Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of March 2, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 02-03-1999 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of March 2, 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,45.

Lucrările au fost conduse de doamna Paula Maria Ivănescu, vicepreședintă a Camerei Deputaților, asistată de domnii Kovacs Csaba-Tiberiu și Corneliu Ciontu, secretari.*

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamnelor și domnilor colegi,

Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților.

Potrivit programului aprobat, urmează cele 50 de minute pentru diverse intervenții ale deputaților.

 
Petru Bejinariu - apel adresat guvernanților în sensul redimensionării deciziilor economice și politice în spiritul demnității naționale;

Din partea Grupului parlamentar al P.D.S.R., domnul deputat Bejinariu Petru are cuvântul.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnelor și domnilor,

Există la români, de când ne știm, frica de Dumnezeu, ca semn înalt de credință, noblețe sufletească și de educație; la copii, este cumintea teamă de părinți, ca semn al bunei creșteri; există în familia tânără teama de soacră, ca semn al păstrării unor tradiții de respect între familii înrudite prin alianță; există la noi, românii, teama de omul rău, ca semn al prudenței, și alte temeri.

Iată că actuala putere a adus o nouă frică pentru români, dar una străină: frica de Fondul Monetar Internațional și frica de Banca Mondială, ca semn al nevredniciei guvernanților din România.

Micii funcționari de la aceste organizații internaționale, fie că se cheamă Poul Thomson, fie că cheamă Emanuel Zervoudakis, induc în opinia românească o mare frică: sacrificarea fermelor de animale și moartea a circa un milion de porci, moarte prin înfometare, într-un peisaj îngrozitor, rozând și lemnul și fierul gardurilor sau devorându-se între ei; stabilirea taxelor care trebuie să crească, când la energia electrică, când la benzină, când la alte produse industriale; nominalizarea companiilor care urmează să fie închise sau lichidate; alegerea societăților care trebuie privatizate. toate au stat și continuă să stea sub decizia acestor finanțiști internaționali.

Dacă odată cu astfel de funcționari au venit la noi, românii, distrugerea economiei, scumpirea vieții, creșterea insecurității, nu au dreptate românii să le fie frică?

Destul de mulți cetățeni încep să simtă dictatura organismelor financiare internaționale, ca pe un atentat la siguranța lor. Recunoaște asta până și un ziar cu mare admirație față de actuala coaliție guvernamentală.

De fiecare dată, preaplecații noștri guvernanți din 1996 încoace au făcut din domnul Thomson mai mult decât un prim ministru și actualul funcționar negociator al F.M.I. are șanse egale.

Și atunci, cea mai mare parte a populației țării, care mai are sentimente de apartenență la neam și țară, care constată că ne merge tot mai rău și că binele mereu este amânat, când peste un an, când peste 6 luni, care vede că deciziile pentru această țară le iau alții, are dreptate să vorbească de un superguvern, de un superexecutiv sau despre un superprim ministru, dar, mai ales, are dreptul să evoce celebrul vers eminescian: "De la Nistru pân-la Tisa" și de ce nu, versul din Scrisoarea a III-a: "Unde ești tu, Țepeș Doamne?"

O să ajungem în curând să spunem în loc de acea veche expresie cu semnificație istorică, "Stați, oameni buni, că nu vin tătarii!", expresia nouă, modernă: "Stați, oameni buni, că nu vine încă F.M.I.-ul!"

Să fie oare în obștea românească numai chestiune de mentalitate, de educație, sau nostalgie?

Românii sunt oameni dotați, oameni bine instruiți și cu reală capacitate de înțelegere, inclusiv în problemele din sfera guvernării. Acum văd cât de augumentate au fost promisiunile și cât de mare este dorința continuării guvernării în orice condiții.

Noi încă mai solicităm Guvernului României să-și redimensioneze demersurile și deciziile economice și politice în spiritul demnității naționale, al dreptului și capacității de guvernare autonomă și să reprezinte cu adevărat interesele poporului român.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulțumesc.

 
Ioan Bivolaru - despre insuficiența veniturilor bugetare preconizate pentru anul 1999 consiliilor județene și în special Consiliului județean Neamț;

Domnul deputat Bivolaru Ioan, de la Grupul parlamentar al P.D.S.R., are cuvântul.

 

Domnul Ioan Bivolaru:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Începând cu aplicarea unor măsuri aberante, care rezultă din prevederile Legii bugetului de stat pe anul 1999, activitățile administrațiilor locale și județene traversează o profundă criză, alături de toate sectoarele socio-economice ale României.

Pe de o parte, prăbușirea planificată a economiei naționale, iar pe de altă parte, lipsa cadrului și a condițiilor de aplicare a Legii nr. 189/1998 privind finanțele publice locale, care creează o falsă autonomie a administrațiilor locale, în condițiile proastei aplicabilități, coroborat cu disfuncționalitățile deja cunoscute dintre prevederile Legii bugetului pe acest an și Legea finanțelor publice locale, au dimensionat pentru Consiliul Județean Neamț, ca de altfel pentru toate consiliile județene din țară, deficite foarte mari, care în cazul Județului Neamț se ridică la 117 miliarde lei.

În aceste condiții, veniturile bugetare preconizate pentru anul 1999, prin care se va asigura funcționalitatea serviciilor publice numai în raport de 50%, aceasta cifră fiind o cifră foarte optimistă, serviciile publice de interes județean, chiar în condițiile reducerii drastice a numărului de personal existent, precum și a reducerii totale a investițiilor pe acest an, sunt într-o stare de incipiență în colaps.

Nu există resurse financiare pentru asigurarea funcționalității celor 6 cămine-spital din cadrul Județului Neamț, în care se regăsesc 705 handicapați, cămine care se află în sarcina consiliilor locale și care nu dețin fondurile necesare respective, în valoare de 24 miliarde lei.

Nu există resurse financiare în valoare de 28 miliarde lei necesare Direcției Județene pentru Protecția Copilului, pentru a asigura protecția celor 1.300 copii aflați în Județul Neamț, direcție județeană preluată în anul 1998 din subordinea Secretariatului de Stat pentru Handicapați și trecută sub autoritatea și finanțarea consiliilor județene, fără a se preciza sursa de finanțare, amnezie guvernamentală transferată și în prevederile bugetului pe acest an.

Nu există resurse de finanțare pentru întreținerea drumurilor județene, pentru cultură, pentru cheltuielile legate de protecția civilă, pentru paza și stingerea incendiilor, pentru comandamentele militare.

Actuala guvernare a limitat sursele financiare ale consiliilor județene la 15% din impozitul pe salarii, în condițiile în care acest impozit scade permanent prin măsurile de reducere a bazei de impozitare, în condițiile în care, sub presiunea măsurilor guvernamentale privind așa-zisa "reformă", dinamica privind creșterea numărului de salariați disponibilizați și creșterea șomajului a atins cote îngrijorătoare - șomajul în Județul Neamț este de 18,4% -, în condițiile în care Guvernul nu mai poate controla creșterea alarmantă a evaziunii fiscale, materializată, în acest sens, prin creșterea numărului de salariați, ale căror salarii nu depășesc salariul minim pe economie.

În aceste circumstanțe, dacă ținem seama și de cotele insignifiante, de multe ori tinzând către zero, ale sumelor stabilite pentru bugetele proprii ale consiliilor județene, sesizăm cu ușurință tentativa de descentralizare excesivă a administrației locale, prin minimalizarea rolului și atribuțiilor consiliilor județene, până la desființarea acestora.

În cadrul Consiliului Județean Neamț s-a hotărât ca pe acest an să se închidă toate activitățile efectiv legate de cultură, activitățile legate de cele subliniate mai înainte, activități utile județului, dar nu se poate pune sub nici o formă problema închiderii căminelor de bătrâni și a căminelor pentru copii.

Acest lucru este minimalizat de către factorii responsabili ai acestui Guvern, de către Ministerul Finanțelor și, în acest sens, solicităm Guvernului ca singura sursă de finanțare rămasă în oarecare disponibilitate la nivelul bugetului pe anul 1999 să fie acele sume care sunt repartizate plăților restante și a încurajării activității BANCOREX-ului, activitate care este foarte discutabilă la ora aceasta și care, efectiv, nu reușește să stârnească nici un entuziasm în rândul electoratului și în rândul opiniei publice românești.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Și eu vă mulțumesc.

 
Leonida Lari Iorga - invocarea reglementărilor legale și a faptelor ce vin în apărarea P.R.M.;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., doamna deputat Leonida Lari.

 

Doamna Leonida Lari iorga:

Stimați colegi,

Deși s-au purtat discuții despre scoaterea în afara legii a P.R.M., nu prea ne-am impacientat, cunoscând că legile țării nu permit așa ceva. Dar, după înfundarea la 18 ani de pușcărie a lui Miron Cosma, după măcelul săvârșit la Stoenești, după jenantul spectacol de la Tribunalul Municipiului București, prin care se vrea anihilarea unui lider de partid, C.V. Tudor, și apoi chiar și a partidului ce deține peste 20 procente din sufragiile electoratului, ne-am zis că avem parte de o dictatură a ciocoilor și trebuie, pur și simplu, să-i ajutăm să revadă legile pe care le-au votat ei înșiși, să se convingă, punct cu punct, că P.R.M. nu nimerește sub incidența lor.

Potrivit art. 4 alin. 2 din Constituție, este interzisă orice discriminare în funcție de apartenența politică - o reglementare care se aplică și partidelor existente, că altfel s-ar crea un vacuum pentru un segment de populație și, în consecință, haos în țară.

Potrivit Legii partidelor politice, art. 3 alin. 1: "Pot funcționa ca partide politice numai asociațiile constituite conform prevederilor prezentei legi și care acționează pentru respectarea suveranității naționale, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale, a ordinii de drept și a principiilor democrației constituționale".

La acest articol, Curtea Constituțională ne mai oferă niște lămuriri de rigoare, și anume că este interzisă defăimarea țării, a națiunii române, îndemnul la război și agresiune, la ură națională, rasială, de clasă, religioasă, incitarea la separatism teritorial sau la violență publică.

Deci, toate acestea prezintă un pericol deosebit pentru caracterul unitar și național al statului român.

Și acum, să le luăm pe toate la rând, cu grijă și fără părtinire.

Ce ar putea periclita unitatea, integritatea teritorială a României? Recunoașterea unor zone autonome în chiar sânul ei, cu semnarea unor acorduri de cedare ale unor teritorii strămoșești.

Care partide au votat și au semnat Tratatul rușinos cu Ucraina, de cedare a Bucovinei și de dezintegrare teritorială? Partidul "România Mare"? Nu. Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat, Partidul Nanțional Liberal, Partidul Democrat, U.D.M.R. Deci, au căzut sub securea legilor.

În ce privește criteriile rasiale și de divizionare teritorială, ce afectează unitatea statului român, care partide s-au făcut vinovate, ba înaintând proiectul de autonomie a Odorheiului Secuiesc, ba la al treilea Forum al maghiarimii, revendicând Ardealul românesc de la români? Care este partidul în cauză? P.R.M.? Nu. U.D.M.R. Iarăși cade sub incidența legilor.

Mergem mai departe. Care partide, într-un stat de drept, curmă manifestări pașnice, cele ale minerilor, niște oameni necăjiți, ce-și cer dreptul la existență și le curmă prin agresiune și violență publică? P.R.M.? De unde! Când la unul dintre mitigurile de la București, foarte calme de altfel, i-a înmânat și flori Președintelui țării. Deci nu P.R.M. Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat și Partidul Național Liberal, care, cu vărsările de sânge omenesc comise, au încălcat legile țării până la Dumnezeu și este necesară o dare de seamă minuțioasă asupra celor întâmplate, căci posturile de televiziune aservite puterii, TVR 1, PRIMA-TV, PRO-TV, mușamalizează faptele.

Iar, cât privește "defăimarea țării și a națiunii", cine se potrivește acum mai bine pe banca acuzaților? P.R.M.? Nu, nicidecum, ci un Sabin Gherman, care "s-a săturat de România" și visează "separatism teritorial", membrii Grupului de Dialog Social, alde Brucan, care ne consideră "un neam de proști", alde Patapievici, care a zis că "poporul român e un fund și un morman de fecale". și atunci, dacă P.R.M. nu încalcă nici o lege a Țării Românești, cum se face că P.R.M. este cel mai învinuit partid dintre toate, cele cu adevărat vinovate, pe care le-am enumerat până acum?

Socoteala-i simplă: din întâmplare sau predestinare, în Revista "România Mare", condusă de președintele P.R.M., apar pamflete. Într-o țară civilizată, orice politician s-ar întreba: "Ei, și? Ce are pamfletul cu partidul?" Or, la noi, ca la nimeni!

Conform DEX-ului, democratic, editat în 1996, "pamfletul este un gen literar care satirizează anumite realități sociale, anumite persoane, aspecte negative ale societății", pe când "partidul este o grupare de oameni, uniți prin comunitatea concepțiilor politice, ideologice...

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Am să vă rog să încheiați.

Mai sunt foarte mulți colegi, care doresc să ia cuvântul.

 
 

Doamna Leonida Lari:

Gata. Închei. Este ultima frază.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog... Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Leonida Lari:

Da. Cu plăcere.

"... partidul este o grupare de oameni uniți prin comunitate de idei sociale, ideologice, politice..."

Atunci, pe cine vreți să scoateți în afara legii, domnilor parlamentari și judecători, pamfletul sau partidul?

Chiar doriți să rămânem fără acest gen literar – pamfletul?

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Vă mulțumim.

Domnilor colegi,

Vă rugăm să vă limitați timpul de expunere la 3 minute. Sunt foarte mulți înscriși și la ora 9,30 trebuie să închidem acest punct de pe ordinea de zi.

 
Lazăr Lădariu - replică la intervenții anterioare ale domnului deputat Kerekes Karoly;

Din partea Grupului parlamentar P.U.N.R. are cuvântul domnul deputat Lazăr Lădariu.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Doamnă președintă,

Doamnelor și domnilor deputați,

Neinspirat, ca de obicei, hotărât să se arunce cu capul înainte, de bunăvoie, într-un bazin fără apă, deputatul U.D.M.R.-ist radical Kerekes Karoly se dedă, fără a-i pomeni măcar vreodată numele, la a treia replică, așezându-se în penibila postură de avocat și supus al satanei în sutană, Tokes Laszlo, navetistul permanent în trenul de Budapesta, cel care, recent, după gura lumii și penița presei, a fost surprins, dacă ar fi să ne luăm după o sintagmă, "într-o poziție nefirească" cu o șturlubatică și focoasă enoriașă, suită, se știe din ce motive, tocmai pe scaunul și biroul episcopal.

Identificându-se, se vede, până la contopire, cu dragii lui radicali iredentiști, pe numele lor Tokes Laszlo, Katona Adam, Solosi Sandor, Tokes Andras, Tibor Torro, Csapo Iozsef, Imre Rizbai, Borbely Zsolt, Csaba Bardoczi, Kolcsar Sandor, Santha Pal Vilmos, care țin de fiecare dată să pună pe foc răbdarea românilor, jigniți și umiliți în propria lor țară, domnul Kerekes Karoly mă include printre "intervenienții notorii" pe tema pericolului maghiar, considerat de el "imaginar".

Motivul esențial al ofensării lui pare a fi poziția mea absolut firească și logică pentru un parlamentar P.U.N.R., animat de o doctrină națională, în legătură cu Forumul cetățenesc de la Miercurea Nirajului și inepțiile pe acolo vehiculate.

Și pentru că, la un moment dat, Kerekes Karoly folosește, falsificând realitatea, sintagma, "demonstrații cu lumânări și cărți", pentru a sugera caracterul pașnic, atunci când se referă la mișcările lor revendicative, noi le spunem "privilegii", avem dreptul la recursul la istorie.

Cât de pașnici au fost, uneori, unii maghiari, noi știm prea bine. Pe cine oare vrea să mintă domnul Kerekes Karoly, cel care de dragul radicalilor compromiși îi vrea orbi pe românii unei țări întregi, confundându-i Guvernul cu Guvernul nepăsător antinațional.

Imprudentul Kerekes Karoly, ca de obicei, îndatorat până peste cap și peste urechi radicalilor, vrându-ne fără memorie, se face că nu pricepe că românii ardeleni pot ierta, dar nu și uita nici pe cei 40.000 frați uciși în 1848-1849, nici cele peste 250 sate, biserici și mânăstiri arse și distruse, nici crimele și bestialitățile de la Sighiștel, Ip și Treznea, Moisei și Sărmașu, Zetea și Dealu, nici jignirile și ofensa aduse românilor, prin separatismul școlar și universitar, nici tentativa de lovitură de stat și de refacere a Regiunii Autonome Maghiare din 20 martie 1990, nici profanările de monumente, statui și incendierea de case la Târgu Mureș și Sovata, nici încercările de dezmembrare a României, prin enclave etnice, universitate maghiară, cerute la Cernatul de Jos, Valea lui Mihai și Miercurea Nirajului, nici ca avocatul Kincses Elod, proaspătul președinte al Filialei Mureș a U.D.M.R., unul dintre principalii vinovați pentru cele întâmplate în 1990 în capitala suferinței românești, nici că Peter Denes a vrut să-i taie capul lui Marian Munteanu cu securea în iunie 1990, nici că primarul Fodor Imre, creatorul de tensiuni, prin inscripții bilingve, indicatoare rutiere, ecusoane stupide și concursuri ilegale, tinzând să se substituie magistraților, vrea să scape de doamna secretar al primăriei, Iuliana Popa, pentru că, zice el, "dânsa are o atitudine negativă față de scopurile urmărite de noi".

Înțelegem și admitem că domnul Kerekes Karoly nu mă poate suferi ca om, că-i stau ca spinul în ochi și cuiul în pantof, dar să fie atât de lipsit de respect față de istoria unui neam, față de temerile românilor ardeleni, este cu totul altceva.

Cât despre grija față de "imaginea P.U.N.R.", la Mureș, mai ales, partid care în martie 1990, alături de "Vatra Românească" le-a stat în coastă, fiind nuca tare în care și-au rupt dinții udemeriști și a fost stânca de care s-a spart valul iredentist, ce să-i mai spunem?

Să nu-și fi apropiat nici măcar acea parte a înțelepciunii populare românești în legătură cu "Câinele care moare de drum lung și personajul care piere de grija altuia"?

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Și noi vă mulțumim.

 
Matei-Agathon Dan - intervenție cu titlul Politica externă a României - certitudini, speranțe, iluzii;

Din partea Grupului parlamentar al P.D.S.R., domnul deputat Dan Matei Agaton are cuvântul.

 

Domnul Matei Agathon Dan:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Cred că sunteți de acord cu mine că suntem așa de mulți, încât aș putea să-i salut personal pe toți colegii noștri.

Am să încer să mă încadrez în cele 3 minute pe care mi le-ați acordat.

Declarația mea este legată de politica externă a României, și am găsit și un titlu: "Politica externă a României - certitudini, speranțe, iluzii".

Eficiența politicii externe românești poate fi analizată pornind de la obiectivele prioritate declarate și anume: integrarea României în structurile europene și euro-atlantice, raporturile de bună vecinătate și colaborarea multilaterală.

Integrarea în Pactul Nord-Atlantic rămâne un subiect fierbinte, tratat sinusoidal de putere, prin tranziție de la isterizarea populației până la combaterea "psihozei NATO", cu unele momente non-NATO ca, în sfârșit, să se ajungă la conceputl de "așteptare activă".

Ministrul de Externe, domnul Andrei Pleșu, declara recent că: "... în NATO nu trebuie să batem, gâfâind pe la uși, nu trebuie să devenim prizonierii unei idei fixe". Este, în fond, recunoașterea gafei diplomației românești, care a bătut insistent la ușile cancelariilor europene, neglijând că, de fapt, NATO este o societate mixtă, în care Statele Unite ale Americii dețin 51% din acțiuni.

Primăvara acestui an nu ne va aduce la Washington decât celebrul "Madrid plus", care cred că reprezintă aceeași teorie "a ușilor deschise", fără însă a ni se spune direct că ele, fiind păzite atât de bine de bodiguarzi, nimeni nu va putea intra în NATO nici pe uși, nici pe ferestre. O analiză lucidă, deci, a șanselor noastre reale privind nominalizarea în al doilea val de extindere a NATO, ne conduce la ideea că acest prim obiectiv prioritar a fost ratat cel puțin pentru 5-7 ani.

Condiția decisivă la aderarea la Uniunea Europeană este dezvoltarea economiei durabile, cu un ritm mediu apropiat de al țărilor dezvoltate din Uniunea Europeană. Aici, toată lumea știe cât de bine stăm.

Prin eforturile nestăvilite ale guvernanților, România se află în coada Europei, cu o scădere dramatică a PIB-ului, în 3 ani consecutivi, așa încât, conform studiului Băncii Mondiale, România va ajunge abia în anul 2001 la nivelul economic din 1996.

Analiștii consideră că primele țări candidate se vor alătura Uniunii Europene între anii 2002-2005, iar procesul includerii tuturor candidatelor se va termina în anul 2010, ca țel optimist, sau 2020 în cazul pesimist. Oricare din cele două variante posibile pentru România demonstrează că și al doilea obiectiv al diplomației noastre a fost ratat.

Raporturile de bună vecinătate. o rapidă trecere în revistă ne oferă elemente de analiză. Relațiile cu Rusia sunt blocate în interminabile negocieri privind Tezaurul, Pactul Ribbentrop-Molotov, imobilele revendicate de Rusia și concluzia de fond că Tratatul de bază este în impas.

Cu Ucraina, nu pot să nu remarc că, după o negociere "în viteză" și cu speranțe deșarte, s-a lăsat o liniște nefirească și o lipsă de transparență totală privind negocierile vizând platforma continentală, configurația granițelor și statutul Insulei Șerpilor.

O mutare ca la șah, îndrăzneață, efectuată la Kiev, privind declararea singurei insule aparținând de drept României, ca un paradis ecologico-turistic, a fost urmată de o lipsă de reacție din partea factorilor diriguitori ai diplomației românești, considerând-o dacă nu absurdă, aproape nefirească.

Cu Moldova, se constată cu ușurință impasul negocierii Tratatului, care n-a putut trece nici măcar de titlu, discuțiile se poartă dacă va fi un tratat de fraternitate, sau un tratat de bază, în ciuda asigurărilor primite de actuala putere.

Relațiile cu Cehia și Polonia, în pofida nemăsuratelor promisiuni de la Cotroceni și Piața Victoriei, sunt marcate de iminența introducerii vizelor turistice pentru români.

În privința relațiilor cu Ungaria, eu remarc numai virulența de ultimă oră a cuplului Victor Orban - Laszlo Tokes, bâlbele repetate ale creatorilor și discipolilor politicii externe românești privind o universitate, când mono, când poli-multiculturală...

Iugoslavia este până la urmă testul final al capacității diplomației și factorilor de putere de a înțelege trecutul, de a percepe prezentul și de a prefigura viitorul. Amenințând cu bombardarea Iugoslaviei, în cazul unui refuz al Belgradului de a accepta trupe aliate pe teritoriul sârb, occidentul riscă să determine un nou război mondial sau un alt fel de Vietnam.

În pofida unei propagande cel puțin alimentată de putere, poziția P.D.S.R. față de evoluția evenimentelor din Kosovo, în sensul menținerii integrității teritoriale sârbe, acceptării drepturilor europene privind minoritățile și a principiului că numai prin negocieri se pot rezolva conflicte, demonstrează cunoașterea, prudența și priceperea diplomatică.

Orice concentrări de trupe, declarații belicoase, chiar din partea unor factori de putere și decizie din România, jocurile pe hărți ale strategilor militari, prezentarea și prezența aproape unilaterală a pozițiilor, demonstrațiile reciproce de forță, toate, la un loc, sunt percepute ca elemente ale defunctului război rece.

Iată că declarațiile premierului Orban Viktor, cu privire la restaurarea autonomiei în Voivodina, ne condamnă să prefigurăm că următoarea țintă va fi Transilvania, iar poziția vicepremierului sârb Vojslav Seczely, conform căreia cine ajută NATO intră în război cu Serbia, demonstrează cu prisosință neputința diplomației românești în fața testului-capcană Kosovo și pierderea, pentru mult timp, a capacității și disponibilității României de arbitraj internațional. Cam așa arată relațiile de bună vecinătate, demonstrând, poate și celor indeciși, că și al treilea obiectiv diplomatic prioritar a fost pierdut.

Colaborarea multilaterală poate fi analizată numai în funcție de rezultate și, în acest sens, sunt obligat să remarc lipsa de reacție privind recuperarea creanțelor României, prefigurată prin faptul că nici o delegație guvernamentală, parlamentară sau prezidențială nu a vizitat Irakul, Libia, Sudanul, Marocul, în timp ce reprezentanții marilor puteri își rezervă biletele de avion cu un an înainte, ca și eșecul prezenței României în operațiunea petrol contra hrană și medicamente.

În sfârșit, toate acestea ne fac să ajungem la concluzia că și acest obiectiv, al realizării unei cooperări multilaterale, a rămas aproape intangibil. Iată că nici mult trâmbițata apartenență la marile familii politice europene, nici telefonul roșu cu prietenii apropiați ai șefului statului, nici pleiada de simpozioane, recepții, mese rotunde, seminarii nu au rezolvat problemele de fond ale politicii externe românești, demonstrând, o dată în plus, că în diplomație nu există prietenii efemere, ci numai interese.

Fără nici o plăcere, constat că, practic, toate obiectivele diplomației românești au fost ratate, chiar și numai pentru faptul că adevărata politică externă se bazează pe succesele politicii interne, iar acolo unde nu e, nici Dumnezeu chiar nu poate să pună în traistă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Nicolae Popa - atenționare asupra unei probleme de actualitate - privatizarea băncilor României;

Domnul deputat Popa Nicolae, independent. Se pregătește doamna deputat Viorica Afrăsinei.

 

Domnul Nicolae Popa:

Doamnă președinte de ședință,

Stimați colegi,

Astăzi, voi supune atenției dumneavoastră o problemă de stringentă actualitate, și anume privatizarea băncilor României.

De la bun început, țin neapărat să declar ferm un singur lucru: am fost, sunt și rămân un partizan declarat al procesului de privatizare. Categoric, consider că, în mod obiectiv, patrimoniul statului trebuie privatizat, dar cu câteva rezerve de principiu și de fond: ce se privatizează, când și cum, iar finalmente la ce preț.

Declarația mea de astăzi, cât și subiectul ei, este motivată de o suită întreagă de acte de privatizare promovate de actualul Guvern, care mie, personal, și nu numai mie, îmi ridică mari semne de întrebare asupra felului și măsurii în care interesele naționale ale României sunt apărate și promovate prin politica de ansamblu consacrată privatizării. Mă refer, în mod special, la vânzarea monopolului național al telecomunicațiilor "Romtelecom" către firma OTE, proprietatea statului grec, vânzarea marii rafinării Petromidia către o firmă din Turcia, competitor direct cu România în cursa pentru transportul petrolului caspic.

Nu uit perspectiva imediată a trecerii producătorului național de autoturisme "Dacia" în proprietatea firmei Renault, la care statul francez deține o pondere decisivă. Sunt și alte exemple, poate de o anvergură mai mică, care pot fi menționate în această suită. Iată, Banca Română de Dezvoltare a fost vândută băncii Societe General din Franța, iar Bancpost este pe cale să fie achiziționată de o firmă americană, fie de una portugheză.

Vă mărturisesc deschis că mă alarmează, într-un grad cât se poate de acut, faptul că, sub umbrela privatizării, care nu înseamnă acum decât internaționalizarea avuției publice naționale, România riscă să-și vadă interesele ajunse pe mâna unor persoane, instituții, firme, state chiar, ale căror interese particulare, altfel firești, din perspectiva economiei de piață, vin sau vor veni în contradicție flagrantă și ireductibilă cu interesele economiei românești, ale românilor înșiși.

La acest moment, în România, piața bancară este marcată de prezența a 44 de instituții financiare, bănci românești și reprezentanțe străine. Prin privatizarea BRD-ului, statul român mai este acționar principal la alte 4 bănci, respectiv Bancorex, Banca Agricolă, Banca Comercială Română și Eximbank, cu mențiunea pentru Bancpost, aflată în curs de privatizare.

Este de observat faptul că, în esență, băncile și reprezentanțele financiare internaționale au ca obiect interesele comerciale și economice ale unor persoane juridice integrate natural pe filiere din țările de origine ori cu conexiuni de interese extrem de apropiate, ele exprimându-se ca niște cluburi financiare închise pentru români.

Practic, în sistemul economiei românești, rămân implicate pe fond numai băncile în care statul este acționar majoritar, cele private cu capital național având o pondere nesemnificativă.

Se impune, ca o realitate de necontestat, faptul că statul va rămâne, în continuare și pentru destul de multă vreme, un factor de importanță vitală pentru dezvoltarea economică a țării. Procesul este istoric și el nu poate fi bruscat, decât cu riscuri și pagube imense. Se știe că orice dezvoltare economică presupune finanțare și resurse bancare. Dacă statul va abandona circuitele financiar-bancare naționale, atunci mă întreb cum se vor asigura resursele necesare pentru susținerea dezvoltării economiei românești. Se vor angaja băncile străine într-o asemenea operațiune de interes național românesc? Mă îndoiesc, cel puțin și întrucât concurența te obligă să-ți aperi propriile interese și să-ți surclasezi adversarii economici și comerciali.

Odată cu privatizarea integrală a băncilor românești, economia națională va fi, practic, pusă la cheremul băncilor străine și, ca urmare, la remorca intereselor promovate de acestea, și, atunci, ideea de dezvoltare economică a României va apare ca o idee metafizică, un gest de platonism guvernamental, indiferent de culoarea politică a Guvernului României. Această perspectivă mă face să vin, în fața dumneavoastră, cu unele sugestii de ordin politic și legislativ.

Resping, fără nici o rezervă, opțiunea pentru investitorii strategici în privatizarea băncilor românești. În al doilea rând, consider că privatizarea trebuie să se realizeze de așa manieră, încât minimum 51% din acțiuni să fie asigurate capitalului național. De asemenea, apreciez că o privatizare rațională și la obiect, pentru situația în care ne găsim acum și în perspectiva imediată, ar putea furniza, de la caz la caz, privatizarea managementului bancar, și nu a capitalului social, către persoane juridice străine. Privatizarea fiecărei bănci trebuie să se facă prin licitație publică deschisă, pentru pachetul de acțiuni depus de Fondul Proprietății de Stat, de fapt rezervându-se procentul de 51% persoanelor fizice și juridice românești, oricine și fiecare în parte neputând depăși, la nivelul achiziției, un procent, așa cum s-a stabilit, de 5%.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule coleg, vă rog să vă pregătiți să încheiați. Ați vorbit 7 minute, deja.

 
 

Domnul Nicolae Popa:

Da. Deci era mai mult de spus, eu nu vreau ca românii...

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Aveți numai 3 minute.

 
 

Domnul Nicolae Popa:

Deci ultima frază. Eu nu vreau ca românii să rămână, până la sfârșitul lumii, niște perdanți. Tocmai de aceea mă declar împotriva privatizării băncilor României, așa cum a fost inițiat procesul, formulând propunerea de a fi oferite, cu prioritate, capitalului național și în condițiile severe de asigurare a dezvoltării noastre economice.

Visul meu cel mai negru, Doamne ferește, este ca actualul Guvern să nu aibă, în secret, intenția de a scoate la mezat și Banca Națională a României. Nu glumesc, interese sunt!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și noi vă mulțumim și vă dorim vise plăcute!

 
Viorica Afrăsinei - semnalarea efectelor condițiilor tot mai împovărătoare impuse de organismele financiare internaționale

Doamna deputat Viorica Afrăsinei.

 

Doamna Viorica Afrăsinei:

Mulțumesc frumos, doamnă președinte de ședință.

Am asistat, în ultimul timp, la diverse dialoguri televizate și declarații, prin care actuala putere de dreapta, CDR-USD-UDMR, a dezorientat și bulversat opinia publică, lansând tot felul de zvonuri confuze și contradictorii. Iată că Guvernul Radu Vasile ne oferă un cinic mărțișor: majorarea cu peste 50% a accizelor la benzină și motorină, ceea ce înseamnă o creștere a prețurilor cu mai mult de 7 ori față de anul 1996. Mai grav este însă faptul că această măsură reprezintă doar un prim pas dintr-un nou lanț de scumpiri aberante ale prețurilor la principalele produse și servicii, care, la rândul lor, vor avea ca efect imediat scăderea dramatică a nivelului de trai al populației.

Avem, o dată în plus, prilejul să constatăm un adevăr dureros, pe care PDSR l-a susținut cu tărie, pe toată perioada dezbaterii în Parlament a bugetului de stat pe anul 1999, și anume că mult trâmbițata reformă economică promovată de actuala putere nu urmărește, câtuși de puțin, asigurarea unui nivel de trai demn și decent, pentru majoritatea covârșitoare a cetățenilor țării, ci doar satisfacerea pretențiilor și condițiilor tot mai împovărătoare puse de organismele financiare internaționale. Acest lucru este cu atât mai evident, cu cât este bine știut că majoritatea accizelor la combustibili este una dintre condițiile încheierii unui nou acord cu Fondul Monetar Internațional. Devine tot mai evident că noile scumpiri accentuează inechitatea în repartizarea sarcinilor fiscale, în sensul că, prin taxele pe care le suportă, cei săraci contribuie la creșterea bunăstării celor bogați.

În aceste condiții, PDSR atrage, în modul cel mai serios, atenția actualei coaliții de dreapta, CDR-USD-UDMR, asupra pericolului creșterii și acutizării nemulțumirilor unor categorii tot mai largi ale populației și al escaladării tensiunilor sociale. Este din ce în ce mai clar faptul că regimul Constantinescu se joacă, în mod iresponsabil, cu focul și actuala guvernare nu va mai putea să se mai folosească, la nesfârșit, de organismele represive și de o justiție politizată, pentru a stăvili nemulțumirile sociale crescânde ale cetățenilor. Asemenea măsuri arbitrare și abuzive pun, tot mai serios, sub semnul întrebării promisiunile mincinoase făcute, săptămâna trecută, de către primul ministru Radu Vasile, la TVR 1, de a relansa și redresa economia națională și, pe această bază, de a stopa declinul alarmant al condițiilor de trai ale unor categorii tot mai largi ale populației.

PDSR cere clasei guvernante să facă dovada concretă că este conștientă de faptul că nu mai poate abuza, la nesfârșit, de răbdarea oamenilor. În realitate, singurul și adevăratul calificativ îl acordă numai cei care au semnat contractul moral de a le asigura dreptul la muncă, dreptul la un trai demn și civilizat.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și noi vă mulțumim.

 
Marcu Tudor - critica unor acțiuni ale actualei guvernări;

Din partea Grupului parlamentar PRM, are cuvântul domnul deputat Tudor Marcu.

Vă rog 3 minute, domnule deputat.

 

Domnul Marcu Tudor:

Da, cât mai repede, pentru că, oricum, îl public integral.

Doamnelor și domnilor,

Asistăm, în ultima perioadă, tot mai uluiți și tot mai neputincioși, la o avalanșă de acțiuni ale actualei guvernări, care, din ce în ce mai pe față și cu mai puțină reținere sau rușine, atentează, de-a dreptul, la ființa națională, la poporul român, dorindu-i, parcă, o cât mai grabnică pieire.

Recentele scumpiri ale accizelor la carburanți, impuse de organismele internaționale, la care a apelat acest ministru al finanțelor de tristă amintire pentru țara noastră, scumpiri care vor atrage după ele prețuri mai ridicate la absolut toate produsele și serviciile din țară, vor scădea neîndoios, la mai bine de jumătate, puterea de cumpărare a cetățeanului care și așa era cea mai redusă din ultima jumătate de secol și poate cea mai redusă din civilizata Europă, aceasta grație celor doi ani de guvernare actuală.

În plan social, șomajul a atins cote inimaginabile, vorbesc de șomajul real, și nu de cel etalat prin statistici mincinoase. mortalitatea infantilă, dar și a adulților, în special a pensionarilor, a făcut să scadă numărul cetățenilor români la nivelul la care era acum câteva zeci de ani. Pe acest fond, au apărut din ce în ce mai multe acțiuni greviste vânate și înăbușite de către statul actualei puteri, pentru că acesta nu este statul democrat al poporului român, care nu se sfiește de la cele mai josnice, mai abominabile măsuri, pentru a demonstra că acele greve sunt acțiuni armate conduse de tot felul de servicii secrete, interne și internaționale, împotriva națiunii române, împotriva Europei, împotriva păcii în zonă și a păcii mondiale etc. etc.

În plan economic, este, de acum, aproape inutil să evoc ceea ce cunoaștem cu toții, prin efecte directe asupra tuturor. Economia nu funcționează aproape deloc. Trăim cu toții din împrumuturi și la mica ciupeală. Industria, acest morman de fiare vechi ceaușist, este aproape de distrugere totală. Agricultura este la nivelul de dinainte de primul război mondial, iar turismul a ajuns un fel de Fata morgana pentru cetățeanul român și aproape total disprețuit și ocolit de străinii care, până mai acum câțiva ani, se băteau pentru a obține câteva zile la mare sau la munte în România.

În schimb, avem ceea ce ne oferă, din plin, actuala putere, prin înțelegerea cu totul specială pe care o dau democrației: ură, unii împotriva altora, individual sau în grup, certuri nesfârșite, disprețul față de popor al celor care s-au îmbogățit sau fac toate demersurile să se îmbogățească cât mai repede, vânătoare de vrăjitoare, în care se inventează delicte, se creează legi speciale pentru anihilarea adversarilor, se merge până la absurdul inexistent în alte părți ale lumii, chiar necivilizate, prin care se instrumentează acțiuni pentru desființarea partidelor din opoziție, incomode pentru mafia actuală, atât prin faptul că le dezvăluie hoțiile, cât și prin certitudinea că la viitoarele alegeri vor fi la putere și îi vor trage la răspundere.

În acest context, cetățenii celui mai mare județ din țară, Prahova, cu o populație de 900.000 de locuitori, suferă de aceleași spaime și incertitudini pentru viitor, într-o totală și inumană lipsă de perspectivă, oferită de actuala guvernare, este drept, votată, în bună măsură și într-o veselie, de către o parte dintre ei, la alegerile trecute, încrezători în promisiunile și minciunile oferite cu larghețe de către toți cei care le râd, acum, în nas, din limuzinele și vilele luxoase în care s-au cocoțat.

Industria extractivă și de prelucrare a petrolului, aflată, până nu demult, pe locul patru în lume, nu produce decât la limita supraviețuirii, fiind vânată, pentru privatizarea cât mai ieftină, de către concurenții noștri externi.

Industria de apărare este aproape în stare de faliment, dorit atât de către actualii guvernanți, cât și, mai ales, de către Ministerul Apărării Naționale - Departamentul Înzestrării și Logisticii Armatei, care, pe lângă dorința de a oferi, cât mai ieftin, stăpânilor lor, întreprinderile de producție de tehnică militară, mai au și frica exportului acestor produse. Am să explic, altădată, mai detaliat, de ce nu vor să exporte tehnică militară ofițerii din Departamentul Înzestrării și Logisticii Armatei. De aceea dau faliment întreprinderile de produse tehnică militară.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Minutele, domnule deputat, minutele!

 
 

Domnul Marcu Tudor:

Da, imediat, un minut.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să încheiați.

 
 

Domnul Marcu Tudor:

Un minut.

Pe acest fundal al nefericitei noastre vieți actuale, nu mai surprind din ce în ce mai desele drame ale oamenilor, pe care nimeni, din conducerea județelor sau a țării, nu mai are timp să le rezolve. Iată o scrisoare disperată, pe care am primit-o de la o ploieșteancă, Neagu Maria, născută oarbă și mamă a 2 copii minori, fără posibilități de întreținere și care, în urma unui proces nedrept și nedemn al unei justiții care face politica impusă de ministrul său, urmează a fi scoasă în stradă, împreună cu mama sa și cu cei 2 copii minori, evacuând, astfel, casa lor, în care au locuit timp de peste 30 de ani.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

S-a rezolvat, între timp, situația doamnei.

 
 

Domnul Marcu Tudor:

În cel fel?!

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

...când ați primit dumneavoastră scrisoarea.

 
 

Domnul Marcu Tudor:

În cel fel? Pot să știu în ce fel?

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da.Vorbim amândoi. Vă rog încheiați, da?

 
 

Domnul Marcu Tudor:

Nu, dar să nu mai citesc, pentru că ea s-a adresat și Președinției, și Guvernului, și Prefecurii, și Consiliului județean, și judecătorilor ș.a.m.d. și, până acum, nimeni nu i-a dat nici un răspuns. Poate știți mai mult. Bun. Să văd mai târziu.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să încheiați, domnule deputat.

 
 

Domnul Marcu Tudor:

Citez două proverbe românești, cu mare subtilitate actuală: "cum îți așterni, așa vei dormi"; "cine sapă groapa altuia, cade singur în ea". Ajută, Doamne, pe români, să mai dovedească, o dată, valabilitatea acestor două proverbe, în viitorul apropiat!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulțumim și noi, domnule deputat.

 
Mihai drecin - analiză a unor evenimente de criză în Ministerul Educației naționale;

Din partea Grupului parlamentar PUNR, are cuvântul domnul deputat Mihai Drecin.

Vă rog, limitați-vă la 3 minute. Mă puneți în situația să întrerup microfonul. Deja a trecut foarte mult timp, trebuia să încheiem acest punct din ordinea de zi.

 

Domnul Mihai Drecin:

Doamnă președinte de ședință,

Stimați colegi,

Se împlinesc două luni de zile de când premierul Radu Vasile l-a eliberat din funcția de secretar de stat pentru învățământul superior pe profesorul Mihai Korka, fostul său coleg și șef de catedră de la Academia de Științe Economice din București. Tot în aceste zile, se împlinesc trei săptămâni de când profesorul Korka și-a depus demisia, deși ministrul Andrei Marga era mulțumit de activitatea sa, apreciindu-l pentru competența profesională, puterea de muncă, consecvența cu care apăra promovarea reformei în învățământul românesc.

Timp de o lună și jumătate, ministrul Marga s-a străduit să se opună unor interese politicianiste obscure și să-l mențină pe profesorul Korka în echipa de conducere a Ministerului Educației Naționale, în pofida faptului că secretarul de stat nu era înregimentat politic.

Cântărindu-și colaboratorii apropiați prin prisma valorii și randamentului profesional, ministrul Marga reușește să convingă conducerea PNȚCD să elibereze postul de secretar de stat pentru învățământul preuniversitar solicitat de Partidul Democrat. "Răzvrătirea" doamnei Floare Comșea contra propriului ministru, nu a avut nici un efect, nici măcar unul pe care o fustă mini, așa cum poartă, de obicei, doamna în cauză, poate avea asupra unor bărbați, fie și pentru o "clipită".

Discuțiile avute, se pare, cu liderii PNȚCD, PD, PNL și cu premierul, cel puțin o scrisoare adresată acelorași, i-au dovedit ministrului Marga că "cineva, totuși, și-a băgat bine coada în această situație și nu dă semne că ar dori să și-o scoată" (cf "Adevărul", 27 I-1999, pg.12". Între timp, apar zvonuri potrivit cărora Andrei Marga ar putea fi nominalizat, cât de curând, ambasador în Germania sau SUA. Acesta este momentul în care ministrul educației naționale face un pas surprinzător, pentru unii, devenind membru al PNȚCD, deși, încă la nominalizarea sa pe postul de ministru, nu a ascuns mass-mediei că a beneficiat de sprijinul politic al PNȚCD. În felul acesta, ministrul încerca - interpretarea îmi aparține - să-și apere nu numai colaboratorii fideli, ci însăși munca sa de până acum, reforma în învățământ. Din păcate, profesorul Korka, scârbit de mașinațiunile politice, dornic să respecte și nu să-și apere funcția, cum este astăzi la modă, își dă demisia. El lasă, pentru moment, un gol în viața Ministerului Educației Naționale, regretul multor colaboratori, aprecieri pozitive din partea celor cu care a dialogat, în interesul învățământului românesc.

Dacă acesta este filmul care se derulează la vedere, în fața ochilor noștri, ne întrebăm cine îl regizează și de ce anume? cine și de ce este sau sunt interesați să compromită reforma în Ministerul Educației Naționale și pe cei care încearcă s-o impună, ținând cont de standardele europene și interesele naționale.

Ministrul Marga și ex-secretarul de stat Korka au lansat și apărat ideea universității multiculturale, respingând modelul Universității "Petöffi-Schiller", susținut cu fervoare de UDMR. În fața argumentelor de tip european, cu care conducerea Ministerului Educației Naționale a venit întru sprijinirea universității multiculturale în detrimentul exclusivismului celeilalte, UDMR nu putea răspunde decât lovind în românii europeni.

Pe de altă parte, succesele profesionale și manageriale ale ministrului Marga pot incomoda o serie de oameni politici din partidele românești aflate în coaliția de la putere. Nu este vorba de generația octogenarilor, pe care vârsta și neputințele îi vor obliga să părăsească curând scena politică militantă. Generația celor între 45 - 60 de ani, fie că aparțin țărăniștilor, liberalilor sau pediștilor, se remarcă mai mult prin ambiții și meșteșugul sforăriilor decât prin cunoștințe temeinice într-o anume profesiune, în stăpânirea perfectă a unor limbi de circulație universală, calități manageriale, echilibru și putere de muncă, solide și vechi relații de amiciție cu personalități culturale și politice din țări ale Europei vestice.

Ca atare, poți încerca oprirea ascensiunii politice și profesionale a cuiva, aruncându-i în curte o "bombă" care să-i paralizeze activitatea, îndepărtându-i colaboratorii, semănând neîncredere și suficiență în domeniul pe care-l gestionează. Dar dacă bomba nu explodează sau este dezamorsată la timp? Atunci, domnilor de la putere, îl veți nominaliza prim-ministru pe Andrei Marga? Îl veți alege vicepreședinte sau președinte al PNȚCD-ului și propune candidat la Președinția României?

Închei prin două scurte post-scriptum. Primul: prezenta declarație politică nu vizează intrarea Universității din Oradea, din care fac parte, pe care ex-secretarul de stat Mihai Korka și ministrul Andrei Marga au sprijinit-o să se afirme, în limitele legalului, în grațiile Ministerului Educației Naționale. cu atât mai mult, eventuale interese personale, din partea subsemnatului. În al doilea rând, ceea ce am încercat acum este un exercițiu de analiză politică a unui eveniment în derulare: criza la nivelul secretarilor de stat din Ministerul Educației Naționale și urmările ei posibile, făcute de un istoric ajuns, întâmplător, printre cei care fac politică.

Vă mulțumesc.

 
Ioan Sonea - apel la rațiune în găsirea de soluții pentru salvarea economiei românești;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Sonea Ioan, independent.

 

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

După 1989, în România s-au pus în circulație concepte ca: reformă economică, restructurare, privatizare. Starea actuală din economie, viața socială și cea politică ne conduc, însă, la o concluzie dramatică. Toate aceste procese se confruntă și se confundă cu o criză generalizată a societății românești, care se întreabă dacă astăzi există o strategie economică, dacă există coerență...

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, vă rog, un moment, să mă scuzați.

Membrii Comisiei pentru integrare europeană sunt așteptați la Sala Nicolae Iorga, unde, de o oră, ambasadorul Franței așteaptă membrii acestei comisii, acolo.

Vă rugăm foarte mult, ați solicitat întâlnirea cu domnul ambasador și nu vă prezentați acolo.

Domnule deputat, vă rog să mă scuzați. Continuați-vă expunerea.

 
 

Domnul Ilie Neacșu (din sală):

Noi așteptăm de 10 ani integrarea europeană!

 
 

Domnul Ioan Sonea:

Deci societatea românească se întreabă, și pe drept, dacă, astăzi, există o strategie economică, dacă există coerență, în măsurile preconizate, dacă există, de fapt, o finalitate. Și pe drept, pentru că ultima perioadă se face remarcată printr-un declin economic atotcuprinzător, o scădere accentuată a nivelului de trai, deschizând porțile unui adevărat dezastru.

Iată că, în județul Bistrița-Năsăud, în 1998, au fost radiate din Registrul Camerei Comerțului 137 societăți comerciale, iar peste 100 și-au transferat activitatea în alte zone ale țării, au fuzionat sau și-au restrâns activitatea, dar nici despre cele rămase nu se poate spune că au o situație bună. În acest județ, la această dată, activitatea economică se bazează, în proporție de 90%, pe întreprinzătorii mici și mijlocii, care, în majoritatea lor, luptă pentru supraviețuire.

Cum rezultă din concluziile Consiliului Național al Întreprinzătorilor Privatizați Mici și Mijlocii, Filiala Bistrița, una dintre cauzele acestei situații o constituie sistemul fiscal care duce, în mod inevitabil, la decapitalizarea agenților economici. Această fiscalitate se face remarcată, de fapt, prin bătălia pentru buget, s-a făcut remarcată prin bătălia pentru bugetul pe 1999, și nu amintesc decât Ordonanța nr.92, Ordonanța nr.50, la care se mai adaugă majorarea CAS-ului cu 7%, însoțită de creșterea penalităților pentru neplată, de la 1,5% pe zi la 5, ceea ce va conduce nu numai la o stagnare a noilor angajări, dar chiar la renunțarea la o parte din salariații actuali. În fapt, acest sistem fiscal se transformă, dintr-un instrument economic într-o povară grea, pe care operatorii economici și populația trebuie s-o suporte.

O altă cauză importantă, care stă la baza nemulțumirilor, și nu numai ale investitorilor și operatorilor economici interni, dar și ale celor străini, constă în sistemul legislativ instabil, cu transformări de la o zi la alta, făcând imposibilă previziunea, pe un termen cât de cât acceptabil, asupra activității societăților comerciale. Oricât de atenți ar fi conducătorii unităților, cel puțin așa spun ei, le scapă unele aspecte sau, pur și simplu, le interpretează într-un mod diferit de cel al organelor de control. Acest aspect este speculat în cazul controalelor pentru constatarea unor încălcări ale legii, care neapărat sunt purtătoare de penalizări și amenzi, știut fiind că 35% din acestea revine celor care le-au aplicat.

Apreciem, în acest sens, că ar trebui să se pună un accent mai mare pe latura preventivă a controlului, și nu să se pornească de la ideea că operatorii economici sunt răufăcători.

Dacă se mai adaugă, la cele spuse, și efectele unei dezastruoase birocrații, avem un tablou complet al unei economii românești bolnave.

Cred că este momentul pentru un apel la rațiune și găsirea de soluții pentru salvarea a ceea ce se mai poate salva în economia României.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și noi vă mulțumim.

 
Florian Serac - referire la revendicările sociale ale minerilor ;

Domnul deputat Serac Florian de la Grupul PDSR.

Vă rog să vă limitați la 3 minute.

 

Domnul Florian Serac:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Mă voi referi la revendicările sociale ale minerilor, pretext de răfuială politică.

Starea economică a societății generează asupra individului o situație psiho-morală, care, în condiții de criză îl mobilizează și îl determină să se asocieze cu alții de aceeași condiție în tendința autoapărării și asigurării stării de supraviețuire.

În această situație s-a găsit o anumită categorie socială în România, atât în perioada celor 50 de ani de dictatură, cât și în acești ultimi 9 ani de democrație. Cu toții ne aducem aminte de mișcările sociale din 1977 și 1987 ale minerilor și constructorilor de mașini. Dacă imediat după 1989, minierii din Valea Jiului, precum și alte categorii sociale, revendicau diferite drepturi salariale justificate de altfel, odată cu accentuarea crizei economice din 1997-98, când noul ministru al industriei și comerțului își imita în perseverență și aroganță liderul de partid, amenințând cu închiderea minelor, cererile minerilor se reduceau la păstrarea locurilor de muncă. Cine mai poate susține că mișcarea sindicală nu a evoluat în România, când nevoile angajaților sunt tot mai greu acoperite de salarii, iar pretențiile acestora se rezumă, ca în orice țară dezvoltată, la locuri de muncă și remunerare pe măsură. Dar provocarea trebuia dusă până la limita răbdării minerilor pentru a putea realiza răzbunarea pentru mineriada din 91 și a găsi țapi provocatori în rândurile partidelor de opoziție.

Trebuie să recunoaștem că miza politică a mineriadelor este imensă și va dicta în funcție de modul în care va fi manipulată o nouă configurație politică.

PNȚCD a început un joc de zile mari, a cărui bătaie electorală este decisivă. Aflat la guvernare alături de PD, partidul domnului Diaconescu a acceptat mai mult de nevoie declanșarea cercetărilor în cazul mineriadei din 91, urmărind satisfacția răzbunării partenerilor de guvernare pentru demisia Guvernului Roman, provocarea ultimei mineriade și acuzarea implicării în ea a partidelor din actuala Opoziție.

Rațiunea gândirii politicienilor tânguitori după strategiile desfășurate de partidele politice înainte de dictatura regală, urmează principiul: "Ce am făcut noi, trebuie să facă și ei!" Nu domnilor, ce ați făcut dumneavoastră, să nu mai facă nimeni în România, pentru că nu vă face plăcere, vă voi aminti câtă reclamă ați făcut țării și poporului român în toată această perioadă.

Sunt unul dintre parlamentarii care am văzut dezmățul din Piața Universității, declanșatoare a nebuniei de la 13 iunie '90, manifestări care m-au făcut să cred că cele aflate de la bunici nu erau povești. I-am văzut pe mineri așezați în fața Guvernului la 25 septembrie '91, ca, după o mică provocare a organelor de ordine, să atace în valuri clădirea din Piața Victoriei.

Cineva le sugerase minerilor că Parlamentul reunit în ședință comună poate demite președintele țării. Dar de unde venea acea sugestie? Nu m-am dumerit nici atunci când un venerabil coleg a contribuit la salvarea situației, îndemnându-i pe mineri de la microfonul Camerei: "Plecați, plecați la Iliescu, plecați la Cotroceni!" Enigma nu a durat însă decât până a doua zi, când condamnatul de azi la 18 ani de pușcărie pentru acele acțiuni, lua cuvântul în Congresul PNȚCD. Să fie oare această condamnare pedeapsa pentru neputința ducerii la bun sfârșit a planului de cucerire și a Cotrocenilor? Bazându-vă pe principiul că în politică totul este posibil, încercați acum să insinuați că evenimentele din ianuarie-februarie '99 ar fi puse la cale de unii lideri ai Opoziției. V-ați grăbit, domnilor! Mai trebuia să așteptați câteva luni sau să nu-i fi aruncat pe mineri în Olt, să-i fi lăsat să ajungă în capitală, ați fi văzut cine făcea baie în Dâmbovița.

Cât despre acuzele aduse liderilor PDSR, le puteți aduce doar dacă în alegerile viitoare, prezidențiale doriți ca electoratul să aibă o singură alternativă, aceea de a alege singurul candidat, pe cel al dumneavoastră, dar și acest unic candidat, cu tot efortul său propagandistic, s-ar putea să ajungă pe locul al doilea, fiindu-i necesară prezența la un nou tur de scrutin, pe care să-l câștige cu 99,9%.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și noi vă mulțumim.

 
Gheorghe Ana (HD) - o analiză a situației sistemului bancar, cu referire expresă la BANCOREX;

Are cuvântul domnul deputat Ana Gheorghe, PDSR, se pregătește domnul deputat Ilie Neacșu.

 

Domnul Gheorghe Ana (HD):

Stimată doamnă președinte,

Distinse doamne deputate,

Distinși domni deputați,

Stimați invitați,

De-a lungul timpului, oamenii politici sau economiștii consacrați au definit sistemul bancar ca fiind scheletul vieții economice a unui stat, iar componentele acestui sistem, ca pe articulațiile de cea mai mare finețe, care asigură echilibrul și verticalitatea societății umane. Aceste componente sunt asemuite de unii responsabili ai politicii actuale românești drept pietre prețioase, între care cele mai strălucitoare se pare că sunt B.C.R., BANCOREX, B.R.D. și Banca Agricolă, adică tocmai cele care au suportat și încă suportă toate vicisitudinile tranziției.

Nu pot să nu reamintesc celor care, evident, pot pricepe că bijuteriile la care m-am referit mai înainte, trebuiesc tratate drept "bijuterii autentice" și nu "pietre ordinare", că orice suflare înveninată le face să-și piardă din strălucire.

În România ultimilor ani, se petrec lucruri de-a dreptul ciudate, mai ales pentru mulțimea ignorantă; întreprinderi viabile, cu poziție solidă în piața autohtonă și în cea străină, sunt, peste noapte, puse pe lista neagră pentru așa-zisa restructurare, însă, de fapt, pentru lichidare, pentru închidere.

Bănci care au asigurat pulsația lichidului hrănitor necesar fluxurilor financiare sunt, cu o inconștiență de neimaginat, puse la stâlpul infamiei, stigmatizate, defăimate, desfigurate psihologic în fața creditorilor și chiar a debitorilor. Cu doi ani în urmă, unul din responsabilii guvernamentali ce dicta în finanțele țării, prin declarații alarmiste, a creat o asemenea panică la Banca Agricolă, încât ne mirăm că aceasta încă mai există. Dar, ca și întreprinderile ce formează osatura economiei reale a României, băncile continuă să fie cuprinse în aria calomniei, cântată conștient sau la comanda de afară de către actuala Putere.

La BANCOREX, cea mai puternică bancă până în anul 1996, diversiunile au început în bătălia algoritmică, când fostul președinte al Consiliului de administrație a fost prezentat nației române cu cătușe la mâini pentru vinovății ce n-au putut fi dovedite. Din acel moment, efectul psihologic s-a produs. Degeaba autoritățile abuzive și-au cerut scuze pentru greșeala făcută și lui Răzvan Temeșan i s-au scos atunci cătușele de la mâini; Bancorex intrase pe tobogan, se eroda și se degrada, mai ales sub noua conducere, cea algoritmic instalată, cea care, într-un an, a ajuns să prezinte chiar bilanțul contabil într-o aură ce l-a făcut pe Soare "să pălească" și să ceară oficialilor să-l autorizeze să prezinte un bilanț mai real.

În acest context, sau scenariul bine regizat, dacă vreți, brusc și deloc întâmplător, s-au făcut cunoscute public găurile negre, adică credite neperformante, nerambursabile care grevează BANCOREX. Ba, mai mult, planul de redresare al Consiliului de administrație condus de Vladimir Soare nu a fosst în consonanță cu viziunile oficialilor forurilor financiare mondiale, cărora le facem, după cum vedem, temenele, motiv pentru care a forțat demisia colectivă a conducerii acestei bănci. Și tot acest bâlci politic, de ce? Fiindcă:

    1. nu se respectă legile României. Consiliul de administrație al BANCOREX a fost ales și numit prin voința adunării generale a acționarilor și tot aceasta avea puterea de decizie de a aproba strategia financiară, inclusiv destituirea și tragerea la răspundere a eventualilor vinovați;
    2. fiindcă actuala Putere a introdus criteriul apartenenței politice și al clientelismului de la îngrijitorul de curățenie până la președintele unei bănci, neputându-se face distincție între o funcție și alta;
    3. fiindcă și BANCOREX, ca și B.R.D., va trebui să fie vândută pe mai nimic. Surse autorizate au estimat că BANCOREX valorează în prezent minim 1,7 până la două miliarde de dolari, însă, datorită manevrelor făcute de oamenii Puterii în ultima vreme, se intenționează vinderea acestei bijuterii bancare la un preț de maximum 250 de milioane de dolari, adică de opt ori mai puțin decât valoarea sa;
    4. fiindcă deși se amintește cu obstinație efortul făcut de bugetul de stat pentru acoperirea unei găuri a BANCOREX-ului, de 4.500 de miliarde de lei, se evită să se spună că, în fapt, această sumă reprezintă creanțele, adică drepturile acestei bănci asupra unor companii petroliere, și nu numai, creanțe ce împiedicau pe interesații inițiați ce doreau privatizarea rafinăriilor românești cu orice preț, adică și ele pe sume derizorii. Ce reprezintă în fapt afacerea BANCOREX?
 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, vă rog să încheiați!

 
 

Domnul Gheorghe Ana:

Răspunsul este simplu, dar ferm: o nouă fraudă de proporții în patrimoniul poporului român, pe care trebuie să o evităm.

Vă mulțumesc.

 
Ilie Neacșu - critici la adresa noii direcții a politicii externe românești;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Ilie Neacșu și, penultimul vorbitor, domnul deputat Ioan Gavra.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Pentru oricare stat din lume, relațiile diplomatice joacă un rol deosebit de important și ele determină în mare măsură nivelul de dezvoltare al oricărei țări.

Din păcate, după 1996, politica externă este atât de confuză, de ineficientă și de străină tradițiilor și demnității românilor, încât țara noastră este pusă pe acelaș plan cu state fără nici o vocație internațională. Mai direct, după mai bine de doi ani, România a eșuat în toate tentativele sale de a se integra în structurile euro-atlantice. Rând pe rând, ușile NATO și ușile Uniunii Europene s-au închis și toate promisiunile Occidentului s-au dovedit deșarte. Cert este că la o politică internă aberantă, datorită căreia scad investițiile, producția, exporturile, nivelul de trai, dar sporesc rândurile șomerilor, infractorilor, analfabeților, sinucigașilor, bolnavilor este greu să învinovățești vestul pentru tratamentul la care este supusă actuala Putere.

Distrusă din temelii, sufocată cu premeditare, economia românească nu poate convinge astăzi organismele internaționale că România este un partener de nădejde. Pe plan militar, țara noastră nu mai dispune de forța de dinaninte de 1990 și nici contextul internațional și poziția geopolitică nu reprezintă argumente pentru a intra în calculele Occidentului. Cu toate acestea, demnitarii noștri, în frunte cu președintele Emil Constantinescu, au tocit covoarele din antecamerele cancelariilor din Vest, cheltuind zeci și sute de milioane de dolari pe aceste vizite turistice de agrement, organizând zeci de simpozioane și seminarii costisitoare, fără nici un rezultat.

Zadarnic se zbate și se dă peste cap, la propriu, doamna consilier Zoe Petre, NATO nu a obținut avizul Rusiei pentru ca România să-i treacă pragul.

Stimați colegi,

Cu toții înțelegem că astăzi raportul de forțe la nivel planetar este diferit de cel de acum 10 ani, numai că profundele mutații din 1989 și 1990 trebuiau să aducă mai multă liniște și mai multă siguranță în relațiile dintre statele lumii.

Dintr-o țară cu o politică externă apreciată și de marile puteri și de țările mici și mijlocii, bogate sau sărace, România a intrat într-un con de umbră inexplicabil pe planul inițiativelor în relațiile dintre state. Cu voia dumneavoastră, voi menționa că România este țara care în anii 80 a jucat un rol diplomatic determinant în realțiile dintre China și SUA, SUA și URSS, URSS și China, Israel și țările arabe. Tot România este prima țară comunistă care a încheiat relații diplomatice cu R.F.G., care nu a întrerupt relațiile cu Israelul în 1967 și care s-a opus ocupării Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia.

Astăzi, România se supune orbește deciziilor aberante ale Occidentului, iar cetățenii ei sunt umiliți și batjocoriți, chiar de cei care vor să ne dea lecții de democrație și de libertăți cetățenești.

Cred că noua direcție a politicii externe românești, cantonată pe o defensivă pe toate fronturile este și păguboasă și periculoasă. Cedările umilitoare în Tratatele cu Ucraina și sprijinul acordat Ungariei pentru intrarea în NATO vor constitui motive pentru generațiile viitoare de a nu fi deloc mândri de isprăvile diplomaților de azi.

Nu pot să închei însă fără a evidenția strădaniile, mai mult sau mai puțin diplomatice, ale unor reprezentanți ai actualei Puteri, susținători înfocați ai domnului Emil Constantinescu, care n-au alt crez decât acela de a-l transforma pe generalul trădător Mihai Pacepa într-un erou anticomunist, ales pe sprânceană de Occidentul care ne întoarce spatele și acceptat de șefii S.R.I. și S.I.E., prieteni ai președintelui Emil Constantinescu. Autorii acestui act temerar sunt: Sorin Roșca Stănescu, de profesie turnător la Securitate, Dan Pavel, discipol al lui Soros și abonat la Prima TV, PRO TV și TVR, pentru a incita întreaga populație a României împotriva Puterii, și Adrian Severin, fost șef al diplomației, fost cărăuș de dolari spre "săraca Americă", pentru a îmbunătăți imaginea României post-revoluționare, unicul om de știință din cadrul PD, care a descoperit că apa potabilă din București are o altă formulă chimică și aceasta din vina Guvernului PDSR, actualmente coleg cu noi în Camera Deputaților.

Stimați colegi,

Astăzi, mai mult ca oricând, cred că politica externă nu este altceva decât o continuare a politicii interne; haos acasă, dezastru pe plan extern.

Vă mulțumesc.

 
Ioan Gavra - apel pentru susținerea unei inițiative legislative privind protecția chiriașilor;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Ioan Gavra și se pregătește domnul deputat Kerekes Károly. Deci, vă rog să vă limitați la 3 minute.

 

Domnul Ioan Gavra:

Mulțumesc, doamna vicepreședinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Vreau să ridic, în plenul Camerei Deputaților, atât cât este el la ora actuală ca reprezentare din partea grupurilor parlamentare, o problemă de interes general pentru Parlamentul României. Ea se referă la regimul caselor naționalizate, la dreptul cuvenit proprietarilor în legătură cu aceste case naționalizate și la protecția firească pe care ne-am obligat noi, în Parlamentul României, prin două acte normative anterioare să o soluționăm.

Din păcate, până acum, nu au fost elaborate nici de către Guvern, nici de către Parlament, actele normative cu o soluție juridică definitivă din acest punct de vedere. Tocmai de aceea, așa cum cred că ați luat la cunoștință din mass-media, asociațiile chiriașilor se află din nou într-o anumită etapă a protestului social. Chiriașii se află într-o situație dramatică disperată în unele localități urbane din țară și aceasta datorită faptului că Parlamentul României, cel care răspunde de elaborarea și adoptarea unui act normativ definitiv sub aspect juridic la acest capitol, nu și-a onorat angajamentul.

Mă bucur că în sală se află o bună parte a parlamentarilor din legislatura trecută, care au elaborat alternativ două acte normative prin care se rezolva parțial sub aspect juridic regimul imobilelor naționalizate. Este vorba de Legea nr.17 din 1994 și Legea 112 din 1995. Atunci am soluționat un singur aspect: imobilele naționalizate care au fost preluate de stat "cu titlu" și în acea lege am specificat că va urma un alt act normativ special, care va soluționa toate categoriile de imobile luate fără titlu sau în alte circumstanțe. Din păcate, Parlamentul a rămas dator la acest capitol, la fel cum a rămas datoare și actuala Putere, actuala coaliție guvernamentală, care a promis un act normativ la acest capitol. Din păcate, drama socială este în creștere.

Prin Legea 17 din '94 am fixat prelungirea contractelor de închiriere a unor asemenea imobile, timp de 5 ani de zile.

Iată că, în luna aprilie, în ziua de 18, conform Monitorului Oficial din 1994, expiră acest termen. Deci, termenul de decădere este luna aprilie, iar noi, Parlamentul, nu am rezolvat în nici un fel această problemă și la acea dată chiriașii pot să fie efectiv trimiși în stradă sau în altă parte.

De asemenea, primăriile n-au onorat prevederea legală prin care trebuiau să acorde la schimb sau la nivel similar apartamente acolo unde proprietarii și-au redobândit dreptul lor firesc de proprietate.

De aceea, domnilor colegi, suntem obligați ca până la producerea, elaborarea și adoptarea unui act normativ, care să reglementeze definitiv drepturile cuvenite proprietarilor și protecția socială a chiriașilor, noi vom înainta, în regim de urgență, o inițiativă legislativă prin care să prelungim contractele de închiriere până la data la care Parlamentul României va adopta un act normativ ca soluție juridică definitivă la acest capitol. Este obligația noastră parlamentară și politică.

De aceea, fac un apel tuturor grupurilor parlamentare să susțină inițiativa pe care noi o introducem astăzi la nivelul Camerei Deputaților, în asemenea fel încât, după ce ea va fi aici dezbătută și, sper, adoptată, să treacă la Senat și până la 1 aprilie, să nu credeți că este ziua păcăliciului, punem 31 martie, să avem o asemenea prevedere reglementată de Parlamentul României, pentru că acești chiriași să nu mărească rândurile celor care vor ieși în stradă și vor protesta la nivel național.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și noi vă mulțumim.

 
Kerekes Karoly - răspuns la o problemă ridicată de domnul deputat Lazăr Lădariu.

Ultimul vorbitor de astăzi, domnul deputat Kerekes Károly.

 

Domnul Kerekes Károly:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

M-am așteptat la atacul neprincipial de azi din partea domnului deputat Lazăr Lădariu la adresa persoanei mele, însă nu intru în polemie cu domnia sa...

Din sală (partea stângă a sălii):

Polemică, nu "polemie"!

 
 

Domnul Kerekes Károly:

Da? Mulțumesc. Acest tip de confruntare politică este nedemn pentru mine, însă sunt nevoit să reflectez asupra noului caz care îl preocupă pe domnul coleg și pe care îl numește "cazul Popa Iuliana". Cum era de așteptat, solicitarea eliberării din funcția de secretar al Consiliului local municipal Târgu Mureș a persoanei sus-amintite, este calificată de PUNR ca o problemă etnică.

Politicianul îngrijorat pentru soarta acestui funcționar public, contestat pentru lipsă de colaborare, comportament insuportabil, frânare de activitate, trece cu vederea că memoriul înaintat prefectului județului Mureș este semnat nu numai de către primarul UDMR și consilierii UDMR, ci și de către viceprimarul și consilierii PNȚCD.

Este de-a dreptul ridicol a considera apărător al legalității pe acel funcționar public care în data de 20 ianuarie, în momente extrem de grele pentru țară, și-a manifestat public dorința pentru venirea minerilor și la Târgu Mureș, afirmând următoarele: "Vin în sfârșit minierii, vă aranjează ei pe voi, trădătorilor!"

Deci, acesta este felul de comportament pe care îl apără PUNR-ul. Din acest caz încearcă a face o problemă etnică și a obține capital politic. Consider că este prematur să se facă orice declarație politică în apărarea persoanei în discuție până când prefectul județului Mureș nu ia vreo decizie în urma anchetei făcute.

Este interesant că nici persoana în cauză, Popa Iuliana, nu face declarații, dar nici alții interesați în cauză, numai PUNR Mureș, prin reprezentantul lor în Parlamentul României, aduce în discuție la nivel parlamentar această problemă care, în opinia mea, nu are așa de mare importanță ce îi acordă domnul deputat Lazăr Lădariu, însă nu avem ce face dacă cineva are obsedanța de a ieși în evidență cu orice preț.

De altfel, mulțumesc că domnul coleg m-a numit radical. Dacă domnia sa așa vede lucrurile, îmi face bucurie. Sper însă că domnia sa este conștient de faptul că a fi radical, nu înseamnă a fi și extremist.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Trecem la ordinea de zi. (Domnul deputat Țurlea dorește să vină la microfon.) Vă rog, nu este drept la replică la intervențiile politice.

 
Ioan Gavra - apel pentru susținerea unei inițiative legislative privind protecția chiriașilor;

Domnul Acsinte Gaspar (din bancă):

Am cerut permisiunea să fac o precizare.

 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog, domnule deputat. Vă rog, vă rog, domnule deputat, dumneavoastră v-am dat cuvântul. (Vociferări.)

Vă rog să păstrați liniștea în sală!

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamna președinte,

Vroiam ca să-i comunic domnului deputat Gavra, care ne-a prezentat preocuparea Grupului PUNR de a promova la Camera Deputaților astăzi o propunere legislativă legată de prelungirea contractelor de închiriere. O astfel de propunere a fost depusă de Grupul parlamentar al PDSR la Senat de două luni, am înțeles că mâine va intra în comisii, astfel încât cred că nu este bine să încărcăm agenda la Camerei Deputaților, din moment ce această propunere, cu același obiect, deja a declanșat procedura parlamentară.

 
Kerekes Karoly - răspuns la o problemă ridicată de domnul deputat Lazăr Lădariu.

Domnul Petre Țurlea (din bancă):

Am o problemă de procedură.

 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, întâi va trebui să declar partea a doua a ședinței și pe urmă discutăm de procedură.

Pct.1 al zilei de marți s-a încheiat, trebuia să fie încheiat de circa 40 de minute, am depășit timpul din cauză că foarte mulți nu-și respectă cele 3 minute acordate. Intrăm în partea a doua a ședinței de astăzi, marți, și vă anunț că din totalul celor 342 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 303, sunt absenți 39, din care participă la alte acțiuni parlamentare un număr de 27 de deputați.

Cvorumul prevăzut de art.128 din regulament este întrunit și este de 145 de deputați.

Intrând în ordinea de zi, trebuie să reluăm în dezbatere inițiativele legislative înscrise pe ordinea de zi și, desigur, Legea pensiilor, urmând ca de la ora 11.00 să facem ceea ce nu am reușit în cursul săptămânii trecute, votul secret cu bile asupra ridicării imunității domnului deputat Gabriel Bivolaru.

Pentru procedură, domnul deputat Țurlea ați solicitat pentru procedură cuvântul, da?

 
 

Domnul Petre Țurlea:

Stimată doamnă președinte,

Este o chestiune strict de procedură, nu este vorba de nici un fel de replică. Există o reglementare în regulamentul nostru, conform căreia cei care vorbesc dimineața de marți trebuie să se înscrie cu o zi înainte pe o listă. De trei săptămâni, domnul Kerekes nu există pe această listă, nici astăzi, pentru a putea veni aici la tribună să vorbească ultimul, să nu i se poată da replica. Vă rog să intrăm în regulament și cei care nu sunt înscriși aici, să nu aibă dreptul să vorbească.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, eu l-am găsit scris pe listă. Mie îmi pare rău, n-am făcut eu lista.

 
Ioan Gavra - apel pentru susținerea unei inițiative legislative privind protecția chiriașilor;

Trecem la discutarea Legii pensiilor.

Vă reamintesc faptul că am rămas la pct.9 din raportul comisiei de specialitate, lucrăm numai pe acest raport și invit pe domnul ministru în sală.

 

Domnul Ioan Gavra:

Doamnă președinte, mulțumesc.

Până vine domnul ministru, pentru domnul deputat Gaspar.

Sigur că suntem onorați că Grupul parlamentar al PDSR din Senat a depus o asemenea inițiativă; ea nu a fost făcută publică, în Camera Deputaților nu s-a știut, dar, oricum, cele două Camere sunt independente ca funcționare și organizare și, în al doilea rând, s-ar putea întâmpla ca la Senat să nu iasă inițiativa, și atunci să încercăm și la Camera Deputaților.

Deci nu este vorba de nici de o suprapunere, nici de concurență, ci un demers pe care trebuie să-l facem. Iar, dacă dumneavoastră nu veți susține acest demers, eu vă mulțumesc anticipat.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 14 august 2022, 15:53
Telephone: +40213160300, +40214141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro