Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of March 9, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 09-03-1999 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of March 9, 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,40 .

Lucrările au fost conduse de doamna Paula Maria Ivănescu, vicepreședite al Camerei Deputaților, asistată de Kovacs Tiberiu-Csaba și Miron Tudor Mitrea, secretari.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamnelor și domnilor colegi,

Începem prima partea a zilei de astăzi referitoare la intervențiile politice ale doamnelor și domnilor deputați.

 
Ion Florentin Sandu - prezentarea situației la zi a SIDEX Galați;

Are cuvântul domnul deputat Sandu Florentin, din partea Grupului parlamentar al PDSR.

 

Domnul Ion Florentin Sandu:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Foarte recent, ambasadorul Statelor Unite în România, domnul James Rosapeppe, a vizitat SIDEX Galați. Chiar pe platforma siderurgică, în prezența unui număr mare de ziariști, domnia sa a declarat: "SIDEX-ul este cea mai mare și mai importantă întreprindere din România. Interesul nostru aici este considerabil".

De asemenea, acum câteva zile, la o întâlnire între conducerea Ministerului Industriei și Comerțului și oficiali ai Comisiei Europene de la Bruxelles, aceștia din urmă au afirmat despre SIDEX că este "o perlă a siderurgiei europene".

Nu trebuie uitat și faptul că anul trecut, pe 22 februarie 1998, aflat în vizită la SIDEX, președintele României, domnul Emil Constantinescu, remarca în fața ziariștilor: "Realizările echipei manageriale denotă faptul că în România de astăzi cuvântul restructurare nu este o vorbă în vânt".

Pentru SIDEX și pentru economia națională asemenea declarații sunt binevenite. Se certifică încă o dată că SIDEX Galați este una dintre întreprinderile fără de care industria românească nu poate exista.

La această oră, combinatul siderurgic gălățean realizează 4% din producția industrială și 5,3% din exportul țării. Practic, este cel mai mare exportator al României, producția sa fiind regăsită în circa 40 de țări din lume, valoarea exportului în 1998 fiind de peste 500 de milioane de dolari.

În ultimii ani, SIDEX a făcut modernizări de circa 300 de milioane de dolari, care au adus combinatul la un nivel peste mediu, din punct de vedere tehnic, comparativ cu ceea ce se întâmplă în metalurgia mondială. Calitatea producției este recunoscută în toată lumea, iar produsele sale concurează pe toate piețele cu producători de renume, SIDEX lucrând după normele IZO 9000, 9001, 9002, iar toată producția este certificată TUV.

Din păcate, de-a lungul anilor, în România, despre SIDEX s-au spus tot felul de lucruri, unele mai aberante decât altele: "colos cu picioare de lut", "morman de fiare vechi", "gaura neagră a României". Ei bine, această întreprindere, cu o imagine mai mult decât negativă în țară, este apreciată în lume ca făcând parte din "lumea bună" a siderurgiei mondiale. Iată de ce asupra SIDEX-ului sunt ațintite multe priviri. Din păcate, o parte însemnată a acestor priviri au sclipiri lacome. Dacă noi nu știm să apreciem bijuteriile economiei naționale, străinii deja și-au făcut planuri precise în ceea ce privește viitorul SIDEX-ului.

Nu este o coincidență faptul că în ultima perioadă s-au întețit atacurile din toate părțile: presa scrisă, presa audio-vizuală, medii politice; se fac declarații șocante, vorbindu-se numai de rău despre combinatul siderurgic gălățean. Este acuzat frecvent ca fiind unul dintre cei mai mari datornici din economie. Nimeni nu spune însă că SIDEX lucrează în condiții de totală decapitalizare, nimeni nu spune că, la actualul nivel de producție și la actuala paritate leu – dolar, nevoia de mijloace circulante este de circa 7.500 de miliarde de lei, iar SIDEX-ul are la dispoziție doar 2.000 de miliarde, și acestea în totalitate din credite. Nimeni nu spune că în contextul blocajului financiar, care depășește la ora actuală 90.000 de miliarde de lei, raportul creanțe – datorii a fost în permanență favorabil combinatului. De asemenea, se ocolește faptul că SIDEX a lucrat și lucrează în permanență în condiții de reantabilitate, profitul din activitatea industrială fiind în fiecare an de multe sute de miliarde de lei.

Toate aceste adevăruri omise cu bună știință schimbă imaginea reală a SIDEX-ului. rămân doar atacurile denigratoare care au scopul determinat de a îngropa siderurgia gălățeană.

Mai nou, s-au spus tot felul de povești despre creditul de 400 de miliarde de lei, credit care, să fie foarte clar, nu este o pomană, care a va fi returnat cu dobânzi de 60 – 65% și care la ora actuală este asigurat și garantat prin depozit bancar depus de FPS. Intenția de a anula creditul este o atitudine cel puțin ciudată față de întreaga industrie românească.

Cui servesc toate acestea? Scopul este extrem de ușor de ghicit: deteriorarea imaginii SIDEX-ului, mergând până la crearea imaginii că este mai bine să scăpăm de el cât mai repede. Cu alte cuvinte, scopul scuză mijloacele.

Pentru că se dorește privatizarea SIDEX-ului, această campanie de atacuri denigratoare creează culoarul favorabil unei privatizări oculte. Am mai vândut și alte obiective de interes național aproape pe nimic.

Atrag atenția că eventuala vânzare a SIDEX-ului, fără garanția menținerii acțiunii de aur, adică acțiunea prin care statul român are drept de veto, și pe o sumă derizorie pentru ceea ce reprezintă combinatul siderurgic gălățean este un atac la siguranța națională a României.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea stângă a sălii.)

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Vă mulțumim, mai ales că v-ați încadrat și în timpul de 3 minute, acordat fiecărui domn deputat.

 
Romulus Ion Moucha - formularea unor concluzii asupra politicii economice actuale;

Are cuvântul domnul deputat Moucha Romulus.

 

Domnul Romulus Ion Moucha:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Acum câteva zile, orașul de la poalele Tâmpei a fost martorul, dar și gazda unei mari demonstrații a peste șapte mii de muncitori din construcția de mașini a acestui puternic centru industrial care este Brașovul.

Paradoxul situației constă în faptul că aceeași muncitori, care în 15 noiembrie 1987 au dat foc portretului lui Nicolae Ceaușescu, ei bine, de data aceasta tot ei l-au purtat la loc de cinste de-a lungul a mulți kilometri în marșul lor spre Piața Sfatului din centrul istoric al orașului, unde a avut loc mitingul.

Muncitorimea brașoveană este suficient de educată și înalt calificată pentru a putea fi suspectată de accente nostalgice după vechiul regim.

Ce i-a făcut totuși pe acești oameni să procedeze astfel? Răspunsul este unul singur: disperarea. Disperarea față de politica economică antinațională de lichidatorism, în primul rând industrial, lipsa coerenței actului de guvernare, minciunile și lipsa unei strategii reale pentru viitorul țării. A trecut de mult faza când se pretindea că România trebuie să producă orice și aproape în orice cantitate. Dar de aici și până la aplicarea cu o consecvență diabolică în ultimii doi ani doar a unei singure ecuații, și anume "restructurare = lichidare", este un pas uriaș pe care, din păcate pentru noi și copiii noștri, actualii guvernanți nu știu de fapt cum să-l facă.

Așa-zisele mărețe promisiuni electorale cu cele 60 de miliarde de dolari și investiții străine în România și cu cei 15 mii de specialiști înalt școliți, care s-au dovedit a fi de fapt un bluf execrabil, și-au dovedit din nou neveridicitatea. Așa nu se mai poate!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Și noi vă mulțumim.

 
Dumitru Bălăeț - comentariu asupra unor declarații din ultimul timp ale Președintelui Emil Constantinescu;

Are cuvântul domnul deputat Dumitru Bălăeț – Grupul parlamentar al PRM.

 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Doamnă președinte a acestei ședințe,

Domnilor deputați din partea stângă a sălii,

Domnilor "pereți" din partea dreaptă a sălii,

Noi ne-am adunat aici să spunem câteva adevăruri celor care sunt la Putere. Se vede că dumnealor au lăsat pereții să ne asculte și nu se prezintă la acest dialog politic cum s-ar cuveni. Le putem spune adevărul în față. sperăm să-l audă.

Au stârnit vii reacții în presă declarațiile din ultimul timp ale președintelui Emil Constantinescu cu privire la lumea noastră politică.

Aflându-se vinerea trecută, 5 martie, la Universitatea din București, împreună cu omologul său polonez Alexander Kwasniewski, domnul nostru președinte a ținut să precizeze că "lumea politică" în care trăim noi aici "este murdară și mizerabilă".

Ne amintim că aproape cu un an de zile în urmă, într-un context asemănător, adică aflându-se împreună cu personalități străine, domnul președinte Emil Constantinescu declara că îi "este scârbă" de ceea ce se petrece în țară pe aceeași linie, adică politică. Este motivul pentru care ziarul Adevărul titrează pe prima pagină: "Președintele Emil Constantinescu are din nou grețuri" (6 martie), iar Cotidianul: "Emil Constantinescu ne-a demonstrat prin exemplul său că lumea politică este murdară și mizerabilă" (editorialul din 8 martie 1999).

Deducția pe care o face strălucitul ziarist Ion Cristoiu este evidentă. Situându-se în fruntea statului român, înseamnă că președintele se află implicit în fruntea lumii sale politice, cu alte cuvinte murdăria și mizerabilitatea acestei lumi politice o întruchipează, la modul cel mai înalt, însuși președintele țării. Acest adevăr cât se poate de clar și de logic, revistele noastre, ale Partidului România Mare, îl susțin prin dovezi implicite de mai multă vreme.

"Gura păcătosului adevăr grăiește", spune un vechi proverb. Ne-ar părea deosebit de bine dacă domnul Emil Constantinescu, în clipele sale de meditație și mărturisire (măcar în fața călugărului Vasile!) ar fi ajuns la acest adevăr. Concluzia firească ar fi fost curățirea, în primul rând personală, penitența, adică demisia. Aceasta, în cazul în care președintele nostru ar fi fost cinstit cu sine. Prin exemplul personal, toți ceilalți reprezentanți ai lumii politice de la Putere, "murdare și mizerabile", cum o califică însuși președintele, și-ar da și ea demisia și am ajunge în mod firesc la alegeri anticipate, ceea ce noi, Partidul România Mare, susținem de mai multă vreme. Numai astfel lumea noastră politică, murdară și mizerabilă, s-ar putea curăți în mod pașnic de păcatele ei în fața poporului și a lui Dumnezeu.

Dar credeți că este în stare de un asemenea gest creștin și sublim președintele Emil Constantinescu? Nu, nicidecum. Dimpotrivă, el caută să se ascundă, prin cele afirmate mai sus, de răspunderea pentru situația de criză profundă în care a adus societatea românească. Iată ce afirmă dumnealui în continuare: "Clasa politică pe care toată lumea o rejectează acum este ceea ce putea să dea România în momentul de față". Aici se ascund cel puțin două fățărnicii legate între ele printr-o exprimare nedemnă pentru președintele țării.

Este obligatoriu să admitem că un pamfletar recunoscut cum este scriitorul Corneliu Vadim Tudor, în același timp și senator, poate să se exprime într-un limbaj mai decoltat, dar, ca președinte al țării, să spui că întreaga clasă politică este o vomă "pe care toată lumea o rejectează acum" este de-a dreptul jignitor și păgubitor totodată.

Astfel vrei să faci pace socială, cum îți este menirea, domnule președinte? Asmuțind populația împotriva așa-zisei clase politice? Păi nu faci parte din ea? Se vede că nu, că te detașezi, deși stai în fruntea ei în mod efectiv!

Aceasta este marea fățărnicie difuzată pe toate canalele de televiziune, prin radio și presă, și care stă la baza unei diversiuni dintre cele mai stupide și periculoase, cultivând neîncrederea poporului în aleșii săi, în oamenii politici care îl reprezintă.

Să notăm deci că în fruntea campaniei de denigrare a Parlamentului, care se desfășoară astăzi cu atâta aplomb, se află chiar președintele țării. Tristă situație, cu adevărat potrivnică democrației.

Dacă observăm că în același context, în continuare domnul Emil Constantinescu elogiază "eficiența" unei "puteri monocolore", înțelegem că nu simpla dorință de popularitate a dumnealui îl determină să spună ceea ce spune, ci dorințe mai adânci care ar putea duce la o dictatura personală, mai "eficientă", după opinia domniei sale.

Cea de-a doua fățărnicie a domnului Emil Constantinescu stă în partea a doua a cogitației sale citate mai sus, și anume că "România în momentul de față nu putea să dea decât clasa politică pe care o are". Va să zică, tot poporul român este de vină pentru criza economică, politică, morală în care ne aflăm.

Nu mai avem ce spune. De peste doi ani de zile de promisiuni deșarte, președintele României, cum se vede, se ascunde sub perdelele de vorbe ale propriei sale lipse de răspundere.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Și eu mulțumesc, domnule deputat.

 
Marina Ionescu - exprimarea îngrijorării PDSR față de situația tinerilor din România;

Doamna deputat Marina Ionescu.

Aveți cuvântul, doamnă.

 

Doamna Marina Ionescu:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

PDSR își manifestă îngrijorarea față de situația tinerilor din România.

Numărul tinerilor din România care, absolvind o formă de învățământ și obținând o calificare, se pot încadra într-un loc de muncă se diminuează simțitor, ca urmare a măsurilor luate de Guvern prin închiderea sau aducerea în stare de faliment a unor agenți economici.

Tinerii care, deși înnarmați cu o diplomă, nu-și pot găsi un loc de muncă nu intră în preocupările guvernanților, dar au cel puțin speranța că, poate, într-o zi, vor putea practica profesia pentru care s-au pregătit.

PDSR este preocupat de soarta acestei categorii și pregătește un pachet de proiecte legislative. PDSR este îngrijorat însă în mod special de numărul tot mai mare de tineri care, în urma unui eșec școlar, părăsesc sistemul de învățământ fără vreo calificare și nu mai pot avea acces la piața forței de muncă, fiind astfel excluși din societate.

Eșecul școlar al unor tineri de vârste diferite îi antrenează pe aceștia într-o spirală a eșecurilor. Ieșind din sistemul educativ sau neintegrați în acesta, fără calificare, excluși de la piața forței de muncă și din societate, acești tineri dezorientați din disperare ajung să săvârșească fapte antisociale, sporind numărul infactorilor, al consumatorilor de droguri, al bolnavilor din spitale sau al celor care apelează la mijloace necinstite sau imorale de a-și câștiga existența.

Prăpastia dintre tinerii calificați și cei necalificați crește din ce în ce mai mult, iar perspectiva șomajului este mult mai înfricoșătoare pentru cei din urmă. PDSR consideră că această situație este inacceptabilă, pentru că ea constituie nu numai o injustiție pentru acești tineri, dar este de natură să amenințe coeziunea socială a societății civile, să compromită viitorul democrației și să atragă o imensă pierdere pentru țară, pierderea bunului cel mai de preț, calitatea resurselor umane ale țării.

Societatea noastră are o imensă responsabilitate față de tineri și trebuie ca, prin măsurile pe care le ia, să asigure fiecărui tânăr șanse egale de a participa la dezvoltarea societății.

PDSR atrage atenția Guvernului asupra acestei situații și îi solicită ca, printr-un program special, să acorde acestor tineri necalificați o a doua șansă, să-i sprijine pentru integrarea lor socială în plan personal și profesional, dându-le perspectiva unui loc de muncă. Acest program ar trebui să vizeze organizarea de școli pentru oferirea celei de-a doua șanse tinerilor necalificați, program care se bazează pe un parteneriat activ tânăr – școal㠖 agent economic.

Investiția în educarea și formarea tinerilor în general și a celor defavorizați în special reprezintă cheia progresului societății românești în toate planurile.

PDSR solicită actualilor guvernanți să pună la punct, cu sprijinul unor agenți economici, un proiect pilot privind organizarea de școli pentru acordarea celei de-a doua șanse tinerilor care au eșuat în calificarea lor profesională.

PDSR cere Guvernului măsuri pentru recunoașterea valorii tinerilor supradotați, pentru realizarea profesională a tinerilor absolvenți ai diferitelor forme de învățământ și pentru acordarea celei de-a doua șanse tinerilor necalificați. De fapt, nu cerem Guvernului altceva decât să salveze tânăra generație care constituie bunul nostru cel mai de preț pentru mileniul următor.

PDSR are pregătite proiecte legislative în acest sens, dar, în condițiile în care proiectele sale de legi nu au șanse de izbândă în Parlamentul României, există pericolul ca, la revenirea sa la guvernare, aplicarea acestor măsuri să fie mult prea târziu.

Stimați guvernanți, gândiți-vă la tineri ca la viitorul țării, dacă acest viitor mai prezintă interes pentru dumneavoastră.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Petre Țurlea.

 
Petre Țurlea - despre atmosfera de ură antiromânească creată și întreținută de U.D.M.R. în Târgu Secuiesc;

Se pregătește domnul deputat Petre Naidin.

 

Domnul Petre Țurlea:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă aduc la cunoștință un lucru pozitiv și îl aduc la cunoștința Parlamentului și pentru că aș vrea să rămână înscris în stenograma acestei Camere.

Iată însă o scurtă introducere mai întâi. Vă citesc, pentru că mulți dintre dumneavoastră nu ați fost în parlamentele trecute, un fragment din raportul Harghita – Covasna alcătuit de către o comisie parlamentară în noiembrie 1991: "Crimele au fost comise într-un mod bestial, fiind însoțite de tot felul de injurii la adresa românilor. astfel, maiorul Agache Aurel din Târgu Secuiesc a fost linșat efectiv de către cei adunați. cadavrul a fost scuipat și lovit în continuare de maghiarii care treceau prin zonă. În pleoape i s-a pus emblema de la caschetă, iar în gură un șobolan. În final, s-a încercat să i se dea foc."

În fața comisiei parlamentare, doamna Agache, soția celui linșat, declara: "Când am ajuns acasă, am văzut că totul era distrus și mobila aruncată în curte, distrusă. Vecinii mi-au relatat că maghiarii care au venit au cântat și au jucat toată noaptea și, după aceea, au distrus totul, plecând satisfăcuți. Cadavrul a fost găsit abia pe 26 decembrie, după 4 zile."

Maiorul român asasinat astfel pe 22 decembrie 1989 a fost declarat erou martir prin Decretul nr.005/1991.

Pentru că mulți dintre cei care au participat la acest asasinat au fost priși, s-a declanșat procedura judiciară la Sfântul Gheorghe. A fost tergiversată de către procurorii maghiari de acolo timp de 9 ani. De aceea, familia celui linșat, cu sprijinul material al PUNR-ului, a strămutat cauza la Tribunalul Municipiului București. Aici, justiția a făcut dreptate și, pe 15 februarie 1999, principalii criminali au fost condamnați la câte 8 ani de închisoare și la plata unor despăgubiri materiale. cei care au rămas în țară și nu au fugit în Ungaria.

De menționat faptul că UDMR a dat o importanță maximă acestui proces, trimițându-l ca avocat al criminalilor chiar pe senatorul Frunda Gyorgy. De asemenea, permanent în sala de judecată au stat ziariști maghiari. Remarc faptul cu tristețe că nici un ziarist român nu a venit acolo, deși i-am anunțat.

În presa maghiară, completul de judecată a fost calomniat în evidenta dorință de a-l intimida. Calomniile s-au revărsat și asupra mea, pentru că am îndrăznit să particip la ședințele de judecată.

Felicit cu această ocazie pe judecătorul și pe procurorul care au aplicat corect legea și nu s-au lăsat intimidați nici de calomniile presei maghiare, nici de morga avocatului UDMR-ist, Frunda. Trebuie felicitat și avocatul român Vărzaru, care l-a înfruntat cu succes pe trufașul UDMR-ist.

Partidul fascist al maghiarilor din România nu se lasă însă. A făcut recurs și a pus în mișcare un sistem întreg de influențare a judecătorilor, cu convingerea că, până la urmă, îi va scoate nevinovați pe criminali. Un maghiar din Sfântul Gheorghe mi-a și spus: "Dacă nu vor fi eliberați, Constantinescu îi va grația". Precedente ar fi: fostul președinte Ion Iliescu i-a grațiat pe asasinii maghiari de la Dealu și Zetea, iar actualul președinte, Emil Constantinescu, l-a grațit pe agresorul lui Mihăilă Cofariu, acum un an și jumătate.

Atrag atenția asupra atmosferei de ură antiromânescă creată și întreținută de UDMR în Târgu Secuiesc, orașul unde a fost asasinat maiorul Agache. În ziua de 1 ianuarie 1999, pe zidurile din centrul orașului au apărut inscripții în maghiară cu același conținut: "Români împuțiți, în 1999 să plecați!" O altă traducere este "…să vă cărați!"

După sentința din 15 februarie, trei maghiari au declarat greva foamei în incinta Casei de cultură din localitate. S-a inițiat o listă cu semnăturile locuitorilor care condamnă sentința în procesul Agache și până acum, conform relatării din "Maghiarso", de acum două zile, s-au strâns 500 de semnături.

Organizația teritorială a UDMR a făcut public un protest prin intermediul colegului, deputatul Tamas Sandor. De asemenea, conducrea UDMR, prin intermediul lui Marko Bela, a protestat și ea la nivel central. Și, pentru ca aceste acțiuni să fie încununate, se pregătește o acțiune majoră pe 15 martie, cu ocazia sărbătoririi Revoluției maghiare, chiar la Târgu Mureș fiind anunțată vizita lui Tokes Laszlo și a lui Nemeș Szolt, secretarul de stat cu probleme politice în Guvernul de la Budapesta.

Așa se creează, doamnelor și domnilor colegi, treptat, într-o localitate din România, stat național unitar, atmosfera de tip Kosovo. Și așa îmi explic faptul că, de fiecare dată când fac o vizită, anunțată prin presă, puținilor români care se mai află în Târgu Secuiesc, întotdeauna pe urmele mele merge o mașină, un echipaj special al Poliției, evident ca să supravegheze "entuziasmul" deosebit cu care m-ar putea primi locuitorii maghiari.

Închei cu mențiunea că partidele care colaborează în continuare cu UDMR-ul și nu vor să vadă acest curs al evenimentelor spre un Kosovo românesc, preliclitează conștient însăși viitorul României.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, vă mulțumesc.

 
Carmen Dumitriu - comentariu asupra consecințelor noilor reglementări fiscale;

Îi voi ruga pe domnul deputat Petre Naidin să fie amabil să-i dăm cuvântul colegei noastre, doamna Carmen Dumitriu.

 

Doamna Carmen Dumitriu:

Vă mulțumesc.

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Se poate spună că parlamentarismul a fost adus pe lume de principiul "nici un impozit fără reprezentare". În sens strict, democrația parlamentară există numai atunci când puterea executivă nu poate ridica, folosi și cheltui decât impozitele și taxele aprobate după deliberare de reprezentanții națiunii. Parlamentarii nu pot delega Guvernului această funcție, așa cum nici Guvernul nu poate dispune abuziv de o asemenea decizie, deși realitatea politică românească dovedește contrariul.

PDSR apreciază că ceea ce ați realizat dumneavoastră prin Ordonanța nr.62/1998 pentru modificarea și completarea Legii nr.27/1994 privind impozitele și taxele locale, nu este decât o acțiune iresponsabilă, represivă și împovărătoare asupra beneficiarului politicilor dumneavoastră, și anume poporul român.

Desigur, poate ați ajuns în momentul în care gândiți că din bun simț, sau nelimitată răbdare, românul poate suporta orice, inclusiv o povară fiscală, dusă dincolo de limita oricărei aberații.

Desigur că, din înălțimea fotoliului ministerial, domnului ministru Remeș i s-ar părea că este posibil orice, chiar și o viață lipsită de elementarele mijloace de subzistență.

De ce v-ați grăbit cu aceste noi reglementări fiscale, prin care v-ați făcut un nume la fel de întunecat ca și speranța de viață a românilor și de ce ați inversat ordinea firească a acestor demersuri? Sunt întrebări pe care comportamentul dumneavoastră din ultima vreme, nu numai că le-a ignorat cu desăvârșire, dar vin să vă contureze o moralitate politică discutabilă.

Efectele politicii guvernării dumneavoastră reprezintă negocierea în genunchi pe care ați realizat-o cu organismele financiare internaționale și nicidecum o așezare justă a sarcinilor fiscale, așa cum susțineți în nota de fundamentare a proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență nr.62/1998.

Departe de a reprezenta acel principiu de echitate, ce presupune că impunerea trebuie să se facă în același mod pentru toți contribuabilii, așa cum motivați în fundamentarea ordonanței, aceasta este mai degrabă o globalizare a sărăciei și o totală nedreptate ce afectează substanțial pe cei cu venituri medii și mici.

În această ordine de idei, Ordonanța nr.62/1998, așa cum rezultă din art.41 alin.2 din Constituția României este neconstituțională, practicând impozite diferențiate pe categorii de proprietate, deși, în conformitate cu textul Legii fundamentale, proprietatea privată este ocrotită în mod egal, indiferent de titular.

Din alt unghi al abordării, și anume al efectelor pe care le produce, impozitarea cuprinsă în ordonanță nu ține cont de veniturile persoanelor impozabile, a căror sumă totală este depășită de nivelul impozitelor anuale, ceea ce face ca aceste reglementări să nu aibă finalitate.

Tot din punct de vedere al efectelor pe care le produce Ordonanța nr.62/1998, face imposibilă o apliciare diferențiată a impozitărilor pe categorii de terenuri și clădiri, realizând o uniformizare a impunerii, ceea ce exclude principiul echității pe care-l invocați ca determinantă principală a motivărilor dumneavoastră.

Se impun alte observații critice, în sensul că s-au delimitat în cuprinsul ordonanței numai două zone în cadrul localităților, mă refer în special la comune, neavându-se în vedere categoriile de folosință, condițiile de fertilitate ale solului, condițiile geografice ce afectează în cumul anumite caracteristici ale acestor terenuri și, în acest fel, nu se poate diferenția o impunere reală pentru persoanele deținătoare de terenuri aflate într-o asemenea situație.

O altă stângăcie a propunerilor dumneavoastră legislative, și implicit a ordonanțelor din domeniul impozitării, produc efecte negative în planul impunerii ce se referă la tipurile de clădiri ce nu sunt diferențiate de criterii clare, în special cele referitoare la îmbunătățirile acestora, respectiv dotări, și care duc la o impunere ce ridiculizează bunul simț.

Și nu în ultimul rând, foarte multe autorități locale s-au grăbit în mod artificial să asimileze anumite localități zonelor turistice, deși condițiile existente nu corespund unor asemenea încadrări, ceea ce a reprezentat o povară în plus din punct de vedere fiscal.

PDSR cere, în aceste condiții, retragerea acestei ordonanțe și respectiv reeșalonarea impozitelor încasate de la populație până la limitele de impozitare ale Legii nr.27/1994, astfel încât acest aberant demers legislativ al ministerului dumneavoastră să nu mai acutizeze ascendența inflaționistă ce a condus mecanismul economico-financiar al României în pragul colapsului.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulțumesc.

Fac apel la toți vorbitorii înscriși pe listă să se limiteze la 3 minute.

 
Petre Naidin - declarație intitulată Viitorul sună bine!;

Domnul deputat Petre Naidin. Se pregătește domnul deputat Garda Dezideriu.

 

Domnul Petre Naidin:

Viitorul sună bine.

Delegația FMI, care recent a fost la București, a întărit adevărul că "A ști să taci vorbind, e o artă".

De la Washington avem și vești. Vești bune de la cetățeanul Băsescu care, într-o întâlnire privată cu directorul general al FMI, declară: "Fondul Monetar Internațional este categoric determinat să susțină România și nu se poate face nici o speculație că ar vrea aducerea României în sapă de lemn".

Revenind din nou la București, să ne amintim că diagnosticul live dat de către tămăduitorul capitalismului mondial a fost sumbru. Totul pare a fi de esență divină în a rezolva indicațiile monetare și fiscale, a echilibra serviciul datorii externe, a restructura concret și sectorial.

Cu o sumbră perspectivă pentru alde noi, este clar că Guvernul României nu a reușit să convingă că se pricepe a gestiona ceea ce singur și-a propus. În nici un caz, a imita realitatea, cum se poate crea o firmă la o oră, ca în Germania, sau deține 8 miliarde de dolari, rezervă valutară la 6 milioane de locuitori, sau construi 100 km autostradă pe an, ca în Slovacia.

Cu atât mai ezoterică pare aureola de Messia a cetățeanului Băsescu, care, undeva, departe, declară că: "le-am văzut argumentele, nu semnează scrisoarea de intenție decât după ce Guvernul României încheie acordul post FESAL cu Banca Mondială". Poate a explicat de ce s-a construit bugetul de stat cu o rată de 25% a inflației, ulterior prognozat 32%, sau cu un curs de 11.500 lei dolarul și deja s-a ajuns la o rată de schimb de 13.300. Că așa-i la noi, trăim în revelații, iar alții în prosperitate!

Facerea de bine de care ne-a asigurat domnul Băsescu, fericit purtător al mesajului, nu al Guvernului, ci al domnului Petre Roman, nu poate fi decât eclatantă: "Arată-mi unul care nu se bucură! Viitorul sună bine!"

Sincer mă bucur și eu, deși recentele intervenții ale domnului Sachs, respectiv domnului Soros, au fost efectiv elocvente în a întări alegația - "FMI a devenit dictator, nefiind pregătit în a gestiona afaceri, plus că nu mai au bani".

Ceea ce a obținut, ca în poveste, un cetățean mai mult decât un guvern, sau, dacă vreți, un ministru democrat din echipa celor 25% care fac reformă, te descumpănește. Ce fel de guvern mai este și acesta? Primul-ministru, completând restul de 75% prin "eu l-am adus pe Papă", ce fel de entitate mai reprezintă? Minunat și încurajator!

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog, timpul! Vă rog să încheiați.

 
 

Domnul Petre Naidin:

Am să închei imediat.

Nu ne rămâne decât a semnala că Ordonanța de urgență nr.56/1998 privind unele măsuri pentru restructurarea Guvernului, Guvern de care 82% din cetățeni sunt nemulțumiți, să se amendeze cu ceea ce dorect 54% din cetățeni: Executiv din tehnicieni, până în anul 2000. Mai serioși, mai odihniți, mai inspirați! Guvern de care să nu se simtă "murdar și mizerabil" domnul Emil Constantinescu, atunci când, discutând cu nenumărați șefi de state, prim-miniștri, spune: uită ce am făcut eu, vă asigur eu. "Dar nu m-a crezut nimeni", răspunde dumnealui pentru noi.

De ce oare, domnule președinte?

Vă mulțumesc.

 
Becsek Garda Dezideriu Coloman - marcarea a 151 de ani de la începutul revoluției maghiare;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Garda Dezideriu. Se pregătește domnul deputat Ilie Neacșu.

 

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Luni, în ziua de 15 martie 1999, se vor împlini 151 de ani de la începutul revoluției maghiare, sărbătoarea națională a maghiarilor de pretutindeni.

Revoluția maghiară permitea desființarea radicală a relațiilor feudale, a iobăgiei și iniția reforme care i-au făcut posibilă libera dezvoltare a societății burgheze.

Ca parte integrantă a primăverii europene, revoluția maghiară deschidea largi posibilități în lupta pentru progres și libertate a popoarelor din centrul și răsăritul Europei.

E adevărat că era o contradicție între revoluționarii români și maghiari. E adevărat că au avut loc atrocități de ambele părți. Insă, denaturarea datelor nu face bine nimănui. Și m-aș referi la teza generalizată de unii politicieni și pseudoistorici care afirmă că, în timpul Revoluției pașoptiste, în luptele cu revoluționrii maghiari și-au pierdut viața peste 40 de mii de români.

Oare, ar fi fost chiar așa? Bineînțeles că nu.

Habsburgii, în anul 1851, erau preocupați de pierderile revoluționarilor români și sași din Transilvania și au scris numele celor decedați. După aceste date, pierderile umane ale românilor se ridicau la 4.425 de persoane, iar ale sașilor la 244 de suflete.

Patriotul român Gheorghe Barițiu, care, nu numai că era contemporan cu evenimentele revoluționare, dar fiind și unul dintre conducătorii de seamă ai Revoluției române, a estimat aceste pierderi la 6.000 de oameni. După un alt contemporan al evenimentelor, statisticianul sas Biltz, pierderile românilor s-ar fi ridicat la 5.105 persoane.

Cunoscând tactica de luptă, armamentul folosit în acea epocă, caracterul bătăliilor, aceste date sunt reale pentru orice istoric care s-a specializat în acest domeniu. Nouă ne pare rău pentru viața fiecărui revoluționar român. Dar denaturarea datelor era folosită de unii istorici pentru a incita spiritele împotriva minorității maghiare.

În contextul actual istoric, noi suntem pentru reconcilierea dintre cele două națiuni și considerăm că denaturarea datelor istorice, cum s-a făcut chiar în dimineața acestei zile, nu servesc acest scop.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Petre Țurlea:

Săraca istorie!

 
Romulus Raicu - reamintirea datoriei de a contribui la întărirea forțelor noastre armate;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Ilie Neacșu înțeleg că nu este în sală.

Are cuvântul domnul deputat Romulus Raicu, PUNR.

 

Domnul Romulus Raicu:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În ultimul timp, odată cu acțiunile minerilor din ianuarie-februarie, când forțele politice aflate la Putere solicitau intervenția Armatei pentru restabilirea situației, o serie de reprezentanți ai actualei Puteri au readus în discuție problema implicării Armatei în evenimentele din decembrie ’89.

Speriați de eșecul trupelor de jandarmi la Costești, temându-se ca nu cumva situația să se repete și în cazul în care ar fi necesară recurgerea la forța armată, o parte a liderilor politici ai Coaliției guvernamentale au devenit mai prudenți în declarații, pronunțându-se chiar pentru amnistia tuturor cadrelor militare implicate în evenimentele din decembrie ’89.

Din nefericire, guvernanții își amintesc de Armată numai atunci când au nevoie de aceasta pentru rezolvarea unei anumite situații. Se pierde din vedere faptul că cei care au lansat cele mai multe atacuri la adresa Armatei, care a fost și mai este încă acuzată că a tras asupra manifestanților în decembrie ’89, sunt tocmai cei care acum fac apel la ea.

Din discuțiile pe care le-am avut cu reprezentanții Armatei din județul Mehedinți, am reținut că Armata nu a folosit focul împotriva manifestanților, ci numai împotriva celor care au recurs la provocări împotriva Armatei.

Meritul comandanților Armatei noastre este tocmai acela că nu s-au lăsat antrenați într-un asemenea joc periculos, iar focul a fost folosit numai pentru a da riposta celor care au agresat forțele armate.

În confuzia generală care domnea în acele zile fierbinți, dacă Armata nu ar fi dat dovadă de calm și echilibru, situația ar fi putut deveni cu adevărat dramatică.

La trecerea a aproape 10 ani de la evenimentele din decembrie ’89, considerăm imoral și ilogic să continue demersul unora de a culpabiliza Armata pentru cele petrecute în perioada 16-22 decembrie. După părerea noastră, cei care acuză Armata pentru faptul că ar fi respectat regulamentele militare existente atunci, uită un lucru esențial: o armată nu poate exista și funcționa fără respectarea întocmai a regulamentelor militare. Și aici se impune, însă, o precizare: dovedind o capacitate deosebită de înțelegere a momentului istoric din acele zile, comandanții, în marea lor majoritate, au descifrat corect sensul evenimentelor, s-au raliat acțiunilor populare și au răspuns numai atunci când au fost provocate.

Consider că a sosit momentul ca, la un deceniu de la evenimentele din decembrie '89, să înceteze orice acțiune care ar avea drept scop culpabilizarea Armatei pentru acțiunile petrecute atunci, iar clasa politică românească să înțeleagă că Armata nu este și nu poate să fie subordonată nici unui partid politic. Armata este a poporului, a țării și misiunea ei este de a apăra independența, integritatea teritorială și suveranitatea României.

Datoria noastră, a tuturor, este aceea de a contribui la întărirea forțelor noastre armate, de a le asigura baza materială necesară, pentru ca ostașii să poată oricând apăra fruntariile țării.

Să nu neglijăm, domnilor guvernanți, Armata, pentru că a o uita, înseamnă a uita de însăși națiunea română.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, și noi vă mulțumim.

 
Ioan Sonea - prezentarea unor realități în domeniul învățământului din județul Bistrița-Năsăud;

Are cuvântul domnul deputat Sonea Ioan, independent.

 

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Domnilor deputați,

Voi aborda trei chestiuni. Fiecare ar putea, de fapt, constitui o temă pentru dezbatere.

Prima. Mai întâi, câteva date statistice din domeniul învățământului din județul Bistrița-Năsăud, din perioada ultimilor 2 ani școlari, comparativ. Numărul unităților școlare de învățământ gimnazial și liceal s-a redus cu unul, de la 167 la 166, timp în care numărul de elevi a crescut cu 811: de la 28.555 la 29.366.

În același timp, numărul de profesori a scăzut de la 3.066 la 2.987, cu următoarea distribuție: de la 2.750 la 2.656 la calificați și de la 316 la 331 la necalificați. Deci, la o creștere cu 815 a numărului de elevi, se constată o scădere a numărului de profesori cu 79, remarcându-se diminuarea cu 94 a celor calificați și o creștere cu 15 a celor necalificați. Este o realitate dureroasă.

Mai dramatic este că, dacă în anul școlar 1997-’98 existau 179 cazuri de abandon școlar, până la această dată, în anul școlar în curs se constată 241 cazuri, deci o creștere cu 62 la abandonuri.

A doua chestiune: câteva probleme cu care se confruntă cadrele didactice văzute prin activitatea sindicală. Prin încălcarea Protocolului din 28 octombrie 1998, încheiat după mișcarea sindicală din octombrie ’98, în punctele 3, 5,7, respectiv prin neacordarea alocației bugetare pentru Ministerul Educației Naționale, în procentul prevăzut de Legea învățământului, neacordarea celui de al 13-lea salariu conform Legii nr.84/1995 și neplata eșalonată a diferențelor pe lunile septembrie, octombrie, noiembrie ale anului trecut, neacordarea de la fondurile consiliilor locale a sumelor pentru decontarea abonamentelor cadrelor navetiste, mulți dintre cei calificați, după cum s-a și văzut, au renunțat la învățământ de teama de a nu li se mai plăti orele suplimentare.

A treia chestiune. Câteva cuvinte despre înnoirile din structurile de conducere. Așa zisele concursuri ar fi avut ca suport trei acte normative: Legea învățământului, în care la art.145 alin.9, se spune că numirea directorilor și adjuncților în învățământul preuniversitar se face pe baza criteriilor de competență profesională și managerială, de regulă pe o perioadă de 4 ani; ordonanța din iulie 1997, care nu mai prevede criteriul competenței manageriale, dar fixează numirea la 4 ani, ceea ce, acel "de regulă" din lege permitea totuși schimbări pentru anumite situații; apoi, apare Metodologia din 5 ianuarie 1998, care accentuează tocmai pe managementul educațional, notat de două ori ....

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Timpul s-a epuizat. Vă rog să terminați discursul.

 
 

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc frumos pentru îngăduință, dacă-mi mai permiteți să închei.

Deci, era vorba de oferta, de notarea de două ori a aceluiași element. Totodată, comisia de examen nu a fost abilitată să-și întocmească o grilă de apreciere așa că, nefăcând-o, s-au obținut diferențe enorme, pe aceeași lucrare, de la 4 la 9.

Dar, înainte de concurs, s-au prezentat dosarele, asupra cărora nu au existat contestații. Dacă concursul nu a fost câștigat de cine trebuia, s-a contestat dosarul și lucrarea câștigătorului. A fost admisă contestația, contestatarul a câștigat ....

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să terminați. Ultima frază, vă rog.

 
 

Domnul Ioan Sonea:

Bine, o să închei, pentru că este foarte interesant și-mi pare rău că nu-mi permiteți .....

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Nu, dar este păcat. Trebuie să ne concentrăm discursul în 3 minute.

 
 

Domnul Ioan Sonea:

Sigur că ne concentrăm, dar eu n-o să fac nici un fel de comentariu asupra a ceea ce am... Tocmai asta vreau să spun, pentru că la urmă democrația se manifestă clar prin art.11 din acel regulament, în care se spune că orice contestație o rezolvă inspectorul general și aceasta este definitivă. Nu mai are valoare nici o comisie, nu mai are valoare nici un alt for. Și, totuși, aceste aspecte, desigur, privesc pe cei care fac regulamentele.

Acum, aș putea stabili o serie de relații de cauzalitate și implicații ale celor prezentate la cele trei puncte, dar nu o voi face.

Am dori doar să atrag atenția, plecând de la realități din județul Bistrița-Năsăud, asupra a ceea ce se mai poate întâmpla într-un domeniu vital pentru națiunea română. Dar m-aș bucura dacă lucrurile s-ar îndrepta prin măsuri corespunzătoare, până nu va fi prea târziu.

Vă mulțumesc.

 
Mircea Adrian Croitoru - reiterarea necesității stringente a soluționării problemei chiriașilor;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Adrian Croitoru, PDSR.

 

Domnul Mircea Adrian Croitoru:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

După cum vă amintiți, în ședința plenului Camerei Deputaților din 4 martie, anul acesta, s-a solicitat ca inițiativa PUNR privind modificarea Legii nr.17 să fie discutată și adoptată în procedură de urgență. Prin votul negativ al reprezentanților partidelor din coaliție, s-a respins procedura de urgență, urmând ca respectiva inițiativă să fie discutată în regim normal, respectiv într-un termen destul de lung.

Pe orice om avizat sau interesat, această hotărâre l-a surprins, având în vedere și faptul că pe 8 aprilie 1999 expiră termenul până la care contractele de închiriere privind suprafețele locative cu destinație de locuințe sunt valabile, deci, acesta, 8 aprilie, fiind termen de decădere.

Se cunoaște de toată lumea că dispozițiile acestei legi afectează un segment important al populației țării, dar și așezăminte social-culturale de învățământ, partide politice, sindicate, organizații neguvernamentale, aspect care, corelat cu termenul de 8 aprilie, creează imaginea necesității stringente a soluționării pe cale legală a problemei.

Există, în același timp, depusă la Senat, o altă inițiativă aparținând PDSR-ului, care propune prelungirea contractelor de închiriere pe o perioadă de încă 5 ani.

Ca de fiecare dată după noiembrie 1996, soluționarea problemelor vitale, ca importanță și stringente ca termen, pentru țară, este tergiversată din cauza punctelor de vedere diferite sau divergente ce le au formațiunile politice ce constituie coalița majoritară, puncte de vedere la baza cărora se află, din păcate, de cele mai multe ori, interese personale sau de grup și în nici un caz interesele generale, cum se afirmă de către reprezentanții acestor partide.

Este cu atât mai surprinzătoare poziția acestor partide din arcul guvernamental față de problema locuințelor, cu cât în campania electorală din 1996, fie nu s-a pomenit nimic despre aceasta, fie s-a manifestat, din păcate în cuvinte, o grijă deosebită față de chiriași, fiind problema înscrisă inclusiv în celebrul Contract cu România.

Ne punem și vă punem întrebarea: oare nu a suferit destul majoritatea populației țării prin scăderea drastică a nivelului de trai, inclusiv prin lipsa oricărei speranțe de redresare? De ce se întreprind în continuare măsuri menite să creeze panică, nesiguranță și teamă în rândul populației?

Se consideră, oare, că soluționarea problemei locuinței se asigură în România prin scoaterea în stradă a chiriașilor, în majoritate cu venituri modeste și restituirea imobilelor, în general, și a locuințelor, în special, unor proprietari așa-ziși de drept?

Sugerăm că ar trebui să ne gândim la reluarea construcției de locuințe, acțiune care, pe lângă asigurarea de case pentru oameni, prezintă și o serie de alte avantaje economice, sociale. Avem suficiente acte normative ce pot asigura declanșarea acestui proces.

Poziția noastră, exprimată în repetate rânduri de liderii PDSR, precizează soluționarea problemei ținând seama inclusiv de interesele chiriașilor, a căror soartă nu ne poate fi indiferentă.

Sperăm că națiunea .....

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Timpul! Timpul!

 
 

Domnul Mircea Adrian Croitoru:

Sperăm că rațiunea va învinge și că termenul de 8 aprilie, anul curent, prevăzut în Legea nr.17/1994 va fi prelungit prin adoptarea uneia dintre cele două inițiative mai sus prezentate, asigurând liniștea chiriașilor și inclusiv evitarea unui mare număr de procese interminabile și costisitoare.

Vă mulțumesc.

 
Lazăr Lădariu - exprimarea îngrijorării firești față de problemele Ardealului;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Viorel Burlacu este prezent? Nu este prezent.

Are cuvântul domnul deputat Lazăr Lădariu, de la PUNR.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Azi, când în timpul vitreg al unei lumi indiferente, un gureș supărat parcă până și pentru că mai cântă cucul pe la noi, dorindu-ne fără hartă și răstigniți, își permitea mai deunăzi să afirme despre România că ar fi "o țară schizofrenă, paranoică".

Neam răbdător, primul creștinat, născut în Europa sub semnul crucii, românii au știut dintotdeauna ceea ce hulitorul nu va pricepe vreodată în ruptul capului. Țara e pentru ei pâine și apărare. Niciodată, deci, nu-și vor negustori Ardealul.

Treceam printr-un sat de pe Niraj, de pe Valea plângerii românilor ardeleni, și, gândindu-mă la istoria potrivnică a dezromânizării înaintemergătorilor pe aici, am avut senzația ciudată a răsturnării cuvintelor Eminescului "Iar noi, locului ne ținem,/Cum am fost, așa rămânem".

Lor le alăturăm îngrijorarea firească aici, în umbra vulcanului numit Kosovo, stârnită de premierul ungar Viktor Orban, în a cărui somație obraznică adresată Belgradului, încolțit din toate părțile acum, am văzut impertinența amenințării, gândul lui țintind după autonomia Voivodinei spre Transilvania. Și-l asigurăm că, dacă pofta lui și a altora zboară spre plugul infernal dorit de unii să ne taie glia, noi nu vom fi vreodată străinii propriului pământ, că el nu poate fi cadou de circumstanță, spre a îmbuna pe ocupanți călări.

Cum spunea și Titulescu, România nu poate fi întreagă fără Ardeal. Ardealul nu e numai inima României politice. Priviți harta! Ardealul e inima României geografice.

Să nu știe, oare, încă, episcopul Tökes Laszlo și ai lui iredentiși, că în Golgota neamului s-au înscris odată și dezrobirea Ardealului, dar și suferințele numite Ip și Treznea, Moisei și Sărmașu? Că de la porțile munților a răsunat până spre cremenea stâncii "Treceți batalioane române Carpații!"? Că, așezați unde suntem, în bătaia tuturor vânturilor, toată viața noastră, de aproape 2000 de ani, o spunea și Iorga, n-a fost altceva decât o trântă cu primejdiile?

O trântă cu primejdiile a fost viața românilor ardeleni, cei neveniți ca alții, de undeva, ridicați și căliți în legea străbună, apărându-și țara, credința și neamul, cei pățiți și după acel august ’40 al diktatului vienez, dar și pârjoliți de experiența Regiunii Autonome Maghiare, de începutul războiului civil din martie ’90, îngrijorați de sărbătorirea pe pământ românesc, proslăvită azi de la tribuna Parlamentului României de deputatul UDMR, Garda Dezideriu, a călăilor românilor transilvăneni de la 1848-’49.

Când cei care vor schimba pe placul lor legile și Constituția, prin manifestări extremiste și iredentiste, prin deconsiderarea autorității statului român, prin lăcomia lor hulpavă, visează autonomii și federalizări, românii ardeleni știu bine că cetatea cea de cremene va dăinui veșnic, Transilvania e de suflet, cea românească, eternă și nedespărțită.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să încheiați. Ați depășit timpul, domnule deputat!

 
 

Domnul Lazăr Lădariu:

Și, pentru că aceste rânduri se vor replica refuzată subsemnatului marțea trecută, la o nesăbuință a domnului deputat Kerekes Károly, consider potrivite în final cuvintele marelui bărbat Simion Bărnuțiu: "Fost-am cu hunii și ne-am făcut huni. Fost-am cu avarii și nu ne-am făcut avari. Fost-am cu bulgarii și nu ne-am făcut bulgari. Cu rușii am fost și nu ne-am făcut ruși; cu ungurii, și nu ne-am făcut unguri; cu sașii și nu ne-am făcut nemți. Nu ne-am ungurit, nu ne-am rusit, nu ne-am nemțit, ci ne-am luptat pentru pământul și neamul nostru, ca să vi le lăsăm vouă dimpreună cu limba noastră, ca și cerul sub care s-a născut. Nu vă nemțiți, nu vă unguriți nici voi. Rămâneți credincioși neamului și limbii noastre".

Vă mulțumesc.

 
Florea Simion - critica capitalismului construit de actuala Putere după chipul și asemănarea ei;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Florea Simion.

Încă o dată, vă rog, stimați colegi, limitați-vă la 3 minute.

Faptul că unii dintre dumneavoastră dublează sau triplează acest timp, răpește din posibilitatea de a vorbi toți colegii care s-au înscris.

Vă rog să aveți înțelegere.

 

Domnul Florea Simion:

Doamnelor și domnilor deputați,

După căsăpirea creștin-democrată a minerilor la Stoenești, actuala putere crede că-și poate permite orice. De 3 săptămâni asistăm la un spectacol jalnic de mistificare a realității. Democrația și statul de drept, spun ei, care s-au autointitulat democrați, au ieșit întărite din confruntarea cu minerii. Poliția și jandarmeria sunt vajnice apărătoare ale legii. Doar profesorii, medicii, patronii întreprinderilor mici și mijlocii, șoferii, muncitorii de la roman Brașov și Sidex Galați par să fie neînțelegători și nu vor să înțeleagă valul de binefaceri care s-a abătut asupra țării. Dar puterea nu se încurcă în amănunte. După același scenariu pe care îl exersează de aproape 2 ani și jumătate, Puterea provoacă o criză, pentru ca apoi să se erijeze în salvatoarea națiunii, în promotoarea statului de drept și a democrației. Cei care încearcă să demonteze mârșăvia sunt catalogați drept dușmani ai țării, ai economiei de piață. Când face jocul Puterii, justiția își face datoria. Când nu, judecătorii sunt comuniști, relicve ale trecutului. După Costești n-am văzut nici o analiză serioasă, responsabilă a cauzelor care au condus la protestul minerilor. Am văzut, în schimb, analiza activității unor generali care, nefiind pe placul unora, au fost scoși în rezervă. Dintr-un fapt banal ca arestarea lui Miron Cozma s-a încercat și se încearcă abaterea atenției opiniei publice de la adevăratele probleme cu care se confruntă oamenii. Aud că se pregătește lansarea pe piață a casetei cu arestarea liderilor minerilor. Totul se face după tipicul marilor lansări de filme din industria show-businessului american. În același timp se caută țapi ispășitori în rândurile Opoziției. Liderii PDSR au devenit țintele unui atac perfid și concertat prin care se încearcă, a câta oară, discreditarea lor și deturnarea preocupării oamenilor de la problemele grave ale țării.

Doamnelor și domnilor deputați,

Actuala putere vrea cu orice preț să construiască capitalismul după chipul și asemănarea ei. Obsesia cu singura alternativă pe care își închipuie că o reprezintă s-a transformat deja într-o veritabilă parodie. Sindromul Stoenești este începutul statului polițienesc pe care Puterea se străduiește de doi ani să-l construiască. Un stat în care Opoziția, sindicatele, societatea civilă ar trebui să fie cuvântul de ordine. Atacurile josnice la adresa liderilor PDSR fac parte dintr-un scenariu grosolan care urmărește perpetuarea la putere prin forță a actualilor guvernanți. Dar o țară nu se conduce cu amenințarea cu forța, vremurile când se putea face asta au apus de mult.

Prin înfricoșare și teamă nu se poate construi nimic durabil, așa cum nu se poate construi nimic cu niște oameni disperați.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să vă limitați expunerea. Ați depășit timpul.

 
 

Domnul Florea Simion:

Am încheiat.

V-ați angajat într-un joc periculos care nu are nimic de-a face cu lupta politică, cu democrația și statul de drept, prin spectacole de televiziune, prin diversiuni de tot felul, oamenii nu pot fi mințiți la nesfârșit. Există o limită în toate. E un adevăr pe care trebuie să-l priviți în față cu luciditate și responsabilitate, atât cât v-au mai rămas.

Vă mulțumesc.

 
Radu Liviu Bara - incriminarea gafelor politice ale actualului Guvern, format în majoritate din specialiști de tipul Zăroni;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Are cuvântul domnul deputat Radu Liviu Bara.

 

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Voi încerca în câteva cuvinte să aduc în fața dumneavoastră și să comentez câteva din acțiunile recente ale executivului condus de premierul Radu Vasile și ale apropiaților acestuia, acțiuni care în opinia mea se constituie în adevărate gafe, iar altele în abuzuri grosolane, în încălcări grave ale Constituției. O fac cu speranța că nu se va mai repeta în viitor, deși mă îndoiesc. M-aș opri mai întâi asupra unor acțiuni inițiate și propuse executivului, un executiv molâu și ușor de dus de nas, de către unul dintre cei mai huliți și urâți oameni ai momentului. Este vorba de acest adevărat Zăroni al finanțelor românești, pe numele lui adevărat Traian Decebal Remeș. Las pentru altă dată adevăratul circ de mahala pe care l-a făcut în legătură cu majorarea accizelor la carburanți, circ în care l-a avut în calitate pe Păcală pe nimeni altul decât pe premier. Dumnezeu știe unde vor ajunge bieții oameni cu scumpirile ce vor urma. Probabil că-i va judeca istoria dacă istoria va reține în memoria sa generoasă și astfel de accidente din viața poporului român.

Voi face câteva comentarii pe marginea modificării și completării unor prevederi ale Legii nr.27 din 1992 privitoare la impozitele și taxele locale. Din însuși titlul legii rezultă că este vorba de importante surse de venituri ale colectivităților locale. Este vorba de însăși viața acestor colectivități, deci la elaborarea reglementării trebuiau consultate cu seriozitate autoritățile administrației publice locale, singure în măsură să spună ce este și ce nu este bine în acest domeniu. Și să facă propuneri în consecință. Așa s-a procedat în anul 1992 cu ocazia elaborării reglementării de bază de către Guvernul criptocomunist condus de premierul Văcăroiu. S-au consultat aceste organe. Actualul guvern, profund democratic, a găsit de cuviință că nu este de prestigiul său să se coboare și să discute la nivel local. S-a uitat complet că administrația publică locală funcționează pe baza principiilor autonomiei și descentralizării, principii sfinte, consfințite de Carta Europeană a Autonomiei Locale, de Constituție și de Legea nr.69 din 1992. Principiile menționate exclud dictatul autorităților centrale. Ele impuneau ministrului Remeș și Guvernului să realizeze o largă consultare a autorităților administrației publice locale, în procesul de elaborare a ordonanței, măcar cele 4 organizații neguvernamentale existente în domeniu. S-a făcut o asemenea consultare? Nici vorbă.

În aroganța lui bezmetică, domnul Remeș – Zăroni – a apreciat că este sub demnitatea lui să discute cu cei de jos, adică cu cei chemați să aplice noile măsuri și care sunt în același timp și beneficiarii lor. Au crezut domnii guvernanți că este mai bine să-i pună pe primari și pe consilieri în fața faptului împlinit. Să-i aducă la condiția de simple slugi ale marilor lor slugi...

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Timpul? Vă rog, să încheiați.

 
 

Domnul Radu Liviu Bara:

... mai marii zilei. Iată, stimați colegi, că istoria se repetă. Dacă s-ar fi procedat altfel, sunt convins că nu s-ar fi acționat cu atâta dispreț și lipsă de considerație.

Ultima frază...

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Așa, vă rog.

 
 

Domnul Radu Liviu Bara:

Așa că este în afara oricărui dubiu că vina revine în egală măsură tuturor membrilor Guvernului, inclusiv domnului Radu Vasile.

Iată, deci, stimați colegi, că dacă Guvernul Groza avea un singur Zăroni se poate trage concluzia că actualul Guvern este format în marea lor majoritate din specialiști de tipul Zăroni.

Vă mulțumesc.

 
Ionel Marineci - Cum încearcă Președintele să semene vânt, uitând sau neștiind că va culege furtună;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Ionel Marineci și se pregătește, ultimul vorbitor, domnul deputat Petru Benjinariu.

Vă rog, să respectați timpul, domnilor deputați.

 

Domnul Ionel Marineci:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică am vrut s-o intitulez: "Cum încearcă președintele să semene vânt uitând sau neștiind că va culege furtună".

Președintele Constantinescu a reafirmat de curând o părere mai veche a sa privind clasa politică, despre care a spus de această dată că este "murdară și mizerabilă", dar că este "ceea ce putea România să dea în momentul de față".

Am căutat în Dicționarul explicativ al limbii române sensul acestor cuvinte, pentru a-mi explica mai bine sensul. Ce am găsit? La mizerabil – ticălos, nemernic, infam, vrednic de plâns, nenorocit, jalnic, cu aspect urât, sărăcăcios. La murdar – plin de pete, acoperit de praf, de murdării, îmbâcsit de necurățenie, nespălat, întinat, care nu se spală, care nu respectă curățenia.

M-am cutremurat de sensul cuvintelor și am încercat să le găsesc acoperirea în faptele politicienilor. Să știți că am găsit.

Am găsit un președinte de țară care spunea acum un an că-i este scârbă de ce se întâmplă în țara lui, deși are datoria constituțională, conform art.80 alin.2 de a veghea la buna funcționare a autorităților publice.

Am regăsit în "Contractul cu România" promisiuni neacoperite ale unui președinte de țară, făcute în "cârdășie de grup" cu cei care l-au susținut în alegeri, vezi declarația ministrului Marga.

Mi-am amintit că același președinte lansa un mesaj puterii de a combate mai cu forță Opoziția înlocuind solidaritatea cu ura.

Am citit că un fost rector ajuns președinte și-a transferat fata de la o facultate la alta, unde "mizeria" concursului avea alte grade de concurență.

Există o fundație, "Copiii României" pe care n-o întreabă nimeni de unde primește sponsorizări și mai ales pe ce le cheltuiește, condusă de un băiat de președinte.

Există un președinte care se săturase chiar și de propria-i familie.

Sunt toate acestea caracteristici ale clasei politice? Nu. Și-l rog pe președinte să-și măsoare vorbele sau să le arunce celor din jurul lui, partidului din care provine, Guvernului și justiției pe care le păstorește prin oamenii lui!. Trăim într-adevăr într-un paradox românesc din 1996 încoace, cum probabil numai nouă ne este dat să trăim, un paradox în care cei mai acerbi critici ai Guvernului sunt membrii Guvernului. Este una din caracteristicile acestei clase politice. Dacă valorile sunt puse la îndoială, lăsați din nou poporul să hotărască adevăratele valori.

Cer președintelui, pentru toate cele afirmate, să prezinte scuze publice, considerând afirmațiile sale un afront nu numai la adresa clasei politice, ci și la adresa poporului român. (Aplauze din partea Opoziției.)

Vă mulțumesc.

 
Petru Bejinariu - apel pentru reconsiderarea și rentabilizarea civilizației rurale.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Ultimul vorbitor de astăzi, domnul deputat Petru Bejinariu.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Țăranul român reprezintă mitul solar al istoriei naționale. Spațiul rural a avut un rol decisiv secole de-a rândul în mersul istoriei românilor. Mediul sătesc este unul mirific, binefăcător, productiv și de mare frumusețe morală, cu tradiții și valori perene. Dar, în ultima vreme, satul și, în primul rând, agricultura n-au mai fost sprijinite de actualul Guvern nici pentru lucrări și nici pentru valorificarea produselor agricole, iar multe complexe zootehnice și alte unități agricole au fost lichidate.

Ca urmare, producția vegetală și cea zootehnică au scăzut drastic și le cunoașteți. Acum, agricultura a trecut în răspunderea altor specialiști: un ministru de specialitate electronist, cu principalul său consilier medic ginecolog, din cei 15.000. Până acum nu se văd măsuri care să aducă schimbări în bine în agricultură și agricultura continuă să decadă. Săptămâna trecută, la întâlniri cu țăranii din vestitele sate ale județului Suceava, marginea pentru ceramica cea neagră, Sucevița pentru arta medievală, Milișăuți pentru cultura de castraveți și de varză, orașul Solca pentru fabrica care nu mai funcționează, am avut sentimentul deznădejdii.

Iată ce spun țăranii: Dacă pot să vând două oi, pot cumpăra un lanț pentru a treia care-mi rămâne. Cu un săculeț de grîu de 15-18 kg grâu pot intra la frizerie. În atelierele mele de tehnică populară cu 1000 de lucrători am rămas cu 200.

Iată și întrebări: De ce nu ne lăsați să ne vindem carnea de la animalele crescute de noi? Ce vreți să faceți cu țăranii? Pe care țărani îi reprezintă PNȚCD acum la guvernare în România și prin votul nostru? Și întrebările continuă.

PDSR consideră că o politică responsabilă cu șanse reale constă în reconsiderarea și rentabilizarea civilizației rurale, politică PDSR riguros cuprinsă în programe viabile, realiste și coerente, inclusiv în numeroasele propuneri și soluții oferite actualei Puteri. Dar ce să facem, dacă noi avem astăzi parte la conducerea țării de algoritm, de afazie, de amnezie, de promisiuni, schimbări și, mai recent, de amenințări, de sacrificiu conducătorilor, de scârbă, de mizerii în politică și mai recent de critica guvernului de către lideri coaliției guvernamentale. Curios.

Ca urmare, cu greu încap alte stări și demersuri în favoarea agriculturii.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, vă mulțumesc, domnule deputat.

 
 

O să trecem la partea a doua a ședinței de astăzi și rog Serviciul pentru pregătirea ședințelor să prezinte datele de prezență.

Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților, anunțându-vă că din totalul celor 342 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 274, sunt absenți 68, din care participă la alte acțiuni parlamentare un număr de 27 de deputați.

Cvorumul de lucru prevăzut de art.128 din regulament este întrunit și este de 145 de deputați.

Rog pe domnii secretari de serviciu să-și preia locurile la masa președinției Camerei Deputaților ca să ne putem desfășura lucrările. Și rog liderii grupurilor parlamentare ca pe cei 274 de deputați semnați să-i aducă în sală.

Ne este la îndemână când vor veni secretarii să facem un apel nominal, dar nu cred că este o soluție aceasta. Rog secretarii de ședință să-și preia locul și liderii grupurilor parlamentare să aducă pe cei 274 de deputați semnați în sală. Până atunci, o să vă prezint o notă.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 13 august 2022, 6:18
Telephone: +40213160300, +40214141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro