|
Domnul Tănase Pavel Tăvală: Doamnă președinte, Doamnelor și domnilor deputați, În săptămâna care a trecut am fost martori a două evenimente istorice: vizita premierului Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, domnul Tony Blair, și vizita Sanctității Sale Ioan Paul al II-lea, liderul spiritual al Bisericii catolice și șeful Statutul Vatican, evenimente care vor rămâne argumente pentru posteritate ca dimensiuni reale ale imaginii actualei Românii în lume, al rolului pe care îl are de jucat în plan politic și spiritual pentru construcția unității europene. Din ambele vizite am rămas încărcați cu credința că ne-au fost recunoscute faptele și suferințele de-a lungul istoriei și cu speranța că se poate repara și compensa cu adevărat orice. De acum de noi depinde ce avem de făcut, de știința noastră de a valorifica aprecierile calde făcute și de bunăvoința distinselor personalități vizitatoare. În intervenția mea mă voi referi cu deosebire la vizita Suveranului Pontif în România în intervalul 7 9 iunie a.c. Motivația vizitei papale acum și în țara noastră este consecința condițiilor care au condus la recunoașterea la cel mai înalt nivel de autoritate morală și spirituală a apartenenței României la Europa nu numai geografic, ci și istoric și cultural. Nu este întâmplător faptul că Sfântul Părinte a ales România, țară cu populație majoritar ortodoxă, cu tradiție apostolică și dogmatică a Constantinopolului, dar de origine latină, pentru a servi drept punte de apropiere ecumenică între cele două mari culte creștine romano-catolic și ortodox. Acestea au fost despărțite în urmă cu 946 de ani prin schisma din 1054 a lui Mihail Celularie, episcopul Bizanțului. Prin urmare, la începutul mileniului II a avut loc despărțirea reprezentanților celor două biserici, și nu bisericile propriu-zise, iar la sfârșitul aceluiași mileniu II asistăm la posibilitatea reconcilierii creștinilor prin înțelegere, prin interpretarea reală a comandamentelor vremii de către luminații lideri ai acestor biserici. Înțelepciunea, intuiția și solicitarea dovedite de către Papa Ioan Paul al II-lea în activitatea sa pontificală pot sluji omenirii pentru consolidarea păcii în lume, pentru valorificarea potențialului oamenilor de știință pe linia colaborării constructive și pentru influențarea oamenilor politici în scopul soluționării problemelor capitale care confruntă omenirea la începutul celui de al III-lea mileniu. Sensibilitatea sa manifestată față de cei care și-au periclitat libertatea și care și-au sacrificat viața în numele credinței și adevărului l-au apropiat pe Prea Fericitul Părinte de întelegerea situației României în conjunctura actuală socio-politică, economică și spirituală. Este motivul pentru care vizita Sanctității Sale nu trebuie să rămână la nivelul speranței, ci la nivelul convingerii, că dimensiunea spirituală poate deveni fundamentul unității europene, care să fie extins apoi la scara mondială. Sărutul pământului țării noastre de către Înaltul oaspete, îmbrățișarea afectuoasă cu cel de al doilea cardinal al României, Eminența sa Alexandru Todea, confidentul ultim al lui Iuliu Maniu în cumplita închisoare din Sighet, întâlnirea caldă cu Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul României, și nu în ultimul rând cu autoritățile statului român și ale celor două Biserici creștine constituie gesturi de apreciere și semne de sinceră comunicare, înțelese a fi oferite de Sanctitatea sa poporului român și popoarelor iubitoare de pace și adevăr. Ne rămâne nouă, românilor, să fructificăm cu folos posibilitățile deschise la București de proaspătul dialog al liderilor religioși creștini spre binele și pacea neamului românesc. Vă mulțumesc.
|
