelalte partide. Vocea lor, însă, nu mai ajunge la electorat.

Având în vedere toate cele exprimate mai sus, în calitate de liberal care apără valorile democratice, solicit Consiliului Național al Audivizualului o decizie cu privire la garantarea prezentării de către mijloacele de informare în masă plătite din bani publici, respectiv de către instituțiile publice de media, a poziției tuturor partidelor politice reprezentate în Parlament, indiferent că se află la putere sau în opoziție, cu precădere în problemele de interes public sau în cele în care sunt în cauză banii publici.

O astfel de prevedere nu ar face decât să redea cetățenilor o parte din ceea ce li se cuvine. Atâta timp cât ei plătesc din banii lor instituții publice de media, toți au același drept de a fi informați asupra modului în care sunt reprezentați de cei pe care i-au ales, indiferent că se află la putere sau în opoziție.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu. Rog pe cei trei colegi care mai urmează să se refere la esențialul intervenției, deoarece am intrat în criză de timp.

 
Marian Ionescu - sesizarea unor aspecte negative legate de încadrarea în muncă a pensionarilor în detrimentul tinerilor;

Are cuvântul domnul deputat Marian Ionescu, se pregătește domnul deputat Andrei Chiliman.

 

Domnul Marian Ionescu:

Stimate domnule președinte,

Stimați colegi,

Respectul față de legile țării constituie o condiție de normalitate pentru intrarea și aderarea în cadrul Uniunii Europene.

În strategia concepută de actualul Guvern, prezentată în programul legislativ al Guvernului România în perioada 2001 – 2004 nu sunt inserate proiecte legislative prin care să se reglementeze activitatea tineretului.

Din declarațiile liderilor politici rezultă că așa numitul cadru necesar, prin care tinerii să se integreze mai ușor și mai eficient în societate are scopul special declarativ și nu faptic.

Politicile pentru asigurarea unui trai decent tineretului sunt nesatisfăcătoare și nerealizabile, aspect ce generează creșterea îngrijorătoare a corupției, infracționalității emigrarea în alte țări etc.

La astfel de probleme se argumentează de către factori responsabili ai puterii că nu există soluții constructive din partea opoziției.

Partidul România Mare apreciază că în situațiile în care a prezentat acele soluții pertinente și profesionaliste, bazate pe respectul față de lege, acestea au fost ignorate și trimise în derizoriu de către mașina de vot.

În condițiile actuale de restructurare accentuată a tuturor sectoarelor de activitate și în special a sectoarelor bugetare, în opinia Partidului România Mare există, totuși, soluții cunoscute și de către guvernanți care pot asigura o serie de locuri de muncă pentru cei apți biologic, a căror vârstă este până la cea de pensionare.

Astfel, prin aplicarea corespunzătoare și nediscriminatorie a Legii pensionării, în special în sectoarele bugetare, deoarece există cetățeni pensionați la vârste de până la 50 de ani, iar alții care au împlinit deja 83 de ani, sunt preferați celor tineri sau maturi.

În acest sens, exemplul care frizează ridicolul prin încălcarea voită a Statutului cadrelor didactice, Legea nr. 84/1995, art. 129, de către Ministerul Educației și Cercetării, prin menținerea pe posturi didactice și de conducere a profesorilor din cadrul Universității "Valahia" Târgoviște, a căror vârstă este cuprinsă între 70 și 83 de ani, caz unic în învățământul de stat din țara noastră, chiar rectorul acestei instituții are 76 de ani. Deci, în ultimii 11 ani, a funcționat în afara legii.

În acest sens este dovedită și rapacitatea acestor pensionabili care datorită încadrării preferențiale cu normă cumul și chiar plata cu ora, în această instituție sau în altele, ajung la salarii sfidător de mari, cu mult mai mari decât salariile președintelui țării și primului-ministru.

Acest aspect este de masă, deoarece numărul celor pensionabili și pensionați este de 69 de cadre în Universitatea "Valahia" Târgoviște.

Se remarcă aspecte similare cu cele arătate anterior și în alte sectoare bugetare. Spre exemplu, în multe ministere există consilieri care au au ocupat anterior funcții de conducere în diferite sectoare de activitate, s-au pensionat cu pensii mult mai mari decât venitul mediu, dar, datorită relațiilor avute anterior, și-au asigurat venituri mult mai mari decât cele avute în funcțiile de conducere anterioare, prin angajarea pe posturi de consilier.

Partidul România Mare apreciază că s-a creat astfel o discriminare reală între mai multe categorii de pensionari cu statut de angajați. Astfel, cei care au avut pensii sub nivelul minim de trai se regăsesc în proporție de numai circa 12%, iar ceilalți, cu pensii mari, în proporție de 88%. Aparțin, de altfel, în special categoriilor de oameni influenți, apropiați clientelei politice.

Discriminarea cea mai mare în aceste cazuri se află între cei care au asigurat un anumit nivel de trai, prin pensii, și cei care nu au nici un venit, deoarece, în multe cazuri, locurile de muncă sunt ocupate de către pensionari, încălcând astfel art. 22 par. 1 din Constituția României.

Angajarea în sectoarele bugetare a personalului pe criterii strict profesionale și nu clientelare, în mod concret, deoarece există suficiente motive actuale, mediatizate și de presă, prin încălcarea flagrantă a deontologiei profesionale, în schimbul unor avantaje materiale, constituie un alt argument, susținut de către Partidul România Mare. Astfel, se subliniază necesitatea analizării celor două aspecte, care generează în principal corupție și încălcarea voită a legilor care guvernează în societate, aspecte subliniate și cerute pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Partidul România Mare subliniază încă o dată necesitatea aplicării cu strictețe a întregului arsenal legislativ. O maximă a lui Heraclitus spune: "Poporul trebuie să lupte pentru lege ca pentru un zid de apărare", iar Sofocles arăta: "Nicioadă nu vor fi respectate legile într-un stat unde nu există frică de pedeapsă".

Deci, problema respectării cu orice chip a legilor era susținută încă din timpul Antichității, aspect corect stipulat și în Constituția României, în cadrul art. 16 par. 2, care precizează: "Nimeni nu este mai presus de lege".

Partidul România Mare consideră că pentru intrarea în normalitate este imperios necesar să se respecte cu strictețe întregul cadru legislativ, iar situațiile de încălcare flagrantă a legilor, în special din sectorul bugetar și al Ministerului Educației și Cercetării, să nu se mai perpetueze. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Andrei Ioan Chiliman - atenționare adresată Guvernului pentru rezolvarea crizei de gaze naturale din acest început de iarnă;

Domnul Andrei Chiliman este invitat, se pregătește domnul Doru Palade.

 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Fac această declarație politică, legată de situația gravă a aprovizionării cu gaze, căldură și apă caldă a populației, datorită situației absolut de netolerat, care a apărut în țară ca urmare a unei evidente lipse de responsabilitate din partea unor membri ai Guvernului. Ea este o consecință a protestelor unui număr foarte mare de cetățeni, precum și ale unor asociații de proprietari din toată țara și dorește să atragă atenția Guvernului și, în special, primului ministru și ministrului industriei și resurselor, asupra situației grave create de proasta aprovizionare cu gaze, căldură și apă caldă în acest început de iarnă.

Dacă iarna trecută nu a oferit Cabinetului Năstase prilejul să-și arate măsura capacității organizatorice în acest domeniu, deoarece problemele fuseseră rezolvate din timp de fostul Guvern, prima iarnă cu adevărat "pesedistă", la propriu și la figurat, a demonstrat încă o dată că pentru programul guvernamental distanța de la vorbe la fapte a devenit o prăpastie. Domnul prim-ministru, neîntrecut în a-și construi profilul de viitor candidat la președinția României, imbatabil la capitolul manipulării și controlului mass-media în folosul domniei sale, se dovedește neputincios în fața primului val de frig care a lovit țara.

Din nefericire pentru Guvernul PSD, bătrânii și nou-născuții morți de frig țin acum prima pagină a ziarelor și nici măcar forța și echilibrul PSD nu pot împiedica acest lucru. Sloganul PSD-ului din campania electorală: "Împreună pentru România!" să însemne, oare, că și domnul prim-ministru și domnul ministru al industriei și resurselor suferă, și ei, de frig, alături de ceilalți cetățeni ai țării, în această iarnă?

Ultimul festin propagandistic al PSD, Conferința organizației municipale București, arăta niște membri PSD care se încălzeau scandând și aplaudând mai ceva ca la vechile congrese ale PCR. Probabil, în viitor, membrii PSD vor reuși să breveteze această nouă metodă de încălzire, prin aplaudarea mărețelor realizări ale conducătorilor iubiți și scandarea numelor acestora.

Totuși, este inadmisibil ca cetățenii să constate că facturile de gaze și căldură sunt din ce în ce mai mari, în timp ce temperatura din apartamentele lor scade. După ce au dublat prețul gazului metan în var㠖 și făcut vara, ca să nu se "prindă" cetățenii, prin actuala scădere a parametrilor gazului livrat prețul este, practic, dublat încă o dată. Scuzele și justificările nu țin de cald!

Dacă actuala criză de gaze naturale se întâmpla iarna trecută, în mod sigur, de vină ar fi fost Guvernul CDR. N-a fost să fie așa... Astăzi, trebuie găsit alt vinovat, oricare ar fi el, numai să fie salvată imaginea Guvernului Năstase. Și s-a găsit vinovatul: vremea, care este "schimbătoare" și care nu a anunțat din timp Guvernul că a venit iarna și că trebuie făcute din vreme anumite lucruri, care țin de prerogative directe ale Guvernului.

În aceste condiții, cerem primului ministru, ministrului industriei și resurselor să-i demită imediat pe toți cei responsabili de situația creată: directori din ministere, directori de regii ș.a., pentru că este inadmisibilă această situație! Și mai cerem să se treacă imediat la contractarea importurilor de gaze necesare și la rezolvarea aprovizionării cu gaze, agent termic și apă caldă a populației României. Iar ca aceste lucruri să fie facturate la valoarea lor reală, nu la valoarea corectată de lipsa de presiune și la celelalte, care, practic, au mărit de nu știu câte ori prețul acestor facilități, absolut normale în timpul iernii. Vă mulțumesc.

 
Doru Dumitru Palade - formularea unor constatări ale incompatibilităților PRM - PSD;

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Doru Palade. Și se pregătește ultimul vorbitor, domnul Văsălie Moiș.

 

Domnul Doru Dumitru Palade:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ideea unei astfel de declarații mi-au dat-o niște tineri analiști politici de la studiourile de televiziune din teritoriu, cu nimic mai prejos decât unii analiști politici, care, mă rog, se cred "analiști politici" pe studiourile centrale și de care ne-am plictisit, cu apariția lor pe posturi.

Problema în discuție este: dacă acum 1 an de zile (ni se pare așa de mult că a trecut de atunci, de la alegeri) ar fi guvernat un Guvern PDSR-PRM, ce s-ar fi întâmplat? Eu am dat răspuns clar și lipsit de orice ambiguitate: coaliția ar fi guvernat cel mult 3-4 luni, după care PRM ar fi părăsit Executivul.

De ce? Motivul principal îl constituie faptul că PRM nu poate guverna împotriva programului prezentat la alegeri electoratului, așa cum face acum PSDR-ul, devenit PSD.

Electoratul constată că: acordul cu FMI și Banca Mondială a fost negociat în condiții inacceptabile, cu consecințe grave, imediate (vezi derapajul prețurilor la energie și combustibil, greșeală făcută și de Guvernul Ciorbea, imediat după instalare); prețul la alimente de bază a avut o evoluție catastrofală pentru populație (creșteri, într-un an, de 85% la ouă, 62% la carne, 68% la zahăr, 66% la ulei, 40% la pâine), fără a se proceda la promisele reduceri de t.v.a. la alimentele de bază; concedieri masive de personal, chiar în zonele calamitate economic (vezi Valea Jiului), cu noi închideri de mine, ceea ce nici nu se pomenea în campania electorală; continuarea exportului de materie primă (bușteni, fier vechi); creșterea aberantă și scăpată de sub control a importurilor (numai pe primele 10 luni ale anului 2001 s-a calculat un deficit bugetar de 3,1 miliarde de dolari); colaps în sistemul educație-sănătate-cercetare științifică; sprijin insuficient acordat Programului pentru agricultură, din care nu s-au realizat majoritatea obiectivelor principale; lupta pentru eradicarea corupției, mafiei, aducerii în justiție a marilor fraude semnalate de întreaga presă a căpătat o tentă moderată, palidă, ceea ce face ca electoratul să creadă că vechea mafie a bătut palma cu noua mafie, mai bine pregătită; corupția în justiție și poliție, lăsată de vechea guvernare, nu mai miră pe nimeni, poate doar pe delegații Uniunii Europene care ne vizitează țara; clientelismul politic, manifestat timid de PDSR înainte de 1996 a revenit la cote superioare, demne de un partid care se dorește european; nu s-a acționat pentru restabilirea autorității statului în județele Harghita și Covasna. Iată numai unele din motivele pentru care PRM nu ar fi putut coabita într-un Guvern PDSR, cu atât mai mult, devenit ulterior PSD-UDMR.

Chiar dacă principalele cotidiene și studiouri de televiziune au fost închiriate de actuala putere, electoratul român nu poate fi prostit, minciuna și înșelăciunea se văd limpede! Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Vasile Moiș - declarație politică intitulată: Pactul Molotov - Ribbentrop este mai actual ca oricând.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Văsălie Moiș.

 

Domnul Văsălie Moiș:

Bănuiesc că pe ziua de astăzi, domnule președinte...

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mă refeream la cei înscriși la declarații politice.

 
 

Domnul Văsălie Moiș:

Cu permisiunea dumneavoastră, o să prezint numai în sinteză materialul, ca să nu plictisesc auditoriul și pentru a nu "mânca" timpul. Am să-l dau la secretariatul de ședință, pentru a fi reprodus în întregime.

Declarația politică se intitulează: "Pactul Molotov-Ribbentrop este mai actual ca oricând".

(Textul integral al declarației, depus la secretariatul de ședință)

"Președintele Ion Iliescu a declarat că Pactul Molotov-Ribbentrop nu mai are nici o valoare și nici o influență, fiind "eliminat" în momentul începerii celui de al II-lea război mondial "și nu mai constituie o bază juridică a noilor frontiere". De asemenea, a precizat președintele: "Pentru noi, a fost Tratatul de la Paris, în 1947, care a consemnat aceste noi frontiere și, indiferent de ce simțim pe plan afectiv sau cum le vor aborda istoricii, este o realitate juridică pe care, dacă n-o recunoaștem, ne excludem din comuntatea internațională"

Această viziune asupra Pactului Molotov-Ribbentrop nu se bazează pe adevărul istoric, pe principiile dreptului internațional și, cu atât mai puțin, pe interesele României. În realitate, Pactul Molotov-Ribbentrop, mai exact Pactul Stalin-Hitler, este mai actual ca oricând și, de aceea, vom rememora câteva repere.

Cu ocazia semnării Tratatului de neagresiune dintre Reichul german și URSS, plenipotențiarii semnatari din partea celor două părți au discutat, în cadrul unor convorbiri strict confidențiale, problema delimitării sferelor respective de influență în Europa răsăriteană. Aceste convorbiri au dus la următorul rezultat:

"PROTOCOLUL ADIȚIONAL SECRET SOVIETICO-GERMAN – 23 august 1939. "Cu ocazia semnării Tratatului de neagresiune dintre Reichul german și Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, plenipotențiarii semnatari din partea celor două părți au discutat în cadrul unor convorbiri strict confidențiale problema delimitării sferelor respective de influență în Europa răsăriteană. Aceste convorbiri au dus la următorul rezultat:

1. În cazul unei transformări teritoriale și politice în teritoriile aparținând statelor baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), frontiera nordică a Lituaniei va reprezenta frontiera sferelor de interese, atât ale Germaniei, cât și ale URSS-ului. În acest sens, dreptul Lituaniei asupra teritoriului Vilna este recunoscut de ambele părți.

2. În cazul unei schimbări teritoriale și politice a teritoriilor aparținând statului polonez, sferele de interese, atât ale Germaniei, cât și ale urss-ului, vor fi delimitate aproximativ de linia râurilor Narev, Vistula și San. Problema dacă interesele ambelor părți consideră că menținerea unui stat polonez este de dorit și modul în care frontierele acestui stat vor fi delimitate poate fi rezolvată în mod definitiv numai în cursul desfășurării evenimentelor politice ulterioare. În ambele cazuri, cele două guverne vor rezolva această problemă pe calea unei înțelegeri prietenești.

3. Cu privire la Europa Sud-Estică, partea sovietică accentuează interesul pe care-l manifestă față de Basarabia. Partea germană își declară dezinteresul politic total față de aceste teritorii.

4. Acest protocol va fi considerat de ambele părți ca strict secret.

Moscova, 23 august 1939. Pentru Guvernul Reichului german: I.V. Ribbentrop. Cu puteri depline din partea Guvernului URSS: V. Molotov."

Așa cum se poate observa, important pentru destinul României este pct. 3 din Protocolul secret, prin care se dă mână liberă lui Stalin să opereze cu carandașul pe harta Europei de est. Bazându-se pe acest protocol, Guvernul URSS trimite Guvernului României:

"NOTĂ ULTIMATIVĂ SOVIETICĂ, 26 iunie 1940:

În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană (??!).

Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării Basarabiei cu forța, ceea ce Guvernul sovietic a declarat nu o singură dată și deschis în fața întregii lumi.

Acum, când slăbiciunea militară a URSS a rămas în domeniul trecutului, iar situația internațională care s-a creat cere rezovlare rapidă a chestiunilor moștenite din trecut, pentru a pune în fine bazele unei păci solide între țări, URSS consideră necesar și oportun ca-n interesul restabilirii adevărului să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.

Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic cu chestiunea transmiterii către URSS a acelei părți de Nord a Bucovinei a cărei populație este legată în marea sa majoritate cu Ucraina Sovietică prin comunitatea soartei istorice, cât și prin comunitatea de limbă și compozițiune națională.

Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părții de Nord a Bucovinei către URSS ar putea reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită URSS și populației Basarabiei prin dominațiunea de 22 de ani a României în Basarabia.

Guvernul URSS propune Guvernului Regal al României:

1. Să înapoieze cu orice preț Uniunii Sovietice Basarabia.

2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de Nord a Bucovinei cu frontierele potrivit cu harta alăturată (care a fost trimisă a posteriori, n.n.).

Guvernul sovietic își exprimă speranța că Guvernul român va primi propunerile URSS și că acesta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale pașnică conflictul prelungit dintre URSS și România.

Guvernul sovietic așteaptă răspunsul Guvernului Regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent."

Așadar, în această notă se abordează problema frontierei dintre România și URSS, potrivit pct. 2, pe baza unei hărți care a fost transmisă ulterior.

"RĂSPUNSUL Guvernului ROMÂN, 27 iunie 1940:

Guvernul URSS a adresat Guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, seara, de către Excelența Sa domnul Molotov, Președintele Comisarilor Poporului ai Uniunii Sovietice și Comisar al Poporului pentru Afacerile Străine, Excelenței Sale domnul Davidescu, Ministrul României la Moscova.

Fiind însuflețit de aceeași dorință ca și Guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînțelegere între URSS și România, Guvernul Regal declară că este gata să procedeze imediat, și în sprijinul cel mai larg la discuțiunea amicală și de comun acord a tuturor propunerilor emanând de la Guvernul sovietic.

În consecință, Guvernul român cere Guvernului sovietic să binevoiască a indica locul și data ce dorește să fixeze în acest scop. De îndată ce va fi primit un răspuns din partea Guvernului sovietic, Guvernul român își va desemna delegații și nădăjduiește că conversațiile cu reprezentanții Guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relațiuni trainice de bună înțelegere și prietenie între URSS și România."

Este evident faptul că Guvernul României nu a răspuns punctual la propunerile sovietice, încercând să câștige timp. Din această cauză, Guvernul sovietic trimite Guvernului României o "NOTĂ ULTIMATIVĂ din noaptea de 27/28 iunie 1940:

Guvernul URSS consideră răspunsul Guvernului Regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primește propunerea Guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia și partea de Nord a Bucovinei. Însă cum Ministrul României la Moscova, domnul Davidescu, a explicat că răspunsul menționat al Guvernului Regal al României înseamnă accedarea la propunerea Guvernului sovietic, Guvernul sovietic, primind această explicație a domnului Davidescu, propune:

1. În decurs de 4 zile, începând de la ora 14,00, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești.

2. Trupele sovietice în același timp să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de Nord a Bucovinei.

3. În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinău, Cetatea Albă.

4. Guvernul Regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, a parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.

5. Să numească o comisie alcătuită din reprezentanți ai Guvernelor român și al URSS, câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române și instituțiilor din Basarabia și partea de Nord a Bucovinei.

Guvernul sovietic insistă ca Guvernul Regal al României să răspundă la propunerea sus-menționată nu mai târziu de 28 iunie, ora 12,00 ziua (ora Moscovei)."

În această notă nu se mai discută de frontierele dintre cele două țări, ci numai despre evacuarea teritoriilor Basarabiei și Bucovinei de către armata romînă.

Prins într-un clește și abandonat de aliații tradiționali, Guvernul României ia una din cele mai discutabile decizii, care va avea consecințe nefaste pentru milioane de români și va pecetlui soarta țării pentru următoarea jumătate de secol.

"RĂSPUNSUL Guvernului ROMÂN, 28 iunie 1940

Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forță și deschiderea ostilităților în această parte a Europei, se vede silit să primească condițiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic.

Guvernul român ar dori totuși ca termenele de la pct. 1 și 2 să fie prelungite deoarece evacuarea teritoriilor ar fi foarte greu de adus la îndeplinire în 4 zile din pricina ploilor și inundațiilor care au stricat căile de comunicație.

Comisiunea mixtă, instituită la pct. 5, ar putea discuta și rezolva această chestiune. Numele reprezentanților români în această comisiune vor fi comunicate în cursul zilei."

Trebuie evidențiat că în acest răspuns Guvernul României nu recunoaște nici o frontieră, el se referă în exclusivitate la faptul că "se vede silit să primească condițiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic".

Rezumând notele utlimative sovietice, rezultă că problema frontierei româno-sovietice a fost enunțată în nota din 26 iunie 1940, ea n-a fost negociată și Guvernul României nu s-a pronunțat cu privire la această chestiune.

La data de 12 septembrie 1944, Guvernul român semnează Convenția de armistițiu cu Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii, care, la pct. 4, prevede: "Se restabilește frontiera de stat între URSS și România, stabilită prin Acordul sovietico-român din 28 iunie 1940."

Tratatul de pace încheiat la Paris la data de 10 februarie 1947 între România și URSS, Anglia, SUA, Australia, Bielorusia, Canada, Cehoslovacia, India, Noua Zeelandă, Ucraina și Uniunea Sud-Africană stipulează la art. 1: "Frontierele României, indicate pe harta anexată tratatului de față (anexa 1) vor fi cele care erau în ființă la 1 ianuarie 1941, cu excepția frontierei româno-ungare, care este definită la art. 2 al tratatului de față".

Iată, prin urmare, că frontierele actuale ale României sunt stabilite, totalmente, prin Pactul Molotov-Ribbentrop, mai exact, printr-o notă ultimativă trimisă de către Guvernul URSS la dat de 26 iunie 1940, la care Guvernul României n-a dat niciodată nici un răspuns.

Din nefericire, prin Legea nr. 129/14 iulie 1997, Parlamentul României a ratificat "Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina, semnat la Constanța, la 2 iunie 1997", prin care se pecetluiește soarta Bucovinei de Nord, Ținutului Herța, a județelor din Basarabia de Sud și a Insulei Șerpilor. În loc să profite de dezintegrarea fostei URSS, de proclamarea independenței Republicii Moldova și să corecteze cedările teritoriale consemnate în Tratatul de pace de la Paris din 10 februarie 1947, Guvernul de la București s-a comportat în mod iresponsabil, semnând un tratat al rușinii, pentru care nu are nici o scuză, decât propria incompetență. Clauzele Tratatului de la Paris au fost copiate în mod incoștient, fără nici o rezervă, renunțându-se la teritoriile românești încorporate fostei urss, dar aflate acum în componența Ucrainei. Scuza că teritoriile românești se află sub jurisdicția Ucrainei, dar au fost smulse din trupul țării de către URSS, nu rezistă, deoarece Tratatul de la Paris, care a legalizat raptul bolșevic, așa cum am arătat, a fost semnat și de către Ucraina.

Tributari unui limbaj de lemn, devenit proverbial, negociatorii Tratatului cu Ucraina s-au mulțumit să consemneze în preambul: "...condamnând actele injuste ale regimurilor totalitare și de dictatură militară, care în trecut au afectat în mod negativ relațiile dintre poporul român și poporul ucrainean și convinse că lichidarea moștenirii dureroase a trecutului se poate face doar prin dezvoltarea relațiilor prietenești și de coopeare dintre cele două popoare, care năzuiesc spre edificarea unei Europe unite...". Slabă consolare pentru milioanele de români deznaționalizați, dezmoșteniți, deportați și slavizați!

Arogantă și ignorantă în același timp, Puterea de la București n-a ținut cont de "Declarația Parlamentului României privind Pactul Ribbentrop-Molotov și consecințele acestuia pentru țara noastră", adoptată la data de 24 iunie 1991, cu unanimitate de voturi, în care se preciza: "În numele Poporului Român, Parlamentul României condamnă acest pact ca fiind ab initio nul și neavenit. Tot astfel trebuie să fie considerată și consecința directă a acestor înțelegeri secrete dintre Stalin și Hitler – Notele ultimative ale Guvernului sovietic din 26 și 27 iunie, urmate de ocuparea cu forța la 28 iunie 1940 a Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herței, împotriva voinței populației din aceste străvechi teritorii românești, acțiune care a reprezentat o încălcare brutală a suveranității, independenței și integrității teritoriale a României".

De altfel, la 24 decembrie 1989, Congresul Deputaților Poporului din URSS a condamnat "semnarea Protocolului adițional al Tratatului din 1939..., a altor înțelegeri secrete cu Germania" și a recunoscut că acestea sunt "din punct de vedere juridic, lipsite de temei și de valabilitate, din momentul semnării lor", venind "în contradicție cu suveranitatea și independența unor state terțe".

Și pentru ca actualii guvernanți să nu se considere infailibili, vrem să le dăm o mostră de profesionalism în materie de negocieri, Protocolul încheiat între Nicolae Titulescu și M. Litvinov, la 21 iulie 1936.

"PROTOCOLUL ÎNCHEIAT ÎNTRE N. TITULESCU ȘI M. LITVINOV la 21 iulie 1936:

1. Asistență mutuală în cadrul Societății Națiunilor (ca, de exemplu, în tratatul cehoslovac sau francez), care să nu vizeze în mod special un stat, ci, în general, orice agresor european.

2. Intrarea în acțiune a fiecăreia din cele două țări se va face numai când Franța va fi intrat în acțiune.

3. Guvernul URSS recunoaște că, în virtutea diferitelor sale obligații de asistență, trupele sovietice nu vor putea trece niciodată Nistrul fără o cerere formală în acest sens din partea Guvernului Regal al României, la fel cum Guvernul Regal al României recunoaște că trupele române nu vor putea trece niciodată Nistrul în URSS fără o cerere formală a Guvernului URSS.

4. La cererea Guvernului Regal al României, trupele sovietice trebuie să se retragă imediat de pe teritoriul român la Est de Nistru, după cum, la cererea Guvernului URSS, trupele trebuie să se retragă imediat de pe teritoriul URSS la Vest de Nistru. 26 iulie 1936."

Această declarație politică se dorește a fi un semnal de alarmă, nicidecum o lecție de modestie și de bun simț, care, poate, ar fi necesară, în actualele condiții.)

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
 

Vă mulțumesc și dumneavoastră pentru atenție și răbdare și vă urez o zi bună în continuare!

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 4 octombrie 2022, 4:25
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro