Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of November 18, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 18-11-1999 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of November 18, 1999

  1. Dezbateri asupra raportului Comisiei de anchetă privind situația economiei forestiere din România.

Ședința a început la ora 9,05.

Lucrările au fost conduse de domnii Vasile Lupu și Acsinte Gaspar, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Alexandru Konya-Hamar și Vasile Miclăuș, secretari.

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Declar deschisă ședința Camerei Deputaților, anunțându-vă că din totalul de 343 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 211, 132 sunt absenți, 16 participă la alte acțiuni parlamentare, cvorumul legal prevăzut de art.128 din regulament fiind astfel întrunit.

Intrăm în ordinea de zi și urmează să continuăm dezbaterea raportului Comisiei de anchetă privind situația economiei forestiere din România.

Stimați colegi,

Mai au de vorbit reprezentanții grupurilor parlamentare PNȚCD, PNL și, parțial, PDSR.

Domnul Marian Ianculescu: (din sală)

De ce nu și PNȚ parțial? Ați vorbit și dumneavoastră!

Domnul Vasile Lupu:

Pentru că a mai luat cuvântul sau a pus o întrebare și doamna Hildegard Puwak, de la PDSR. Vă rog poftiți, domnule Ianculescu:

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Nu uitați că și dumneavoastră ați vorbit de la acest microfon, în numele Grupul parlamentar al PNȚCD, și ați vorbit fix 7 minute! Deci, să vă treceți și pe dumneavoastră, că s-a vorbit parțial și din partea Grupului parlamentar PNȚCD.

Doamna Hildegard Puwak a pus o întrebare care a durat numai un minut și jumătate, o întrebare, nu comentariu pe marginea raportului. Ca atare, vă rog să procedați în consecință.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Ianculescu, de acord, dar este exclus ca eu să fi vorbit 7 minute, când am pus numai o întrebare!

Domnul Marian Ianculescu:

Nu, domnule președinte, ați comentat așa numitele abuzuri săvârșite de directorul general Cahniță! Nu, ați comentat foarte lung! 7 minute, am cronometrat și vă pot aduce și alți colegi martori!

Domnul Vasile Lupu:

Dacă secretarul de ședință confirmă acestea, de acord cu dumneavoastră, dar eu am formulat o întrebare.

Până una-alta, domnul Oltean cere cuvântul, în replică.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor,

Domnule ministru,

Îngăduiți-mi, deși nu îmi face plăcere, să îi dau răspunsul cuvenit domnului președinte de ședință Vasile Lupu, care, acum o săptămână, în stilu-i caracteristic, după intervenția mea legată de conținutul raportului comisiei de anchetă, a coborât de la prezidiu la microfonul Camerei, pentru a ne aduce la cunoștință câteva chestiuni foarte serioase, pe marginea raportului. Aceste chestiuni se refereau în principal la vizita pe care domnia sa a întreprins-o acum aproximativ 5 săptămâni în județul Caraș-Severin și când, printre multele obiective pe care domnia sa le-a avut, a fost și acela de a efectua o vizită în orașul Oravița și, pe urmă, în satul Greon, pentru a se fotografia în fața vilelor pe care domnul Cahniță Gheorghe, fostul director al Regiei Naționale a Pădurilor, le deține în localitățile respective.

Îmi îngădui să-i răspund la întrebarea pusă, pentru a fi pe deplin lămurită această chestiune, de altfel, în cuvântul meu, am și arătat că organele de anchetă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, s-au și pronunțat în această chestiune.

Domnule președinte,

Casa pe care ați văzut-o în Oravița a fost costruită de către domnul Gheorghe Cahniță și răposata sa soție, cu ajutorul părinților acesteia, cu banii câștigați în Regatul Maroc, în perioada 1978-1981, când a funcționat acolo ca inginer topograf, iar soția acestuia, ca profesor de fizică-chimie. Pentru această casă, în baza unei reclamații din anul 1982, în temeiul Legii nr. 18/1968 (cunoscuta, celebra lege), s-au efectuat, la vremea respectivă, cercetările necesare și s-a constatat că veniturile pe care domnul director Cahniță sau, la vremea respectivă, inginerul silvic Cahniță Gheorghe le deținea erau dobândite perfect legal. Și nu suntem în măsură să punem la îndoială în ceea ce privește corectitudinea cercetărilor de la vremea respectivă, în temeiul acelei legi.

În ce privește vila din Greon, în care dânsul locuiește astăzi împreună cu actuala soție, aceasta a fost terminată în 1981 de către părinții doamnei Gherga Aurica, astăzi, soția domnului Cahniță din anul 1993. Deci, domnul Cahniță s-a recăsătorit în 1993 cu această doamnă, care a venit cu o zestre, o casă, așa de mare și de frumoasă ca cea pe care dumneavoastră ați văzut-o.

În ce privește, domnule președinte, utilajele Class pentru agricultură pe care le-ați văzut dumneavoastră, acestea constau dintr-o combină de recoltat cereale, cu anul de fabricație 1971, cumpărată în anul 1997 de la un țăran din Vran, din apropiere.

Pentru toate averile pe care dumneavoastră le-ați văzut și le-ați enumerat aici, în anul 1998, domnul Gheorghe Cahniță s-a autodenunțat penal, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, în urma cercetătorilor făcute, a comunicat acestuia că nu există elemente care să îndrituiască existența unor fapte cu caracter penal.

M-a surprins și mă surprinde ușurința cu care dumneavoastră, domnule președinte de ședință, faceți afirmații, cu atât mai mult cu cât dumneavoastră, în calitate de jurist, de avocat, ar trebui să știți că prezumția de nevinovăție este un principiu de drept care și în țara aceasta ar trebui să fie respectat. Nu e prima dată când eu constat – și cu tristețe spun acest lucru – că dumneavoastră vedeți în fiecare silvicultor un hoț (evident, mai puțin cei creștin-democrați), fără însă a avea posibilitatea, până acum, ca în mod corect, pe bază de acte doveditoare, pe bază de hotărâri judecătorești definitive și executorii să faceți o dovadă a acestor afirmații.

Domnul Cahniță m-a abilitat să vă spun că, într-adevăr, de data aceasta, va depune și o plângere penală pentru săvârșirea unei infracțiuni de calomnie și să sperăm că instanța de judecată va face dovada existenței unui asemenea fapt.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Poftiți, domnule deputat!

Domnul Vasile Stan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu personal consider că tema discuției noastre este cu totul alta și că noi acordăm prea multă atenție acestui personaj, care a fost și nu mai este. Domnul Cahniță a fost schimbat, ca urmare a unui control al Corpului de Control al Guvernului.

Deci, eu vă propun să trecem la dezbaterea în continuare a problemelor pentru care ne-am adunat aici.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

De altfel, eu am întrebat, n-am acuzat. Din cele ce spune domnul Olteanu, domnul Cahniță este cinstit, rămâne îndoiala mea cu privire la procurorii care au anchetat cazul...

Să trecem la dezbaterea raportului. În continuare, dacă de la PDSR sau de la PNȚCD dorește să ia cuvântul vreun coleg din cei care s-au înscris.

Domnul Marian Ianculescu: (din sală)

Cine dorește!

Domnul Vasile Lupu:

Sigur, cine dorește, domnule Ianculescu! Am convenit câte 10 minute de fiecare grup parlamentar, în ședința trecută și, dacă doriți să vorbiți în numele PDSR-ului, aveți cuvântul.

Domnul Marian Ianculescu: (din sală)

Domnule președinte,

Îmi pare foarte rău că memoria este așa de scurtă într-o perioadă atât de scurtă, s-au aprobat 15 minute, domnule președinte, nu 10 minute! Deci, au fost aprobate, efectiv, 15 minute pentru PNȚCD, 15 minute pentru PDSR și 10 minute pentru celelalte grupuri parlamentare.

Domnul Vasile Lupu:

Mă refeream la PNL, 10 minute pentru PNL, câte 15 minute pentru celelalte două grupuri parlamentare. De acord!

Domnul Marian Ianculescu:

Exact, domnule președinte!

Domnul Vasile Lupu:

Exact, domnule Ianculescu!

Domnul Marian Ianculescu:

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Deci, de la PNL, dorește cineva să mai ia cuvântul? Nu, deocamdată.

Stimați colegi,

Dacă nu mai dorește nimeni, trecem la proiectul de hotărâre privind aprobarea raportului. Domnul Garda Dezideriu.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

O chestiune de procedură.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Acum o săptămână, am vorbit despre implicarea polițiștilor în afaceri dubioase legate de mafia lemnului, am descris cazul din Ciumani, unde polițiștii, împreună cu reprezentanții ocalelor silvice locale, s-au răzbunat asupra țăranilor, care afuseseră curajul să se adreseze domnului ministru de interne din 1997, domnul Gavril Dejeu, și să ceară oprirea tăierilor ilegale de către reprezentanții unor firme cu o moralitate dubioasă.

Răspunsul din partea oamenilor legii nu s-a lăsat mult așteptat. Șoferul meu, în ziua de 16 noiembrie, nu numai că a fost amendat pe nedrept de către plutonierul Dumitru Olaru, pentru așa numita "problemă de tobă" (care, de fapt, nu exista), dar prin el am fost chiar amenințat că o să mă învețe ei, ca să fiu săturat de a susține interesele țăranilor nevrednici din județ.

Eu, prin urmare, cer să se cerceteze interdepenențele dintre mafia lemnului și corupția din cadrul inspectoratelor de poliție, fără de care nu se va putea opri distrugerea pădurilor. Aș propune să fie completate propunerile comisiei noastre cu textul următor: "Se interzice polițiștilor, indiferent de grad, exploatarea sau comercializarea masei lemnoase și implicarea lor, atât pe căi directe, cât și pe căi indirecte, în orice fel de negoț de acest gen". Ori o hotărâre de Guvern ori o propunere din cadrul comisiei noastră.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Vasile Lupu:

Din partea celor două grupuri mari: PNȚCD – PDSR, care au câte 15 minute, dorește cineva să intervină? Domnule Ianculescu, doriți să interveniți?

Domnul Acsinte Gaspar: (din sală)

La hotărâre!

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Domnule ministru,

De la început, țin să apreciez foarte mult activitatea depusă de toți membrii comisiei și de grupul de experți și salariați care au deservit comisia. A fost într-adevăr o activitate laborioasă.

De asemenea, trebuie apreciată munca depusă de toate instituțiile statului și de agenții economici cărora li s-a solicitat sprijinul în realizarea acestei anchete.

De fapt, esența activității comisiei o consider tocmai conținutul anexelor, care, din păcate, nu a fost valorificat în măsură suficientă pentru scopul pentru care a fost înființată comisia de anchetă și pentru a răspunde astfel tematicii din Hotărârea nr. 12/1998 de înființare a acestei comisii. Și, de aceea, consider că tocmai această dezbatere are menirea să completeze lipsurile semnalate.

Așa cum am spus, consider că anexele la raport, cu conținutul lor – dar insuficient valorificat pentru scopul pentru care a fost înființată comisia – constituie punctul forte al raportului și că, pe baza lor, orice membru al Parlamentului, Executivul, de acum înainte, pot să elaboreze legi, politici, strategii, menite să soluționeze problemele ridicate în hotărârea de înființare a acestei comisii. Și, măcar pentru acest lucru, consider că înființarea și funcționarea comisiei a fost utilă.

Din păcate, interpretarea unor date din aceste anexe a fost făcută tendențios, cu iz politic, căutând să se transfere toate relele din sectorul forestier pe guvernarea pedeseristă, lucru care este total infirmat de conținutul anexelor. Aici discutăm pe "materialul clientului", cum se spune, în cazul de față, pe anexele la raport, care într-adevăr sunt reale.

Acest lucru demonstrează că cel care a redactat raportul sau o parte din acesta a fost tendențios, dovadă că materialul nu este însușit de toți membrii comisiei sau o parte din aceștia. Probabil că așa s-a primit comanda...

S-a procedat, dați-mi voie să mă exprim plastic, exact ca la un meci de fotbal, când arbitrul (că tot sunem acum la modă cu interogarea arbitrilor) ține cu una din echipe și mută infracțiunea comisă de echipa favorită din propria suprafață de pedeapsă în afara acesteia, la limita liniei de 16 m. Cu alte cuvinte, toate neajunsurile și neînplinirile din sectorul forestier din perioada de după 1996 le transferă în afară, la limita anului 1996, prin diverse grupări pe an ale realizărilor și neîmplinirilor, tocmai pentru a escamota lipsurile din Guvernarea CDR-DP-USDR-UDMR și a le transfera Guvernării PDSR.

Mă întreb acum: cui folosește acest lucru? Pentru că electoratul s-a obișnuit deja cu aceste manevre, care pot să aibă și efect de bumerang. În loc să dovedim că suntem serioși, obiectivi și că dorim într-adevăr să soluționăm, în mod real, problemele grave cu care se confruntă sectorul forestier, noi analizăm lucrurile cu partizanat politic, inutil, după părerea mea.

Pentru o analiză corectă, am studiat evoluția principalilor indicatori din sectorul forestier, pe perioade clare, distincte, și anume: perioada 1990-1992 – Guvernarea Roman și Stolojan, cu miniștri de toate culorile politice: și liberali, și țărăniști în general, și cederiști; perioada 1993-1996 – Guvernare PDSR Văcăroiu, cu miniștri tehnocrați, mulți dintre ei independenți sau membri PDSR; perioada 1997-1999 – Guvernare CDR-PD-PSDR-UDMR. Și ce constatăm din conținutul acestor anexe? Din Anexele nr. 1, 2, 4, 5, 8, 13 și 15, se constată că la toți indicatorii, realizările Regiei Naționale a Pădurilor pe perioada 1993-1996, din timpul Guvernării PDSR Văcăroiu, sunt cu mult mai mari, comparativ cu perioada 1997-1998, de guvernare cederistă, înscriindu-se astfel și pentru sectorul forestier în trendul general greșit, de descreștere economică planificată.

Unul din principalii indicatori care asigură gospodărirea durabilă a pădurilor îl constituie "suprafața anuală de parcurs cu lucrări de amenajare a pădurilor". La un fond forestier național în suprafață de circa 6,3 milioane de ha, normal ar fi fost ca anual să se parcurgă cu lucrări de amenajare a pădurilor o suprafață de circa 630 de mii de ha, ceea ce înseamnă a zecea parte din suprafața fondului forestier de parcurs anual.

Ce constatăm din Anexa nr. 1 din raport? Că perioada de Guvernare PDSR Văcăroiu 1993-1996 este singura perioadă în care media anuală a realizărilor la acest indicator a fost normală, și anume de 630,7 mii de ha, în comparație cu perioada de guvernare cederistă, când realizările au scăzut dramatic la 513 mii de ha, cu 117 mii de ha mai puțin.

Situația devine mai dramatică în cazul pădurilor proprietate privată aparținând persoanelor fizice, pentru care nu s-a întocmit până în prezent nici un amenajament silvic, cu toate că prin Legea nr. 26/1996 – Codul Silvic, promulgată pe 6 iulie 1996, s-a reglementat finanțarea de la bugetul de stat a cheltuielilor ocazionate cu întocmirea amenajamentelor silvice respective. Mai mult, prin Legea bugetului de stat pe anul 1999, au fost alocați, la propunerea subsemnatului și cu bunăvoința domnului ministru Remeș, 2 miliarde de lei destinați special pentru asemenea lucrări. Dar, din păcate, ministerul a dat o cu totul altă destinație acestor fonduri.

Un alt indicator important îl constituie "regenerarea pădurilor", la care, conform datelor din Anexa nr. 2, rezultă de asemenea o scădere dramatică a suprafețelor de terenuri forestiere regenerate, cu o medie anuală de circa 2 mii de ha în minus, care se regăsesc în împăduriri în fond forestier și în terenuri degradate.

Un alt indicator important, care vizează crearea unor structuri de păduri calitativ superioare, îl constituie "lucrările de îngrijire în pădurile tinere", prezentat în raport în Anexa nr. 4. Și la acest indicator se constată o scădere dramatică a suprafeței parcurse cu asemenea lucrări, cu toate că structura pădurilor noastre în raport cu vârsta lor, prezentată în raport, reclamă creșterea suprafeței de parcurs cu asemenea lucrări. Dacă în perioada 1993-1996, de guvernare PDSR, media anuală parcursă cu asemenea lucrări era de 268 de mii de ha, în perioada actuală, de după 1996, de guvernare cederistă, aceasta a scăzut la o medie anuală de 218 mii de ha, deci, mai puțin cu circa 50 de mii de ha anual.

Principala vină o poartă ministerul, deoarece, în calitate de proprietar, a acceptat propunerile administratorului – în cazul de față, Regia Națională a Pădurilor – de a diminua indicatorii, pentru a face profit artificial, în detrimentul unei gospodăriri raționale a pădurilor, pentru a-și lua salariile și, de ce nu, și cota parte din profit. Mai ales că, recent, Guvernul a dat o ordonanță care instituie niște salarii pentru managerii unici, pentru administratorii unici, extraordinar de mari, legate și de cota de profit.

Acest lucru este inadmisibil! Și pe vremea Guvernării PDSR Văcăroiu au existat aceste tendințe din partea Regiei Naționale a Pădurilor, lucru cu care ministerul nu a fost de acord și nu a acceptat sub nici o formă diminuarea indicatorilor sub cei normali.

Un alt indicator important al creșterii eficienței economice a Regiei Naționale a Pădurilor, pentru a obține fonduri suplimentare de gospodărire rațională a pădurilor, îl constituie "activitatea de export". Din datele din Anexa nr. 15 la raport rezultă că exportul Regiei Naționale a Pădurilor pe seama altor produse decât lemnul, cum ar fi fructele de pădure, ciuperci comestibile, împletituri din răchită ș.a., a scăzut la mai mult de jumătate în perioada 1997-1999, de guvernare cederistă, deci, la 2,3 milioane de dolari, comparativ cu 4,9 milioane de dolari, din perioada Guvernării PDSR 1993-1996, cu implicații, rețineți, asupra dezvoltării rurale durabile, dacă avem în vedere faptul că foarte mulți locuitori ai satelor câștigau și ei în urma acestor activități. Îmi aduc aminte că un distins senator țărănist, Ulm Spineanu, o propunea chiar ca o soluție salvatoare pentru minerii disponibilizați. Acum, nici această șansă nu o mai au, din nefericire.

În schimb, prin liberalizarea exportului de lemn brut, bușteni de cea mai bună calitate, Regia Națională a Pădurilor realizează venituri de 12,3 milioane de dolari, cu consecințele negative care decurg de aici asupra ansamblului sectorului forestier. Data aceasta, de 12,3 milioane de dolari, mi-a fost transmisă efectiv printr-o interpelare de către însuși domnul ministru Tomescu.

Exportăm materie primă lemnoasă, chiar și Regia Națională a Pădurilor exportă bușteni de cea mai bună calitate, prin extrageri antisilviculturale din păduri a speciilor de mare valoare economică, în timp ce capacitățile noastre de prelucrare a lemnului sunt lichidate și altele falimentate, generând până în prezent peste 150 de mii de șomeri, și importăm în schimb produse finite. Iată că politica generală a actualei puteri se regăsește și în sectorul forestier!

Și unde credeți că se exportă buștenii? Din datele din Anexa nr. 14 din raport, rezultă că: 63,4% se exportă în Ungaria, 27,7% în Austria, 6,3% în Germania.

De ce aceste lucruri nu sunt comentate în raport și de ce nu se vine cu propuneri concrete pentru stoparea acestor practici? S-a invocat Acordul de asociere la Uniunea Europeană semnat în timpul Guvernării PDSR, în 1993, dar acest acord lăsa loc, la art. 34, unor negocieri, odată cu intrarea în funcțiune a acestuia după 5 ani, în 1998. Actuala putere nu a făcut nici un fel de negociere, preferând să liberalizeze exportul de bușteni printr-un ordin al ministrului industriei și comerțului nr. 36/1997, nici măcar prin hotărâre de Guvern, eludând astfel Parlamentul României, unde acordul respectiv a fost aprobat.

Mă așteptam la măsuri energice din partea comisiei de anchetă, deoarece pentru așa ceva s-a înființat și, de fapt, acest lucru este cuprins în tematica hotărârii de înființare a acesteia.

Totuși, raportul, așa cum am spus este bun la ceva. Pe baza datelor din anexele la acest raport, un grup de deputați PDSR: Adrian Năstase, Miron Mitrea, Marian Ianculescu, Gheorghe Oană ș.a., au elaborat o inițiativă legislativă, care vine să soluționeze o parte din problemele grave cu care se confruntă sectorul forestier în prezent. Inițiativa se referă la introducerea unei taxe de 25% pe m.c. de lemn pe picior, destinată fondului special pentru construirea de drumuri forestiere, constituit conform Ordonanței Guvernului nr. 90/1999, și reducerea, în același timp, a TVA-ului, de la 22% la 11%, pentru bușteni și cherestele utilizate de agenții economici de prelucrare autohtoni. În felul acesta, fiscalitatea la intern se menține sau chiar se reduce cu circa 3%, iar fondurile pentru construirea de drumuri forestiere, care să accesibilizeze circa 2 milioane de ha de pădure, cresc.

Așteptăm luarea în dezbatere a acestei inițiative legislative și susținerea ei de toate forțele politice. Dacă va fi așa, înseamnă că într-adevăr comisia de anchetă și-a adus o contribuție la rezolvarea reală a problemelor cu care se confruntă sectorul forestier.

Exemplele ar putea continua, dar, din lipsă de timp, ne oprim numai la acești indicatori. Celor care sunt interesați le pot oferi date complete.

Probabil o să ni se dea replica, afirmând că pentru restul anilor din perioada de guvernare se vor lua măsuri de intrare în normalitate. Tocmai acest lucru îl dorim și noi, dacă va fi așa, iată că dezbaterile noastre, ca și înființarea acestei comisii, își vor justifica într-adevăr necesitatea.

Doresc să dau răspunsuri la unele acuze care se aduc perioadei de Guvernare PDSR 1993-1996.

S-a făcut și se face mare caz de situația creată la Sinaia, în zona Opler, unde s-a defrișat pădure și s-au construit vile de lux. În mod intenționat se translatează această situație spre Guvernarea PDSR, nu există nici un amestec din perioada 1993-1996, totul s-a întâmplat în perioada 1991-1992, când miniștrii la Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului erau de altă culoare politică, nici măcar FSN! Beneficiarii nu sunt membri marcanți sau, măcar, simplii membrii PDSR sau simpatizanți, ci, din contră, cei mai mulți aparțin partidelor aflate la putere și care finanțează serios partidele aflate acum la putere. Dacă doriți, vă dau exemple concrete, pe care serviciile statului abilitate sunt convins că le cunosc.

Mai mult, primarii și majoritatea consilierilor locali care se fac vinovați de situația creată n-au fost, și nici în prezent nu sunt, membri sau simpatizanți PDSR, ci, din contră, au aparținut și aparțin formațiilor politice aflate acum la putere.

Atunci, de ce puneți tunurile pe Guvernarea PDSR? A devenit o practică acest lucru!

O altă acuză gravă este cea legată de schimburile de terenuri și transferurile de terenuri. Referitor la schimburile de terenuri, acestea s-au făcut cu respectarea Legii nr. 18/1991 art. 51 alin. 2 și, din iulie 1996, și cu respectarea Legii nr. 26/1996 Codul Silvic, care, la art. 51, stipulează, rețineți: "Obligativitatea Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției și a Regiei Naționale a Pădurilor de a lua măsuri de lichidare a enclavelor din fondul forestier și de regularizare a perimetrului pădurilor proprietate publică, prin schimburi de terenuri efectuate pe bază de acte autentice."

Tocmai acest act legislativ promulgat în iulie 1996 justifică numărul mai mare de schimburi de terenuri forestiere, deoarece a devenit obligatoriu pentru minister și pentru regie să ia măsuri de lichidare a enclavelor, lucru care s-a reușit într-o mică măsură, deoarece, în prezent, această prevedere legală nu se mai aplică. Este regretabil că în materie de schimburi de terenuri legea nu mai este aplicată, deoarece stătea la îndemâna ministerului de a face politică forestieră în favoarea întregii societăți, în sensul că există posibilitatea legală de a crește suprafața de pădure în zonele de câmpie și dealuri, deficitare în păduri, sau de a crește suprafața fondului forestier național, care este gospodărită în regim silvic, pe seama vegetației forestiere din afara fondului forestier, care nu este gospodărită în regim silvic.

O dovadă că schimburile efectuate în perioada 1993-1996 au fost făcute legal și nu pentru imagine, așa cum se specifică în raport, sunt datele oferite de Anexa nr. 20 la raport, pg. 35 din raportul comisiei.

Dacă în perioada 1991 – 1992, prin schimburile efectuate fără schimbarea destinației acestora, ca urmare aplicării metodologiei de calcul, aprobată prin hotărâre de guvern, a rezultat un plus de numai 10 hectare în favoarea fondului forestier proprietate publică, în perioada 1993 – 1996, acest plus s-a ridicat la 84 de hectare de pădure în fovoarea fondului forestier public, lucru deloc de neglijat, ca imediat în perioada 1997 – 1998, prin schimburile efectuate, să nu rezulte nici o suprafață în plus. Atunci, cine a lucrat corect?

Mai mult, raportul nu prezintă, și nu știu de ce, schimburile total nefavorabile efectuate în 1998, și poate și astăzi, dar nu cunosc situația din prezent, prin care zeci de hectare de pădure cu rol de protecție hidrologic și antierozional deosebit din Valea Azuga și Predeal au fost defrișate-ras cu schimbarea destinației acestora. Din păcate, raportul nu menționează nimic despre acest lucru.

De asemenea, raportul nu menționează lucruri extrem de grave care au loc în prezent pe seama schimburilor legale de terenuri forestiere, și anume faptul că se profită de o scăpare din Legea pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național care, la art.25 alin.1 pct.c), lasă posibilitatea defrișării-rase a pădurilor în scopul executării de construcții pentru interes propriu.

Prin schimburile efectuate, este interzisă prin lege defrișarea pădurilor care au făcut obiectul schimburilor. Dacă a fost pădure, tot pădure trebuie să rămână, beneficiarii schimburilor neavând voie să taie pădurea și să construiască altceva, ceea ce a fost clar specificat și în avizele de schimb.

În prezent, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură dă aprobări de defrișări-rase de pădure pe suprafațe de până la un hectar, cât există în proprietate, prevalându-se de art.25 alin.1 din Legea pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.96/1998.

Mă așteptam din partea Comisiei de anchetă să pună stavilă acestor practici prin care dispar zone verzi întregi ale unor centre turistice de intres național și internațional, sau cel mult să se limiteze scoaterile definitive din fondul forestier național la strictul necesar și să se dea aprobări numai pentru o suprafață de maximum 200 până la 300 de m2, dintr-o suprafață de pădure aflată în proprietate de până la un hectar.

Pentru soluționarea acestui lucru, până la modificarea și completarea prevederilor Legii pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.96/1998, Parlamentul României, prin măsurile propuse în raportul comisiei de anchetă, trebuie să transmită sarcină ministerului stoparea acestor acțiuni și să analizeze cu maximă atenție solicitările de scoatere definitivă din fondul forestier național și, cel mult, să aprobe numai pentru 200, maximum 300 m2 dintr-o suprafață de pădure de până la un hectar, aflată în proprietate.

Se aduc acuze în raport cum că în perioada de guvernare PDSR - Văcăroiu nu au fost luate toate măsurile pentru scoaterea materialului lemnos doborât de furtunile produse în noaptea de 4/5 noiembrie 1995 și că s-ar fi dat dispoziții verbale din partea autorității publice centrale care răspundea de silvicultură în acea perioadă să nu se raporteze dimensiunea exactă a fenomenului, pe motiv că veneau alegerile politice. O afirmație mai aberantă ca aceasta, făcută în această ultimă sinteză, eu n-am mai întâlnit!

Vreau să vă spun că în acea perioadă, imediat după noaptea de 4/5 noiembrie 1995, focalizată în zona Covasna – Harghita cu cea mai mare suprafață de pădure doborâtă, au fost luate măsuri urgente de inventariere și punere în valoare, în condiții grele, de viscol și nămeți de zăpadă care depășeau 3 metri înălțime, de construire de drumuri forestiere și de scoatere a materialului lemnos.

Acuzați că nu s-a raportat adevărata dimensiune a fenomenului. Pentru ceea ce a monitorizat ministerul, și anume zona cea mai calamitată, din județele Covasna, Harghita, Mureș, raportările au fost făcute corect.

Dacă actualele conduceri ale ministerului și ale regiei includ în ceea ce s-a monitorizat în perioada noiembrie 1995 – noiembrie 1996 și alte puncte, cum este de exemplu județul Bistrița Năsăud, sau alte doborâturi, care au avut loc ulterior lunii noimebrie 1996, când ați preluat Puterea, este normal ca datele să nu mai fie comparabile. De altfel, din datele din Anexa nr.11 din raport, rezultă clar că în perioada 1993 – 1996 au fost scoase 4,5 milioane m3, exploatați într-un an - în perioada noiembrie 1995 – noiembrie 1996, față de numai 4 milioane în circa 2 ani și jumătate, de după 1996. Informațiile prezentate în Anexa nr.11 sunt concludente în acest sens.

Raportul nu prezintă în mod intenționat situația cerută prin Hotărârea Camerei Deputaților pentru constituirea Comisiei de anchetă privind situația…

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, treceți de 20 de minute! Formulați o concluzie, vă rog! Sunt niște timpi aprobați, și nu putem prelungi ședința la nesfârșit.

Într-un minut vă iau microfonul.

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte, sunt chestiuni și propuneri care vizează îmbunătățirea raportului. Este în folosul Parlamentului să transmită un material profesionist ministerului și Executivului pentru aplicare.

Mai am o pagină și jumătate, domnule președinte.

În raport sunt prezentate imaginile cu defrișări masive de pădure efectuate numai în pădurile private care au făcut obiectul retrocedărilor, și sunt prezentate ca și când ar aparține direcțiilor silvice județene, de unde orice cetățean este convins că jafurile respective sunt în pădurile din domeniul public al statului, mai ales că la marginea pădurii nu scrie că este pădure privată sau a statului.

Pentru ce acest lucru? Nu cumva această regie face parte dintr-un scenariu mai larg, pus la cale de actuala Putere, prin care să fie blamat corpul silvic, în vederea acreditării ideii că pădurile nu sunt gospodărite bine de aceștia, și mai bine de proprietari? Ați făcut și faceți un mare deserviciu procedând astfel!

Repet de la această tribună a Parlamentului că actuala Putere CDR-istă se va face răspunzătoare de gravele dezechilibre ecologice care vor avea lor în timp, din cauza manierei în care este preconizată retrocedarea pădurilor prin proiectul de Lege de retrocedare a terenurilor agricole și forestiere; mă abțin și mă feresc să-i spun "Legea Lupu", cum s-a acreditat deja până în prezent, tocmai pentru a-l feri pe distinsul nostru coleg, Vasile Lupu, de blamare din partea generațiilor viitoare, și pentru a nu rămâne astfel un personaj negativ în istoria României.

Să nu se tragă concluzia de aici că PDSR este împotriva respectării dreptului de proprietate. Una este dreptul de proprietate, pe care îl respectăm, și alta este gospodărirea pădurilor de specialiști, de corpul silvic, mai ales în condițiile actuale de tranziție.

Comantariile prezentate în raport conțin vizibil un partizanat politic și pentru faptul că scot în evidență neregulile din activitatea unor manageri din silvicultură din perioada ’93 – ’96, în realitate unii dintre cei mai buni specialiști pe care îi are la ora actuală silvicultura; de altfel, s-a văzut și din rezultatele din acea perioadă.

În finalul raportului se propun o serie de măsuri care rămân simple vorbe pe hârtie. Cum altfel pot fi calificate unele măsuri din raport care vizează îmbunătățirea unor legi aflate pe ordinea de zi a Camerei Deputaților, și pe care nici chiar unii membri ai comisiei nu le-au votat, ele fiind respinse cu succes? Atunci, de ce le-ați mai propus? Este vorba, printre altele, de Legea de retrocedare a terenurilor agricole și forestiere la care în raport propuneți, -corect! să nu se ia în considerare proba cu martori la reconstitruirea dreptului de proprietate asupra pădurilor, pentru care s-a ajuns în situația ca în multe județe, cererile de restituire să depășească suprafețele existente, să se facă astfel o verificare amănunțită a documentelor care atestă calitatea de proprietar pentru acest lucru. Acest amendament a fost respins.

La fel, cum poate fi calificată propunerea prin care se trasează Regiei Naționale a Pădurilor să ia măsuri de menținere pe funcție a șefilor de ocoale silvice?…

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, îmi cer celelalte grupuri parlamentare prelungirea timpului de dezbatere! Nu putem accepta! Aveți 10 minute peste!

Domnul Marian Ianculescu:

Raportul Comisiei de anchetă abordează o serie de aspecte care nu au fost solicitate prin tematica hotărârii; nu vreau să mă refer la ele, pentru că s-au referit și alți distinși deputați în cuvântul lor.

Dacă datele prezentate ar fi fost utile la fundamentarea unor măsuri, n-aș fi avut nimic împotrivă. În schimb, în raport nu sunt specificate, nici măcar nu sunt abordate exemple care făceau obiectul tematicii hotărârii, cum ar fi: identificarea pădurilor defrișate sau brăcuite ilegal din fondul forestier, pe natură de proprietăți, sau din afara acestuia – situația lor nu este prezentată în raport; constatarea stării contravenționale și infracționale pe ani în pădurile private – nu este prezentată în raport, și mă întreb de ce; verificarea gradului de implicare a Departamentului Pădurii în aplicarea regimului silvic în pădurile de stat și private; asigurarea agenților economici autohtoni cu materie primă lemnoasă; verificarea respectării de către ocoalele silvice a legislației în procesul de recoltare și valorificare a lemnului…

Domnul Vasile Lupu:

Concluzia, domnule deputat! Ați depășit aproape dublu timpul!

Vă rog, concluzia! Nu omorâți timpul Camerei Deputaților!

Domnul Marian Ianculescu:

În concluzie, vă propun următoarele, și cred că sunt propuneri foarte bune pentru a valorifica într-adevăr această muncă laborioasă desfășurată de toți membrii comisiei, și ar fi păcat să n-o valorificăm așa cum trebuie: 1. să adoptăm ca document oficial al Camerei Deputaților raportul comisiei, cu cele 31 de anexe; 2. să fie revăzute și completate măsurile propuse în raport, cu cele reieșite din dezbaterile din plenul Camerei Deputaților; 3. să apreciem anexele prezentate la raport, care de fapt constituie punctul forte al raportului; 4. să se refacă comentariul din raport, fără partizanat politic, adaptat prevederilor din Hotărârea Camerei Deputaților nr.12/1998 de înființare a acestei comisii; 5. Camera Deputaților să dezbată în procedură de urgență orice inițiativă legislativă menită să soluționeze problemele grave cu care se confruntă sectorul forestier, legate de Hotărârea Camerei Deputaților nr.12/1998 de înființare a acestei comisii de anchetă; 6. raportul, refăcut în ceea ce privește comentariul și măsurile propuse, adaptat la cerințele din Hotârea nr.12/1998 de înființare a comisiei, să fie transmis Executivului pentru aplicare și să se ia măsurile de rigoare; 7. Camera Deputaților să urmărească aplicarea măsurilor propuse în raportul îmbunătățit prin grija Comisiei de anchetă, pe baza dezbaterilor din plenul acesteia; și, în fine, după realizarea acestor etape, Camera Deputaților să descarce de sarcina primită prin Hotărârea nr.12/1998 Comisia de anchetă asupra sectorului forestier.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Îmi cer scuze, vă mulțumesc pentru răbdare.

Vă mulțumesc încă o dată.

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Urmează Grupul parlamentar al PNȚCD, domnișoara Gabriela Radu.

Aveți cuvântul.

Doamna Elena Cornelia Gabriela Radu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

Pădurea sau codrul a fost adăpostul nostru în îndelungatul mileniu al migrațiilor. Din această vreme datează vorba veche "Codrul e frate cu românul", vorbă adevărată.

Din nefericire, în anii care au urmat dup㠒89, românul nu a mai fost frate bun cu codrul, ci frate vitreg, tăindu-l fără socoteală și aducându-ne un nefericit record - acela de a fi țara cu cel mai mic fond forestier din bazinul Dunării.

Sunt unul dintre parlamentarii deveniți țintă din pricina sesizărilor legate de activitatea pe lemn a unor firme din Neamț. Nu am cum să nu fiu sensibilă la firmele profilate pe exploatarea lemnului, când știu că un procent de minim 10% din vagoanele cu buștean destinat exportului nu intră în actele de transport, că gaterele au distrus bucăți importante din munții acestei țări. Din această cauză, în raportul Comisiei de anchetă privind situația economiei forestiere din România în perioada 1990 – 1998, județul Neamț figurează cu câteva pagini explozive, legate de afaceri pe lemn.

Unul dintre marii afaceriști în domeniul lemnului din Neamț este domnul Culiță Tărâță, patron al unui grup de firme care controlează practic o mare parte din industria județului.

În această ordine de idei, gândindu-te la câți muncitori are în spate domnul Tărâță, om cu relații de bază în PDSR și prieten profesionist în fostul 0215, aproape că ar trebui protejat și ajutat.

Dacă te gândești însă că vreme de 4 ani tot exportul Direcției silvice Neamț s-a făcut prin grupul de firme Tărâță, având monopol clar în Neamț și în Moldova, lucrurile apar diferit – este vorba de influențe și de sume mari de bani.

Tot acest raport făcut în cooperare cu Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului și Inspectoratul General al Poliției, curpinzând grave nereguli în domeniul silvic, nereguli care au păgubit statul român cu sume de ordinul sutelor sau chiar miilor de miliarde de lei, a avut efecte surpinzătoare - controale asupra celor care au declanșat controalele în domeniul silvic, sesizări legate de persoane și lipsite de fond, adică deturnarea sensului unor controale pe probleme legate de economia națională, pe efecte minore. Când spun asta, mă refer la problemele grave din județul Neamț, județ în care, din păcate, până la numirea noii conduceri a Direcției silvice, lucrurile au mers din rău în mai rău.

Conform raportului Comisiei de anchetă privind situația economiei forestiere din România, 2 milioane de m3 de păduri au dispărut; pagubele sunt estimate la 370 de miliarde de lei.

Sinteza controalelor combinate ale Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, coroborate cu activitatea Comisiei parlamentare privind situația fondului forestier, au dus la o concluzie pe care putem s-o numim natural㠖 că în perioada 1990 – 1998 prejudiciile aduse fondului forestier au crescut de la an la an. Volumul arborilor tăiați prin defrișări de păduri, brăcuiri sau tăieri ilegale este de peste 1,9 milioane de m3. Prejudiciul estimat, la care se adaugă pășunatul abuziv, ocupările ilegale de terenuri se ridică la circa 370 de miliarde de lei. Toate acestea, într-o țară în care avem 2689 de gatere și 6477 de circulare, dintre care peste 1400 neautorizate, adică o mașină de tuns pădure la 2400 de oameni în România. O densitate remarcabilă pe care, ca în cazul bolnavilor cu HIV pozitiv, credem că ar trebui s-o multiplicăm cu 10.

De altfel, raportul contabilizează defrișarea a 20,5 mii hectare pădure în județele Neamț, Suceava, Bacău, Dolj, Satu Mare, Galați, Vaslui etc., iar abuzurile semnalate de Comisia de anchetă nu se opresc aici – afacerea Opler, apoi transferurile preferențiale de la Cornul Caprei la București, un punct "gras" aceste transferuri și schimburi de terenuri forestiere, toate purtând girul fostului director general Gheorghe Gavrilescu, din Regia Națională a Pădurilor, în perioada ’92 – ’96, asta spre știința fostului secretar de stat din acea vreme, domnul deputat Ianculescu. Și exemplele pot continua, imposibil de amintit, din păcate, în câteva minute.

Raportul Comisiei parlamentare de anchetă cuprinde, din fericire, în final, un set serios de măsuri posibile, constructive, cum ar fi: finanțarea prin programe FAO – Banca Mondială a unor activități privind fondul forestier, declararea zonelor cu mari suprafețe de doborâturi drept zone calamitate și asigurarea de facilități pentru agenții economici care evacuează urgent lemnul, posibilitatea ca Ministerul Industriilor și Comerțului să țină seama de prețurile de pe piața externă, coroborându-le cu prețurile de licență pentru exportul de cherestea de fag, actualmente de 300 – 350 dolari/m3.

De asemenea, se sugerează Ministerului Industriilor și Comerțului analiza oportunității de interzicere la export a lemnului rotund și cherestelelor de specii valoroase deficitare, cum ar fi: cireșul, paltinul, stejarul și nucul, uzând de prevederile art.34 din Acordul de asociere a României la Comunitatea Europeană sau sprijinirea de către Guvern a industriei de mobilă și a celorlalte produse din lemn.

Unul dintre ultimele puncte se referă la fond – stabilirea profesionistă a unei strategii unice în cultura, exploatarea și prelucrarea lemnului, precum și a desfacerii produselor rezultate, pe următorii 10 – 15 ani, o strategie sectorială pe termen lung, premieră în sistemul economic național și singura în măsură să salveze pădurile României.

Din păcate, un astfel de raport, în care numai vârful aisbergului se ridică la pagube de 370 de miliarde de lei, nu are cum să prevadă și mijloace de recuperare a acestor bani.

Rezultă că lucrurile rămân, din păcate, la stadiul "Ce a mâncat lupul, este bun mâncat". Cine a apucat să jefuiască pădurea este în acest moment un investitor onorabil, pe care nu ai cum să-l acuzi de vreo neregulă.

Nu ne rămâne decât să cerem și să creăm un cadru legislativ cu pârghii mult mai ferme, în așa fel încât distrugerea masivă a pădurilor să nu însemne altceva decât un exercițiu extrem de costisitor.

Întrebarea rămâne însă în continuare: cine plătește?

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

PDSR-ul și-a consumat timpul, celelalte partide la fel. PNȚCD-ul ar mai avea 7 minute.

Mai dorește cineva?

Domnul Radu Mânea.

Domnul Radu Mânea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu voi face referire doar la câteva chestiuni esențiale pe care Comisia privind economia forestieră din România le-a constatat cu ocazia controalelor efectuate.

Una dintre chestiunile la care doresc să mă refer este aceea a aplicării Legii nr.18/1991 și, de aici, la constituirea, pe baza prevederilor Legii nr.18/1991, a unor suprafețe de aproximativ 25 de mii de hectare, constituiri pe bază de martori și fără a se respecta prevederile Legii nr.18/1991.

De menționat este faptul că aceste constituiri în suprafețe atât de mari s-au realizat în perioada 1991 – 1996.

O situație cu totul și cu totul deosebită am întâlnit în județul Neamț, unde o suprafață de 521 de hectare a fost constituită ilegal unui număr de 540 de cetățeni de pe raza ocolului silvic Bicazul Ardelean, în comuna Dămuc.

Bineînțeles că noii așa-zis proprietari, pentru că ei erau în cunoștință de cauză că nu au dreptul asupra acelei păduri, au vândut suprafețele respective pe bază de chitanță de mână unor societăți din zonă care au trecut la defrișarea pădurilor respective.

În momentul de față, pe Valea Dămucului pot să vă spun, în cunoștință de cauză, că este un adevărat dezastru ecologic. Ce vreau să menționez și vreau să punctez este faptul că nu proprietarii de păduri și-au tăiat pădurile, ci hoții de lemne, clientela primarilor din zonă, a foștilor prefecți din perioada ’92 – ’96, în unele cazuri, mână în mână cu cei care erau puși să apere pădurea și fondul forestier.

De precizat este faptul că acele constituiri ilegale de terenuri au fost făcute cu avizul și cu aprobarea Comisiilor de aplicare a Legii nr.18/1991, cu avizul prefecților care au funcționat în perioada ’92 – ’96.

Un alt aspect extrem de important este acela legat de schimburile ilegale de terenuri. Eu vă voi da un singur exemplu, edificator, de altfel, din care rezultă că aceste schimburi ilegale au fost făcute cu acordul direcțiilor silvice și cu aprobarea Regiei Naționale a Pădurilor - am în față procesul-verbal nr.2970 din 9.12.1996, prin care Direcția silvică București acceptă un schimb de teren în suprafață de 0,5 hectare pădure de la Podul Iloaiei la București.

De precizat este faptul că acest schimb de teren de la Podul Iloaiei la București a fost aprobat prin Avizul nr.10995 din 3.12.1996 de nimeni altul decât fostul șef al Departamentului Pădurilor din Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, domnul Marian Ianculescu, pe care eu, de altfel, îl respect foarte mult. Dar, de la ceea ce a aprobat domnia sa în perioada cât a fost șef în Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, la Departamentul Pădurilor, și poziția pe care o are astăzi, cu ocazia dezbaterii raportului, este o diferență mare.

O altă chestiune la care doresc să mă refer o constituie doborâturile de vânt care s-au petrecut mai cu seamă în perioada ’93 – ’95 în județele Bistrița Năsăud, Covasna, Harghita, Mureș. De menționat că fosta conducere a Regiei Naționale a Pădurilor și a Departamentului Pădurilor din Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului a raportat la vremea respectivă un volum total de 4 milioane m3 doborâturi de vânt, subevaluând volumul dezastrului produs în zona respectivă cu aproximativ 3,8 milioane m3. Trebuie să menționez că doborâturile de vânt au afectat o suprafață de aproximativ 12500 de hectare.

Raportarea fictivă a unui volum doborât de vânt mai mic decât cel real a condus la următoarele necazuri pe care le mai resimțim de altfel și astăzi – a condus la declasarea lemnului, a condus la infestarea arboretelor pe picior limitrofe doborâturilor de vânt, a condus la neregenerarea la timp a suprafețelor despădurite, a condus, de asemenea, la dezechilibre financiare în Regia Națională a Pădurilor.

De menționat mai este faptul că și în momentul de față, din zonele respective au mai rămas de recoltat aproximativ 350 de mii de m3 masă lemnoasă din doborâturi de vânt.

O altă situație la care doresc să mă refer este aceea a industriei de prelucrare. Este adevăr că industria de prelucrare se află într-un regres, și regresul nu este de ieri – de astăzi, ci este începând din 1990.

De menționat este faptul că prețul lemnului pe picior în Europa reprezintă 30% din prețul produselor din lemn. În România, prețul lemnului pe picior este de două ori mai mic, dar prețul buștenilor și al cherestelei se apropie de cel european, din următoarele motive: costul energiei, costul combustibililor, costul transporturilor, credite cu dobânzi ridicate luate de la bănci, productivitatea scăzută în industria de prelucrare a lemnului, care se situează între 20 și 40% față de productivitatea europeană, și, nu în ultimul rând, tehnologiile învechite din industria de prelucrare a lemnului, care datează din anii ’60 – ’70.

Un alt lucru la care doresc să mă refer, și care este de mare importanță, este acela legat de exportul de lemn și produse din lemn în perioada 1990 – 1996.

De menționat că în această perioadă s-au exportat peste granițele țării volume de milioane de metri cubi de lemn.

Trebuie să vă spun cu amărăciune, în numele și ca reprezentant al comisiei de anchetă, că nici în momentul de față nu se cunoaște situația valutei repatriate din exporturile de masă lemnoasă din acea perioadă.

Un alt aspect este cel al datoriilor agenților economici care se ocupă de prelucrarea lemnului către Regia Națională a Pădurilor și către bugetul de stat și asigurărilor sociale.

Trebuie să vă spun că aceste datorii însumează sute de miliarde de lei, mii de miliarde de lei și, ca un exemplu, numai un grup de firme din județul Neamț este dator către bugetul de stat la nivelul a 135 de miliarde de lei, către Regia Națională a Pădurilor cu zeci de miliarde de lei și are credite nerambursabile în valoare de 16 miliarde de lei.

Întrebarea este: ce este de facut? Aici s-au spus multe. Eu cred că n-ar trebui să mai plângem pe umărul fostului director general de la Regia Națională a Pădurilor, domnul Gheorghe Cahniță, pentru că, dacă vom reciti din raport, vom vedea care sunt neregulile, vom vedea care sunt abaterile de la lege pe care le-a sărvârșit domnul Gheorghe Cahniță în perioada cât a fost director general la Regia Națională a Pădurilor.

Cred, de asemenea, că nu este cazul să aruncăm acuze reciproce unii asupra altora, opoziție la adresa puterii, sau putere la adresa opoziției, pentru ceea ce s-a întâmplat, ci să constatăm și să judecăm la rece și să ne asumăm fiecare partea noastră de responsabilitate față de actuala situație din fondul forestier național și din industria de prelucrare a lemnului.

Ce vom face? Se pun câteva întrebări: ce vom face în viitor cu densitatea drumurilor forestiere din România, care este una din cele mai scăzute din Europa, știut fiind că din 6.360.000 hectare păduri cât are România, peste 2.000.000 hectare de păduri sunt lipsite de drumuri de acces, și, în felul acesta, pădurile cu acces sunt suprasolicitate.

Ce ne facem, de asemenea, cu programele de reîmpăduriri a suprafețelor forestiere? Un alt lucru la care trebuie să găsim răspunsul.

Ce facem, de asemenea, cu împădurirea terenurilor degradate, care, conform inventarelor existente la momentul de față, suprafața acestor terenuri degradate depășește 2.000.000 hectare.

Și, nu în ultimul rând, ce măsuri vom întreprinde pentru revigorarea industriei de prelucrare a lemnului?

Acestea sunt doar câteva din întrebările la care va trebui să răspundem.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Cu acestea, dezbaterile parlamentare, în numele grupurilor parlamentare și în numele comisiei s-au încheiat.

Dacă Guvernul dorește să intervină asupra celor prezentate de la tribună. Domnul Achimenco, director general adjunct la Regia Națională a Pădurilor.

Aveți cuvântul.

Domnul Petru Viorel Achimenco:

Distinse doamne și distinși domni,

Sunt directorul general adjunct al Regiei Naționale a Pădurilor, numitul Petru Viorel Achimenco, așa cum atât de plastic și juridic m-a prezentat distinsul domn deputat, numitul Olteanu Ioan, joia trecută.

Am ascultat cu foarte multă atenție sinteza prezentată de domnul președinte al Comisiei parlamentare de anchetă, precum și toate luările de cuvânt ale dumneavoastră, ale distinșilor domni deputați.

Mă simt dator ca la câteva întrebări punctiforme, să ofer niște răspunsuri în legătură cu problemele care au fost ridicate vis-a-vis de Regia Națională a Pădurilor.

Țin să vă înștiințez, distinși domni deputați, că subsemnatul împreună cu actuala echipă de conducere a Regiei Naționale a Pădurilor ne aflăm la conducerea acestei Regii din august 1998, practic din 6 august 1998, când, la propriu și la figurat, am procedat la o schimbare la față a conducerii Regiei. Am preluat în acea dată, în august 1998, în gestionare, o situație de criză existentă în Regia Națională a Pădurilor, criză care își avea începuturile în anii precedenți, și ajunsese în august 1998 la un vârf al crizei.

Am reușit, pe parcursul acestui an și jumătate de când ne aflăm la conducerea Regiei Naționale a Pădurilor, consider cu, cel puțin, să aducem o reabilitare a situației generale a Regiei și, în primul rând, a situației economico-financiare a acestui agent economic.

Încerc să răspund pe această cale distinsului domn deputat Valeriu Tabără, care joia trecută a întrebat care este situația economico-financiară actuală a Regiei.

Țin să vă înștiințez, comparând niște cifre, iunie 1998 cu noiembrie 1999, că plățile restante, restanțele Regiei la bugetul de stat, la bugetul de asigurări sociale și la alte datorii către stat au fost diminuate într-un mod, zic, extrem de convingător. De unde în iunie 1998 aveam 150 miliarde lei datorii de plătit către bugetul de stat, care s-au accentuat până în august 1998, la preluarea conducerii, au crescut, depășind 300 de miliarde lei, am reușit astăzi să le coborâm la 15 miliarde de dolari, către bugetul de asigurări sociale...

Din sală:

Lei!

Domnul Petru Viorel Achimenco:

... la 15 miliarde lei, la bugetul de stat, în total 30 miliarde lei datorii către stat. Este un lucru..., eu, cel puțin, inginerește, îl consider extraordinar.

Avem toate premisele ca până la sfârșitul anului să achităm și aceste câteva, 30 miliarde lei datorii, și sunt convins că prin efortul nostru și, poate, și prin ajutorul pe care dumneavoastră ni-l puteți acorda, inclusiv prin această comisie de anchetă, care ne analizează activitatea, vom reuși să plătim aceste datorii.

Această realizare a fost obținută în condițiile în care, din păcate, creanțele pe care Regia le are de încasat de la partenerii noștri de afaceri, în special de la agenții de exploatare a lemnului, se mențin cam la același nivel din august 1998, la nivelul a 200-220 de miliarde lei de încasat de la agenții de exploatare a lemului – fie cu capital privat, fie cu capital de stat.

Deci, chiar în aceste condiții în care nu încasăm ritmic și prompt contravaloarea, în special a masei lemnoase pe care o cumpără agenții de exploatare, Regia a reușit să-și achite datoriile pe care le avea.

Referitor la problemele privind restructurarea, reorganizarea Regiei, în ultimul an și jumătate, vă rog să-mi permiteți să vă informez că Regia Națională a Pădurilor a parcurs, începând cu trim.IV.1998 și până în prezent, două etape mari de reorganizare și restructurare, având la bază criterii concrete de optimizare a structurilor, organizatorice și funcționale, pe principiile de eficiență tehnico-economică și în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 982/decembrie 1998 privind restructurarea Regiei.

Prima etapă s-a desfășurat în octombrie 1998, când au fost elaborate noi structuri organizatorice și funcționale ale Regiei, pe următoarele criterii: autofinanțarea direcțiilor silvice și a subunităților acestora; realizarea de organigrame suple și funcționale, prin asigurarea corespondenței structurale între Regie, direcție și ocoalele silvice; redimensionarea cantoanelor silvice; redimensionarea districtelor silvice, prin limitarea numărului de cantoane în cadrul lui; constituirea districtelor silvice pe unități de producție întregi; creșterea tehnicității lucrărilor silvice, prin conducerea districtelor silvice de către un inginer șef de district; redimensionarea ocoalelor silvice pe principiul autofinanțării, pronind de la suprafața minimă de 5.000 hectare fond forestier la câmpie, 12.000 hectare fond forestier în zona de deal și 20.000 hectare fond forestier la munte; limitarea numărului maxim de posturi din aparatul ocoalelor silvice la 8, din care 2 ingineri silvici în centrala ocolului și districtele încadrate, așa cum am spus, cu ingineri silvici; constituirea de structuri organizatorice pentru gestionarea fondurilor de vânătoare atribuite conform Legii nr. 103/1996.

A doua etapă, în ianuarie 1999, când au fost adoptate și aprobate prin ședința consiliului de administrație din acea perioadă noi structuri organizatorice și funcționale, ca urmare a adoptării Hotărârii de Guvern nr. 982 din decembrie 1999. Astfel, a fost redus numărul direcțiilor silvice de la 41, cum erau organizate până atunci, la nivelul județelor, la 25, cu respectarea criteriilor amintite anterior.

Din analiza modului de aplicare a reformei, vă informez, foarte pe scurt, că sub aspect organizatoric, rezultă următoarele concluzii: numărul de direcții au fost reduse de la 41 la 25; s-a menținut Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice în structura Regiei; s-a realizat corespondența structurală între aparatul central al Regiei și aparatul direcțiilor silvice; s-a redus numărul de cantoane, de la 10.000, câte au fost înaintea aplicării procesului de reorganizare, la 9,300, câte sunt în prezent; s-a redus numărul de districte silvice de la 1.900, câte existau, la 1.200, un procent de reducere de 38%; s-a redus numărul de ocoale de la 392 la 381 ocoale silvice. S-au desființat un număr de 11 ocoale silvice, prin preluarea suprafețelor respective de ocoalele învecinate.

Din punct de vedere al încadrării personalului, noile structuri organizatorice, rezultate prin comasarea vechilor structuri organizatorice pe criteriile prezentate mai sus, au opus, ca o măsură imediată, încadrarea și reașezarea personalului pe posturi pe principiul competenței și eficienței profesionale.

În acest sens, în baza metodologiei privind angajarea și promovarea în muncă a personalului din aparatul Regiei Naționale a Pădurilor, s-au organizat concursuri și examene pentru ocuparea posturilor vacante. Astfel, în perioada 22-25 martie 1999 s-au desfășurat la sediul Regiei concursurile pentru ocuparea posturilor de conducere ale direcțiilor silvice: director, director tehnic, director comercial și director economic, și, în baza rezultatelor obținute, s-au definitivat pe posturi echipele manageriale complete la 22 din cele 25 direcții silvice, parțial la două direcții și s-a respins echipa managerială de la una din direcțiile silvice care s-a prezentat la concurs.

După reașezarea personalului existent pe posturi, prevăzut în organigrame, posturile rămase vacante au fost ocupate prin examen sau concurs. S-au ocupat astfel, prin examen sau concurs, un număr de 580 de posturi, din care 85 posturi de șef ocol.

Țin să precizez aici că acea referire de joia trecută, că au fost schimbați șefii de ocoale, la expirarea unui mandat de 12 ani, este urmare a aplicării unei prevederi din contractul colectiv de muncă pe anul 1998, semnată de fosta conducere a Regiei și sindicate. Noi nu am făcut decât s-o punem în aplicare. Prevederea era deja angajată prin vechiul contract colectiv de muncă.

Domnul Vasile Lupu:

Da, domnule director general.

Dacă vreți să formulați o concluzie, pentru că ieșim din timpii aprobați.

Domnul Petru Viorel Achimenco:

Mai am un răspuns punctiform adresat domnului deputat Valeriu Tabără și altor antevorbitori, în legătură cu lucrările de împăduriri care s-au executat. Ele sunt prezentate în raport, de fapt, aș face doar o completare, o reactualizare la situația privind anul 1999, când Regia Națională a Pădurilor a asigurat regenerarea pe 20.500 hectare, din care 462 hectare teren degrdat. Lucrările sunt în curs de finalizare, cele din campania de toamnă, în zona de sud a țării, unde sunt condiții foarte bune de desfășurare și de finalizare a lor în timp optim.

Poate dacă-mi permiteți o referire și la nominalizarea subsemnatului în observațiile prezentate din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, joia trecută. Am înțeles că aș constitui subiectul unei cercetări penale. Nu am cunoștință, deocamdată, decât am auzit că s-a prezentat aici așa ceva. Probabil este vorba de corecțiile care au fost aduse în cursul anului trecut, în septembrie-octombrie 1998, asupra realizării sarcinilor, raportate de către Regie ministerului, cu activitatea din 1997, când, din verificările pe care le-am efectuat, am constatat raportarea unor date, n-aș spune fictiv, dar, oricum, exagerate și ireale. Am făcut corecțiile necesare, astfel încât Comisiei parlamentare i-am transmis datele corecte.

Probabil, în acest context, subsemnatul constituie în prezent subiectul unei plângeri penale, formulate nu știu de cine, deocamdată.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule director general.

Domnule ministru, vă rog.

Domnul Romică Tomescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă mărturisesc că eram hotărât să nu intervin la încheierea acestor discuții, însă o serie de intervenții care au avut loc, mă determină să spun câteva cuvinte.

Subliniez din capul locului că această intervenție nu trebuie considerată o "declarație politică". Economia forestieră, în general, silvicultura în special, nu sunt domenii care trebuie abordate în primul rând politic.

Am rămas surprins de unele intervenții, care s-au făcut, în sensul că acestea, pe alocuri, au frizat absurdul. Verificarea care s-a făcut de către comisie vizează, în cea mai mare parte, perioada dinaintea preluării mandatului de către subsemnatul. Cu toate acestea, s-au făcut unele trimiteri, s-au făcut unele precizări, care nu au mers până la capăt, trimițând într-un fel conducerea actuală într-un con de umbră. Mă simt obligat, din acest punct de vedere, să fac aceste precizări.

Consider că raportul Comisiei de anchetă putea să fie mult mai bine întocmit, mult mai concret, cu precizarea clară a abaterilor, abuzurilor și ilegalităților care s-au comis și cu nominalizarea responsabililor. În felul în care este prezentat, lasă într-un fel lucrurile "în ceață", și mulți dintre dumneavoastră și din afara Parlamentului nu vor înțelege exact cum stă situația.

Mă surprinde faptul că se fac acuzații că în perioada de după 1996, respectiv 1997-1999, datorită unei politici, unei strategii inadecvate, exportul Regiei Naționale a Pădurilor a scăzut foarte mult. Da. Este adevărat, dar vreau să-i amintesc domnului secretar de stat Ianculescu..., fost secretar de stat, că în 1993, în martie 1993, imediat după ce mi-am dat demisia din funcția de director tehnic al Regiei Naționale a Pădurilor, am depus un raport, în care am spus că am apelat la această demisie în semn de protest față de felul în care directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor, Gheorghe Gavrilescu, conduce Regia, apără interesele statului și ale sectorului silvic.

Îl văd acum pe domnul Gavrilescu, sus, la balcon, în calitate de mare expert în probleme de silvicultură și mă întreb cine l-a invitat aici.

Voci din sală:

Ședințele sunt publice!

Domnul Romică Tomescu:

Eu mi-am justificat o atitudine. În acel raport dosarul conținea peste 100 de pagini, copii de pe documente, începând cu contracte economice și terminând cu alte documente, care probau absența unei politici coerente în domeniul comerțului cu produse ale pădurii. N-am primit nici în timpul mandatului, nici după mandat, nici un fel de răspuns. Ba, mai mult, chiar în prezența domnului fost director general al Regiei Naționale a Pădurilor am fost atenționat de domnul secretar de stat Ianculescu că... dacă nu mă potolesc, s-ar putea să părăsesc sectorul.

Acest semnal pe care l-am tras atunci a fost unul real și el s-a soldat cu ceea ce se cunoaște acum: prăbușirea exportului pentru multe din produsele pădurilor.

De asemenea, vreau să-i amintesc domnului secretar de stat Ianculescu că, în perioada mandatului dumnealui și a fostului ministru Aurel Constantin Ilie, capacitatea de exploatare a pădurilor și de prelucrare primară s-a redus foarte mult. De ce? Pentru că în mod direct, sau indirect, a fost acceptată o situație în care procesul de decapitalizare a agenților economici era evident, au fost primiți acești agenți economici la licitații și Regia Națională a Pădurilor a înregistrat creanțe foarte mari, care i-au afectat pe termen scurt, mediu și lung activitatea.

S-a vorbit foarte mult despre doborâturile de vânt. Domnul deputat Mânea a revenit aici. Eu vreau să spun că aceasta a fost o problemă foarte serioasă și, în raport cu ceea ce s-a întâmplat, fosta conducere a Regiei Naționale a Pădurilor ar trebui să dea nu numai explicații, ar trebui să răspundă material și penal. Este inadmisibil să nu se raporteze un volum de 4.000.000 metri cubi, aproape 4.000.000 metri cubi doborâturi, care existau în păduri și în mare parte s-au depreciat. Și exemplele ar putea continua.

S-a făcut o afirmație legată de faptul că Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului este "o malformație guvernamentală". Nu în perioada mandatului meu a luat ființă acest minister. Ceea ce am încercat eu să fac a fost separarea în totalitate a activității economice de celelalte activități, respectiv de reglementare, de control.

Regulamentul de organizare și funcționare al ministerului spune clar că în calitatea sa de instituție publică centrală, elaborează, promovează și aplică strategii și politici în domeniul gospodăriei apelor, pădurilor și protecției mediului. El exercită control și emite reglementări pentru aplicarea acestora. Și acest lucru îl face Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului. O asemenea structură se regăsește și în alte țări, chiar din țările foste comuniste.

Puteți verifica și puteți constata.

S-a spus aici că, în perioada mandatului meu, "... au fost căsăpiți oamenii pe criterii politice".

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Dacă îmi oferiți un singur exemplu în care am intervenit și am înlăturat de pe funcții oameni pe criterii politice, eu accept să mă retrag imediat din postul pe care-l ocup. N-am urmărit niciodată acest lucru. Am urmărit să fie promovați pe posturi oameni care corespund din punct de vedere profesional și moral. Nimic altceva.

S-a spus aici că eu sunt cel care am fixat un salariu extraordinar de mare actualului director – administrator al Regiei Naționale a Pădurilor. Salarizarea directorilor Regiei Naționale și al companiilor se face potrivit prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 364 din 1999 privind aprobarea normelor metodologice pentru încheierea contractului de administrator. Potrivit Anexei nr. 3 a acestei Hotărâri de Guvern, salariul mediu al administratorului, deci indemnizația lunară brută se stabilește, în principal, în funcție de 3 indicatori: salariul mediu brut lunar pe Regie, sau companie; cifra de afaceri anuală; numărul de salariați.

Singura mea vină este că am numit comisia care s-a ocupat de selectarea administratorului și această comisie vă asigur că i-a stabilit cel mai mic salariu posibil: 72.000.000 lei. (Aplauze în partea stângă a sălii de ședință).

Voce din stânga:

Săracul!

Domnul Romică Tomescu:

Comparați acest salariu... (Aplauze. Se strigă: "Bravo!" în partea stângă a sălii de ședință). Deci, vă rog să mă lăsați să termin. (Vociferări). Este cel mai mic salariu pe care îl are un director al regiilor care există în momentul de față în România. (Aplauze, comentarii în partea stângă a sălii).

Nu am înțeles: ați apreciat sinceritatea mea, sau ce anume?

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog, liniște în sală!

Domnul Romică Tomescu:

Puneți-vă în locul meu. Ce se întâmplă dacă nu respectați prevederile unei legi sau unei Hotărâri de Guvern? Eu n-am făcut decât să mă supun. Dacă am făcut rău, puteți să judecați dumneavoastră...Aceasta este situația și eu m-am supus contextului.

Voce din stânga sălii:

Și lumea moare de foame!

Domnul Romică Tomescu:

Bun. (Atmosferă tumultuoasă în partea stângă a sălii. Se comentează continuu).

Vă rog să-mi permiteți să continuu, nu mai am mult și închei.

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă rog, domnule ministru.

În sală e liniște acum.

Domnul Romică Tomescu:

S-au făcut aici trimiteri, deși nu făceau obiectul raportului care a fost prezentat, cu privire la vila pe care mi-am construit-o. Vreau să vă asigur, din capul locului, că nu am încălcat prevederile nici unei legi și nu am profitat absolut deloc de pe urma funcției pe care o am, ca să-mi construiesc această casă. Construcția a început în perioada 1994, pe bază de autorizație, există toate documentele, inclusiv cel care i s-a adresat de către Inspecția de Stat în Construcții Corpului de Control al Guvernului. În 1996, casa a fost ridictă pe roșu, fără nici un fel de lucrări – nici tencuieli, nici zugrăveli, nici tâmplărie, nici scări interioare, absolut nimic și de atunci, este în conservare, în starea pe care am precizat-o. "N-am mișcat un pai", cum spune românul, în perioada acestui mandat.

Rog, cu această ocazie, membrii comisiei de anchetă, mulți ditre ei au văzut această casă, să spună aici, la acest microfon, dacă, cu ocazia controlului pe care l-au făcut, au constatat implicarea mea directă sau indirectă în săvârșirea unor abateri, abuzuri sau ilegalități care au fost invocate, dacă au constatat vreo legătură între mandatul pe care-l ocup, poziția pe care-o ocup și această construcție pe care am făcut-o, să spunem odată, clar, pentru totdeauna, lucrurilor pe nume. Dacă se aduce o singură probă în aici sens, aici, pe pupitrul de la care vă vorbesc, îmi scriu demisia, înainte de a pleca din Parlamentul României.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Accesul la balcon este liber petru toți cetățenii României, încât domnul Gavrilescu nu avea nevoie de invitația nimănui.

Voce din stânga:

Dar, cine l-a adus?

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Ianculescu,

Un drept la replică...

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am și eu un drept la replică, pentru că mi s-a pomenit adesea numele în luările de cuvânt de până acum.

Domnule ministru,

Eu regret că, practic, această Comisie de anchetă s-a năpustit exact asupra corpului silvic, ceea ce nu merita, să știți, pentru că corpul acesta silvic, de-a lungul istoriei, și-a adus o contribuție remarcabilă la gospodărirea rațională a pădurilor și nu merită acest atac, această înscenare care se face la adresa corpului silvic. Să știți că, indiferent de perioadă, corpul silvic și-a făcut datoria, mai mult sau mai puțin, dar și-a făcut-o cum trebuie.

Acum, domnule ministru, referitor la unele afirmații ale dumneavoastră în legătură cu exportul, de care ați pomenit aici. Eu mă bucur că dumneavoastră ați reamintit episodul din 1993, când în semn de protest v-ați dat demisia din funcția de director tehnic și faptul că vă ocupați de o activitate care era menită, într-adevăr, să relanseze mai mult exportul de alte produse în afară de lemn, mă refer aici la fructe de pădure, ciuperci comestibile, împletituri de răchită și altele, pe care dumneavoastră, și în calitate de șef serviciu cu aceste activități ați funcționat la Direcția Silvică Tg. Jiu...

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat,

Am convenit un minut, pentru o replică...

Domnul Marian Ianculescu:

Da. Pentru replică.

Domnul Vasile Lupu:

Ați mai dublat odată timpul la microfon... (Domnul Mircea Ciumara vociferează în sală).

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule ministru Ciumara,

Dați-mi voie, că este o chestiune importantă.

Dacă până în 1996, exportul Regiei se făcea pe alte produse, în afară de lemn, pentru că era interzis prin lege oricui să exporte lemn brut, ceea ce era corect, de data aceasta rolurile s-au inversat, domnule ministru, și iată ce prognozați, ce preliminați pe 1999 dumneavoastră, ca ponderea lemnului brut în export să crească la 55%, iar celelalte produse, în afară de lemn, să scadă de la 100% la 45%.

Vă rog să mă credeți că regret enorm că tocmai sub dumneavoastră se realizează această chestiune, unde, într-adevăr ați fost și suteți un specialist redutabil.

Referitor la volumul de masă exploatată, ...

Păi nu, domnule ministru, dați-mi voie, nu-mi impuneți aici dumneavoastră...

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, dacă depășiți un minut, vă iau microfonul!

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule ministru, referitor la volumul exploatat și pus în valoare, s-a făcut afirmația de către domnul ministru că, în 1993 – 1996, a fost extraordinar de mare. Vreau să vă spun, ca medie anuală pe 1993 – 1996, într-adevăr, nu s-au exploatat anual 1,5 milioane de metri cubi, dar acum nu se exploatează, se prelimină, pe 1999, 4 milioane de metri cubi. Atunci, domnule ministru, care este realitatea?

A treia chestiune, domnule ministru. Dumneavoastră invocați aici neimplicarea ministerului și a Regiei Naționale a Pădurilor în evaluarea, exploatarea și scoaterea materialului lemnos rupt de doborâturile de vânt în 1995 – 1998. Păi, stimați colegi, din Anexa nr.10 la raport, dumneavoastră, nu eu... (Se adresează domnului deputat Mircea Ciumara care face comentarii), dumneavoastră, nu eu. Mi s-a dat replica cu aceste chestiuni, domnule ministru. (Se întrerupe microfonul.)

Domnul Vasile Lupu:

Deci, domnule deputat, a fost toată toleranța din partea prezidiului: la intervenția în numele grupului, ați vorbit 30 de minute, în loc de 15, am convenit aici, la prezidiu, 30 secunde, eu v-am dat 2 minute, dar ca să dăm tot programul Camerei peste cap nu se poate. Deci o singură frază de încheiere și vă rog să vă retrageți.

Domnul Marian Ianculescu:

Da, o singură frază, domnule președinte.

În 1995 – 1996, din raport, rezultă că au fost identificate și puse în valoare 8,4 milioane de metri cubi. În 1997 – 1998, au fost puse în valoare și exploatați numai 2,5 milioane de metri cubi. Atunci, care sunt proporțiile, domnule ministru?

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Doriți să răspundeți? Nu.

Stimați colegi,

Față de asemenea dezbateri, oprim aici dezbaterea raportului. Sugerez și rog membrii Comisiei de anchetă, după stenograma ședinței de astăzi, să analizeze posibilitatea de a îmbunătăți proiectul de hotărâre și joia viitoare vom dezbate proiectul de hotărâre.

Invit pe domnul vicepreședinte Gaspar să preia conducerea ședinței.

Doamna deputat Paula Ivănescu dorește să intervină.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Aș dori să fac o scurtă precizare, nu numai pentru domnul ministru Tomescu, cât pentru toți colegii și cred că este binevenită, mai ales că informația este și direct din sectoarele interesate, cât și din media.

Domnule ministru Tomescu și stimați colegi,

Salariul pe care-l are directorul regiei dumneavoastră, de 73 de milioane, nu este cel mai mic, este cel mai mare. S-au publicat, în presă, salariile, cel puțin din regiile aparținând Ministerului Industriei și Ministerului Transporturilor și sunt și acelea mari, dar sunt în jur de 20 de milioane, cu sporurile respective. Deci este o corectă informare.

Domnul Vasile Lupu:

Doamnă deputat, pot să vă asigur că există altele mai mari.

Domnul vicepreședinte Gaspar este invitat la prezidiu să continue conducerea ședinței, pentru că aveam programată primirea unei delegații.

Vă rog.

Domnul Vasile Stan:

În orice caz, și eu am rămas stupefiat, când am auzit despre acest salariu și am făcut, așa, o comparație între ceea ce primesc eu ca indemnizație și ceea ce primește domnul ministru și am văzut că acest director general depășește cu mult câștigurile noastre. De aceea aș propune Comisiei de anchetă ca unul din puncte să fie și abrogarea acestei hotărâri aberante a Guvernului. Nu se poate așa ceva! Deci vă rog să acceptați această propunere a mea.

Vă mulțumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Stimați colegi,

Reluăm activitatea Camerei Deputaților. Înainte de a intra în ordinea de zi propriu-zisă, vă rog să-mi permiteți să vă fac câteva informări. Totodată, rog secretarii de ședință care trebuie să mă asiste astăzi să-și ocupe locurile la prezidiu, rog liderii grupurilor parlamentare să mobilizeze deputații în sală, ca să putem să ne desfășurăm activitatea.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 18 august 2022, 20:43
Telephone: +40213160300, +40214141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro