Plen
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of November 24, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
20-09-2022
19-09-2022
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 24-11-1999 Printable version

Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of November 24, 1999

Aprobarea ordinii de zi.

Ședința a început la ora 15,35.

Lucrările au fost conduse de domnul Petre Roman, președintele Senatului, asistat de domnii Miron Tudor Mitrea, secretar al Camerei Deputaților, și Ioan Mircea Popa, secretar al Senatului. Din prezidiu a făcut parte domnul Ion Diaconescu, președintele Camerei Deputaților.

 

Domnul Petre Roman:

Stimați colegi și stimate colege,

Vă rog să vă ocupați locurile dumneavoastră în aulă, ca să putem începe ședința comună!

Din totalul parlamentarilor, 486, și-au înregistrat prezența 327, fiind absenți 159.

Am să aștept până când veți binevoi să vă ocupați locurile în sală! Tocmai colegii mei de la PD...

Încă o dată, colegii care se mai află în picioare, îi rog să-și ocupe un loc în sală! Vă mulțumesc.

Birourile Permanente ale celor două Camere, care și-au ținut ultima ședință acum câteva minute, vă propun următoarea ordine de zi:

1. Carta Albă a Guvernului - Armata României 2010.

2. Raportul Comisiei Parlamentului României pentru integrare europeană pe perioada 1997-1999.

3. Propunere în legătură cu sărbătorirea Zilei Naționale a României.

Dacă în legătură cu această ordine de zi sunt intervenții. Dacă nu, vă rog să vă exprimați prin vot.

Cine este pentru? Cu o foarte largă majoritate, ordinea de zi a fost adoptată.

 
Dezbateri asupra Cartei Albe a Guvernului - Armata României 2010: Reformă și integrare Euro-Atlantică.

În legătură cu Carta Albă a Guvernului privind Armata României 2010, există raportul comun al celor două comisii, care va fi prezentat. Mai înainte de aceasta, aș dori să fac precizarea că, la propunerea Biroului Permanent, un proiect de Hotărâre privind aprobarea Cartei Albă a Guvernului privind Armata României 2010, care să fie pus de acord în temei juridic și regulamentar, se elaborează în acest moment și va fi distribuit în cursul dezbaterilor.

În legătură cu raportul comun, domnul deputat Nică. Poftiți, pentru prezentarea raportului comun!

O secundă, domnul deputat Gaspar. Vă rog!

 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Cred că, procedural, ar trebui să dați întâi cuvântul domnului ministru de stat, ministrul apărării naționale, și după aceea să se prezinte raportul comisiei.

 
 

Domnul Petre Roman:

Da, ca la orice lege: întâi, inițiatorul. Sigur, această procedură e comună. Să fim de acord cu această procedură a domnului Gaspar, o să-l rog pe domnul ministru să ia cuvântul.

Dar, mai înainte de aceasta, aș fi dorit să vă spun câteva cuvinte în legătură cu desfășurarea dezbaterii: se propune de către Birourile Permanente acordarea unui timp de 15 secunde de parlamentar. Vor vorbi, în consecință, grupurile parlamentare, în limita timpilor de care dispun; iar pentru grupurile parlamentare mai mici, vor exista a dispoziția lor maximum 5 minute, dar nu mai puțin de 5 minute. La fel, în ce privește parlamentarii independenți, în limita bugetului care rezultă din aceste 15 secunde, dumnealor se pot înțelege asupra vorbitorilor. Guvernul va avea la dispoziție 45 de minute, pe care și le gestionează cum dorește.

Acum, dau cuvântul domnului ministru al apărării naționale, domnul Victor Babiuc, pentru a prezenta acest document.

 
 

Domnul Victor Babiuc:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Stimați parlamentari,

Mai întâi, vreau să vă aduc aminte că potrivit Ordonanței nr. 52/1998, documentele care definesc concepția integrată de planificare a apărării naționale sunt: Strategia de securitate națională a României, Carta Albă a Guvernului, precum și strategiile, directivele, planurile și programele departamentale elaborate de ministerele și instituțiile cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale. Așa cum vă amintiți, în cursul acestui an, Președintele României a prezentat Parlamentului Strategia de securitate a României, iar astăzi, prin vocea mea, Guvernul prezintă Carta Albă.

Se poate spune, deci, că există astăzi un sistem integrat de planificare a apărării, care asigură o viziune de ansamblu asupra procesului de alocare a resurselor necesare apărării, o legătură intrinsecă între obiectivele politice de apărare, derivate din interesele naționale ale României și necesarul de resurse: volum, structură și mod de alocare, pentru îndeplinirea acestora. Acest sistem a fost consacrat în mod oficial prin Ordonanța nr. 52/1998, care prezintă lanțul instituțional și atribuțiile principalelor organisme angajate în asigurarea securității și apărării naționale.

Conform art. 4 al Ordonanței, documentul de bază al planificării multianuale a apărării la nivel național este Strategia de securitate națională, prezentată sub forma unei declarații a președintelui țării în Parlament. Conform art. 6, pentru realizarea principalelor direcții de acțiune pentru asigurarea securității naționale, Guvernul elaborează Carta Albă, document care stabilește obiectivele, misiunile și strategiile principalelor instituții angajate în realizarea securității naționale, precum și resursele unificate.

Carta Albă reprezintă rezultatul unui exercițiu complex, care se bazează pe comunicarea și consultarea reciprocă, continuă între structurile Ministerului Apărării Naționale și alte ministere și instituții cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale. Carta Albă are la bază obiectivele politicii de apărare prezentate în Strategia de securitate națională și stabilește, pe baza acestor obiective, misiunile destinate contracarării principalelor riscuri la adresa securității și resursele necesare îndeplinirii lor.

Primul capitol al Cartei Albe reprezintă "Politica de securitate" a României, bazate pe conceptele prevenirii, descurajării și rezolvării pe cale pașnică a crizelor și conflictelor, care ar putea afecta interesele și valorile statului român. Obiectivele strategice în domeniul apărării sunt: prevenirea, descurajarea și zădărnicirea unei eventuale agresiuni împotriva României; integrarea în structurile militare ale Alianței Nord-Altantice; sporirea contribuției la stabilitatea regională.

Relația armatei cu societatea reprezintă o altă componentă principală a politicii de apărare și, în consecință, organizarea relațiilor civili-militari este fundamentală pentru politica de securitate națională. Pentru îndeplinrea obiectivelor politicii de apărare, sunt necesare o serie de demersuri complexe, de la reforma sistemului militar până la demersurile politico-militare, în vederea integrării în Alianța Nord-Atlantică.

Al doilea capitol al Cartei Albe, "Domenii de acțiune ale politicii de apărare", prezintă principalele direcții ale reformei sistemului militar, respectiv: creșterea capacității de luptă a armatei, dezvoltarea resurselor umane, intensificarea profesionalizării, modernizarea învățământului militar, îmbunătățirea înzestrării armatei, asigurarea resurselor necesare apărării, restructurarea industriei de apărare, dezvoltarea relațiilor cu societatea civilă, amplificarea relațiilor militare cu relațiile altor state și organisme militare. Demersurile României pentru integrare în structurile euro-atlantice se concretizează în următoarele planuri de activitate: participarea la activitățile și exercițiile PfP prevăzute în Programul Individual de Partneriat; participarea la procesul de planificare și analiză al Parteneriatului pentru cel de al doilea ciclu: 1997-1999; elaborarea programului național de pregătire pentru aderare, conform prevederilor summittului de la Washington; participarea la Programul NATO pentru investiții în domeniul securității; extinderea prezenței militare românești la structurile militare ale Alianței Nord-Atlantice, precum și desfășurarea dialogului individual intensificat România-NATO. În cadrul cooperării militare internaționale, Parteneriatele strategice cu SUA, Franța și Italia, dezvoltate și în domeniul militar, relațiile cu Bulgaria, Ucraina și Moldova, precum și inițiativele de cooperare multilaterală regională și subregională relevă amplitudinea participării românești la consolidarea climatului de securitate internațională.

Pentru stabilirea principalelor direcții în realizarea reformei forțelor armate ale României, Carta Albă pornește de la prezentarea stării actuale a armatei într-un capitol aparte, de la structura și misiunile actuale și principalele organe de decizie, până la cele trei categorii de forțe, cu misiuni și înzestrare specifice, un subcapitol aparte fiind dedicat rezerviștilor.

Conducerea activităților destinate apărării naționale este de competența autorităților publice constituționale ale statului român.

Prin Ministerul Apărării Naționale funcționează, ca organe centrale: Structura pentru Politica de Apărare; Statul Major General; Structura pentru Înzestrarea Armatei; Secretariatul General al Ministerului Apărării Naționale; Inspectoratul General, precum și alte structuri, subordonate direct ministrului. Armata are în structura sa trei categorii de forțe armate: trupele de uscat, aviația și apărarea antiaeriană și marina militară, a căror structură organizatorică cuprinde: statele majore ale categoriilor de forțe, mari unități și unități luptătoare, unități și formațiuni de asigurare de luptă și logistice, unități de instrucție și instituții militare de învățământ. Sunt evidențiate misiunile specifice, structura organizatorică, înzestrarea actuală a celor trei categorii de forțe, precum și infrastructura strategică și cea militară specifică. De asemenea, Capitolul III face trecerea la capitolul dedicat reformei propriu-zise, prin prezentarea principalelor măsuri adoptate deja în acest domeniu, una dintre acestea fiind constituirea Forței de Reacție Rapidă.

Nucleul Cartei Albe este constituit de concepția de modernizare a Armatei României, care prezintă în detaliu etapele și scopurile restructurării forțelor armate, conform Concepției privind restructurarea și modernizarea Forțelor Armate ale României, 2005-2010, adoptată de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Având în vedere capacitatea de apărare ce trebuie realizată, restricțiile bugetare actuale și necesitatea profesionalizării armatei, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a aprobat ca structura de forțe să fie realizată în limita a 140 de mii de oameni, respectiv: 112 mii de militari și 28 de mii de civili. Într-o primă etapă, în afara restructurării și operaționalizării structurii de forțe, se va continua derularea unora dintre programele de înzestrare majore, fără a fi angajate noi programe.

Este evident că nevoile de apărare națională presupun costuri mult mai ridicate, în situația în care România nu are garanții de securitate ferme, inclusiv apartenență la o alianță militară, față de situația în care România ar avea suficiente garanții de securitate, în special, apartenență la o alianță militară. Concluzia este că, numai în această din urmă situație, România ar putea, teoretic, să-și diminueze costurile de apărare, reducând dimensiunea structurii de forțe.

Pentru articularea planului s-a decis, după dezbateri aprofundate în cadrul Statului Major General și la nivelul ministerului, în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Țării și în Comisiile pentru apărare ale Parlamentului, să se adopte o variantă de structură bazată pe linie de finanțare realistă, rezonabilă și adecvată, în concordanță cu evoluțiile probabile ale mediului economic și social românesc în următorul deceniu. Se apreciază că linia de buget pentru apărare, prognozată la nivelul minim de 710 de milioane de dolari în anul 2000, crescător la minimum 1190 de milioane de dolari în anul 2007, reprezintă, la această dată, nu numai singura opțiune posibilă, dar și un element de stabilitate realist, care conferă soliditate planului-cadru de acțiune. Foarte important este faptul că la aceste sume trebuie adăugate 75 de milioane de dolari anual pentru activități în domeniul protecției civile, a instanțelor judecătorești, sănătate, cultură, precum și pentru datoriile externe deja contractate pentru cheltuieli de înzestrare: 220 de milioane de dolari la nivelul anului 2000, în scădere progresivă până la 51 de milioane în anul 2003.

Planul cadru de modernizare este un program flexibil, pe baza căruia, în condițiile unei redresări bugetare, se vor putea relua unele programe de înzestrare sau se va putea accelera restructurarea forțelor armate. Armata României va fi structurată în continuare pe cele trei categorii de forțe, dar, din punct de vedere operațional, forțele armate ale României vor fi grupate în: Forțele de supraveghere și avertizare timpurie, Forțele de reacție în situații de criză, Forțele principale și Forțele de rezervă.

Forțele de supraveghere și avertizare timpurie se constituie din structuri specializate, destinate identificării indicilor de declanșare a conflictelor și crizelor militare în spațiul de interes strategic.

Forțele de acțiune în situații de criză asigură executarea primei riposte în caz de conflict armat și participă la îndeplinirea obiectivelor strategiei militare a României stabilite pentru starea de pace. Ele vor fi dislocate astfel încât să asigure oepraționalizarea tuturor zonelor de operații. Din cadrul Forțelor de acțiune în situații de criză fac parte: Forțele de angajare zonală imediată; Forța de Reacție Rapidă; Comandamentele, marile unități și unitățile nominalizate în Programul Individual de Parteneriat România-NATO.

Baza forțelor armate este asigurată de Forțele principale, alcătuite din marile unități și unități existente la pace. Încadrate cu efective reduse, Forțele de rezervă completează Forțele de surpaveghere și avertizare timpurie, Forțele de acțiune în situații de criză și pe cele principale.

O structură de forță nu poate funcționa fără resurse adecvate volumului și misiunilor asumate. Managementul integrat al resurselor pentru apărare va consta în implementarea unui nou sistem de planificare, programare și bugetare, compatibil și interoperabil cu cele existente în statele membre NATO. Managementul resurselor umane se va baza pe o reformă de sistem integrată în sistemul global de management al organismului militar.

O componentă importantă pentru sistemul de resurse umane o constituie educația și instruirea militară. Acest sistem are în vedere realizarea unui mecanism eficient de luare a deciziilor și crearea unor structuri de forțe performante și cât mai puțin costisitoare, pe baza opțiunilor politice, cerințelor operaționale și constrângerilor financiare. Noul sistem de management al resurselor de apărare se bazează pe: integrarea proceselor de planificare, integrarea programelor și obiectivelor de planificare, adaptabilitate, dinamism, transparență, credibilitate.

Reforma a debutat, de asemenea, și prin restructurarea principalelor de domenii de interferență ale sistemului militar cu instituțiile fundamentale ale statului și societatea civilă. În acest sens, problematica reformei este abordată și în capitolul "Forțele armate în stat și societate", care prezintă modul de funcționare al instituției militar, statutul cadrelor militare, precum și măsurile specifice în caz de criză și război. Sunt detaliate, de asemenea, proiectele de implementare a unui sistem eficient de protecție socială a cadrelor militare disponibilizare și proiectarea unui sistem de reconversie pentru aceștia. Sunt prezentate sistemul justiției militare, sistemul asistenței medicale, activitatea de asistență religioasă, precum și problematica privind protecția mediului în domeniul militar. În cadrul relației cu societatea civilă, imaginea armatei în opinia publică, precum și relațiile sale cu mass-media, constituie elemente determinante ale definirii rolului său în stat și societate.

Conform Ordonanței nr. 52, toate instituțiile angajate în asigurarea securității și apărării naționale își stabilesc strategii proprii pentru îndeplinirea acestor atribuții. Carta Albă a Guvernului sintetizează într-un capitol aparte principalele măsuri și acțiuni întreprinse de aceste instituții publice în domeniile specifice de competență în care acestea acționează pentru asigurarea securității naționale. Dintre aceste instituții, menționăm: Ministerul de Externe, Ministerul de Interne, Ministerul Transporturilor, Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, Oficiul Central pentru Probleme Speciale, Agenția pentru Cercetare și Tehnologie, Serviciile de Informații, Agenția Națională de Control al Exporturilor Strategice și al Interzicerii Armelor Chimice, Agenția Națională pentru Comunicație și Informatică, Administrația Națională a Rezervelor de Stat, Ministerul Educației Fizice și Sportului, Ministerul Educației și Învățământului.

Stabilirea unor prognoze în evoluția bugetului constituie o sarcină dificilă, dar esențială pentru asigurarea necesarului de resurse pentru finalizarea reformei în domeniul apărării. Astfel, concepția Ministerului Finanțelor privind Sistemul de apărare a României se concentrează pe definirea liniilor directoare ale concepției de evoluție economică a României pe termen mediu și a consecințelor acestora asupra evoluției cheltuielilor bugetare ale Ministerului Apărării. Datorită importanței cu totul deosebite a acestei problematici, s-a ales soluția prezentării ei într-un capitol separat, ceea ce are avantajul că sugerează ansamblul evoluției economico-financiare și impactul ei asupra sectorului apărării.

Carta Albă a Guvernului, document de referință al puterii executive în domeniul politicii de apărare, sintetizează un program pe termen lung, bine articulat prin moderizarea forțelor armate. Pentru a răspunde pe deplin noilor riscuri și amenințări din estul și sud-estul Europei, regiuni caracterizate prin instabilitate politică și socială, reforma armatei va asigura constituirea unei capacități defensive credibile. Aceasta se va realiza prin reforma structurală a Forțelor Armate, în plan intern, și prin accelearea procesului de aderare la structurile europene și Euro-Atlantice în plan exern.

Realizarea acestui document, ca fundament al reformei în domeniul apărării, reprezintă în sinte o premieră, atât în domeniul guvernamental, cât și, implicit, în cadrul sistemului militar românesc. Supunerea documentului votului parlamentar va asigura nu doar legitimarea politică și transparența transformărilor complexe din interitorul sistemului militar, ci și o garanție a continuării reformei în domeniu și a programelor de modernizare începute. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Mulțumim domnului ministru pentru această prezentare.

Am să îl rog acum pe domnul deputat Nică să prezinte raportul comun al celor două comisii. Vă rog!

 
 

Domnul Mihail Nică:

Raport comun privind Carta Albă a Guvernului- Armata României 2010: Reformă și Integrare Euro-Atlantică.

Comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale Camerei Deputaților și Senatului au fost sesizate de Birourile permanente cu adresele nr. XXV/DST/24.09.1999 și, respectiv, nr. 960/27.10.1999 pentru a analiza documentul înaintat de către Guvern referitor la Carta Albă a Guvernului- Armata României 2010: Reformă și Integrare Euro-Atlantică.

Analizând documentul prezentat de către Guvern, comisiile apreciază că cele 7 capitole ale sale cuprind: elementele de bază ale politicii de securitate și apărare ale României; domeniile de acțiune ale politicii de apărare; starea actuală a armatei, inclusiv structurile oganizatorice, stabilite corespunzător cerințelor art. 117 pct. 2 din Constituția României; concepția de modernizare a Armatei României în perspectiva anului 2010; forțele armate în stat și societate; contribuția ministerelor, instituțiilor guvernamentale și a celorlalte instituții la efortul militar, precum și concepția Ministerului Finanțelor privind sistemul de apărare al României.

Întrunite în ședință comună, în ziua de 23 noiembrie 1999, Comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale Camerei Deputaților și Senatului au hotărât, cu 16 voturi pentru și 6 abțineri, să supună spre aprobare Parlamentului Carta Albă a Guvernului - Armata României 2010: Reformă și Integrare Euro-Atlantică, în conformitate cu prevederile art. 74 pct. 2 din Constituția României. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Mulțumesc.

Stimați colegi,

Putem începe dezbaterile. S-au înscris la cuvânt, din partea grupurilor parlamentare, așa cum am stabilit, un număr de colegi.

Din partea PDSR, domnul deputat Virgil Popa. Vă rog, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Virgil Popa:

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnul ministru,

Stimați colegi,

Stimați invitați,

În numele grupurilor parlamentare ale PDSR din Cameră și Senat, aș vrea să precizez de la bun început că apreciem faptul că Guvernul a reușit să elaboreze această Cartă Albă a Guvernului: Armata în anul 2000, direcții de dezvoltare și strategie. Este un document care era necesar, mai ales prin faptul că el prefigurează o anumită politică pentru următorii 10 ani.

Din punctul nostru de vedere, acest document era necesar și el satisface, în linii mari, inclusiv așteptările noastre, pentru că obiectivele strategice pe care el le cuprinde sunt și obiectivele noastre strategice. Din acest punct de vedere, noi suntem, ca să spun așa, satisfăcuți, pentru că există șansa ca în următorii 10 ani să existe o continuitate și o coerență a politicii în domeniul apărării. De fapt, putem să extindem în domeniul siguranței naționale. În același timp, acest document reliefează foarte clar un obiectiv strategic, care este și obiectivul nostru strategic pentru viitor, și anume integrarea noastră în structurile Euro-Atlantice.

Cu toate aceste lucruri, pornind de la o analiză pe care noi am reușit să o facem într-o zi și jumătate (și, aici, aș vrea să aduc o critică coerenței și modului în care se discută asemenea documente de o deosebită importanță, și anume că un asemenea document ar fi trebuit să aibă, pentru fiecare parlamentar, un timp mai lung pentru analiză; este un document important, el, în mod cert, trebuie studiat, trebuie citit în corelație cu alte documente, cu alte acte normative care au apărut în acest domeniu și eu cred că o zi, o zi și jumătate nu este un timp suficient pentru o analiză profundă), totuși, noi am considerat apariția acestui document că este un fapt pozitiv, am încercat, în cadrul plenului celor două Comisii de apărare, să introducem în raport câteva observații. Aceste observații, am fi vrut să le introducem ca niște precizări pe care un grup de parlamentari de la PDSR, la care s-au adăugat și alți parlamentari, le fac, ca prime observații, la acest document.

Consder că s-a procedat greșit în cadrul comisiilor și forma inițială a raportului, care cuprindea și aceste precizări, și aceste observații, a fost supusă la vot, în sensul de a menține sau a nu se menține aceste observații. Eu cred că nu este la latitudinea celor care nu au avut nici o observație să voteze dacă sunt de acord sau nu cu observațiile noastre. Ele erau net precizate, erau observațiile noastre, multe dintre ele pertinente (în discuții particulare, ele au fost recunoscute) și cred că s-a făcut o greșeală de procedură.

Nu insistăm foarte mult asupra acestui lucru, dar noi am făcut o observație ca o invitație a ceea ce domnul Babiuc, ministrul apărării, o făcea în expunerea de motive. Dumealui spunea aici că: "Elaborarea acestui document reflectă un proces continuu de dezbatere și rafinare a soluțiilor, proiectul necesitând o actualizare permanentă și fiind susceptibil de îmbunătățiri succesive."

Domnule ministru, este perfect ceea ce ați spus dumneavoastră aici, acesta este adevărul, noi am venit în sprijinul acestei cereri a dumneavoastră și am încercat să facem primele observații. Faptul că ele nu au fost cuprinse în raport ne-a lăsat un gust amar, dar, încă o dată, noi apreciem apariția acestui document și îl vom vota.

V-aș ruga să-mi permiteți, pentru că aceste observații nu au fost prinse în raportul comun al comisiilor, să le prezint, pe scurt.

În primul rând, noi am fost nemulțumiți și dezamăgiți de faptul că, în momentul în care Președintelui României, domnul Emil Constantinescu, a prezentat în Parlament Strategia de siguranță națională, s-a promis tuturor grupurilor parlamentare că va avea loc o discuție, o analiză pe acest document, până și cu ocazia apariției Cartei Albe a Guvernului - Armata în 2010. Acest lucru nu s-a întâmplat până acum!

Era prima observație, ea reflecta un adevăr și nu era nici o problemă ca să fie prinsă în acest document.

O a doua observație este o observație zic eu de fond și care reflectă încă odată, dacă mai era nevoie, o incoerență și o lipsă de corelație, să spun așa, între activitatea Guvernului și a Parlamentului, și chiar referitor la actele normative și propunerile legislative pe care le prezintă Guvernul.

Această carte albă a Guvernului presupunea și se bazează în mod deosebit pe Ordonanța Guvernului nr.52 din 1998.

Vreau să vă spun că această ordonanță, și știți și dumneavoastră, nu a fost discutată în cadrul Parlamentului, deci ea n-a devenit lege. Mie mi se pare absolut anormal ca această cartă albă a Guvernului, care se bazează în mod deosebit pe această lege care stabilește o serie întreagă de lucruri în ceea ce privește viața armatei – restructurarea armatei, resurse, reorganizări de direcții și așa mai departe – această lege să nu fie discutată, iar noi să discutăm astăzi și să aprobăm Carta albă a Guvernului, care se bazează pe această lege.

Ce se întâmplă dacă această ordonanță, în momentul în care va fi discutată și va deveni lege, va suferi unele modificări importante în cadrul Guvernului? Atunci, ar trebui să o luăm de la capăt cu Carta albă a Guvernului. Deci, este un lucru regretabil, considerăm noi, și care n-ar trebui să se mai întâmple.

În al treilea rând, acest document se adresează și are ca obiect nu numai armata în sine și apărarea națională, ci și siguranța națională.

Noi considerăm că documentul își centrează atenția cu precădere asupra dimensiunii militare, deci el ar trebui să insiste mai mult pe acea dimensiune generală de securitate națională.

Și, în al patrulea rând, o a patra observație: considerăm că acest document răspunde inegal cerințelor prevăzute în Ordonanța Guvernului nr.52/1998, unele din instituțiile menționate fiind prezentate descriptiv, fără perspectiva necesară stabilirii obiectivelor și strategiilor prin care acestea să contribuie la siguranța națională.

Este absolut imposibil a intra pe fondul problemei și a discuta absolut tot ceea ce cuprinde acest document, dar aș vrea să insist asupra unui singur lucru: este evident că această strategie până în 2010 de apărare și siguranță națională conține o serie întreagă de obiective, o serie întreagă de direcții, de măsuri și, evident, resursele necesare pentru ca acestea să fie aduse la îndeplinire.

Din experiența ultimilor ani, o serie întreagă de proiecte, de programe au eșuat tocmai din cauză că n-a existat o corelare între resursele financiare din anul respectiv și prognoza resurselor pentru următorii ani, și am ajuns în situația în care, pentru 1997, domnul ministru susținea în cadrul comisiilor că vom avea pentru bugetul apărării 3% din produsul intern brut. Această sumă a scăzut permanent, iar situația armatei astăzi este cea pe care o cunoaștem cu toții.

În acest sens, eu cred că acest document trebuie să fie în cadrul Guvernului corelat cu o serie întreagă de politici economice, pentru că apărare și siguranță națională înseamnă armată, înseamnă o serie întreagă de instituții, dar înseamnă în mod deosebit resurse, pentru a putea să punem în aplicare asemenea planuri pe care le avem și care sunt bune.

Dacă vom continua în următorii ani să scădem economic, deci produsul intern brut să scadă, oricâte eforturi ar face Ministerul Apărării, Comisiile pentru apărare, domnul ministru Babiuc, prezent aici, nu va avea mai mulți bani, ci va avea mai puțini bani.

Oricât de bună ar fi această strategie, vom constata în timp că nu am putut să o aplicăm. De aceea, eu cred că o atenție deosebită trebuie să fie acordată de către Guvern asigurării de resurse pentru armată, și aici sunt două direcții: una – o politică bugetară care să aibă în vedere aceste obiective ale noastre: integrarea euro-atlantică și asigurarea condițiilor de apărare și siguranță națională, și o a doua măsură, o măsură mai general㠖 o politică de creștere economică care să creeze aceste resurse.

Acestea fiind spuse, și precizând încă o dată că, cu aceste observații, și cu altele noi, pe care le vom prezenta pe parcurs, Grupul parlamentar al PDSR își va da votul pentru acest document.

O singură nelămurire și o singură întrebare avem: noi am rămas cu niște răspunsuri neprimite de la prezentarea strategiei de siguranță națională. Cel puțin cei care au luat și au vrut să ia în serios acest document și au vrut să analizeze și să vadă ce se întâmplă cu el, am rămas nelămuriți atunci în ce mod a fost prezentat el Parlamentului – dacă el putea să fie sau nu amendat, dacă este o lege, dacă se mai poate interveni asupra lui.

Noi vom vota acest document acum, așa cum este, deci nu s-au admis nici măcar niște observații în raportul comisiilor.

Problema este următoarea: cum vom proceda noi cu acest document, din moment ce el are un statut incert atunci când se prezintă Parlamentului, și vis-a-vis de invitația pe care domnul ministru ne-a făcut-o, de a aduce permanent îmbunătățiri, de a-l modifica și de a-l adapta la strategia noastră?

Deci, noi vom aproba acest document astăzi, dar el ce devine? Devine lege? Nu devine lege, deși îl aprobăm în modul în care discutăm o lege organică. Cred că aici s-ar mai putea da niște răspunsuri, și ar fi bine să fim lămuriți asupra acestor probleme.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Petre Roman:

Da. Mulțumim.

Domnul deputat Nică Mihail, din partea Grupurilor parlamentare ale PNȚCD.

 
 

Domnul Mihail Nică:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Carta albă a Guvernului - Armata 2010: Reformă și integrare Euro-Atlantică reprezintă o premieră atât în domeniul guvernamental, cât și în cadrul sistemului militar românesc.

Este documentul de referință al Puterii executive, care se bazează pe comunicare și consultare reciprocă între structurile Ministerului Apărării Naționale și alte ministere și instituții publice cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.

Carta albă a Guvernului sintetizează o viziune care are un orizont de evaluare pe termen mediu și o perspectivă pe termen lung de încă 4 – 8 ani, cu un program bine articulat pe procesul de modernizare a forțelor armate.

În primul capitol al acestui document, "Politica de securitate. Politica de apărare", se sintetizează direcțiile generale de realizare a securității naționale și obiectivele politicii de apărare în noul context geostrategic regional și mondial, obiectivele destinate să răspundă factorilor de risc și tipurilor probabile de agresiune la adresa intereselor fundamentale ale statului român. Astfel, politica de securitate a României se bazează pe conceptele prevenirii, descurajării și rezolvării pe cale pașnică a crizelor și conflictelor care ar putea afecta interesele și valorile statului român.

Politica de apărare a României constituie o componentă a politicii de securitate națională.

Obiectivele strategice în domeniul apărării, conform cartei, sunt: prevenirea, descurajarea și zădărnicirea unei eventuale agresiuni împotriva României, integrarea în structurile militare ale Alianței Nord-Atlantice, sporirea contribuției la stabilitatea regională.

Trebuie menționat că statul român nu consideră nici un alt stat existent ca potențial inamic.

Capitolul 2 - "Domenii de acțiune ale politicii de apărare" - prezintă principalele direcții ale reformei sistemului militar, respectiv: creșterea capacității de luptă a armatei, dezvoltarea resurselor umane și intensificarea profesionalizării, modernizarea învățământului militar, îmbunătățirea înzestrării armatei, asigurarea resurselor necesare apărării, restructurarea industriei de apărare, dezvoltarea relației cu societatea civilă și, nu în ultimul rând, amplificarea relațiilor militare cu armatele altor state și organisme internaționale.

Capitolul 3 - "Starea actuală a armatei" - este o radiografie a Ministerului Apărării Naționale și a armatei române.

Tot în acest capitol se prezintă infrastructura, împărțită în infrastructura strategică și infrastructura militară specifică, precum și proiectele în curs de desfășurare, vizând modernizarea infrastructurii militare.

Capitolul 4 - "Concepția de modernizare a Armatei României în perspectiva anului 2010" - constituie de fapt nucleul Cartei albe, prezentând în detaliu etapele și scopurile restructurării forțelor armate.

Acest capitol v-a fost prezentat pe larg în cuvântul domnului ministru Babiuc.

Capitolul 5, "Forțele armate în stat și societate", prezintă domeniile de întrepătrundere a sistemului militar cu instituțiile fundamentale ale statului și societatea civilă.

Cadrul legislativ prezintă legislația în vigoare care reglementează apărarea națională, modul de funcționare al instituțiilor militare, statutul cadrelor militare, precum și măsurile specifice în caz de criză ori război.

Un subcapitol cuprinde proiectele de implementare a unui sistem eficient de protecție socială a cadrelor militare disponibilizate, precum și proiectarea unui sistem de reconversie pentru acestea.

În Capitolul 6 - "Contribuția ministerelor, instituțiilor guvernamentale și a celorlalte instituții la efortul militar" - sunt inserate măsurile și acțiunile întreprinse de instituțiile publice cu atribuții în domeniul apărării, siguranței sau ordinii publice, în domeniile specifice de competență în care acestea acționează pentru asigurarea securității naționale.

Au fost, astfel, integrate în Carta albă materiale ce conțin: acțiunile diplomatice ale Ministerului de Externe în politica de securitate a României, realizări și perspective privind domeniile de activitate ale Ministerului de Interne, contribuția Ministerului Transportului la sistemul de apărare a țării, contribuții ale Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului la funcționarea sistemului de apărare în prezent și în perspectivă, contribuția Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului la sistemul de apărare al României, contribuția Oficiului Central pentru Probleme Speciale, contribuția cercetării și tehnologiei la sistemul de apărare al țării, contribuția serviciilor de informație la sistemul de apărare al României, contribuția Agenției Naționale de Control a Exporturilor Strategice și a Interzicerii Armelor Chimice, contribuția Agenției Naționale pentru Comunicații și Informatică, contribuția Administrației Naționale a Rezervelor de Stat.

În ultimul capitol- "Concepția Ministerului Finanțelor privind sistemul de apărare al României" - se definesc liniile directoare ale evoluției economice a României pe termen mediu și respectiv evoluția cheltuielilor bugetare ale Ministerului Apărării Naționale.

În concluzie, supunerea acestui act al Executivului votului Parlamentului României va asigura nu doar legitimitatea politică și transparența transformărilor complexe din sistemul militar, ci și o garanție a continuării reformei în domeniu și a programelor de modernizare începute.

 
 

Domnul Petre Roman:

Mulțumesc.

Domnul senator Costel Gheorghiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

 
 

Domnul Costel Gheorghiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Înainte de a spune cele câteva cuvinte pe care mi le-am programat să le rostesc, aș vrea să aduc câteva comentarii față de obiecțiile pe care distinsul nostru coleg de la PDSR le-a adus, în legătură cu existența și cu destinul politic al Ordonanței Guvernului nr.52.

Precizările pe care doresc să le fac sunt următoarele: Ordonanța Guvernului nr.52 este în vigoare, ca atare, documentul pe care îl dezbatem astăzi este din toate punctele de vedere perfect legal; proiectul de adoptare al acestei Ordonanțe nr.52 a trecut deja prin Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a Camerei Deputaților, care este condusă de un alt distins deputat al PDSR-ului, și, de asemenea, a primit girul Camerei Deputaților, cu o largă majoritate de voturi.

Nu cred că din punct de vedere procedural dezbaterea de astăzi suferă.

Și acum mă voi referi la fondul propriu-zis al problemei.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Vă mărturisesc faptul că sunt cu adevărat onorat să am ocazia să iau cuvântul în fața dumneavoastră, în legătură cu și în sprijinul unui document care este, poate, unul dintre cele mai importante și bine făcute documente politice românești de la Constituția din 1991 încoace - mă refer la Carta Albă a Guvernului - Armata României 2010: Reformă și integrare Euro-Atlantică.

Permiteți-mi ca, în calitate de membru al Parlamentului și deci reprezentant, alături de dumneavoastră, al celor aproape 23 de milioane de consumatori al unui bun numit "securitate națională", să vă prezint câteva considerații asupra cadrului politic în care este prezentat și asupra problematicii la care se referă acest document.

În ceea ce privește cadrul politic, vreau să subliniez faptul că, la aproape 10 ani de la Revoluție, este pentru prima dată când Parlamentul are pe ordinea de zi o dezbatere privind problemele generale ale apărării naționale. Celelalte dezbateri anterioare au fost discuții generate de una sau alta dintre chestiunile punctuale legate de activități ale forțelor armate române în diferite momente sau în legătură cu activități specifice.

Prima dezbatere publică de acest tip, serios abordată, a fost legată de prezența și atitudinea militarilor români în timpul războiului din Golf când, în prezența și la cererea primului-ministru de atunci, domnul Petre Roman, armata română a pășit între armatele lumii occidentale, de partea acestora, și, așa cum ne-am așteptat atunci și așa cum vedem și astăzi, ne-a făcut cinste.

Tot în ceea ce privește cadrul politic general, trebuie să amintesc faptul că a existat, în urmă cu aproape 5 ani, un document elaborat de fostul Guvern care, din motive procedurale în primul rând, nu a intrat în dezbaterea Parlamentului. Bine venite au fost însă motivele procedurale, deoarece gradul de generalitate al documentului de atunci, numit "Concepția integrată privind securitatea națională a României", precum și lipsa lui de orientare în plan geopolitic ar fi făcut din adoptarea lui un handicap pentru politica noastră externă.

Vă citez o frază relevantă în ceea ce privește orientarea în plan internațional a fostei Puteri; la pag.10 a documentului sus-menționat se spune: "România va conlucra activ cu instituțiile și organizațiile europene, euro-atlantice și mondiale…", iar în paranteză fiind enumerate în această ordine: "(Uniunea Europeană, Consiliul Europei, Uniunea Europei Occidentale, NATO, CSCE, ONU), în vederea asigurării…" și așa mai departe.

Ei, bine, cred că este ușor de înțeles pentru oricine că o orientare de un azimut de 360o echivalează cu o desăvârșită dezorientare. Nu mai vorbim de faptul că documentul abia pomenit nu conținea nici un fel de referire la acoperirea financiară a unor eventuale dar neprecizate operațiuni de reformă-restructurare a sistemului de apărare românesc.

Fără nici un fel de intenție de a face o comparație cu documentul pe care astăzi îl avem în față, deoarece nu se pune nici un fel problema, permiteți-mi totuși să fac unele observații la adresa Cartei, din punctul de vedere al unui beneficiar oarecum avizat a ceea ce am numit mai devreme bunul de cel mai larg consum dintr-o țară - securitatea națională.

Cred, așadar, că în viitor se poate reanaliza în structura de foțe a Armatei române, de exemplu, locul în care grupările de elicoptere se găsesc. Faptul că zboară nu poate fi un argument decisiv pentru apartenența lor la Statul major al aviației și apărării antiaeriene, atâta timp cât misiunile lor sunt fundamental legate de misiunile Armatei de uscat.

De asemenea, o justă redispunere între anvergura și banii alocați forțelor Marinei militare, misiunile acesteia în ceea ce se numește marea largă, pe de o parte, și aviația de atac la sol, existentă în preajma litoralului, vizez în mod direct aparatul de zbor IAR 99 șoim, făcut la Craiova, ar putea mări capacitatea forțelor noastre armate de ripostă în zona platformei continentale. Nu mai vorbesc de submarin, căruia cu tot respectul față de tradiție, ori îi aducem alți "frați", ori renunțăm la el, deoarece de peste 6 ani capacitatea operațională a flotei submarine românești este zero, la cheltuieli care în acești ani au fost, să zicem, notabile.

Doamnelor și domnilor,

Capitolul 4 al Cartei albe a Guvernului, probabil cea mai elaborată și mai prețioasă parte a documentului, capitolul numit "Concepția de modernizare a Armatei României în perspectiva anului 2010", ne dă, la o citire atentă, măsura responsabilității noastre, a Parlamentului, față de destinul viitor al securității naționale a cetățenilor români.

Poate că a și fost făcut cu acest scop, deoarece votul dumneavoastră, stimați colegi, va constitui, prin acest text, acoperirea financiară a procesului de restructurare și de modernizare a Armatei române în următorii 10 ani.

Este, după știința mea, singurul document de acest calibru și de justă profunzime care a fost elaborat într-o țară central sau est-europeană după 1990, fie ea țară membră în acest moment sau doar candidată la statutul de membră a NATO.

Dincolo de toate colaborările și conlucrările cu militarii străini de rang înalt, viitorii noștri aliați, meritorii și demne de laudă colaborări, dincolo de mulțumirile pe care le datorăm generalilor Chivenar și Garet din armata americană, programul numit "Armata României 2010" este un plan românesc cu adevărat, subliniez românesc, și este, în consecință, ușor de adoptat de către dumneavoastră.

Americană este doar concepția pragmatică în care acest plan a fost conceput, și bine este că este așa, deoarece, doamnelor și domnilor, așa cum spunea lordul Robertson, actualul secretar general NATO, nu mai departe decât săptămâna trecută, deși țările europene membre NATO cheltuiesc anual împreună peste 60% din cât cheltuiesc Statele Unite în domeniul apărării, ele nu au la un loc, toate 17, mai mult de 20% din capacitatea militară operațională a Americii.

Iată de ce, în ceea ce ne privește, suntem prea săraci ca să ne putem permite să gândim altfel decât pragmatic. Nu trebuie, oricum, să pierdem nici un moment din vedere că armata noastră trebuie să se pregătească pentru a fi interoperabilă cu NATO, cu alianța, așa cum va fi ea peste 3 – 4 ani, și nu cu NATO al acestui an 1999.

Determinarea aliaților pentru autotransformare și viteza lor de autoînnoire a propriilor structuri, o dată obiectivele politice asumate, trebuie just apreciate și prevăzute de către noi, astfel încât să nu investim bani și energie pentru a ne pregăti să devenim membri într-o alianță ce va avea aproape sigur altă formă în momentul în care ne vom întâlni în plan organizațional cu ea.

La urma urmei, lecția Ungariei, care este astăzi nevoită să-și majoreze anul viitor bugetul de apărare cu 43%, lucru nu tocmai ușor pentru oricine, trebuie bine analizată și apreciată ca atare.

În ceea ce privește Capitolul 5, numit "Forțele armate în stat și societate", vă rog să-mi permiteți un singur comentariu: trebuie revăzută și analizată din noi unghiuri relația cu mass-media românească, dar în special cu mass-media internațională.

Războaiele de secesiune ale Iugoslaviei au dat astăzi, la sfârșitul secolului XX, justa măsură a importanței războiului de imagine în conflictele actuale.

Doresc să vă citez, în legătură cu acest lucru, câteva cuvinte scrise pe unul dintre pereții hotelului Hollyday Inn Sarajevo: "Prima victimă a războaielor este adevărul".

În sfârșit, doamnelor și domnilor parlamentari, despre ultimul capitol, intitulat "Concepția Ministerului Finanțelor privind sistemul de aparare al României", nu doresc să fac aproape nici un fel de comentariu; doar faptul că există un capitol intitulat astfel spune suficient.

Cunoaștem aproape toți și aproape bine durerosul proces de decizie numit alocarea resurselor financiare, și avem o idee aproape reală despre procesul de conștiință al unui ministru de finanțe în cursul dezbaterii bugetului anual de stat.

Vreau totuși să amintesc domnului ministru de finanțe și viitorilor miniștri de finanțe români că pentru a fi ministru de finanțe trebuie să existe un Guvern; ca să existe un Guvern al României, trebuie să existe un stat român independent, unitar, suveran și puternic; și, ca să existe un stat român puternic, este nevoie de o armată puternică.

Temeliile cele mai bune ale oricărui stat, atât ale celor noi, cât și ale celor vechi, spunea Nicollo Machiaveli acum 400 de ani, sunt legile bune și armatele bune.

Ceea ce sunteți chemați astăzi să votați, doamnelor și domnilor parlamentari, este mai mult decât o lege bună; este un document care are ca subtitlu sintagma "Armata României 2010".

Iată de ce, așa cum suntem de obicei chemați s-o facem, dar astăzi încă și mai mult, vă invit să votați după conștiința dumneavoastră.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Petre Roman:

Mulțumesc, domnule senator.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Se află în loja de onoare o delegație parlamentară din Republica Lituania, condusă de domnul Mindaugas Bridis, și eu vă rog să le semnalăm prezența prin aplauze. (Aplauze.)

Vă mulțumesc.

În continuare, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul deputat Sorin Stănescu.

 
 

Domnul Sorin Mihai Stănescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

În cadrul discuțiilor purtate la comisiile de specialitate din Camera Deputaților și Senat, parlamentarii grupurilor noastre au susținut și avizat favorabil această cartă.

În primul rând, noua strategie de securitate națională a României, abordată prin prisma conceptelor de stabilitate democratică, dezvoltare economică durabilă și integrare euro-atlantică, aprobate în ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării și prezentat Parlamentului de către președintele României în luna iunie, constituie o bază a procesului planificării apărării la nivel național.

Ca o premiză a integrării euro-atlantice și pentru a se asigura o viziune de ansamblu asupra procesului de alocare a resurselor destinate apărării, noua strategie pune accent pe planificarea multianuală a apărării naționale.

Documentul supus astăzi dezbaterii în ședința comună va consititui punctul de plecare pentru elaborarea strategiilor și programelor ministerelor și celorlalte instituții publice cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.

Plecând de la implementarea unor concepte moderne de strategie a securității, carta acoperă toate domeniile potențiale de acțiune, asumând într-un mod realist starea actuală a armatei române.

Concepția de modernizare a Armatei române în perspectiva anului 2010 dezvoltă direcțiile principale ale modernizării cu privire la rolul, misiunile și structura forțelor armate, modernizarea logisticii și înzestrării, managementul resurselor și instrucția pentru luptă.

Resursele umane sunt în mod special tratate, cu privire la formarea și perfecționarea pregătirii cadrelor în sistemul instituțiilor de învățământ din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Iată câteva argumente ce justifică de fapt votul favorabil pe care parlamentarii Partidului Național Liberal – deputați și senatori – îl vor da astăzi, fără nici un fel de ezitare, și vă invităm și pe dumneavoastră să faceți același lucru.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Mulțumesc.

Din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR, domnul deputat Rakoczi Ludovic.

 
 

Domnul Rakoczi Ludovic:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

Ceea ce trebuie remarcat de la început este că direcția de integrare euro-atlantică reiese în mod evident și lăudabil din documentul prezentat de Executiv.

Într-adevăr, integrarea este astăzi singura modalitate de asigurare a siguranței naționale care, în condițiile unei economii ca cea a României de astăzi, nu poate fi realizată în mod autonom, fără sprijinul alianței.

De asemenea, sunt lăudabile eforturile materiale, financiare și umane depuse de Ministerul Apărării Naționale și celelalte componente ale sistemului de apărare, în vederea participării la activitățile de sub egida Consiliului de Cooperare Nord-Altlantică, PARP și ONU.

Raportul prezintă starea actuală a înzestrării, însă mi se pare că nu se accentuează în mod îndestulător dezastrul existent în acest domeniu.

Să apreciem că din motive de securitate, de asemenea, nici la acest capitol și nici la celelalte, care reprezintă starea actuală a Armatei române, nu se prezintă explicit și detaliat capacitatea de luptă și posibilitățile de rezistență în cazul unui atac armat.

În ceea ce privește planurile de reînzestrare, mi se pare că se pune un accent prea mare pe modernizarea armamentului și tehnicii de luptă existente, în dauna achiziționării de tipuri moderne și incomparabil mai performante. Astfel, chiar dacă acum se investesc sume importante în modernizarea avionului MIG 21 de exemplu, acesta, peste cel mult un deceniu, va deveni atât de bătrân încât se va impune schimbarea lui.

În consecință, considerăm că planurile de reînzestrare trebuie să se concentreze pe achiziționare, și nu pe modernizare, în majoritatea cazurilor.

Trebuie subliniate eforturile depuse în vederea reducerii efectivelor. De asemenea, este necesară recunoașterea eforturilor de stabilire a unei proporții sănătoase între ofițeri și subofițeri. Cu toate acestea, efectivele de 112.000 de militari, din care 32.500 militari în termen, mi se par încă peste posibilitățile financiare și nevoile curente ale țării.

Totodată, mi se pare ciudată o oarecare lipsă de flexibilitate în gândirea militară, referitoare la rezervă, deoarece sistemul de pregătire a militarilor de rezervă și sistemul de împrospătare a cunoștințelor lor nu se deosebește esențial de cel actual și, în consecință, credem că va fi la fel de neproductiv.

Propunerile noastre sunt următoarele: o reducere a efectivelor la circa 85.000 militari; o asigurare a proporției de 1/2/3 între generali, ofițeri superiori și ofițeri și a proporției de 1/3 între ofițeri și subofițeri; introducerea categoriei de adjutanți ca subofițeri superiori, capabili de conducerea unei subunități, dar și conducători ai activităților tehnice ale subunității; desființarea clasei maiștrilor-militari, fiind lipsită de necesitate; studierea temeinică a posibilității de profesionalizare integrală a armatei în paralel cu înființarea unei gărzi naționale – armate teritoriale, după modelul american-britanic.

Cariera militară, în continuare, se înscrie în vechiul tipic, de la încadrare și până la pensie. Dimpotrivă, ea ar trebui să implice atât studii militare cât și civile la început, ca apoi, în măsura în care un ofițer, subofițer se plafonează profesional, acesta să fie trecut în rezervă, cu posibilitatea de a-și construi o carieră civilă.

Ar fi demn de urmat exemplu armatei S.U.A., care de la începutul instrucției dă militarului și cunoștințele unei profesiuni civile, ajungând astfel la o întreagă armată de specialiști – militari și civili în același timp.

În ceea ce privește educația militară, noi credem că îi lipsește o componentă esențială, și anume cursurile de studii de apărare urmate de civili. Dacă în toate statele NATO există facultăți de studii de apărare, chiar în cadrul unor universități civile, oricui fiindu-i posibilă înscrierea la acestea, la noi singura instituție similară este Colegiul Național de Apărare, care, însă, poate fi frecventat numai de persoanele care deja au tangență cu acest domeniu, la recomandarea unor lideri de partide, demnitari, înalți ofițeri, ceea ce reduce la zero șansele persoanelor în afara acestui cerc.

Este un lucru deosebit de important declararea fără echivoc a faptului că România nu vede nici o altă țară ca potențial inamic. Aceasta, împreună cu insistenta dorință de integrare euro-atlantică sunt semne bune atât pentru capacitatea de apărare a țării, cât și pentru liniștea cetățeanului.

Cu toate acestea, ar fi important de subliniat necesitatea creșterii numărului funcționarilor publici din structurile Ministerului Apărării Naționale, prin angajarea de civili și nu prin trecerea în rezervă a unor militari, care chiar și în civil tot gândesc și acționează ca militari.

Carta Albă este un început promițător și în consecință, U.D.M.R.-ul va vota în favoarea adoptării ei.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc.

Din partea grupurilor parlamentare P.R.M., domnul senator Dumitru Badea.

 
 

Domnul Dumitru Badea:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Domnule ministru al apărării, Victor Babiuc,

Grupurile parlamentare ale Partidului "România Mare" apreciază pozitiv conținutul documentului pus astăzi în dezbatere – Carta Albă a Guvernului.

Este evident că aici și-au spus cuvântul unii dintre cei mai competenți specialiști din instituțiile care au contribuit la elaborarea sa, având în vedere obiectivul strategic comun tuturor forțelor politice ale României – integrarea euro-atlantică.

Fără a diminua într-un fel calitățile acestui document, avem totuși câteva observații:

1) Noi credem că forma de prezentare în fața Legislativului și respectiv propunerea de aprobare printr-o hotărâre, eludează întrucâtva spiritul nostru democratic de lucru, lipsindu-i pe parlamentari de posibilitatea de a se pronunța prin vot asupra tuturor prevederilor cartei.

Avem în vedere importanța deosebită a documentului în dezbatere, în sensul că el stabilește liniile directoare ale politicii României în domeniul securității, apărării precum și concepția de modernizare a armatei României în perspectiva anului 2010. Am enumera numai câteva dintre acestea, fără a detalia câtuși de puțin subcapitolele lucrării, care pot fi comparate cu un amplu program de guvernare.

Iată tot atâtea motive care ne îndeamnă la reflecții mai adânci referitoare la modalitatea propusă de dumneavoastră pentru adoptarea Cartei Albe a Guvernului. Oricum, noi considerăm că un simplu vot de aprobare sau de respingere a hotărârii, precedate de aceste discuții generale, este neîndestulător în raport cu importanța documentului.

2) Întrebăm factorii de răspundere de ce ni se prezintă acest document cu o întârziere de cel puțin 2 ani și jumătate, solicitându-se acum de către domnul ministru Babiuc urgentarea adoptării sale, sub motivul că organismele internaționale impun, la rândul lor, această urgență. Noi suntem convinși că era mult mai utilă adoptarea sa atunci când noi aproape că nu aveam îndoieli privind accesul României în NATO.

3) Tot în legătură cu acest moment, întrebăm: de ce tocmai acum, când armata României nu este deloc într-o situație de invidiat, pentru că dumneavoastră ați început greșit reforma ei, prin diminuarea nepermis de mare a efectivelor și a tehnicii de luptă, în disprețul Constituției și fără a pune nimic în loc, ceea ce, după părerea noastră, a afectat grav capacitatea de luptă a armatei și, respectiv, securitatea națională - Doamne ferește de vreun conflict armat! - continuu întrebarea: urmăriți, cumva, ca prin aprobarea cartei de către Parlament, să vă acoperiți gravele erori pe care le-ați făcut în politica de apărare?

4) Documentul ne propune o serie de direcții principale ale politicii de apărare, cum sunt: dezvoltarea resurselor umane, intensificarea profesionalizării personalului armatei. Dacă analizăm în modul cel mai serios termenii folosiți aici, noi înțelegem prin dezvoltarea resurselor umane o creștere a efectivelor, ceea ce vine total în contradicție cu ceea ce ați făcut și ceea ce se dorește în viitor. Ori dezvoltăm, ori reducem.

Privind cel de-al doilea obiectiv, intensificarea profesionalizării personalului armatei, dați-ne voie să fim sceptici în legătură cu posibilitățile reale de a fi realizat. Ceea ce s-a făcut până acum, respectiv reducerea pregătirii la toate armele numai la nivelul plutonului și companiei, motivându-se că nu există posibilități materiale, și știm că acestea chiar lipsesc, nu credem că își va găsi rezolvare în viitorul apropiat.

Un alt obiectiv pe care-l propuneți, restructurarea industriei de apărare și îmbunătățirea înzestrării forțelor armate, ar fi fost, de asemenea, foarte util de abordat, cel puțin la începutul guvernării dumneavoastră. Ce mai poate fi restructurat acum, când și această ramură a industriei românești, apreciată în trecut și pe plan internațional, este în colaps?

Informațiile pe care ni le furnizează presa - pentru că dumneavoastră nu ne spuneți nimic - privind procurarea pe bani grei a unor sisteme de tehnică militară total depășită, nu știu dacă ține de îndeplinirea acestui obiectiv referitor la îmbunătățirea înzestrării armatei sau de alte interese și dacă ne apropie sau, mai degrabă, ne îndepărtează de NATO.

Se spune în expunerea de motive că această Cartă Albă a fost "dezvoltată". Cum s-a dezvoltat, dacă ea n-a existat până acum? "...dezvoltată în baza Legii planificării apărării".

S-a mai făcut referire aici că această lege este de fapt o ordonanță, Ordonanța nr. 52 din august 1998, care n-a fost adoptată încă de Parlament și care, vă spun încă de pe acum, are destule vicii. Ea deja a ieșit din Camera Deputaților cu 13 amendamente. La Senat se mai pot aduce cel puțin tot atâtea amendamente, sau poate fi respinsă în totalitate. Ce va mai rămâne atunci din acest document pus astăzi în dezbatere?

Un alt viciu de fond este acela că ea însăși trebuia să aibă la bază strategia de securitate națională, care, așa cum stipulează art. 4 din Ordonanța nr.52: "... se prezintă Parlamentului de către Președintele României la inaugurarea mandatului său, în termen de cel mult 4 luni". Domnul consilier Dorin Marian i-a comunicat, probabil, domnului Președinte că ea trebuie adusă la cunoștința Parlamentului nu în 4 luni de la începutul mandatului, ci cu 4 luni înainte de expirarea acestuia.

Nici regimul acestui document nu este pe deplin lămurit. Simpla prezentare a strategiei de securitate națională înseamnă de fapt aprobarea ei de către Parlament? Noi credem că nu.

Avem între noi eminenți juriști, care ne pot edifica asupra acestor aspecte, pe care noi le considerăm de fond. Oricum, lucrurile au demarat total invers. Itinerariul nu este cel normal. Au fost eliminate etape, dar și legi. Dezbatem astăzi probleme prea importante, cu mare întindere în spațiu și timp, pentru a lua hotărâri pripite.

Noi, grupurile parlamentare ale Partidului "România Mare" considerăm că votul pozitiv asupra cartei este un act de conștiință, cu atât mai necesar cu cât el are puternice rezonanțe interne și internaționale.

Rugăm însă factorii cărora ne-am adresat să ne clarifice în modul cel mai responsabil și cât se poate de deschis aspectele mai sus prezentate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Da. Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar P.U.N.R., domnul deputat Mircea Vâlcu.

 
 

Domnul Mircea Vâlcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Onorate Camere,

Grupul parlamentar al Partidului Unității Naționale Române a analizat, în măsura în care s-ar putea spune că s-a făcut o analiză a unui document care a apărut abia ieri în casetele parlamentarilor, acest document pentru a-și manifesta o poziție, o opțiune, pe care o anunț de la bun început, este favorabilă documentului în sine, în intenția lui de a structura strategia de dezvoltare a forțelor noastre armate, atât în perspectiva asigurării unei eficiente apărări a interesului național, cât și în atât de multa dorită perspectivă a integrării euro-atlantice.

Considerăm că la realizarea acestui document aportul pe care și l-au adus specialiștii Ministerului Apărării Naționale, recunoscuți prin competență și valoare, dă documentului calitatea necesară și, așa cum precizează în partea introductivă domnul ministru al Apărării Naționale, domnul Babiuc, acest document este susceptibil unor îmbunătățiri, se spune, chiar succesive, probabil că aceste îmbunătățiri se vor realiza însă într-un cadru intern, pentru că odată votat, acest document nu va mai suferi îmbunătățirile pe care le-ar mai putea aduce Camerele legiuitoare.

Apreciem, din acest punct de vedere, că acest document era dificil să fie discutat, având în vedere dimensiunile și intențiile lui, în cadrul Camerelor reunite sau chiar în cadrul fiecăreia dintre Camerele Parlamentului României, dar, dacă acest document ar fi fost prezentat în timp util, el ar fi putut fi discutat cum era firesc și îmbunătățit într-un alt cadru, și anume în cel al comisiilor de apărare, bineînțeles cu concursul și cu adaosurile pe care le-ar fi putut aduce specialiștii Ministerului Apărării Naționale.

Dacă, din punctul de vedere al conținutului, acest document are, așa cum am spus, valoarea pe care i-au conferit-o contribuțiile specialiștilor în domeniu, din punct de vedere procedural însă, momentul pe care-l traversăm acum are numeroase vicii de formă, începând cu încălcările prevederilor constituționale.

Nu pot să fiu de acord cu unele aprecieri care s-au făcut, precum că din punct de vedere procedural, din punctul de vedere al regulamentelor care dirijează activitatea Camerelor legiuitoare, acest document are valabilitatea necesară. Sunt, în primul rând, în sală, juriști de mare valoare, începând cu domnul ministru al Apărării, care, evident, dacă am rămâne la aceste aprecieri, ne-ar crede ori naivi, ori incompetenți.

Se fac trimiteri spre texte constituționale și în partea de raport, se vorbește despre art. 117 și despre art. 74. Articolul 117 alin. 2 spune destul de clar! "Structura sistemului național de apărare, organizarea armatei, pregătirea populației, a economiei și a teritoriului pentru apărare, precum și statutul cadrelor militare se stabilesc prin lege organică". Fără nici un fel de echivoc. Ca atare, trimiterile care se fac spre Ordonanța nr. 52 mie mi se pare că nu pot avea valabilitate juridică, pentru că nu au suportul legislaltiv necesar.

În art. 74, la care, de asemenea, se face trimitere se spune clar: "Legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere". Fiind vorba de o lege organică, chiar dacă ordonanța are efecte legislative, ea nu poate fi niciodată altceva decât o ordonanță, niciodată o lege organică, și Ordonanța nr. 52 a trecut doar prin Camera Deputaților, nu și prin Senat. Prin urmare, partea aceasta, oricum am vrea, nu este în ordine.

Nu spun lucrurile acestea pentru a minimaliza valoarea actului care ne este prezentat. Îmi este și foarte greu și am spus-o și ieri în cadrul lucrărilor comisiei, nu pot să definesc acest document în fața cărora suntem puși și pe care trebuie să-l votăm, pentru că o Cameră legiuitoare, sau plenul reunit al Camerelor Parlamentului votează legi.

Ce fel de document este cel pe care-l vom învesti cu girul Parlamentului? Este o lege? Produce efecte juridice? Este incert statutul acestui document și, pentru că unul dintre distinșii mei colegi din Comisia de apărare spunea că "este o premieră", și eu sunt de acord că este o premieră prezentarea acestui act legislativ, dar aș crede că această premieră ar trebui definită ceva mai bine în elementele ei componente, pentru a nu avea și în alte împrejurări mereu "premiere".

Este bine să pășim și pe un drum ceva mai bătătorit. Ca atare, aș dori să se definească exact ce este acest document și care va fi efectul votului pe care îl va da Parlamentul, pentru că votul Parlamentului produce acte legislative cu efecte legislative.

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă rog să încheiați, domnule deputat.

 
 

Domnul Mircea Vâlcu:

Voi încheia imediat, domnule președinte.

Aș vrea doar o singură întrebare să o pun domnului ministru Babiuc, pentru că domnia sa, în partea introductivă, definind Carta Albă a Guvernului spune așa: "De asemenea, sunt prezentate stadiul actual al forțelor armate, precum și procesul de reformă al sistemului militar având la bază concepția privind restructurarea și modernizarea forțelor armatei României..." – foarte corect – "... în vederea asigurării unui răspuns eficient la noile riscuri la adresa securității naționale a României". Dacă s-ar putea să ni se spună mai concret, pentru ca Parlamentul României să știe autorizat, care sunt aceste "riscuri noi la adresa securității României".

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Vâlcu:

Închei, mulțumindu-vă pentru răbdare, pentru atenție și dând încă o dată asigurarea că P.U.N.R. va vota în favorarea acestui document.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc.

În legătură cu întrebarea, care este de ordin procedural, este datoria mea să vă răspund.

În conformitate cu prevederile Constituției, Parlamentul adoptă legi, moțiuni, hotărâri și declarații. Ceea ce noi astăzi supunem votului dumneavoastră este o hotărâre, în sensul constituțional al cuvântului. Mai mult de atât, eu nu pot să precizez, deși cred că este o precizare importantă.

Din rândul deputaților independenți, domnul deputat Nicolae Popa, care reprezintă un grup de deputați independenți. Vă rog.

 
 

Domnul Nicolae Popa:

Domnilor președinți,

Domnule ministru,

Domnilor generali,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Grupul de senatori și deputați independenți aparținând Partidului "Alianța pentru România" apreciază că documentul supus astăzi atenției Parlamentului constituie, fără îndoială, un act esențial, necesar și obligatoriu pentru un stat de drept, care exprimă voința politică, concepția și angajarea Guvernului într-un domeniu fundamental al securității țării.

Importanța lui este dată și de faptul că prin conținutul său sunt reflectate dimensiunile principale ale politicii de securitate, dar în special esența politicilor militare și de apărare a statului român.

Avem astăzi în față un al doilea document de această factură. La fel ca și cel elaborat în 1996, el se dorește a fi un document exhaustiv, având la bază o concepție nouă asupra armatei și apărări țării. Meritul incontestabil al acestui document este acela că abordează problematica apărării și a armatei, apelând la o serie de concepte strategice și operaționale noi.

"Alianța pentru România" apreciază efortul de concepție și de realizare a acestui document, dar găsește de cuviință să-și exprime punctul de vedere asupra conținutului său, pornind de la ideea fundamentală că apărarea țării nu trebuie să fie apanajul exclusiv al puterii, ci un domeniu de consens național.

În primul rând, dorim să atragem atenția asupra faptului că actualul document încă din titlu introduce elemente de confuzie conceptuală, stare care, din păcate, poate fi regăsită în întreg conținutul său. Din titlu înțelegem că este vorba de armata României - 2010, iar în text constatăm că este vorba despre apărarea națională, înțeleasă ca un proces complex, în care sunt integrate toate componentele societății. Am spune că este o scăpare, dar, din păcate, nu este așa. Este vorba de existența unor serioase ambiguități conceptuale în acest domeniu. Aceasta este consecința inexistenței unei concepții clare privitoare la apărarea țării în noul context politico-strategic internațional global, regional și subregional.

În al doilea rând, documentul de față modifică sau eludează o serie de reglementări legale actuale privitoare la apărarea națională, așa cum sunt ele stipulate în Constituția României, Legea nr. 45 din 1994 privind apărarea națională a României, Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare, precum și alte legi, hotărâri și ordonanțe de urgență ale Guvernului emise după 1996 referitoare la sistemul național de apărare, structura forțelor armate etc.

În al treilea rând, documentul conține o serie de aprecieri referitoare la politica de securitate a României, politica de apărare și la armată ca instituție, asupra căreia ne exprimăm serioase rezerve. În acest sens, avem în vedere, printre altele, concepția eronată cu privire la prioritatea mijloacelor militare în promovarea și apărarea intereselor naționale, prezentarea deformată sub raportul conținutului și importanței, a riscurilor și a amenințărilor la adresa securității țării, contradicții între aprecierea tipologiei riscurilor și definirea lor, supraaprecierea total nefondată și neconcordantă cu realitatea a stării de securitate actuală a țării, concluzie care, probabil, dimensionază actuala atitudine a puterii față de capacitatea de apărare a țării și a nevoilor armatei.

Un alt element care ni se pare extrem de grav este legat de concepția greșită conform căreia prezența civililor în armată este un element definitor, prin care se exercită controlul democratic asupra armatei. Au trecut 10 ani de consolidare a statului de drept și încă nu se cunoaște că sistemul de control democratic asupra armatei se execută inclusiv de autoritățile publice constituționale ale țării. Controlul democratic presupune exercitarea voinței politice și asumarea răspunderii pentru actele politice de conducere, care trebuie să se materializeze în măsuri practice. Personalul civil din armată are, ca și militarii de carieră, statutul de funcționari publici.

În al patrulea rând, avem serioase rezerve în ceea ce privește conținutul documentului referitor la reforma armatei. Avem în vedere precaritatea premiselor definite ca bază a reformei instituțiilor militare naționale. Premisele false nu pot duce la o construcție solidă, cel mult la sloganuri sau imagini idilice, a unui proces de reformă care, în esență, trebuie să răspundă unor nevoi și posibilități reale ale țării. Discrepanța dintre deziderate și realitate este, după părerea noastră, un mare neajuns al prezentului document.

"Alianța pentru România" consideră că atâta timp cât conceptele de bază ale politicii militare naționale nu sunt elaborate și aprobate de autoritățile publice competente, organizarea și misiunea armatei țării nu sunt decise de Parlament, perspectiva unei stabilizări economice este neclară.

A te hazarda într-un proiect atât de complex cum este cel prezentat în acest document, dar fără acoperire materială și financiară credibilă, este un act de iresponsabilitate. Nu dorința de a face plăcere unora sau altora trebuie să fie rațiunea proiectelor de viitor, ci interesele țării, realitățile, nevoile și posibilitățile concrete ale țării.

Cu toate aceste observații aduse, grupul senatorilor și deputaților independenți aparținând "Alianței pentru România" va vota în favoarea acestui document.

Vă mulțumesc.

Voce din dreapta:

Bravo!

 
 

Domnul Petre Roman:

Stimate și stimați colegi,

Lista vorbitorilor s-a epuizat.

Am să-i dau cuvântul domnului... (Domnul senator Victor Fuior solicită cuvântul.)

Păi, domnule senator, nu ați fost înscris la cuvânt.

Da. N-am să vă împiedic eu, deși era..., nici nu doresc lucrul acesta, dar mai normal era să faceți o înscriere la cuvânt din timp. Așa e corect, da? Sunteți de acord cu mine. Vă mulțumesc.

Vă rog, poftiți.

 
 

Domnul Victor Fuior:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Am și eu două întrebări pentru domnul ministru.

Care va fi evoluția instituției armatei României în ceea ce privește credibilitatea populației României, având în vedere că în noua formă, armata României nu mai este și instituție de educare a tinerilor români?

A doua întrebare: ce se întâmplă cu tehnica de luptă existentă, și care se va reduce incredibil și nejustificat, astfel: la pag. 43, dați-mi voie, conform contractelor, convențiilor internaționale, avem voie să avem 1.375 de tancuri, iar conform acestei Carte Albe vom avea numai 480 de tancuri; conform convențiilor internaționale avem voie să avem 1.475 de piese de artilerie, conform Cartei Albe vom avea numai 720 piese de artilerie; conform convențiilor internaționale avem voie 2.100 de blindate și conform Cartei Albe vom avea 940 de blindate; conform convențiilor internaționale putem avea 430 de avioane și vom avea numai 84 de avioane?

Vă mulțumesc și vreau răspuns, domnule ministru, la aceste două întrebări.

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule ministru,

Aveți cuvântul pentru comentariile dumneavoastră.

 
 

Domnul Victor Babiuc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Petre Roman:

O să vă rog să vorbiți suficient de aproape de microfoane, că nu prea se aude, adică, așa este acustica acestei săli care nu ne satisface, cel puțin la ora actuală.

 
 

Domnul Victor Babiuc:

A fost făcută intenționat, să nu se audă decât de la prezidiu...

Domnule președinte și stimați parlamentari,

Vă mărturisesc că am ascultat cu atenție și cu interes toate luările de cuvânt și vreau să vă mulțumesc dintru început tuturor celor care ați vorbit, indiferent dacă ați fost de acord sau nu cu această Cartă Albă. Comentariile dumneavoastră le-am ascultat, cum spuneam, cu atenție și sunt convins că ne vor folosi în munca noastră viitoare.

Am să încerc, pe scurt, să vă răspund la toate întrebările care s-au pus aici, toate chestiunile care s-au ridicat și care cred eu că au fost lucruri gândite și care merită să fie comentate și de către mine în această luare de cuvânt.

Reprezentantul P.D.S.R.-ului s-a plâns de faptul că n-a avut Carta Albă pentru analiză decât o zi și jumătate. Îmi pare rău de acest lucru. Noi am depus-o la Parlament, mă refer la Guvern, la finele lunii septembrie. Cât a durat distribuirea în cadrul Parlamentului? Nu pot să vă răspund la o asemenea chestiune și sincer regret că nu ați avut mai mult timp la dispoziție.

Că s-au făcut observații în comisii și nu s-au prins în raportul final, este iar o problemă a comisiei, nu am cum să vă satisfac eu, din acest punct de vedere.

Ați ridicat o chestiune foarte importantă și extrem de preocupantă pentru noi: cea privind corelarea resurselor cu obiectivele din această Cartă Albă. Vreau să vă spun că ne-a preocupat intens, atât pe noi, din cadrul Ministerului Apărării, cât și pe cei de la Ministerul de Finanțe, cât și pe prietenii noștri din NATO, dacă obiectivele pe care ni le-am propus sunt sau nu realizabile, ținând seama de resursele pe care le va avea armata română în următorii ani. De altfel, vreau să vă spun că unul din primele comentarii pe care le-au făcut specialiștii americani, acum câțiva ani, când au fost la noi, la o primă luare de contact, în legătură cu restructurarea armatei, a fost acesta: dumneavoastră trebuie să vă puneți de acord proiectele cu resursele sau resursele cu proiectele; aveți prea multe proiecte raportat la resursele pe care le aveți, din partea bugetului României. Deci, preocupat de această chestiune, am făcut studii mai multe, împreună cu Ministerul de Finanțe, am recurs la specialiști din afară, economiști și s-a ajuns, în final, raportat la proiecția armatei române până în anul 2003, de la circa 180.000 de oameni astăzi, la circa 112.000 militari plus 28.000 civili. În evoluția pe care o arată Carta Albă, este necesar ca, pentru anul 2000, să avem 710 milioane dolari, la care să se adauge banii pentru învățământ, pentru sănătate, pentru datoria externă, iar în anul 2007, dacă nu mă înșel, circa 1,200 miliarde. Deci aceasta este proiecția, raportată la previzibila evoluție a economiei românești și care va permite evoluția armatei române, așa cum o arată Carta Albă.

V-ați întrebat dacă suntem în fața unei legi sau a altceva. Răspunsul cred că a rezultat, dar, dacă e nevoie, îl precizez încă o dată: nu suntem în fața unei legi, suntem în fața unui program de activitate, lucru care rezultă, dacă vă uitați și în cap.IV, care vorbește despre concepția de modernizare a armatei române, și de aceea nu se discută ca o lege, ci ca un program, de aceea nu se adoptă pe articole sau pe paragrafe, ci printr-o hotărâre cu caracter global. Sigur că, în punerea în practică a acestui program, vor fi necesare modificări legislative. Dau exemplu, la întâmplare, pentru că, evident, nu pot să vă înșir, astăzi, tot noianul de legi care vor fi necesare, doar una- două din cele pe care noi, astăzi, le avem în vedere.

Statutul militarilor, așa cum este prevăzut de Legea nr.80, este, într-o bună măsură, în neconcordanță cu acest program. Proiectul de lege de modificare este în curs de avizare și, dacă nu până la finele lunii decembrie, sigur în cursul lunii februarie va fi depus la Parlament. Și alte astfel de proiecte vor fi depuse, pe măsură ce se vor elabora.

S-au făcut unele observații din partea Partidului România Mare. Lăsând la o parte faptul că, în comisie, atât la Senat, cât și la Cameră, acest partid nu a făcut nici un fel observații în discutarea proiectului Cartei Albe, am să încerc să vă răspund pe scurt la observațiile formulate.

În ce privește forma de prezentare și recurgerea la formula de hotărâre, nu vă mai răspund eu, a răspuns domnul președinte Roman.

Se afirmă că se prezintă cu o întârziere de 2 ani și jumătate. Nu știu de când s-a calculat această durată. Necesitatea Cartei Albe rezultă din Ordonanța nr.52 din vara anului trecut. Deci de la adoptarea ordonanței nu a trecut decât un an și ceva, iar Carta Albă nu putea fi prezentată decât după prezentarea, de către președintele României, a strategiei de securitate a României. Deci noi ne-am încadrat într-un termen rezonabil, din momentul prezentării strategiei, iunie 1999, la finele lui septembrie, ținând seama că au fost și lunile de vacanță, am prezentat această Cartă Albă.

Presupunerea că s-a prezentat pentru a se acoperi grave deficiențe în activitatea ministerului este o simplă supoziție care nu merită răspunsuri și nici nu am de gând s-o comentez.

Se afirmă că dezvoltarea resurselor umane înseamnă creșterea efectivelor or, noi propunem scăderea lor și că intensificarea profesionalizării personalului nu este posibilă. Îmi pare rău, cel care a făcut aceste observații probabil că ignoră evoluția armatelor moderne. Dacă vă uitați ce s-a întâmplat în toată lumea civilizată, în ultimii 30, 40, 50 de ani, o să constatați o diminuare constantă a efectivelor armatelor acestor țări. Procesul s-a întâmplat și în Statele Unite, s-a întâmplat și în Marea Britanie, s-a întâmplat și în Franța, și în Germania, și în Elveția și în toate țările occidentale, iar noi am fost nevoiți, de realitățile în care trăiește România, să abandonăm concepția sovietică care punea accentul pe cantitate, în favoarea unei concepții care prevede sau are în vedere, în primul rând, o dimensiune mai mică a armatei, dar un antrenament mai bun, o înzestrare mai bună, posibilitate de ripostă rapidă, pentru că numai în acest mod, în condițiile în care se desfășoară, astăzi, evoluțiile militare, se poate apăra o țară în mod adecvat. Un exemplu foarte banal stă la îndemâna oricărui om care vrea să se uite în jurul nostru: diferența sau rezultatele confruntărilor dintre Israel și țările arabe au fost în favoarea țării mai mici și cu armată mai mică, dar mai bine înzestrată, după cum și în războaiele din Golf sau din altă parte.

Faptul că se crede că industria de apărare este în colaps este părerea domniei sale. Vreau să vă spun un singur lucru: industria de apărare aflată în subordinea Ministerului Apărării este o industrie rentabilă. Dumneavoastră uitați câteva lucruri: după Revoluția din Decembrie, industria de apărare românească a trebuit să se adapteze noilor condiții de piață; nu mai fabrică nimeni decât lucruri care sunt cerute și care sunt plătite. Ne-a dispărut majoritatea piețelor, mă refer la piețele țărilor arabe care sunt sub embargou. Bugetul Ministerului Apărării este mai mic decât înainte, de unde și diminuarea comenzilor Ministerului Apărării. Pe de altă parte, înzestrarea armatei române se face cu alt tip de armament decât armament sovietic, armament care era produs într-o cantitate mare înainte în România. Se poate comenta și din alte puncte de vedere, nu intru în alte amănunte, pentru că nu cred că este cazul.

Se amintește de faptul că Ordonanța nr.52 nu e adoptată. Este o obiecție, îmi pare rău că am pierdut două-trei observații de la PDSR, le reiau acum, este o obiecție pe care a făcut-o și PDSR-ul. Nu trebuie să uităm un lucru: ordonanța se află la Parlamentul României din vara anului trecut, ea este în vigoare, noi suntem obligați să ținem seama de ea și ne conformăm acestei ordonanțe. Dacă Parlamentul îi va aduce anumite modificări, evident, modificările vor fi în atenția noastră și vom proceda așa cum vor presupune aceste modificări teoretic posibile. În acest fel, am răspuns și la observația PDSR-ului în legătură cu această chestiune.

Mai erau, din partea PDSR-ului, încă două observații sau trei.

Probabila înțelegere dintre grupurile parlamentare, cu ocazia prezentării strategiei de către președintele României, nu știu, nu am fost parte la ea, mă refer la Ministerul Apărării Naționale, nu pot s-o comentez.

Faptul că în cadrul structurii Cartei Albe ar avea o pondere prea mare dimensiunea militară, sigur, aceasta este o chestiune de viziune, se poate comenta și într-un sens și în altul această chestiune. Ceea ce vreau să vă spun este că, indiferent dacă într-o concepție normală, pentru că într-o concepție normală trebuie să se aibă în vedere nu numai componenta militară, ci și cea ecologică, și cea economică, și cea educațională ș.a.m.d., putem discuta care sunt dimensiunile unei lucrări care să cuprindă tot ce interesează securitatea națională, oricum am lua lucrurile însă, componenta militară rămâne decisivă. De aceea noi i-am dat această importanță, cu toate că, vă aduc aminte, sunt secțiuni pe care le-au făcut Ministerul de Interne, Ministerul Transporturilor, Ministerul Industriei, Ministerul Finanțelor ș.a.m.d. Tocmai pentru că știm că, componenta securității nu privește numai armata, am încercat să dăm satisfacție tuturor acestor elemente.

Și acum mă întorc la celelalte observații, cu scuze că am sărit peste...

 
 

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Ați sărit peste chestiunile esențiale! Acum reveniți la ele.

 
 

Domnul Victor Babiuc:

... o parte din observațiile PDSR-ului.

În ce privește UDMR-ul, a făcut o sumă de propuneri interesante și am să fac foarte scurte comentarii în legătură cu ele.

Se propune, mai întâi, o dimensiune mai mică a armatei. Vreau să vă aduc aminte că armata are, și ea, niște reguli, după care se calculează, nu-i chiar la întâmplare. Dacă noi am dimensiona-o la 85.000 de oameni, cum se propune, am scădea sub procentul de 0,5% din populație. Toate țările din jurul nostru au procente mai mari decât noi, raportat la populație și raportat la dimensiunea armatei, deci noi nu avem motive să scădem sub acest procent.

Se vorbește de o proporție 1-2-3 de generali, ofițeri superiori, ofițeri. Vreau să vă spun că proporția în armata română este mai bună. Dacă am ține seama de aceste propuneri, ar trebui să creștem numărul de generali, ceea ce nu cred că este cazul. Se vorbește de proporția 1 la 3 ofițeri, subofițeri. Proporția noastră este corectă, din acest punct de vedere, suntem chiar aproape de 1 la 4. Se propune desființarea clasei maiștrilor militari. Propunerea am avut-o și noi în vedere, este în studiu și aproape rezolvată, în sensul în care propuneți dumneavoastră. Se propune o profesionalizare integrală a armatei. Propunerea este interesantă, dar implică costuri mari. Bugetul României nu poate suporta costurile unei armate integral profesioniste, la ora actuală. Ar putea fi luată în calcul o asemenea propunere după anul 2005.

Se apreciază că se continuă vechiul tipic în ce privește cariera militară. De data aceasta, sunteți într-o eroare totală. Vă aduc aminte că, încă de la începutul anului trecut, am vorbit de o nouă concepție în ce privește managementul resurselor umane, am vorbit despre piramida pe care trebuie s-o reprezinte militarii și care, astăzi mai puțin, dar era, acum un an, mai mult o amforă decât o piramidă. Și am pomenit despre introducerea carierei lungi și carierei scurte. Azi, cine intră în armată ca ofițer nu trebuie să termine cariera ca ofițer; la depășirea gradului de căpitan, se face o triere extrem de severă, după care se împuținează ofițerii superiori și ei, la rândul lor, de la an la an, și nu toți cei care intră maiori pot avea vocație de a ieși colonei sau adjuncți de generali.

Că la ofițeri nu se asigură o profesie civilă. Sunteți, de asemenea, într-o eroare: toți ofițerii români, la terminarea primilor 4 ani de studii, dobândesc și o profesie civilă, iar, pe de altă parte, pentru a facilita integrarea lor în viața civilă, începând din acest an, au început să funcționeze programe de reconversie care să permită celor care părăsesc armata să intre în viața civilă cu o a doua profesie. Ce facem noi acum este un lucru obișnuit în țările occidentale, întrucât, datorită existenței acestei cariere lungi și scurte a ofițerului, în toate armatele occidentale, în fiecare an, un număr de militari părăsesc armata și intră în viața civilă. La ei există, în permanență, cursuri de reconversie. Începând din acest an, și în armata română, există acest lucru.

Mai vorbiți despre creșterea numărului de civili în armată și vă exprimați îndoiala sau temerea că sunt prea mulți foști militari. Vreau să vă spun că, dintre civilii din armata română, maximum 1% sunt foști militari, restul sunt civili de-adevăratelea, din toate punctele de vedere.

Reprezentantul PUNR-ului vorbește despre nevoia unor legi organice și se referă la art.117 din Constituție. Mi-e teamă că suntem în prezența unei false probleme, pentru că, dacă ne uităm la Legea apărării naționale, găsim, acolo, două secțiuni extrem de importante, una privind structura armatei, alta privind organizarea armatei, adică chestiunile care sunt prevăzute în Constituție că au nevoie de legi organice. Această lege este o lege organică, adoptată după Constituție, deci s-a ținut seama de această exigență și problema este, cu alte cuvinte, rezolvată. Dacă dumneavoastră vi se pare și, poate, și nouă o să ni se pară că aceste secțiuni sunt insuficiente, vă promit și chiar vă invit la o colaborare, ca să elaborăm legi mai dezvoltate, cu aceste probleme.

Cât privește problema dacă e hotărâre sau lege, domnul președinte Roman a răspuns, nu mai reiau problema.

M-ați întrebat, în finalul intervenției dumneavoastră, în legătură cu riscurile pe care le avem noi în vedere. Nu am să vă citesc tot ce scrie în această Cartă Albă, vă spun, doar, că, începând de la pag.1, jos, subpunctul care se intitulează "Riscuri, amenințări, oportunități", se începe cu ideea că România se află la interferența a patru evoluții strategice, dezvoltate în spatele Comunității Statelor Independente, în cel central european, sud-est european și în spațiul Mării Negre. Că interesele României sunt legate de situarea în acest loc, că riscurile, în contextul globalizării, la adresa statelor, sunt preponderente de factură nemilitară, provenind din domeniul politic, economic, social și ecologic. De asemenea separarea tranșantă de evoluțiile mediului intern și ale celui internațional de securitate a pierdut din relevanța sa teoretică.

Și, mai departe, sunt menționați factorii de risc. Pentru dumneavoastră, vi-i citesc. (Rumoare în partea dreaptă a sălii) E o întrebare, lăsați, trebuie să le răspund. "Existența, în plan regional sau subregional, a unor tensiuni și conflicte militare ce se pot extinde, precum și a unor acumulări necontrolate și destabilizatoare de forțe și tehnică de luptă, în spațiul de interes strategic al României, proliferarea și diseminarea necontrolată a tehnologiilor și materialelor nucleare, a mijloacelor de distrugere în masă, a armamentelor și a altor mijloace letale neconvenționale, prelungirea unor dificultăți interne, de natură economică, financiară și socială care ar putea să afecteze vital funcționarea societății românești, expansiunea rețelelor și activităților teroriste, a crimei organizate transnaționale, criminalitatea economico-financiară, trafic ilegal de persoane, de droguri, de materiale radioactive ș.a.m.d., deteriorarea mediului ambiant, prin nerespectarea normelor ecologice, precum și existența, în proximitatea frontierelor naționale, a unor obiective cu grad ridicat de risc, limitarea accesului statului român la unele resurse vitale pentru populație și economie, acțiuni ce pot aduce atingere statului român și instituțiilor democratice care conduc la separatism, xenofobie, intoleranță și conflicte etnice și religioase. Alte surse de risc ar putea fi: incertitudine privind evoluțiile politico-militare din regiune, migrație de populație de mari proporții, izolarea României în societatea globală, bazată pe informații, datorită lipsei infrastructurii informaționale". Și se adaugă, în final: "În prezent, nu există nici o amenințare directă și iminentă, la adresa intereselor naționale fundamentale ale României".

Au mai fost două întrebări. Prima privind evoluția, dacă am înțeles eu bine, a armatei și a credibilității ei, întrucât armata nu mai este o instituție de educație. Într-o bună măsură, este adevărat, armata nu mai e o instituție de educație, armata este o instituție care pregătește luptători și lideri pentru grupuri de oameni mai mici sau mai mari. Noi nu putem să confundăm instituțiile, pentru că pentru educație sunt alte instituții decât armata în România.

În ce privește situația cu tehnica de luptă, aici există, la baza întrebării, probabil, o mică confuzie. Vă aduc aminte că există tehnică de luptă activă și tehnică de luptă în rezervă. Ce s-a arătat acolo cuprinde tehnica de luptă activă, pentru că și tehnica de luptă activă se identifică, se determină, de asemenea, raportat la resurse. Oricât am vrea noi să avem tancuri 1000 de bucăți, de exemplu, câtă vreme resursele sunt pentru 100 de bucăți, vom avea 100, și nu 1000, lăsând la o parte plafoanele care, evident, joacă. Aceasta este situația în legătură cu cifrele la care v-ați referit.

Vă mulțumesc încă o dată tuturor celor care ați luat cuvântul, atât celor care, repet, care ați fost de acord cu propunerile noastre, cât și celor care au făcut comentarii care au necesitat explicații din partea noastră. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)

 
Adoptarea Hotărârii privind Carta Albă a Guvernului - Armata României 2010: Reformă și integrare Euro-Atlantică.
 

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Stimați colegi,

Sunteți, acum, în posesia un proiect de hotărâre privind Carta Albă a Guvernului Armata României- 2010: Reformă și integrare Euro-Atlantică", care a fost pusă de acord de compartimentele juridice de la cele două Camere, în așa fel încât să corespundă cu cadrul legal și procedurile regulamentare. Pentru a-l adopta, am să vă supun votului, mai întâi, titlul hotărârii: "Hotărâre privind Carta Albă a Guvernului- Armata României 2010".

 
 

Domnul Ioan Gavra:

Procedură! (Proteste în partea dreaptă a sălii)

 
 

Domnul Petre Roman:

Da, sigur că da. Vă rog.

 
 

Domnul Ioan Gavra:

Mulțumesc, domnule președinte.

Deci, la un asemenea document, de o asemenea importanță pentru o instituție apreciată la nivel național, cred că se impune prezența a cel puțin jumătate din numărul total al deputaților și senatorilor. Întrucât în sală nu există acest număr, 249, vă rog să verificați cvorumul, înainte de a supune la vot titlul, articolul și hotărârea. (Rumoare în partea dreaptă a sălii)

 
 

Domnul Petre Roman:

Sigur, în sală, trebuie să existe cvorum, aici nu încape îndoială.

Am rugat pe toți colegii care se află în Parlament să fie prezenți și o să facem numărătoarea corespunzătoare. (Se procedează la numărarea deputaților și senatorilor din sală.) Deci 210 în sală.

 
 

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Deci nu avem!

 
 

Domnul Petre Roman:

Erau 220, dar cei care sosesc acum cred că ne salvează: 7, 8... Mai avem nevoie de câteva prezențe.

 
 

Domnul Ioan Gavra (din sală):

245!

 
 

Domnul Petre Roman:

Nu, cvorumul este de 244. A, nu l-am numărat și pe domnul ministru care e deputat. Suntem 244! (Amuzament în partea stângă a sălii) Da, suntem chiar la limită, dar suntem în cvorum. Acum, trebuie să și adoptăm. 244, chiar cu domnul care a intrat acum.

Deci, cu acest cvorum care există, vă supun votului titlul, mai întâi.

Cine este pentru titlu? Cu o foarte largă majoritate, titlul a fost adoptat.

Articolul unic: "Se aprobă Carta Albă a Guvernului- Armata României 2010; Reformă și integrare Euro-Atlantică", în vederea realizării prevederilor strategiei de securitate națională a României".

Vă rog să vă exprimați votul în ce privește articolul.

Cine este pentru? Din nou, cu o foarte largă majoritate, articolul unic a fost adoptat.

Vă supun votului hotărârea, în ansamblul ei.

Cine este pentru? Același vot, larg majoritar. Hotărârea a fost adoptată.

Vă mulțumim.

 
Prezentarea raportului Comisiei Parlamentului României pentru Integrare Europeană pe perioada 1997-1999.

În continuare, vă rog să aveți puțină răbdare, ca să ascultăm, în fine, raportul doamnei Mariana Stoica, președintele Comisiei comune parlamentare pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Vă rog.

 

Doamna Valeria Mariana Stoica:

Stimați colegi,

Vă rog să aveți răbdare și promit că nu va dura foarte mult, având în vedere că raportul v-a fost difuzat și fiecare dintre dumneavoastră ați putut lua cunoștință despre activitatea comisiei noastre.

Aș vrea să vă informez doar cu ultimele reuniuni ale Comitetului parlamentar mixt Uniunea European㠖 România, ale cărui recomandări sunt dintre cele mai importante, înaintea summit-ului de la Helsinki, și anume în primul rând, în ce privește asigurarea protecției copiilor, care se pare că trebuie să fie mult mai prezentă în programele Guvernului și tratată cu mult mai multă atenție. De asemenea, problematica aceasta, în special pentru asigurarea respectării drepturilor omului și participare democratică a tuturor cetățenilor țării la procesul de reformă și pregătire a aderării la Uniunea Europeană și ca urmare a unor solicitări venite din partea instituțiilor Uniunii Europene, a atras atenția comisiei asupra faptului că trebuie să fie mai fermă, atunci când se discută 3 principale legi care se așteaptă a fi promovate în această sesiune, și anume este vorba de legile proprietății, Statutul funcționarului public, Legea administrației publice, asortată și armonizată cu legislația europeană și, de asemenea, să fie analizat raportul Comisiei Europene în cadrul Parlamentului.

Aș dori doar să fac o singură remarcă, și anume aceea de a face apel la liderii politici pentru a sprijini pe colegii noștri membri ai comisiei să poată participa la toate lucrările ședințelor comisiei, având în vedere complexitatea problematicii, înainte de summit-ul de la Helsinki.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc.

Dorește să ia cuvântul, fiind membră a comisiei, cred, chiar vicepreședinte, doamna deputat Puwak.

Vă rog.

 
 

Doamna Hildegard Carola Puwak:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Vă rog să-mi permiteți foarte scurt să aduc în fața dumneavoastră câteva aspecte pe care eu le-aș include fie la neîmpliniri ale activității comisiei, fie la nevoi de reconsiderare a modului de lucru al acestei comisii.

Primul lucru la care doresc să mă refer este faptul că, în conținut, activitatea comisiei a fost mult mai amplă, decât ceea ce este înscris aici, în acest raport. Noi avem un program de activitate care cred că prevedea, ca un lucru deosebit de important, contactul, în 4 zone ale țării, cu autoritățile județene, deci cu direcțiile prefecturilor, pentru a face cunoscută activitatea acestei comisii și pentru a culege nevoile din teren, în sensul sprijinirii acestui demers.

Cel de-al doilea lucru, și aici vă rog, domnule președinte al Senatului, ca, împreună cu membrii Birourilor permanente, să încercați să dați curs acestei solicitări, pe care am făcut-o de nenumărate ori, ca programul național de pregătire a integrării României în Uniunea Europeană, ca o strategie pe termen lung, să fie supus dezbaterii Parlamentului. Credem că este un document mult prea important pentru țară și pentru populație, pentru ca reprezentanții formațiunilor politice să nu aibă posibilitatea să-și exprime puncte de vedere, pentru a ajunge la acest consens pe care realizarea obiectivului o presupune.

În al treilea rând, aș dori să menționez conlucrarea comisiei cu Guvernul, care este deseori defectuoasă. Prezența miniștrilor nu este întotdeauna așa cum ea ar trebui să fie și credem că la evenimente, cum a fost recentul Comitet mixt parlamentar România – Uniunea Europeană, prezența miniștrilor este deosebit de necesară, pentru a arăta, într-adevăr, disponibilitatea Guvernului de a realiza ceea ce se înscrie în Programul național de pregătire a integrării.

În al patrulea rând, cred că Parlamentul este îndreptățit să cunoască aspectele de gestionare a fondurilor nerambursabile și rambursabile alocate României de Uniunea Europeană. Este în interesul fiecărui grup parlamentar, al fiecărui deputat, al fiecărui senator să știe exact cum se gestionează aceste fonduri și în interesul cui.

În al cincilea rând, a existat o tradiție în Parlamentul României ca în expunerea de motive a proiectelor de legi să se facă mențiunea specială că acel proiect de lege este armonizat cu legislația comunitară, pentru că ne trezim, deseori, în rapoartele de evaluare anuale pe care Uniunea Europeană le face, cu mențiuni conform cărora anumite legi sunt depărtate de la directivele și normele Uniunii Europene.

În al șaselea rând, cred că în alți termeni trebuie pusă cooperarea între Comisia de integrare europeană și comisiile de specialitate ale Parlamentului, ale Camerei și ale Senatului, pentru că este vorba de două obiective deosebit de importante, asimilarea acquisului și asigurarea acelei coerențe între legi ce reglementează un anumit domeniu. Nu vreau să fiu răutăcioasă, dar dau exemplul sistemului bancar, pentru care cele 12 ordonanțe au fost direcționate spre nenumărate comisii decât spre cea de specialitate spre care ar fi trebuit îndreptate.

Aș ruga Ministerul de Finanțe ca și la rectificarea de buget care s-a făcut și la construcția bugetului pe anul viitor să aibă în vedere ca o prioritate cofinanțările la care România este obligată pentru realizarea acestor programe comunitare.

Nu în ultimul rând, aș ruga liderii grupurilor..., dacă îmi permiteți să adresez această rugăminte, liderii grupurilor parlamentare să urmărească modul de implicare a parlamentarilor pe care i-au desemnat să participe în această Comisie de Integrare Europeană a Parlamentului, pentru că ni se pare că lucrurile care stau în fața noastră sunt deosebit de importante.

Aș încheia, spunând încă o dată sau reafirmând adeziunea partidului pe care-l reprezint în această comisie, Partidul Democrației Sociale din România, și disponibilitarea noastră de dialog și de negociere politică, pentru a ajunge la consensul de care am dat dovadă în toți anii de după 1990.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumim. Pot să vă asigur că am preluat încă cu mai mult timp în urmă de la doamna președintă Mariana Stoica această solicitare pe care o considerăm întru totul justificată, ca Programul de aderare să fie dezbătut și în Parlament, așa cum s-a cerut și aici.

Stimați colegi,

Înainte de a încheia ședința noastră,... (domnul senator Victor Fuior dorește să vină la microfon.)

A..., vă rog, tot la acest raport, da? Vă rog.

 
 

Domnul Victor Fuior:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Este un document așa de important încât nu pot să nu spun câteva cuvinte.

Aș vrea - vorbesc pentru comisie, că dânșii sunt obosiți, au avut o zi mai... - în conformitate cu statutul dumneavoastră, al comisiei, și cu ceea ce se dorește de la dumneavoastră, următorul raport să aibă titlul "Raportul Comisiei Parlamentului României pentru Integrare Europeană în perioada... privind activitatea în cadrul Comitetului parlamentar de asociere". Pe mine mă interesează activitatea dumneavoastră în cadrul acestui Comitet parlamentar.

Am studiat documentul dumneavoastră și să știți că nu a rezultat că ați avea o activitate în cadrul Comitetului parlamentar de asociere. Aș vrea ca să fac precizarea că atribuțiile comisiei rezultă din Acordul European și nu din regulament, motiv pentru care am și eu întrebarea: Câte recomandări ați făcut dumneavoastră Consiliului de asociere? Îmi răspundeți cu altă ocazie, ca să nu-i reținem pe dânșii, că sunt obosiți.

În același context, având în vedere Raportul Serviciului Român de Informații pe care trebuie să-l dezbatem, am două întrebări pentru comisie: Dacă românii au introdus măsuri derogatorii în conformitate cu art.51 și art.116 din Acordul European și, a doua întrebare: Dacă au fost respectate prevederile art.64 privind concurența, dacă Consiliul de asociere a adoptat regulile necesare în conformitate cu alin.3 art.64.

Doamnelor și domnilor,

În concluzie, concluzia o spun chiar raportorii, urmare a eforturilor depuse de partea română, Parlamentul European s-a pronunțat înainte de Reuniunea Consiliului European de la Luxemburg pentru începerea simultană a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană cu toate statele. Din păcate, Comisia Europeană, Guvernul Uniunii a considerat că țara noastră nu este suficient de pregătită pentru a începe negocierile în primul val și a recomandat începerea negocierilor doar cu alții.

Deci, rezultatul activității dumneavoastră și a muncii dumneavoastră l-ați prezentat dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Cred că așa-numitul Consiliu de asociere este Comitetul mixt România-Uniunea Europeană, bănuiesc, nu? Or, aici trebuie să-l informez pe domnul senator că ședința acestui Comitet a avut loc chiar în aceste zile la București.

Stimați colegi,

Mai este un singur lucru care doresc să-l lămurim. Birourile permanente reunite vă propun în legătură cu programul de săptămâna viitoare, în care este prezentă și Ziua națională de 1 Decembrie, următoarea desfășurare a programului de lucru: ședința solemnă dedicată aniversării Zilei naționale, ședința solemnă a Parlamentului României, deci, ședință comună, să aibă loc marți, la ora 13.00, și ea să se desfășoare după același program ca și ședința care a avut loc cu doi ani în urmă, când, de asemenea, am organizat o ședință comună, sesiune solemnă a Parlamentului României. Deci, marți, marțea viitoare, se înțelege, marți fiind 30 noiembrie, începând cu ora 13.00.

În ce privește ziua de 1 Decembrie, zi nelucrătoare, având în vedere multe solicitări din partea parlamentarilor care doresc să participe la manifestările organizate de către autoritățile din Alba Iulia, precum și din județ, fiecare am primit câte o asemenea invitație, în ziua de 1 Decembrie, deci, propunem să nu existe sesiune parlamentară. Parlamentarii care doresc să participe la aceste manifestări la Alba Iulia vor fi deci în măsură să o facă, iar ceilalți, în circumscripțiile electorale, la fel ca și joi, 2 decembrie, cu următoarea propunere de recuperare, și anume să se lucreze în săptămâna următoare joi, 9 decembrie, toată ziua program complet, deci de dimineață până la ora 19.00 sau 19.30, după caz, precum și 10 decembrie, vineri, până la ora 13.00. În felul acesta am încercat să împăcăm mai multe tendințe care s-au manifestat.

Vă consult dacă sunteți de acord cu această propunere.

Cine este pentru? Cu o foarte largă majoritate, acest program a fost adoptat.

Vă mulțumim.

Ședința s-a încheiat la ora 17.45.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 25 september 2022, 17:17
Telephone: +40213160300, +40214141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro