|
Domnul Gheorghe Ana (HD): Stimată doamnă președinte, Distinse doamne deputate, Distinși domni deputați, Stimați invitați, De-a lungul timpului, oamenii politici sau economiștii consacrați au definit sistemul bancar ca fiind scheletul vieții economice a unui stat, iar componentele acestui sistem, ca pe articulațiile de cea mai mare finețe, care asigură echilibrul și verticalitatea societății umane. Aceste componente sunt asemuite de unii responsabili ai politicii actuale românești drept pietre prețioase, între care cele mai strălucitoare se pare că sunt B.C.R., BANCOREX, B.R.D. și Banca Agricolă, adică tocmai cele care au suportat și încă suportă toate vicisitudinile tranziției. Nu pot să nu reamintesc celor care, evident, pot pricepe că bijuteriile la care m-am referit mai înainte, trebuiesc tratate drept "bijuterii autentice" și nu "pietre ordinare", că orice suflare înveninată le face să-și piardă din strălucire. În România ultimilor ani, se petrec lucruri de-a dreptul ciudate, mai ales pentru mulțimea ignorantă; întreprinderi viabile, cu poziție solidă în piața autohtonă și în cea străină, sunt, peste noapte, puse pe lista neagră pentru așa-zisa restructurare, însă, de fapt, pentru lichidare, pentru închidere. Bănci care au asigurat pulsația lichidului hrănitor necesar fluxurilor financiare sunt, cu o inconștiență de neimaginat, puse la stâlpul infamiei, stigmatizate, defăimate, desfigurate psihologic în fața creditorilor și chiar a debitorilor. Cu doi ani în urmă, unul din responsabilii guvernamentali ce dicta în finanțele țării, prin declarații alarmiste, a creat o asemenea panică la Banca Agricolă, încât ne mirăm că aceasta încă mai există. Dar, ca și întreprinderile ce formează osatura economiei reale a României, băncile continuă să fie cuprinse în aria calomniei, cântată conștient sau la comanda de afară de către actuala Putere. La BANCOREX, cea mai puternică bancă până în anul 1996, diversiunile au început în bătălia algoritmică, când fostul președinte al Consiliului de administrație a fost prezentat nației române cu cătușe la mâini pentru vinovății ce n-au putut fi dovedite. Din acel moment, efectul psihologic s-a produs. Degeaba autoritățile abuzive și-au cerut scuze pentru greșeala făcută și lui Răzvan Temeșan i s-au scos atunci cătușele de la mâini; Bancorex intrase pe tobogan, se eroda și se degrada, mai ales sub noua conducere, cea algoritmic instalată, cea care, într-un an, a ajuns să prezinte chiar bilanțul contabil într-o aură ce l-a făcut pe Soare "să pălească" și să ceară oficialilor să-l autorizeze să prezinte un bilanț mai real. În acest context, sau scenariul bine regizat, dacă vreți, brusc și deloc întâmplător, s-au făcut cunoscute public găurile negre, adică credite neperformante, nerambursabile care grevează BANCOREX. Ba, mai mult, planul de redresare al Consiliului de administrație condus de Vladimir Soare nu a fosst în consonanță cu viziunile oficialilor forurilor financiare mondiale, cărora le facem, după cum vedem, temenele, motiv pentru care a forțat demisia colectivă a conducerii acestei bănci. Și tot acest bâlci politic, de ce? Fiindcă: - nu se respectă legile României. Consiliul de administrație al BANCOREX a fost ales și numit prin voința adunării generale a acționarilor și tot aceasta avea puterea de decizie de a aproba strategia financiară, inclusiv destituirea și tragerea la răspundere a eventualilor vinovați;
- fiindcă actuala Putere a introdus criteriul apartenenței politice și al clientelismului de la îngrijitorul de curățenie până la președintele unei bănci, neputându-se face distincție între o funcție și alta;
- fiindcă și BANCOREX, ca și B.R.D., va trebui să fie vândută pe mai nimic. Surse autorizate au estimat că BANCOREX valorează în prezent minim 1,7 până la două miliarde de dolari, însă, datorită manevrelor făcute de oamenii Puterii în ultima vreme, se intenționează vinderea acestei bijuterii bancare la un preț de maximum 250 de milioane de dolari, adică de opt ori mai puțin decât valoarea sa;
- fiindcă deși se amintește cu obstinație efortul făcut de bugetul de stat pentru acoperirea unei găuri a BANCOREX-ului, de 4.500 de miliarde de lei, se evită să se spună că, în fapt, această sumă reprezintă creanțele, adică drepturile acestei bănci asupra unor companii petroliere, și nu numai, creanțe ce împiedicau pe interesații inițiați ce doreau privatizarea rafinăriilor românești cu orice preț, adică și ele pe sume derizorii. Ce reprezintă în fapt afacerea BANCOREX?
|
