Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of May 25, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 25-05-1999 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 25, 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Miron Tudor Mitrea și Ioan Vida Simiti, secretari.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Bună dimineața.

 
Matei Agathon Dan - intervenție cu titlul Refugiul turistic sau turism pentru refugiați;

Începem programul nostru cu intervențiile și dau cuvântul domnului Dan Matei Agathon.

Se pregătește domnul Petre Țurlea. Este prezent? Nu-i prezent.

Lazăr Lădariu? Nu.

Urmează Mihai Drecin.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Matei Agathon Dan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Bună dimineața.

Declarația politică pe care o prezint astăzi are un titlu care cred că este semnificativ pentru conținutul ei, și anume "Refugiul turistic sau turism pentru refugiați".

Turismul românesc se află într-o criză de sistem, înregistrând o scădere constantă și drastică a indicatorilor de eficiență.

Lovitura de grație dată turismului chiar în anul eclipsei și în preajma deschiderii sezonului estival o reprezintă prevederile aberante ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.53/1999 privind aprobarea intrării pe teritoriul României și acordarea statutului de refugiați unor persoane din Republica Federală Iugoslavia.

În art.2 al ordonanței, Executivul aprobă cu nonșalanță transmiterea cu plată din patrimoniul deținătorilor în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului de Interne a unui număr de 21 de imobile prevăzute în anexa 1 în vederea folosirii lor ca centre de cazare pentru refugiați.

Așa-zisele imobile sunt de fapt hoteluri și complexe hoteliere din stațiunile Sângiorz Băi, Sărata Monteoru, Geoagiu Băi, iar pe litoral, hotelurile Dacia din Mamaia; Pajura, Cocor, Vultur din Venus; Balada, Hora, Sirena, Alfa, Beta și Gama din Saturn.

Incapabil să gestioneze reforma și privatizarea în turism, orbit de iluzia integrării rapide în NATO sau aflat sub incidența unor interese obscure, Guvernul CDR – USD – UDMR oferă pe tavă zeci de hoteluri și mii de locuri de cazare la prețuri derizorii Ministerului de Interne, procedând în fapt la o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate care își pierde orice valoare în fața unei naționalizări forțate.

A consultat Guvernul cele peste 9 milioane de acționari ai SIF Transilvania care deține pachetul majoritar al societăților comerciale din turism afectate?

A întocmit Guvernul studii de evaluare a patrimoniului turistic care să conducă la prețuri de 2 – 3 miliarde de lei un hotel?

Au fost consultați specialiștii din turism privind consecințele acestei naționalizări asupra circuitului turistic intern și internațional și al interesului investitorilor străini?

Au informații secrete guvernanții noștri privind reîntoarcerea refugiaților în 3 luni la casele lor? Pentru că hotelurile de pe litoral, nefiind încălzite, nu vor putea fi utilizate pe timp de iarnă.

Ce va face Ministerul de Interne cu cele 21 de hoteluri după ce refugiații se vor repatria? A avut loc, cumva, o fuziune între fostul Minister al Turismului cu actualul Minister de Interne?

Ce se va întâmpla cu contractele turistice încheiate cu agențiile din țară și străinătate?

S-a gândit cumva Guvernul să importe fără taxe vamale stările tensionate din taberele de refugiați din Macedonia? Și ce vor face turiștii români și străini care intenționau să-și petreacă concediul în stațiunile turistice, și nu printre refugiați?

Eu cred că este absurd, aberant și imoral să declari cu emfază turismul ca prioritate a programului de guvernare și apoi să desființezi Ministerul Turismului, să reintroduci cota unică de TVA de 22%, să împarți plajele Mării Negre după algoritmuri politice, să naționalizezi hoteluri, să ignori asociațiile profesionale, patronale și sindicale din turism, ca și reacțiile din mass-media.

Există soluții pentru o generoasă acțiune umanitară prin care se oferă adăpost celor alungați de la căminele lor de un război cumplit, dar pentru aceasta este nevoie de specialiști și competențe.

Solicit domnului prim-ministru Radu Vasile o intervenție energică și hotărâtă prin care să fie retrase prevederile acestei ordonanțe de distrugere urgentă a turismului românesc.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

 
Mihai Dorin Drecin - intervenție intitulată Flux și reflux în sentimentele UDMR-iștilor bihoreni;

Domnul Mihai Drecin are cuvântul.

Se pregătește domnul Ana Gheorghe.

 

Domnul Mihai Dorin Drecin:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am intitulat declarația mea de astăzi "Flux și reflux în sentimentele UDMR-iștilor bihoreni".

La 20 aprilie a.c. aveam pregătită o declarație politică în care omagiam împlinirea a 80 de ani de la eliberarea orașului Oradea de armata română, condusă de bravul general Traian Moșoiu. Din păcate, nu a fost publicată în presa locală.

În finalul ei spuneam următoarele: "Ar fi o mostră evidentă de europenism și dragoste de România, de demnitate, bun simț și respect pentru populația românească majoritară a orașului dacă primarul liberal al Oradei de astăzi va purta pentru prima dată la astfel de solemnități eșarfa tricoloră peste pardesiul de o croială europeană impecabilă, iar noua conducere moderată a UDMR – Filiala Bihor va depune coroane de flori din a căror combinație să nu se sugereze tricolorul maghiar, iar în loc de eșarfa albă să apară, în sfârșit, tricolorul românesc. În felul acesta, vom face încă un pas real spre a învăța să trăim nu unii lângă alții, ci unii împreună cu alții, așa cum cere cetățeanul de rând, indiferent de etnie."

La doar câteva zeci de minute după preluarea textului de către stenografii Camerei noastre, premoniția mea se împlinea în cadrul festivităților de la Oradea – primarul Mihai Sturza va purta eșarfă tricoloră, iar la monumentele unității române din oraș reprezentanții Filialei Bihor a UDMR vor depune coroane de flori străjuite de tricolorul patriei noastre, a tuturor, România.

Speram și credeam că am intrat pe făgașul cel bun, al toleranței și spiritului de colaborarea avansat de liderii politici locali ai partidelor românești - să răspundă cu aceeași monedă liderii UDRM-iști, cu atât mai mult cu cât se consideră moderați.

La numai o lună distanță, cu ocazia festivităților ocazionate de ziua Înălțării Domnului, prin tradiția noastră și Ziua Eroilor, gesturile de demnitate și europenism s-au volatilizat subit.

Faptul că primarul municipiului nostru și-a uitat din nou eșarfa tricoloră prin nu știu ce pupitru al modernului său birou nu mă surprinde. Câte nu uită domnia sa! Mai puțin onorarea diverselor invitații în străinătate! Preferă această ultimă onoare în fața demnității de a se prezenta public ca reprezentant al națiunii sale, ca ales al majorității orădenilor.

Cu aceeași ocazie, viceprimarul Kapi Ștefan, preferatul primarului după cum spun unele ziare locale, se reîntoarce brusc la tradiția UDMR-istă post-decembristă. La monumentul eroilor din cimitirul municipal se prezintă cu o ciozvârtă de jerbă al cărei aranjament, cetina verde, garoafe roșii, panglică albă, putea înlocui tricolorul României. Reacția cvasitotalității celor prezenți la festivitate, prin trimiterea grupului UDMR-ist la coada șirului de oficialități, este semnificativă.

Oare acesta este mesajul real al ultimului congres al UDMR, singurul eveniment politic major care se interpune între atitudinea UDMR-iștilor bihoreni de la 20 aprilie, respectiv 20 mai a.c.?

Închei cu un citat dintr-un studiu recent al academicianului Camil Mureșan de la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj Napoca, dascălul pe care l-am luat ca model de probitate științifică și morală: "Respectul pentru ființa, demnitatea și drepturile altuia este la bază un act de cultură spirituală. El, cu toate acestea, nu doar se dăruiește din bunăvoință, ci se supune și respectului pentru legi și norme statuate în solemne documente adoptate prin consens de concertul lumii civilizate contemporane. Iar legii, fie că este comodă, fie incomodă, trebuie să i te conformezi și fiecare dintre noi trebuie să se pătrundă de acest adevăr imperativ." – dintr-un studiu publicat în volumul "Studii istorice româno-ungare", Fundația academică A.D. Xenopol, Iași, 1999, pag.254.

Deci, domnilor din structurile de conducere ale administrațiilor locale și centrale, când constatați că europenismul este mimat, aplicați legea!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc, domnule coleg.

 
Gheorghe Ana (DB) - comentariu pe marginea noii structuri organizatorice a Ministerului Apărării;

Domnul Ana Gheorghe (Dâmbovița).

Aveți cuvântul.

Se pregătește domnul Țurlea.

 

Domnul Gheorghe Ana:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În ședința de Guvern din 18 mai 1999, la inițiativa domnului ministru Babiuc s-a aprobat noua organizare a Ministerului Apărării, care va implica reorganizarea fundamentală a armatei române.

Concepția care a stat la baza proiectului de organizare a ministerului a fost aceea ca armata să se afle sub controlul societății civile. Dacă noua structură organizatorică a reușit acest lucru, vom afla mult mai târziu.

Maniera și modul total netransparent, sfidând Comisia pentru apărare din Camera Deputaților, ținând în secret proiectul de organizare până la publicarea lui în Monitorul Oficial, m-a determinat să fac această intervenție.

A fost imposibilă obținerea de informații, cu toate insistențele Comisiei pentru apărare, singurele informații legate de noua organizare a ministerului fiind cele din presă.

În acest context, mă întreb pe ce se bazează comunicatul de presă al Ministerului Apărării când afirmă, printre alte afirmații, că prin noua structură organizatorică s-a urmărit îmbunătățirea relațiilor ministrului cu Parlamentul. Despre ce relații este vorba când, de la instalarea în funcție, domnul ministru Babiuc tratează Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera Deputaților cu aroganță și dispreț?

Este adevărat că Legea nr.41/1990 stabilește că structura organizatorică a ministerului se aprobă de către Guvern. Dar ce l-a oprit pe domnul ministru să consulte comisia de specialitate din Camera Deputaților, așa cum ministrul de interne, domnul Dudu Ionescu, a făcut-o pentru noua structură a Ministerului de Interne?

A avut de ascuns ceva domnul ministru? Nu știe domnul ministru că și prin această consultare se aplică conceptul de creștere a controlului democratic al societății civile asupra structurilor militare?

Eu cred că domnul ministru a încercat să ascundă interesul politic de a concentra deciziile la nivel personal, cu riscul de a tensiona și mai mult atmosfera din rândul militarilor.

Ar dori domnul ministru ca șefii statelor majore, terestre, navale și aeriene să-i fie direct suordonați, pentru a-i învăța probabil dreptul civil sau penal, pentru că de instruire sau tactici militare nu poate fi vorba! Nu a reușit acest lucru și probabil va fi mustrat de colegii de partid; în schimb, a reușit să obțină suordonarea serviciilor de informații ale armatei, ceea ce, după părerea mea, înseamnă politizarea acestor servicii și folosirea lor în scopuri de partid. Acest succes se înscrie în încercările disperate ale domniei sale de a-și îmbunătăți imaginea și așa șifonată în propriul partid și nu numai.

De la stările de șoc provocate atât în mediile interne, cât și internaționale, prin declarațiile privind conflictul din Kosovo, într-o contradicție de opinii cu cei care l-au propulsat, domnul ministru Babiuc a trecut la sfidarea structurilor Parlamentului cu girul Guvernului și la politizarea serviciilor de informații militare.

Și, pentru a ne demonstra că are aptitudini în acest domeniu al informațiilor, cu puțin timp în urmă a efectuat o vizită în secret de informare într-un județ în care industria de armament există, dar lipsește cu desăvârșire, cum la fel este și organizația locală a partidului din care domnul ministru face parte. Numai că informațiile nu le-ar dori de la cei care suferă datorită politicii aplicate în acest domeniu, ci de la conducători numiți pe baza algoritmului politic, motiv pentru care vizita a avut loc într-o zi de sărbătoare, pentru a nu avea surprize neplăcute.

Acest fapt mă îndreptățește să cred că domnul ministru Babiuc nu cunoaște starea jalnică în care se află industria militară, dar mai ales starea jalnică a armatei române lipsită de hrană, echipament, neinstruită și neînzestrată.

Domnul ministru al apărării dorește să-și repare imaginea în propriul partid și mai puțin să găsească soluții pentru rezolvarea problemelor grave cu care armata română se confruntă.

Cred că prin maniera de abordare și conducere a Ministerului Apărării, ministrul apărării riscă să rămână fără apărare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

 
Petre Țurlea - evocarea personalității mareșalului Ion Antonescu;

Domnul Petre Țurlea.

Se pregătește domnul Napoleon Antonescu.

 

Domnul Petre Țurlea:

Distinse domnule președinte,

Vă rog, ca și altă dată, să acceptați să prezint materialul în totalitate doamnei stenogafe, întrucât este prea mare, și aici să prezint numai câteva idei din acest material.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Este soluția cea mai bună. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Țurlea:

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă rog să-mi dați voie să evoc în fața domniilor voastre, ca în fiecare an de altfel, la sfârșitul lunii mai, cea mai mare personalitate politică și militară românească din secolul al XX-lea – Mareșalul Ion Antonescu, de la asasinarea căruia se împlinesc, pe 1 iunie, 53 de ani.

Ion Antonescu a fost omul care a pregătit din umbră marile victorii românești din primul război mondial, victorii care vor face posibilă Unirea cea Mare din 1918.

Vă va surprinde probabil, dar eu, fiind istoric, lucrez cu documente.

Tot Ion Antonescu a fost omul de care România avea nevoie în anii celui de-al doilea război mondial, omul care a încercat refacerea hotarelor țării și în această tentativă patriotică a fost sprijinit de partidele istorice (Ion Mihalache s-a înrolat chiar ca voluntar, deși avea o vârstă înaintată) și de rege, care i-a telegrafiat la 22 iunie 1941: "În clipele când trupele noastre trec Prutul și codrii Bucovinei pentru a reîntregi sfânta țară a Moldovei lui Ștefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră, domnule general…" (general căruia i se arăta "recunoscător".) În momentul când înfrângerea Germaniei a devenit evidentă, atât partidele istorice, cât și regele s-au desolidarizat de Ion Antonescu și, împreună cu comuniștii, l-au înlăturat brutal.

Se știe ce a urmat după 23 august 1944: înrobirea treptată a României de către URSS, impunerea comunismului, ruperea de Occident. De aceea, rămâne de demonstrat că soarta țării ar fi fost mai rea dacă ieșea din război sub conducerea Mareșalului; doar în cazul unei asemenea demonstrații înlăturarea lui brutală s-ar justifica.

De la tribuna Camerei Deputaților și în scris, în 1993, 1994, 1995 și 1996, am cerut Procuraturii Generale să declanșeze recurs în anulare în cazul procesului intentat Mareșalului Ion Antonescu în 1946, proces evident făcut la cererea Moscovei.

Temeiul acestei cereri a fost neconstituționalitatea Decretului lege nr.312/21.04.1945 în virtutea căruia s-a făcut acest proces. (Demonstrația neconstituționalității este foarte ușor de făcut și o fac pe câteva pagini.)

Pe baza Jurnalului Consiliului de Miniștri din 30 august 1944, pe 31 august 1944 a fost semnat Decretul regal – publicat în Monitorul Oficial din 2 septembire 1944 – de repunere în vigoare a Constituției din 1923. În art.1 preciza că drepturile românilor sunt cele recunoscute de Constituția din 1866, cu modificările ce ulterior au fost aduse și de Constituția din 29 martie 1923. Art.2. "Sub rezerva celor cuprinse în art.3 și 4, puterile statului se vor exercita după regulile așezate în Constituția din 29 martie 1923".

Ca urmare, Decretul lege nr.312/21.04.1945 era neconstituțional, deoarece: prevede la art.3, alin.2, că "Cei vinovați de faptele prevăzute de art.2, alin.a-j) se vor pedepsi cu moartea sau cu munca silnică pe viață." Și art.3, alin.6, consemna că "Pe lângă aceste pedepse se va pronunța și degradațiunea civică precum și confiscarea averii în folosul statului".

Or, Constituția din 1923, care era în vigoare în perioada 1944 – 1947 prevede:

"Art.15. Nici o lege nu poate înființa pedeapsa confiscării averilor. Art.16. Pedeapsa cu moartea nu se va putea reînființa, afară de cazurile prevăzute în Codul penal militar în timp de război".

Chiar dacă în art.16 din Constituție se admite pedeapsa cu moartea, ea este precis admisă doar în timp de război, or procesul Mareșalului s-a desfășurat în timp de pace, în 1946.

Decretul lege nr.312 violează principiul constituțional al răspunderii ministeriale numai în fața unor anumite organisme. Astfel, art.98 din Constituție preciza: "Fiecare din ambele Adunări, precum și regele au dreptul de a cere urmărirea miniștrilor și a-i trimite înaintea Curții de casație și justiție, care singură este în drept a-i judeca."

În pofida acestei reglementări constituționale, Decretul lege nr.312 precizează în art.7 că trimiterea în judecată se face de către Consiliul de Miniștri sau de către acuzatorii publici. Iar în art.10 din același Decret lege se spune că judecarea faptelor se face de Tribunalul poporului.

Art.101, alin.2, din Constituția în vigoare preciza: "Comisiuni și tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire și sub nici un fel de cuvânt în vederea unor anumite procese fie civile, fie penale sau în vederea judecării unor anume persoane." Or, art.10 din Decretul lege nr.312 preciza: "Judecarea faptelor se va face de Tribunalul Poporului". Nimeni nu poate contesta că Tribunalul Poporului era un "tribunal extraordinar", deci neadmis de Constituție.

În sfârșit, art.107 alin.5 din Constituția din 1923 preciza: "Puterea judecătorească nu are cădere de a judeca actele de guvernământ, precum și actele de comandament cu caracter militar." Dar art.2 din Decretul lege nr.312 preciza: "Sunt vinovați de dezastrul țării prin săvârșirea de crime de război cei care: a) au hotărât declararea sau continuarea războiului contra Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice și a Națiunilor Unite." Însă, "declararea sau continuarea războiului" reprezintă, indiscutabil, acte de guvernământ în legătură cu care puterea judecătorească nu avea căderea de a se pronunța.

Procesul Mareșalului Ion Antonescu s-a desfășurat în condiții în totală contradicție cu normele general democratice, sub presiune politică, cu încălcarea principiului prezumției de nevinovăție și în condițiile unei puternice presiuni externe din partea URSS. Toate acestea au viciat atât desfășurarea procesului, cât și sentința.

Procesul a avut un caracter politic, organizat de așa-zilele forțe democratice, în frunte cu Partidul Comunist, având drept scop câștigarea capitalului electoral (în vederea alegerilor parlamentare din 1946) și realizarea unor lovituri împotriva Partidului Național Țărănesc și a Partidului Național Liberal. Acest lucru a fost constatat chiar de către reprezentanții diplomatici occidentali la București. Astfel, Burton Y. Berry, reprezentantul SUA la București, telegrafia la Washington, la 3 mai 1946: "…procesul criminalilor de război, al Mareșalului Antonescu și al miniștrilor săi, prevăzut să înceapă în ziua de 6 mai, este organizat pentru a constitui un capital electoral al Guvernului în efortul de a-i discredita, pe baza mărturiei lor, pe liderul PNȚ, Maniu, și pe cel al PNL, Brătianu. S-a menționat chiar că Molotov, aflându-se la Paris, a cerut informații selective despre cei doi pentru a fi folosite în actualele demersuri ale miniștrilor de externe, că Mareșalului și lui Mihai Antonescu li s-a promis o sentință mai blândă dacă-i vor implica pe Maniu și Brătianu în timpul procesului. În scopuri politice, Guvernul urmărește să compromită și alte personalități."

Același diplomat, la 28 mai 1946, raporta la Washington: "Observatori de la fața locului cred că explicația evenimentelor poate fi găsită în intențiile electorale ale Guvernului." (Apud Marcel Dumitru Ciucă, Procesul Mareșalului Antonescu. Documente, București, 1995, vol.I, pag.186, și vol.II, pag.369).

Procesul s-a desfășurat sub o puternică presiune a străzii, dirijată de Partidul Comunist cu manifestări intense chiar în sala de judecată. Adeseori, acuzații au fost insultați, batjocoriți, fluierați de asistența selectată de comuniști; cu îngăduința evidentă a completului de judecată, acuzații au fost întrerupți și combătuți în timpul depozițiilor lor; s-au organizat adevărate manifestații ostile acuzaților chiar în sala de judecată. Un singur exemplu: la sfârșitul rechizitoriului pronunțat de acuzatorul public Dumitru Sărac, stenograma ședinței înregistra "Zgomot mare în sală, aplauze, strigăte: Moarte! Moarte! La moarte! La spânzutătoare cu ei! Trăiască acuzatorii publici! Uraa! Ședința se suspendă!" (Arh.SRI, București, fond Procesul Ion Antonescu, rola 6).

Foarte multe volume de documente din perioada guvernării Antonescu, volume publicate după 1989, demonstrează că acuzațiile din procesul din 1946 nu aveau o bază reală. Mareșalul nu numai că nu poate fi acuzat ca trădător al României, ci a fost salvatorul ei în perioada în care partidele istorice au preferat să nu se implice.

Având în vedere temeiurile de mai sus, cerem procurorului general declanșarea recursului în anulare împotriva sentinței din 17 mai 1946, sentință hotărâtă de Partidul Comunist și de URSS, sentință îndreptată împotriva întregului popor român.

În 1994, procurorul general de atunci mi-a răspuns că studiază propunerea mea, că este de acord cu ea, dar că, fiind un volum foarte mare de lucru la acest caz, rezolvarea nu poate veni prea repede; ea nu a venit nici astăzi.

Evident, este teama Procuraturii, dar și teama conducerii țării noastre din 1994, 1995, 1996, dar și cea de astăzi, de a nu supăra pe unii lideri occidentali.

În realitate, nu volumul de muncă este la mijloc – doar procesul Maniu s-a rezolvat foarte ușor –, ci slugărnicia Procuraturii față de cei care s-au aflat la Putere în România după 1989; iar aceștia nu vor reabilitarea Mareșalului pentru a nu-i supăra pe stăpânii lumii de astăzi – evreii occidentali.

Mulți oameni politici marcanți ai perioadei de după 1989, însă, s-au exprimat în favoarea lui Ion Antonescu. Iată aprecierile a doi parlamentari ale căror idei promonarhiste sunt totuși puternice și cunoscute. Ion Rațiu, distinsul nostru coleg din PNȚCD, spunea: "Antonescu și-a asumat responsabilitatea, dar nu pentru salvarea Coroanei, ci a țării. De aceea, eu spun că el a fost un bun român." și Dan Amedeo Lăzărescu (PNL), iarăși un distins coleg al nostru, senator, spunea: "Antonescu a fost salvatorul neamului românesc."

Ion Antonescu nu a fost reabilitat de către conducerea statului român. El rămâne însă statornic în inima poporului român, acolo unde marea majoritate a conducătorilor României de astăzi nu vor ajunge niciodată.

Astăzi, doamnelor și domnilor, ca să fie salvată, țara ar avea nevoie, a treia oară în acest secol, de un Ion Antonescu!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

 
Niculae Napoleon Antonescu - intervenție intitulată Operația a reușit, dar pacientul a murit;

Domnul Napoleon Antonescu are cuvântul.

Se pregătește domnul Marian Ianculescu.

 

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am intitulat declarația de astăzi "Operația a reușit, dar pacientul a murit" și veți vedea imediat de ce.

Am decis să fac această declarație politică pornind de la efectele deosebit de grave care au rezultat din aplicarea Legii nr.189/1998 privind finanțele publice locale, precum și a Legii nr.36/1999 pentru aprobarea bugetului de stat pe anul în curs.

Trebuie precizat faptul că aceste legi au adus modificări apreciabile în domeniul managementului financiar și bugetar al administrației locale. În acest sens, merită să subliniem prevederile privind descentralizarea, sporirea autonomiei și a responsabilității consiliilor locale în gestionarea resurselor financiare.

În același timp, trebuie arătat că în intervalul parcurs de la începutul acestui an bugetar s-a constatat că atât imperfecțiunile unor prevederi ale acestor legi, cât și starea economică a localităților, au condus la situații evident de neasigurare a surselor de finanțare, punându-se chiar problema imposibilității funcționării administrației locale.

Astfel, spre exemplu, conform unui memoriu al Consiliului județean Prahova rezultă că în asemenea situații se află mai mult de jumătate din localitățile județului – de fapt același lucru se regăsește în marea majoritate a județelor țării, localități care au ajuns să nu-și poată susține din venituri cheltuielile legate de iluminat, telefonie, reparații drumuri și străzi, curățenie, întreținerea și hrana personalului din unitățile de asistență socială, cheltuielile cu instituțiile de învățământ și cultură, salariile personalului propriu, precum și al instituțiilor din subordinea acestora.

Fără ca Guvernul să facă vreun studiu estimativ privind volumul unor cheltuieli mutate de la bugetul central la cele locale, acesta a trecut începând cu acest an în finanțarea bugetelor locale o serie de activități care necesită sume mari de bani pentru acoperirea cheltuielilor cum sunt: asistența sanitar-veterinară și fito-sanitară, investițiile, bursele și transportul în învățământul preuniversitar, susținerea căminelor de bătrâni și de copii cu handicap, protecția socială a populației privind energia termică și transportul urban de călători și altele.

Trecerea acestor cheltuieli la bugetele locale s-a făcut fără asigurarea surselor de venituri necesare așa cum prevede art.3 din Legea nr.189/1998. În acest mod, s-a ajuns la situații absurde și de nerezolvat. Astfel, spre exemplu, o primărie care are un venit anual estimat pentru acest an de circa 0,6 – un miliard de lei să fie obligată să acopere cheltuielile unui cămin de bătrâni care depășesc suma de 3 miliarde de lei în condițiile în care persoanele asistate provin în proporție de peste 90% din alte localități.

În aceste condiții, este evident că se impune de urgență o rectificare a bugetului pe 1999 prin suplimentarea sumelor defalcate din impozitul pe salarii, prin care să se asigure completarea fondurilor necesare pentru suportarea cheltuielilor la activitățile menționate mai sus.

În cazul în care nu se vor asigura sursele necesare pentru aceste cheltuieli, există decât o singură soluție, și anume preluarea de către Guvern, prin instituții specializate, a finanțării tuturor sau cel puțin a unora dintre activitățile menționate mai sus.

În concluzie, rezultă clar că politica de a promova anumite legi poate corecte în principiu, dar fără o analiză temeinică și/sau o experimentare prealabilă poate să ducă la efecte dezastruoase, așa cum rezultă din cele prezentate mai sus.

Cu alte cuvinte, putem folosi o expresie plastică pentru a caracteriza astfel de situații în acest caz, și anume: operația Guvernului, dacă vreți, a reușit, dar pacientul, administrația publică, a sucombat sau este pe cale să sucombeze.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

 
Marian Ianculescu - despre efectele poluării ca urmare a intervenției NATO în Iugoslavia;

Domnul Marian Ianculescu.

Urmează domnul Nicolae Popa.

 

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Războiul din Iugoslavia produce, prin efectele sale, nu numai pierderi de vieți omenești, unele dintre ele fiind catalogate pagube colaterale, denumire perfid inventată de oficalii NATO și nu numai, dar acestea provoacă și o iminentă catastrofă ecologică în toate țările riverane zonei de conflict, dar mai ales în România, datorită poziției ei, de această dată nestrategică, generată de condițiile orohidrografice care favorizează poluarea transfrontalieră.

Poluarea de fond cu care se confruntă mediul înconjurător în prezent, dar mai ales în perspectivă, chiar dacă ostilitățile încetează, este generată de scăparea de sub control a emisiilor de poluanți de la industria chimică a Iugoslaviei bombardată de aviația NATO, precum și de natura tehnicii de luptă folosită în atacurile aeriene.

Mai grav este faptul că mare parte dintre poluanții deversați în mediul ambiant nu sunt cunoscuți încă, iar efectele acestora pot fi extrem de periculoase pentru orice formă de viaț㠖 fie pentru oameni, animale, respectiv pentru vegetație.

Sunt bine cunoscute și au rămas întipărite în memoria oamenilor – cei care au mai scăpat cu viaț㠖 efectele produse de bombardamente în războiul din Vietnam. Nu a fost suficient acest exemplu, în prezent fiind sortiți și noi să ne confruntăm cu efectele unor bombardamente similare produse într-o țară din imediata noastră apropiere.

Tenacitatea cu care se produc aceste bombardamente în continuare mă face să cred că nu se dorește cu adevărat pacea și că eforturile diplomatice începute înainte de a se declanșa războiul, ca și cele care au loc în prezent, sunt zadarnice.

Acum, când omenirea realizează ce dezastre ecologice produce acest război nedrept, este momentul să se audă glasul rațiunii pentru stoparea acestuia.

Nouă, ca români, nu trebuie să ne fie indiferent ce se întâmplă în această parte a lumii, mai ales că suntem și direct afectați. Ploile acide, ca un efect al acestor bombardamente, sunt tot mai frecvente pe teritoriul țării noastre; concentrațiile de metale grele, extrem de periculoase pentru mediul ambiant, cum sunt: kadmiul, zincul, plumbul, sunt în concentrații cu mult peste limita maximă admisă atât în apa Dunării, cât și pe uscat.

Pericolul catastrofei ecologice este foarte mare, datorită și faptului că în atmosferă au pătruns dioxine și hidrocarburi aromatice care au și efecte cancerigene. În plus, este cunoscut efectul hidrocarburilor aromatice de distrugere a stratului de ozon care protejează atmosfera terestră, facilitând razelor ultraviolete să pătrundă pe pământ, generând astfel o creștere a cazurilor de cancer de piele în rândul populației.

De asemenea, distrugerea stratului de ozon generează perturbări climatice în urma cărora se produc tornade și alte efecte meteorologice. Oare recenta tornadă care a avut loc în zona Lipova nu cumva este tot o consecință a bombardamentelor care au loc în imediata apropiere, în Iugoslavia?

Producția agricolă este afectată, generând pagube de zeci și sute de miliarde de lei, datorată atât efectului direct al deversării poluanților, cât și al interdicției de combatere a dăunătorilor prin intermediul aviației utilitare.

Producția pomicolă din sudul țării noastre este și ea afectată, generând pagube de sute de miliarde de lei.

Vegetația forestieră, considerată ca un adevărat plămân verde al planetei, de asemenea, este afectată, urmând să fie evaluate pagubele produse acesteia.

Familiile de albine sunt distruse nu numai în sud-vestul țării, ci această distrugere se produce și în zona Turnu-Măgurele, albinele moarte fiind adunate zilnic cu fărașul. Apicultorii afirmă că asemenea fenomene care se produc în prezent au mai existat după avaria nucleară de la centrala atomo-electrică de la Cernobâl din Ucraina, ca și după avaria de dimensiuni mult reduse față de cea de la Cernnobâl, realizată la centrala atomo-electrică de la Coslodâi din Bulgaria.

Iată, nu cumva avem de-a face și cu o poluare radio-activă care este extrem de periculoasă pentru viața oamenilor?

Guvernul României prin ministerul de resort are obligația să sesizeze asemenea fenomene, să evalueze pagubele produse, să informeze corect populația în legătură cu acestea și să solicite organismelor internaționale implicate în conflict ca pe lângă pagubele economice, comerciale produse să fie recuperate și pagubele produse mediului înconjurător.

Dar cel mai rațional lucru care se impune ca o necesitate stringentă este implicarea instituțiilor statului – Președinția, Parlamentul, Guvernul - în stoparea războiului din Iugoslavia și rezolvarea conflictului existent numai pe baza tratativelor diplomatice. Acest lucru în prezent este mai necesar și mai legitim ca oricând.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

După cum gândim.

 
Nicolae Popa - un punct de vedere în privința asumării răspunderii în fața Parlamentului de către Guvern;

Domnul Nicolae Popa.

Urmează domnul Ștefan Baban.

 

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

În intervenția mea de astăzi doresc să reamintesc faptul că de la această tribună, Guvernul României, în persoana primului-ministru, și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului pentru un pachet de legi prin care să-și susțină propria politică.

Nu doresc să discut asupra procedurilor, această problemă a fost mult criticată la vremea respectivă, și nici asupra conținutului.

Vreau să remarc de la bun început că nu este prima oară când un Guvern al României își declară public și în fața forului legislativ asemenea responsabilitate. În acest sens, problema nu are culoare politică. Personal însă, observ un lucru foarte grav: de ani de zile, asumarea răspunderii de către Guvern nu produce nici un efect în cazul în care Executivul, oricare ar fi el, nu-și onorează angajamentele declinate în fața Parlamentului, iar, prin aceasta, în fața electoratului și a opiniei publice.

Ca atare, consider că, în condițiile actuale, gestul oricărui Guvern de a-și declara asumarea propriei responsabilități în fața Parlamentului României, indiferent de motivația acestui gest, este pură demagogie și populism, joc de cuvinte, atâta vreme cât procedurile legale nu precizează sancțiunile care ar trebui să decurgă din eșecul prin neîndeplinirea angajamentelor luate de Guvern și asumate în plenul forului legislativ.

În acest moment se constată un vid legislativ, inclusiv constituțional în ceea ce privește riscurile și consecințele pe care orice Guvern ar trebui să le înțeleagă și să le suporte atunci când își asumă răspunderea pentru politica sa în cea mai înaltă instanță a statului, Parlamentul.

Tocmai pentru că nu există cadru legal de sancționare a Executivului, Guvernele își permit ușurința, nonșalanța și, de ce nu, jocul acesta de cuvinte pentru impresie publică de a folosi și demonetiza o formulă politică care ar trebui să fie sacrosantă, și anume asumarea răspunderii întregului Guvern.

Constatând aceste circumstanțe și necesitatea urgentă de a se repara situația dată, propun ca instanțele responsabile ale statului să identifice în cel mai scurt timp procedurile și conținutul sancțiunilor prevăzute legal pentru eșecul sau nerespectarea angajamentelor luate de Executiv prin asumarea răspunderii în fața Parlamentului.

Personal, îmi rezerv dreptul de a participa la elaborarea acestor documente de maximă importanță, cu propuneri după cum urmează.

La momentul constatării publice de către forul legislativ a neîndeplinirii obiectivelor care au determinat asumarea răspunderilor Guvernului, Parlamentul să decidă automat asupra următoarelor alternative, în funcție de gravitatea și efectele negative pentru țară ale politicii Guvernului:

  1. demiterea;
  2. penalizarea juridică, respectiv pentru înșelăciune premeditată în dauna interesuluiș național;
  3. blamul politic, respectiv prin declarații de dezavuare a Guvernului de către Parlament;
  4. sancțiunea morală, respectiv acuza de fraudă și minciună.

Stimați colegi,

Fac apel la dumneavoastră să depășim cu toții diferențele de partid și ideologice, pentru a subscrie la adoptarea măsurilor de rigoare, pentru a bloca odată pentru totdeauna orice încercare a oricărui Guvern de a se lăsa tentat să mintă și să manipuleze Parlamentul, electoratul și opinia publică prin declararea demagogică a asumării răspunderii în forul legislativ, doar pentru a-și conseva exercitarea prerogativelor puterii executive în stat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - expunerea unor probleme cu care se confruntă Consiliul județean și local Botoșani;

Are cuvântul domnul Ștefan Baban. Se pregătește sl Lazăr Lădariu.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Voi supune atenției dumneavoastră în următoarele minute problemele grave cu care se confruntă Consiliul județean și local al Botoșanilor, aflat la această dată într-o situație rar întâlnită și deloc de invidiat – incapacitate de plată.

Prin Legea nr.189/1998 a finanțelor publice locale au fost stabilite ca principale surse de constituire și fundamentare a bugetelor locale următoarele: venituri proprii, reprezentate de impozitele și taxele legale; impozitul pe salarii, în proporție de 40%, cu 1.V.1999 – numai 35%, sumele defalcate de impozitul pe salarii, sume de echilibrare.

Raportat la județul Botoșani, situația se prezintă astfel: veniturile proprii reprezentate de taxe și impozite sunt foarte scăzute într-un județ caracterizat printr-o rată a șomajului ce depășește media pe țar㠖 18,5% are rata șomajului -, printr-o activitate economică redusă ca urmare a închiderii și/sau restructurării agenților economici printr-o lipsă desăvârșită a capitalului privat (autohton sau străin) și a unor venituri mici ale populației, care abia asigură existența de pe o zi pe alta. În aceste condiții, până la această dată au fost încasate aceste venituri în proporție de 14,1%.

Constituirea zonei de dezvoltare regională în nord-est, pe lângă faptul că este un mecanism greoi, aflat la nivelul declarațiilor politice și al intențiilor, nu a reușit să aducă acestui județ programe reale de dezvoltare regională și fondurile de susținere a activității economice, și nici măcar încadrarea județului în categoria zonelor devaforizate. În aceste condiții, această sursă de finanțare a bugetului local devine incertă.

Impozitul pe salarii colectat până la această dată provine în proporție de peste 85% de la unitățile bugetare, diferența fiind reprezentată de agenții economici mici care mai funcționează la această oră.

Pentru perioada următoare, această sursă de venit se va diminua datorită reducerii cu până la 35% a cotei puse la dispoziția consiliului local, precum și a restrângerii activității agenților economici mici în județ, în urma aplicării programelor de restructurare, privatizare și lichidare. Sumele de echilibrare acordate reprezintă la această dată doar 5,7% din necesarul județului.

Situația gravă în care s-a ajuns a fost determinată de următoarele:

  • introducerea în bugetul local a unor cheltuieli pentru finanțarea învățământului agriculturii, fără ca acestea să aibă surse de acoperire;
  • neasigurarea subvenției pentru energia termică livrată populației și pentru transportul de călători în mediul urban, prin transferul de la bugetul de stat.

Menționez că alocarea din sursele proprii ale consiliului local a subvenției pentru energia termică a dus la dezechilibrarea bugetului local, care se află în acest moment în imposibilitatea de a asigura fondurile necesare procurării agentului termic pentru sezonul rece și a apei calde menajere pe perioada de vară.

La aceasta se adaugă și faptul că centrala de termoficare a municipiului Botoșani a fost proiectată să utilizeze drept combustibil păcura, să producă abur tehnologic pentru capacități de producție în zona industrială a municipiului, care în prezent lucrează în proporție de 10-15%.

Efectele neacordării subvenției au făcut la această dată producătorul de energie termică să intre în incapacitate de plată, riscând ca în perioada următoare să fie închis, astfel încât populația municipiului Botoșani să nu beneficieze de condiții minimale de confort, restituirea sumelor consumate în plus în primul trimestru al anului din sumele de echilibrare față de cele repartizate de Consiliul județean Botoșani și care trebuie restituite într-o perioadă de maximum 3 luni.

În concluzie, pentru a asigura o activitate normală a Consiliului local Botoșani și pentru evitarea unui colaps financiar cu efecte negative imprevizibile, greu de stăpânit și controlat, solicit Guvernului României acordarea de urgență din fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziția sa a sumei de 50 de miliarde lei necesară acoperirii deficitului bugetar local.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Lazăr Lădariu - comentarea unor afirmații ale radicalilor udemeriști;

Domnul Lazăr Lădariu. Urmează domnul Ilie Neacșu.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ieșirea la rampă a avocatului Kinceș Öröd, președintele Filialei Mureș a UDMR, prin care face publică nedelimitarea lui de declarațiile incendiare ale pastorului Tökeș Laszlo, la Congresul UDMR de la Miercurea-Ciuc, nu mai miră pe nimeni. Radicalismul agresiv al celui situat printre principalii vinovați de pregătirea și derularea dramaticelor și sângeroaselor evenimnte din 20 martie 1990 de la Târgu-Mureș s-a mai dovedit o dată.

Ar fi într-un fel și argumentul pentru care Partidul Unității Naționale Române a înaintat denunțul penal împotriva numiților Tökeș Laszlo, Kotono Adam, Kinceș Öröd, Toro Tibor și Kiraly Karoly.

Declarațiile de la Miercurea Ciuc, deosebit de grave, constă în defăimarea țării și a națiunii române, în acțiuni îndreptate împotriva ordinii constituționale din România, prejudicierea imaginii interne a țării și falsificarea deliberată a realităților etnice.

Pentru radicalii UDMR și poporul român este "opresor majoritar, statul duce o politică criminală pentru lichidarea minorității maghiare, epurarea etnică și asimilarea forțată a maghiarilor din România ar fi asemănătoare celei la care sunt supuși albanezii din Kosovo".

Invocând precedentul iugoslav, în viziunea lor favorabil pentru conceptul de autonomie, radicalii udemeriști cer renunțarea la statutul de stat național unitar, reînființarea universității maghiare la Cluj-Napoca, modificarea Tratatului româno-ungar în sensul introducerii sintagmei "autonomie națională pentru minoritatea maghiară, monitorizarea României în privința drepturilor minorităților".

Minciuna și lipsa elementarului bun simț nu se opresc aici. Cei care așează drepturile comunitare mai presus de suveranitatea statelor țin să-i mai dea o directă de dreapta domnului Clinton, afirmând că "România nu poate fi considerată încă un model demn de urmat în privința soluționării problemei minorităților naționale". Să te mai miri că episcopul Tökeș Laszlo își începea fulminantul discurs astfel: "Cândva am avut un stat pe aceste meleaguri. Fără să fim întrebați, prin încălcarea dreptului democratic la autodeterminare comunitară, ne-a fost luat"?

Despre ce stat pe aceste meleaguri poate fi vorba, e ușor de ghicit!

Acestea sunt faptele pentru care radicalii UDMR sunt chemați de Partidul Unității Naționale Române să răspundă în fața legii.

Navetist între Budapesta și Târgu-Mureș, Kinceș Öröd vede în denunțul penal înaintat de PUNR o înveninare a relațiilor româno-maghiare, iar tot ce fac toți cei care doresc dezmembrarea României prin ruperea Transilvaniei din trupul țării și visatei autonomii constituie, în expresia sa, "libertate de opinie, libertate de exprimare". Pentru a fi și mai convingător, el invocă, în variantă proprie, bineînțeles, art.10 din Convenția europeană a drepturilor omului, care, zice el, prevede că libertatea de exprimare are în vedere și idei "care pot să șocheze, ori să provoace o tulburare".

Gura păcătosului adevăruri grăiește! Cu tulburarea asta, a domnului Kinceș, ne-am mai întâlnit și în marie ’90 la Târgu-Mureș. Atunci se afla printre viorile întâi ale declanșării dramaticelor evenimente, iar acum ne dă lecții? Nu cumva, gândul lui zboară la o altă tulburare?

Sărindu-i în ajutor, Kiraly Karol îi face pe toți cei care apără adevărul istoriei și al unei realități împotriva ponegritorilor țării și a disprețuitorilor legilor, corijenți la democrație. "Fiecare – susține el – are dreptul să spună și să facă ce gândește".

Chiar dacă democrația, în viziunea lui Kiraly Karol, înseamnă demolarea frontierelor și dărâmarea statelor?

Odată și odată, înrăiții radicali udemeriști vor trebui să învețe și să știe, indiferent dacă le convine sau nu, că în România Constituția și legile țării trebuie respectate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Ilie Neacșu - comentariu pe marginea înființării Agenției de Valorificare a Activelor Bancare;

Are cuvântul domnul deputat Ilie Neacșu. Se pregătește doamna Lia Galic.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ultima trăznaie a Guvernului Radu Vasile se cheamă "Agenția de Valorificare a Activelor Bancare".

Să nu fi auzit Radu Vasile, Valeriu Stoica, Traian Remeș, Alexandru Athanasiu că România dispune de poliție, de parchet, de justiție, de organe fiscale, de FPS etc., care, în orice democrație, se ocupă de persoanele certate cu legea, inclusiv de cele care devalizează băncile?

La început, am crezut că în stilul său golănesc, primul-ministru aruncă pastile unor adversari politici, doar, doar, câțiva dintre aceștia vor mușca din momeală. Numai că gluma a devenit realitate și premierul își pune semnătura pe o ordonanță de urgență care poartă numărul 65 din această lună și care, prin conținutul său, întrece orice închipuire umană.

Ordonanța cu pricina se referă la salarizarea personalului Agenției de Valorificare a Activelor Bancare și are 19 articole plus o anexă. De la un capăt la altul, Ordonanța nr.65, contrasemnată de miniștrii justiției, finanțelor și protecției sociale, apare ca o creație realizată de un grup de oameni veniți la serviciu după un chef prelungit la Snagov. Prin acest proiect de lege, Guvernul demonstrează că este rupt de tot ceea ce se petrece azi în România și că starea de iresponsabilitate este dominantă în tot ceea ce adoptă actualul Executiv.

Veniturile lunare ale secretarului de stat Ovidiu Grecea, ca șef al agenției, stipulate în ordonanța trimisă Parlamentului de Guvern, se ridică la 106 milioane de lei, iar cele ale directorului general depășesc 90 de milioane de lei. Urmează, în ordine, consilierul-șef – cu 60 de milioane, șefii de serviciu – 43 de milioane, șefii de birouri – 41 de milioane, consilierii, experții și analiștii – fiecare cu câte 31 de milioane, și referenții – cu 13 milioane. Ultimii pe lista lui Valeriu Stoica și Traian Remeș se află șefii de cabinete, dactilografele, operatorii, arhivarul, șoferii, paznicii și pompierii, ale căror venituri se situează între 7 și 8,8 milioane lei.

Ce mecanisme conduc la asemenea venituri? Se vor întreba unii colegi care n-au avut timpul necesar să studieze documentul împricinat. Salariul reiese din înmulțirea coeficienților de ierarhizare, care se situează între 15,40 și 1,50, cu valoarea de referință, care este de 2 milioane de lei. În salariu se include și indemnizația de conducere. La acestea se adaugă: sporul de vechime – între 5 și 25 la sută, sporul de confidențialitate – 25%, sporul de risc și suprasolicitare neuro-psihic㠖 50%; 15% reprezintă titlul de doctor; 10-25% - spor pentru activitatea peste program; 15% - spor pentru condiții speciale. La sfârșit de an, se acordă câte un salariu, iar, după 2 ani vechime în agenție, se acordă un spor de stabilitate de până la 20%.

Stimați colegi,

Vă dați seama că nu am făcut decât să prezint cifrele așa cum le-a stabilit Guvernul, Guvern care, prin simpla trimitere a aberantei ordonanțe către noi, ne disprețuiește. Creația Guvernului sfidează Legea nr.154/1998, adoptată de noi, aici, privind salarizarea bugetarilor.

Apoi, de unde are Guvernul fonduri de salarizare la asemenea nivel pentru personalul agenției, care este o instituție bugetară, fără să se producă o rectificare prealabilă a bugetului?

Mă surprinde atitudinea slugarnică a Consiliului Legislativ care, deși prezintă pe 3 pagini ilegalitatea acestei ordonanțe, dă, totuși, aviz favorabil.

În ceea ce ne privește, deputații Grupului Partidului România Mare vom multiplica această aberație guvernamentală și o vom pune la dispoziția presei centrale și locale, pentru ca opinia publică să cunoască adevărata reformă propusă de Guvernul PNȚCD-PNL-PD și UDMR.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Lia Andreia Galic - exprimarea unor gânduri legate de recenta vizită a Papei Ioan Paul al II-lea în România;

Doamna Lia Galic are cuvântul. Se pregătește domnul Nicolae Leonăchescu.

 

Doamna Lia Andreia Galic:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În urma discuțiilor pe care le-am avut cu cetățenii județului Sibiu, pe care-i reprezint în Parlamentul României, atât greco-catolici, cât mai ales ortodocși, am constatat că și în acest județ ecoul recentei vizite a Papei Ioan Paul al II-lea a fost extrem de pozitiv și de puternic.

Pe de altă parte, Sanctitatea Sa s-a referit la această călătorie în cuvinte elogioase, afirmând, după întoarcerea la Roma, că ea are dimensiuni istorice și că este prima făcută într-o țară majoritar ortodoxă. A spus, de asemenea, că vizita i-a conferit bogăția de a respira, ca și creștin, cu ambii plămâni.

Sanctitatea Sa a rămas convins că, grație discuțiilor și ceremoniilor religioase la care a participat, ortodocșii și catolicii sunt acum mai uniți în credință și dragoste reciprocă. A repetat ideea că România poate fi deschizătoare de drum pentru reconcilierea între cele două Biserici surori, după aproape un mileniu de separare și la începutul altui mileniu de speranță în unitate.

Se cunoaște că vizita a fost deosebit de așteptată și îndelung și minuțios pregătită atât de noi, cât și de Vatican. Efectele ei imediate au fost mult peste așteptări.

Dar toate aceste eforturi, atmosfera și consecințele favorabile se pot evapora ușor, pot rămâne o simplă amintire, dacă nu va exista și din partea noastră o neslăbită lucrare ca acest nou ogor, de o mare fertilitate, să-și producă modele pe deplin posibile și cuvenite.

Un astfel de obiectiv e în interesul vital al României, pentru că este de fapt una din căile de a ne integra în Europa, cea mai importantă tocmai prin faptul că este de natură spirituală.

Să sperăm că în curând vom avea noi semne, inclusiv din partea Bisericii noastre Ortodoxe, de a se continua spre rezultate mai palpabile drumul deschis de istorica vizită în România a Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea.

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Leonăchescu - sesizarea unui caz de neprofesionalism în presă;

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Nicolae Leonăchescu are cuvântul. Se pregătește domnul Nicolae Ionescu.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

"Curierul zilei" a anunțat la 19 mai 1999, iar "Evenimentul zilei "Ediția I a reluat a doua zi, vestea cum că deputatul PRM de Argeș, Nicolae Leonăchescu, "va prezenta în Parlament" o soluție de salvare a agriculturii prin folosirea militarilor și pușcăriașilor.

Ziaristul Eduard Tomaziu susține că această idee a fost lansată de Gheorghe Lăzăroiu, membru al Partidului România Mare, la o ședință a Organizației municipale Pitești, la care a asistat și domnia sa.

Colegul său, Gabriel Marica, a aflat, nu se știe de unde, și pe 20 mai a.c. a și anunțat, în "Evenimentul zilei", că eu voi "propune, zilele următoare, un proiect de lege pentru agricultură în sistem militarizat", acuzându-mă că mi-am "însușit o idee de tristă amintire, pe care va încerca s-o promoveze și în Parlament". Ziaristul bucureștean lansează și un strigăt de alarmă, ca un subtitlu: "Înapoi la Ceaușescu!"

De la bun început, informez pe toți cei de bună-credință, inclusiv pe cititorii celor două prestigioase ziare, că toate comentariile scrise ale celor doi ziariști sunt clădite pe minciună.

La ședința de geneză a minciunilor, pe care aici le condamn ca abjecte, nu am participat, fiind plecat din țară. În același timp, Gheorghe Lăzăroiu nu a luat parte la dezbateri și, din acest punct de vedere, confuzia este evidentă. Sunt convins că pot exista idei și idei. A-mi pune însă mie în seamă idei, propuneri și inițiative, fără să fiu întrebat, reprezintă o mare greșeală profesională, în cel mai fericit caz; în caz contrar, reprezintă o suburbană lovitură politică, bazată pe minciună.

Eu nu mă ocup, în cadrul Grupului parlamentar al PRM, de problemele agriculturii, iar, în acest domeniu, poziția partidului nostru a fost prezentată în programul publicat, cunoscut de ziariști.

Din această perspectivă, sunt și eu dornic să aflu când voi depune acel proiect de lege și mai ales ce conține?! Ziariștii sus-menționați m-ar putea ajuta, poate, să aflu de unde cunosc ei atâtea detalii despre ceea ce n-am făcut și nici n-am gândit?!

Dincolo de absurdul poziției pe care s-au situat cei doi ziariști, rămâne constatarea tristă a atitudinilor distructive, abisale, ale unor intelectuali care se reped să distrugă, să demoleze orice și fără discernământ, poate chiar totul, fără să se informeze exact. Mă mir că nu m-au făcut extremist, legionar, naționalist-comunist, așa cum se practică, și că n-au trimis încă pe cineva să mă împuște.

Întotdeauna deformarea realității duce la soluții aberante; minciuna se folosește de dușmani spre a deforma imagini și a produce rău.

Cei doi ziariști, dând dovadă de lipsă de profesionalism, au adus grave prejudicii imaginii mele de om politic și Partidului România Mare.

Nici un gest reparatoriu nu va putea rectifica răul produs. Aici este și una dintre cauzele nesfârșitelor noastre neîmpliniri și nereușite în reformele pe care le propunem: prestația lipsită de profesionalism a unor ziariști care creează personalități de hârtie și promovează răul în diverse forme, cu minciuna drept punct de geneză.

Dați-mi voie să nu accept un asemenea comportament și un astfel de stil reportericesc.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Traian Neculaie Rânja - despre importanța dialogului în relația sindicate - clasa politică;

Are cuvântul domnul Nicolae Ionescu. Se pregătește domnul Traian Rânja.

Nu este prezent domnul?

Domnul Traian Rânja are cuvântul.

 

Domnul Traian Neculaie Rânja:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Am așteptat cu interes desfășurarea grevei de avertisment inițiată de către marile centrale sindicale și cred că avem motive întemeiate să sperăm cu toții într-o stabilitate socială, dacă nu într-o pace socială.

În Iași, județul pe care-l reprezint, ca și în majoritatea județelor țării, liderii sindicatelor din societăți au înțeles că mai importante sunt revendicările sectoriale, specific sindicale, decât angrenarea într-un program vast și ambițios, cu conotații politice. De aceea, folosesc termenul de stabilitate și nu de pace socială, pe care, de altfel, îl resping. Nu trebuie să transpunem în mediul sindical termeni precum "pace" și "război", pentru că un conflict de muncă, inclusiv o grevă generală, arareori produce învingători.

Cred că stabilitatea socială nu trebuie interpretată idilic, ca o stare în care nu există nici un conflict de interese. În societatea românească există și vor exista întotdeauna conflicte de interese, pentru că aceasta este logica pluralismului. Problema este ca ele să fie conciliate într-un cadru coerent, să evităm excesele de orice fel.

Mi se pare semnificativ mesajul pe care membrii de sindicat și liderii de la bază l-au transmis ieri conducerii marilor centrale sindicale. Oamenii au multe probleme justificate, dintre care majoritatea fac obiectul acțiunii sindicale, însă nu greva generală este soluția de rezolvare, ci acțiunea continuă și perseverentă, inclusiv din partea conducerii naționale a sindicatelor.

Cred că sunt în acordul liderilor naționali când afirm că la momentul bilanțului, câteva conflicte de muncă, prevenite sau rezolvate favorabil, valorează mult mai mult în ochii salariaților decât o grevă generală ratată.

S-a vorbit mult în ultimele luni de ambițiile politice ale liderilor sindicali. Nu este nimic condamnabil în a avea ambiții politice. Avem două cazuri de politicieni de succes plecați din mediul sindical: unul a ajuns prim-ministru, celălalt, membru al Biroului permanent al Camerei Deputaților. Abstracție făcând de perioada când unul dintre ei a deținut funcția de prim-ministru, nu cred că influența de acum a domniilor lor o depășește pe cea exercitată pe vremuri, când erau lideri sindicali. Iar actualii lideri sindicali au, la rândul lor, o influență pe care și-o pot transforma în prestigiu. Și, spre meritul lor, unii lideri județeni sau naționali chiar reușesc așa ceva.

Este mult mai ușor pentru un guvern să negocieze, chiar să se confrunte cu lideri sindicali de prestigiu, care nu au nevoie să-și testeze lunar forțele, chemând la greva generală. Sindicatele, asemeni tuturor organizațiilor societății civile, au tot dreptul să emită opinii politice. Nu cred, însă, că este în interesul lor să forțeze punerea lor în aplicare prin metoda de gen "totul, sau nimic".

Am urmărit comportarea unor sindicate occidentale, care reușesc să-și îndeplinească multe dintre obiective fără a fi nevoite să recurgă la amenințarea cu greva. Nu numai că acolo există deja o cultură a negocierii, pe care noi, atât sindicatele, cât și clasa politică, abia o deprindem, dar într-o negociere îți fixezi obiective parțiale, stabilești strategii, imaginezi compromisuri, nu te aștepți ca partenerul să accepte chiar tot din ceea ce îți propui. Amenințările și presiunile, ca să nu mai vorbim de șantaj, sunt călăuze proaste într-un proces de negociere.

Închei, exprimându-mi speranța că instituțiile create pentru a facilita dialogul între partenerii sociali, vor căpăta cât mai grabnic consistență, pentru că astfel se va crea un climat mai propice negocierilor, un mediu de dialog în care nimeni, nici Guvernul, nici patronatul, nici sindicatele să nu cadă în greșeala de a plusa mai mult decât o permite miza jocului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Constantin Șerban Rădulescu-Zoner - prezentarea unui protest adresat Comisiei pentru apărare și ordine publică.

Doamna Ileana Filipescu este prezentă? Nu.

Domnul Șerban Rădulescu Zoner are cuvântul. Ultimul vorbitor.

 

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Vă mulțumesc.

Înainte de a da citire unui protest, că acesta un protest este, aș vrea să mă refer la o declarație a unui antevorbitor, care-mi place, sau nu-mi place, îmi este coleg și-l tratez ca atare, și care vorbește de primul-ministru că-i golan, că folosește un stil golănesc.

Eu protestez față de acest limbaj, pe care eu nu l-am mai auzit până acum în Camera Deputaților. Nu mai vorbesc de alte parlamente, că am asistat la diverse interpelări.

Și acum, permiteți-mi să dau citire protestului:

"Domnule președinte,

Domnilor din Biroul permanent al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor deputați,

La 29 septembrie 1998, am adresat o notă domnului deputat Ioan Mircea Pașcu, președintele Comisiei pentru apărare și ordine publică, în care-i reaminteam că la 30 decembrie 1997 (acum suntem în ’99) respectiva comisie a fost sesizată în fond de către Biroul permanent al Camerei Deputaților, cu o propunere legislativă privind modificarea și completarea Legii nr.16/1996 a Arhivelor Naționale, înregistrată P.L.414 din 30 decembrie 1997.

În ciuda demersului meu, domnul președinte și membrii biroului menționatei comisii nu au pus nici până în prezent această propunere legislativă pe vreo ordine de zi, chiar și după ce au primit, la 4 februarie 1999, un al doilea aviz al Guvernului, pozitiv.

Nota bene. Eu nu mă refer la arhiva care face obiectul discuției ce va urma. Mă refer la arhivele naționale și, mai precis, la arhivele fostului Comitet Central al PCR. Dacă, inițial, am considerat că menționata întârziere, de care a dat dovadă comisia, se datorește neglijenței, acum, după aproape 2 ani, sunt nevoit să acuz pe cei care întocmesc ordinea de zi a Comisiei pentru apărare și ordine publică, de obstrucție, făcându-se astfel părtași cu cei care, în mod deliberat, împiedică accesul la arhive al istoricilor, al cercetătorilor autentici, meniți să scrie, pe bază de documente reale, istoria contemporană a României.

În schimb, amintita obstrucție de la Comisia pentru apărare și ordine publică favorizează indirect apariția unor monografii pirat scrise de pseudoistorici cu scopul manipulării politice a opiniei publice.

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnule președinte,

În timp ce la Moscova fonduri arhivistice dosebit de importante sunt accesibile chiar și pentru cercetătorii străini, ca să nu mai vorbim de istoricii ruși, la București asemenea documente continuă să fie ferecate. Vă dau un exemplu: pentru documente care se referă la siguranța națională, eu și ceilalți istorici avem dreptul la documente din 1899. Prin urmare, nimic despre România Mare că, vezi Doamne, trebuie 100 de ani să treacă. Deci în secolul trecut ne aflăm încă cu studiul anumitor probleme pe bază de documente.

În schimb, la Camera Deputaților, aici în Sala Drepturilor omului, dacă nu mă înșel, cât și în alte locuri se tot țin colocvii și simpozioane, uneori și cu participare străină, despre regimul arhivelor de la noi și din alte state europene.

Vă înaintez în scris acest protest, inclusiv nota din 29 sept. 1999 adresată Comisiei pentru apărare și ordine publică, cu rugămintea, domnule președinte de ședință, de a le pune în discuția Biroului permanent al Camerei Deputaților. În același timp îmi rezerv dreptul de a da prezentul potest publicității.

Vă mulțumesc că m-ați ascultat.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Am consumat nu 50 de minute, ci 60 de minute cu programul de intervenții.

Trecem la ordinea de zi, declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților, anunțându-vă că din totalul celor 343 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 251, prezență foarte bună pe hârtie.(Amuzament.) Sunt absenți 92 de deputați, 35 participă la alte acțiuni parlamentare.

Cvorumul de lucru, prevăzut de art.128 din regulament, este întrunit. Cvorumul de lucru este de 137 de deputați. Secretarul prezidiului să fie invitat la prezidiu pentru apelul nominal, dacă nu întrunim de îndată cvorumul, comisiile sunt prezente, inițiatorul este prezent și trecem la dezbateri.

Bun venit, domnule secretar, apelul nominal, vă rog.

Da, văd în sală grupuri parlamentare obsedate de modificarea Constituției cu 2/3 care participă cam cu 2 din 10 la ședințe, la ora aceasta.

Apelul nominal, vă rog.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:
Achimescu Victor Ștefanprezent
Aferăriței Constantinabsent
Afrăsinei Vioricaprezentă
Albu Alexandruabsent
Albu Gheorgheabsent
Alecu Aurelian Paulabsent
Ana Gheorghe (HD) prezent
Ana Gheorghe (DB)absent
Andrei Gheorghe absent
Andronescu Ecaterinaprezentă
Antal Istvánabsent
Antonescu Niculae Napoleonprezent
Argeșanu Valentinprezent
Arghezi Mitzura Domnicaabsentă
Ariton Gheorgheprezent
Asztalos Ferencabsent
Avramescu Constantin Gheorgheabsent
Baban Ștefanprezent
Babiaș Iohan Peterabsent
Babiuc Victorabsent
Baciu Mihaiabsent
Badea Alexandru Ioanprezent
Bara Radu Liviuabsent
Bárányi Franciscprezent
Barbaresso Emanoil Danprezent
Barbăroșie Victorprezent
Barde Tănaseprezent
Bartoș Danielaabsentă
Băbălău Constantinprezent
Bălan Marilenaabsentă
Bălăeț Dumitruabsent
Băsescu Traianabsent
Becsek Garda Dezideriu Colomanabsent
Bejinariu Petruprezent
Berceanu Radu Mircea absent
Berci Vasileprezent
Berciu Ionabsent
Biriș Anamaria Mihaelaprezentă
Birtalan Ákosabsent
Bivolaru Gabrielabsent
Bivolaru Ioanprezent
Boda Iosifabsent
Böndi Gyöngyikeabsentă
Boștinaru Victorabsent
Bot Octavianprezent
Botescu Ionprezent
Bran Vasileabsent
Brezniceanu Alexandruprezent
Bud Nicolaeprezent
Buga Floreaprezent
Bujor Liviu
Burlacu Viorelprezent
Buruiană Aprodu Danielaprezentă
Buzatu Dumitruprezent
Calimente Mihăițăabsent
Cazacu Vasile Mirceaprezent
Cazan Gheorghe Romeo Leonardprezent
Cândea Vasileabsent
Ceaușescu Gheorghe Dan Nicolaeprezent
Chichișan Mironprezent
Chiliman Andrei Ioanprezent
Chiriac Mihaiprezent
Ciontu Corneliuprezent
Ciumara Mirceaabsent
Cîrstoiu Ionprezent
Cojocaru Radu Spiridonabsent
Constantinescu Danabsent
Corâci Ioan Cezarabsent
Corniță Ionprezent
Cosma Liviu Ovidiuabsent
Coșea Dumitru Gheorghe Mirceaabsent
Cotrutz Constantin Eremiaprezent
Cristea Gheorgheprezent
Cristea Marinprezent
Cunescu Sergiuprezent
Dan Marțianprezent
Dan Matei Agathonprezent
Darie Simionprezent
Dărămuș Nicolae Octavianprezent
Dănilă Vasileprezent
Decuseară Jeanprezent
Dejeu Gavrilprezent
Diaconescu Ionprezent
Dimitriu Sorin Petreabsent
Dîrstaru Dorinabsent
Dobre Traianabsent
Dobrescu Smarandaprezentă
Dorian Dorelabsent
Dorin Mihaiabsent
Dragoș Iuliu Liviuabsent
Dragu Georgeabsent
Drăgănescu Ovidiu Virgilabsent
Drecin Mihai Dorinprezent
Drumen Constantinabsent
Dugulescu Petruprezent
Dumitrașcu Laurențiuabsent
Dumitrean Bazilabsent
Dumitrescu Paul Adrian absent
Dumitriu (Hunea) Carmenprezentă
Duțu Ionprezent
Elek Barna absent
Enache Marianabsent
Enescu Ionprezent
Fenoghen Sevastianprezent
Filipescu Ileanaprezentă
Furo Iuliu Ioan prezent
Galic Lia Andreiaabsentă
Gaspar Acsinteprezent
Gavra Ioanprezent
Gavrilaș Teodorabsent
Gazi Gherasimprezent
Georgescu Florinabsent
Gheciu Radu Sever Cristian prezent
Gheorghe Valeriuprezent
Gheorghiof Titu Nicolaeprezent
Gheorghiu Adrianprezent
Gheorghiu Mihaiabsent
Gherasim Ion Andreiabsent
Ghibernea Danprezent
Ghidău Raduprezent
Ghiga Vasileprezent
Giurescu Ionprezent
Glăvan Ștefanprezent
Godja Petruprezent
Grădinaru Nicolaeprezent
Grigoraș Neculaiprezent
Grigoriu Mihaiabsent
Groza Nicolaeprezent
Gvozdenovici Slavomirprezent
Hașotti Puiuprezent
Hilote Eugen Gheorgheprezent
Hlinschi Mihaiprezent
Honcescu Ionprezent
Hrebenciuc Viorelabsent
Iacob Elenaprezentă
Ianculescu Marianprezent
Ifrim Dumitruabsent
Ignat Ștefanprezent
Iliescu Valentin Adrianprezent
Ionescu Alexandruabsent
Ionescu Antonabsent
Ionescu Bogdanprezent
Ionescu Constantinabsent
Ionescu-Galbeni Niculae-Vasile-Constantinprezent
Ionescu Gheorgheprezent
Ionescu Marinaabsentă
Ionescu Nicolaeabsent
Ioniță Mihail Gabrielprezent
Ioniță Nicuabsent
Iorga Leonida Lariprezentă
Iorgulescu Adrianabsent
Irimescu Haralambieprezent
Ivănescu Paula Mariaprezentă

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Domnule secretar, ne oprim aici, partea a doua a listei o vom striga la nevoie. Absențele se motivează numai la sfârșitul ședinței. La sfârșitul ședinței și cu avizul liderului de grup parlamentar. Așa am stabilit în Biroul permanent.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania friday, 19 august 2022, 9:08
Telephone: +40213160300, +40214141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro