Matei-Agathon Dan
Matei-Agathon Dan
Sittings of the Chamber of Deputies of March 2, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 02-03-1999 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of March 2, 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.5 Matei-Agathon Dan - intervenție cu titlul "Politica externă a României - certitudini, speranțe, iluzii";

Doamna Paula Maria Ivănescu:

................................................

Din partea Grupului parlamentar al P.D.S.R., domnul deputat Dan Matei Agaton are cuvântul.

Domnul Matei Agathon Dan:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Cred că sunteți de acord cu mine că suntem așa de mulți, încât aș putea să-i salut personal pe toți colegii noștri.

Am să încer să mă încadrez în cele 3 minute pe care mi le-ați acordat.

Declarația mea este legată de politica externă a României, și am găsit și un titlu: "Politica externă a României - certitudini, speranțe, iluzii".

Eficiența politicii externe românești poate fi analizată pornind de la obiectivele prioritate declarate și anume: integrarea României în structurile europene și euro-atlantice, raporturile de bună vecinătate și colaborarea multilaterală.

Integrarea în Pactul Nord-Atlantic rămâne un subiect fierbinte, tratat sinusoidal de putere, prin tranziție de la isterizarea populației până la combaterea "psihozei NATO", cu unele momente non-NATO ca, în sfârșit, să se ajungă la conceputl de "așteptare activă".

Ministrul de Externe, domnul Andrei Pleșu, declara recent că: "... în NATO nu trebuie să batem, gâfâind pe la uși, nu trebuie să devenim prizonierii unei idei fixe". Este, în fond, recunoașterea gafei diplomației românești, care a bătut insistent la ușile cancelariilor europene, neglijând că, de fapt, NATO este o societate mixtă, în care Statele Unite ale Americii dețin 51% din acțiuni.

Primăvara acestui an nu ne va aduce la Washington decât celebrul "Madrid plus", care cred că reprezintă aceeași teorie "a ușilor deschise", fără însă a ni se spune direct că ele, fiind păzite atât de bine de bodiguarzi, nimeni nu va putea intra în NATO nici pe uși, nici pe ferestre. O analiză lucidă, deci, a șanselor noastre reale privind nominalizarea în al doilea val de extindere a NATO, ne conduce la ideea că acest prim obiectiv prioritar a fost ratat cel puțin pentru 5-7 ani.

Condiția decisivă la aderarea la Uniunea Europeană este dezvoltarea economiei durabile, cu un ritm mediu apropiat de al țărilor dezvoltate din Uniunea Europeană. Aici, toată lumea știe cât de bine stăm.

Prin eforturile nestăvilite ale guvernanților, România se află în coada Europei, cu o scădere dramatică a PIB-ului, în 3 ani consecutivi, așa încât, conform studiului Băncii Mondiale, România va ajunge abia în anul 2001 la nivelul economic din 1996.

Analiștii consideră că primele țări candidate se vor alătura Uniunii Europene între anii 2002-2005, iar procesul includerii tuturor candidatelor se va termina în anul 2010, ca țel optimist, sau 2020 în cazul pesimist. Oricare din cele două variante posibile pentru România demonstrează că și al doilea obiectiv al diplomației noastre a fost ratat.

Raporturile de bună vecinătate. o rapidă trecere în revistă ne oferă elemente de analiză. Relațiile cu Rusia sunt blocate în interminabile negocieri privind Tezaurul, Pactul Ribbentrop-Molotov, imobilele revendicate de Rusia și concluzia de fond că Tratatul de bază este în impas.

Cu Ucraina, nu pot să nu remarc că, după o negociere "în viteză" și cu speranțe deșarte, s-a lăsat o liniște nefirească și o lipsă de transparență totală privind negocierile vizând platforma continentală, configurația granițelor și statutul Insulei Șerpilor.

O mutare ca la șah, îndrăzneață, efectuată la Kiev, privind declararea singurei insule aparținând de drept României, ca un paradis ecologico-turistic, a fost urmată de o lipsă de reacție din partea factorilor diriguitori ai diplomației românești, considerând-o dacă nu absurdă, aproape nefirească.

Cu Moldova, se constată cu ușurință impasul negocierii Tratatului, care n-a putut trece nici măcar de titlu, discuțiile se poartă dacă va fi un tratat de fraternitate, sau un tratat de bază, în ciuda asigurărilor primite de actuala putere.

Relațiile cu Cehia și Polonia, în pofida nemăsuratelor promisiuni de la Cotroceni și Piața Victoriei, sunt marcate de iminența introducerii vizelor turistice pentru români.

În privința relațiilor cu Ungaria, eu remarc numai virulența de ultimă oră a cuplului Victor Orban - Laszlo Tokes, bâlbele repetate ale creatorilor și discipolilor politicii externe românești privind o universitate, când mono, când poli-multiculturală...

Iugoslavia este până la urmă testul final al capacității diplomației și factorilor de putere de a înțelege trecutul, de a percepe prezentul și de a prefigura viitorul. Amenințând cu bombardarea Iugoslaviei, în cazul unui refuz al Belgradului de a accepta trupe aliate pe teritoriul sârb, occidentul riscă să determine un nou război mondial sau un alt fel de Vietnam.

În pofida unei propagande cel puțin alimentată de putere, poziția P.D.S.R. față de evoluția evenimentelor din Kosovo, în sensul menținerii integrității teritoriale sârbe, acceptării drepturilor europene privind minoritățile și a principiului că numai prin negocieri se pot rezolva conflicte, demonstrează cunoașterea, prudența și priceperea diplomatică.

Orice concentrări de trupe, declarații belicoase, chiar din partea unor factori de putere și decizie din România, jocurile pe hărți ale strategilor militari, prezentarea și prezența aproape unilaterală a pozițiilor, demonstrațiile reciproce de forță, toate, la un loc, sunt percepute ca elemente ale defunctului război rece.

Iată că declarațiile premierului Orban Viktor, cu privire la restaurarea autonomiei în Voivodina, ne condamnă să prefigurăm că următoarea țintă va fi Transilvania, iar poziția vicepremierului sârb Vojslav Seczely, conform căreia cine ajută NATO intră în război cu Serbia, demonstrează cu prisosință neputința diplomației românești în fața testului-capcană Kosovo și pierderea, pentru mult timp, a capacității și disponibilității României de arbitraj internațional. Cam așa arată relațiile de bună vecinătate, demonstrând, poate și celor indeciși, că și al treilea obiectiv diplomatic prioritar a fost pierdut.

Colaborarea multilaterală poate fi analizată numai în funcție de rezultate și, în acest sens, sunt obligat să remarc lipsa de reacție privind recuperarea creanțelor României, prefigurată prin faptul că nici o delegație guvernamentală, parlamentară sau prezidențială nu a vizitat Irakul, Libia, Sudanul, Marocul, în timp ce reprezentanții marilor puteri își rezervă biletele de avion cu un an înainte, ca și eșecul prezenței României în operațiunea petrol contra hrană și medicamente.

În sfârșit, toate acestea ne fac să ajungem la concluzia că și acest obiectiv, al realizării unei cooperări multilaterale, a rămas aproape intangibil. Iată că nici mult trâmbițata apartenență la marile familii politice europene, nici telefonul roșu cu prietenii apropiați ai șefului statului, nici pleiada de simpozioane, recepții, mese rotunde, seminarii nu au rezolvat problemele de fond ale politicii externe românești, demonstrând, o dată în plus, că în diplomație nu există prietenii efemere, ci numai interese.

Fără nici o plăcere, constat că, practic, toate obiectivele diplomației românești au fost ratate, chiar și numai pentru faptul că adevărata politică externă se bazează pe succesele politicii interne, iar acolo unde nu e, nici Dumnezeu chiar nu poate să pună în traistă.

Vă mulțumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și eu vă mulțumesc.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 17 august 2022, 22:55
Telephone: +40213160300, +40214141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro