Plen
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of February 7, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 07-02-1999 Printable version

Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of February 7, 1999

4. Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 1999 (Dezbateri generale.)  

Domnul Ion Diaconescu:

................................................

Trecem la ultimul pct. de pe ordinea de zi, proiectul Legii bugetului.

În conformitate cu prevederile din Regulamentul ședințelor comune, pentru aprobarea bugetului se va da mai întâi cuvântul primului ministru, după care va avea cuvântul unul din președinții Comisiilor de buget finanțe și, la discuția generală câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar, unul de la Cameră și altul de la Senat.

Dacă sunt ceva observații?

Vă rog, domnule Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Începem dezbaterea bugetului înainte ca bugetul să fi fost difuzat în integralitate membrilor celor două Camere. Vă rog să observați că Anexa nr.7, despre care se face vorbire în raportul comisiei sesizate în fond că va fi înlocuită și difuzată, n-a fost distribuită până în acest moment membrilor Parlamentului.

Vă rog să apreciați dacă putem să debutăm dezbaterea în aceste condiții.

Domnul Ion Diaconescu:

Rugăm președintele Comisiei de buget finanțe să ne dea lămuriri în legătură cu această anexă nr.7.

Domnul Dan Constantinescu:

Domnule președinte,

Această anexă, probabil că din graba în care s-au multiplicat materialele a fost omisă. Ea există și o să rugăm ca pe parcursul zilei de astăzi să fie distribuită colegilor.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Înțeleg că există și probabil până terminăm sau începem noi discuțiile, va apărea și ea. Ea a fost examinată, rezultă că a fost examinată în comisii. (Vociferări în sală.)

Da, mai e cineva cu probleme de procedură?

Domnule senator, poftiți.

Domnul Marin Stelian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Tot o problemă de procedură am. Art.22 alin.1 din Legea finanțelor publice, nr.72/1996, precizează clar că cheltuielile de investiții pentru instituțiile publice și alte instituții finanțate de la bugetul de stat sau din bugetul fondurilor speciale, se cuprind în proiectul de buget pe baza listei de investiții cu desfășurarea acestora pe obiective, atât fizice, cât și valorice.

De asemenea, proiectul Legii bugetului pe 1999 prevede clar că anexele 1-18 fac parte integrantă din proiectul de lege. Anexa nr.3/22 care cuprinde investițiile Ministerului Industriei și Transporturilor, finanțate din fondul special al drumurilor, din fondul pentru dezvoltarea energetică și din bugetul de stat, anexă care are 155 de pagini, a fost înregistrată la Senat pe 3 febr.1999 sub nr.412. Deci a fost difuzată o dată cu raportul celor două comisii.

Mă întreb dacă și Comisia de industrie și privatizare din Camera Deputaților, Comisia economică din Senat au analizat această anexă. N-au analizat, că nu aveau cum s-o analizeze. La Comisia de buget finanțe a fost depusă pe 1 febr., adică ni s-a dat la cei care eram prezenți.

În aceste condiții, putem să dezbatem proiectul Legii bugetului, fără ca cele două comisii de specialitate, din Senat și Camera Deputaților, să pună punctul de vedere asupra acestei anexe? Repet, încă o dată, anexe care cuprind 155 de pagini.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Domnul ministru Remeș este? Domnule ministru Remeș, poate dați o explicație la cele menționate de domnul senator.

Domnul Traian Decebal Remeș:

Domnilor președinți,

Domnilor parlamentari,

Mi se pare prea devreme chemarea mea la microfon și mi se pare că ar trebui să dea răspuns acestei întrebări președinții comisiilor. Ministerul Finanțelor a depus la comisii această anexă, e adevărat, cu o oarecare întârzire, datorită faptului că ordonatorul de credite a întârziat. Nu revine Ministerului Finanțelor, deși a făcut aproape totul în această direcție, dar nu-i revine obligația nici de-a multiplica, nici de-a difuza parlamentarilor anexele de la proiectul Legii bugetului.

Pe de altă parte, un lucru, pe care inclusiv domnul senator Marin Stelian l-a subliniat la dezbaterea în comisii, este pentru prima dată când la proiectul Legii bugetului s-au prezentat inclusiv fișe pentru obiectivele de investiții, asigurând o transparență cu care până acum nu am fost obișnuiți. Ca atare, dacă această anexă nu a ajuns încă în mâna tuturor colegilor, să se multiplice și să se difuzeze. Ministerul Finanțelor și-a făcut obligația față de Parlament la timp.

Domnul Ion Diaconescu:

Suntem informați că ea vi fi distribuită în câteva minute.

S-a făcut referire la comisiile de industrie. Domnii președinți au ceva de răspuns aici la cele ce a menționat domnul senator?

Președinții comisiilor celor două Camere, poftiți! (Corectat din sală: vicepreședinte!)

Vicepreședinte, bine, poftiți.

Domnul Radu-Alexandru Dumitru:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Vreau să menționez că acele comisii care au dorit să aibă aceste anexe complete le-au avut. Astfel, Comisia de industrie și servicii care s-a întrunit și în ședință excepțională în luna ianuarie a înaintat încă de la începutul lunii ianuarie o adresă către Ministerele cu care, de obicei, colaborează, adică către Ministerul Industriei și Comerțului, către Agenția Națională de Turism, Agenția de Comunicații și au primit la jumătatea lunii ianuarie toate anexele. Aceste anexe au fost dezbătute în cadrul comisiei. Deci Comisia de industrie și servicii a știut în termeni utili toate lucrările de investiții din cadrul bugetului.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Poftiți, domnule Năstase.

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Mi s-a părut absolut remarcabilă intervenția în legătură cu această chestiune a colegului nostru din Comisia pentru industrie, pentru că înțeleg că dânșii, în luna ianuarie, au discutat și un document care a fost înregistrat pe 3 februarie, ceea ce depășește recordurile de celeritate în materie de dezbatere de rapoarte. (Aplauze din partea Opoziției.)

Deci, dincolo de această chestiune, care probabil că merită să fie consemnată în arhivele Parlamentului, în legătură cu felul în care reușim noi să dezbatem foarte rapid documentele care vin la noi, cred totuși că rămâne o chestiune care nu este soluționată, și anume nu este vorba numai de difuzarea acestui document. Acest document trebuia să fie și dezbătut, iar comisia respectivă trebuia să-și prezinte un punct de vedere. Pentru a depăși acest moment, eu cred că președinții de ședință au datoria să solicite comisiilor respective, Comisia de industrie, repsectiv Comisia economică, fie în timpul dezbaterilor generale, fie în pauza de masă de la prânz să se întrunească pentru a vedea acest document. Nu vrem să blocăm dezbaterile în acest mod, dar nici nu putem accepta această superficialitate în organizarea dezbaterilor.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Cu aceste explicații cred că putem intra în ordinea de zi.

Are cuvântul, pentru început, domnul prim-ministru Radu Vasile, în numele Guvernului, natural.

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Am zâmbit prima dată, dar a doua oară dați-mi voie să vă spun că, efectiv, nu înțeleg ce se întâmplă. V-am făcut o propunere. Deci, vă rog s-o comunicați. Care este punctul de vedere al dumneavoastră? Treceți mai departe, fără să dați o soluție la o problemă de procedură pe care am ridicat-o?

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule Năstase, am luat act de propunerea dumneavoastră și comisiile probabil că au luat act și ...

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog foarte mult să ne comunicați că ați luat act de ea, că veți decide aceste lucruri, nu?

Domnul Ion Diaconescu:

Doriți să punem la vot această propunere?

Domnul Adrian Năstase:

Nu este nevoie, dar era suficient să spuneți, că ați luat notă și fie în perioada respectivă, fie după aceea...

Domnul Ion Diaconescu:

Da. Așa vom proceda. Încă o dată, am luat notă de propunerea dumneavoastră și vom proceda ca atare. (Râsete în sală. Aplauze.)

Domnule prim ministru, aveți cuvântul!

Domnul Radu Vasile:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Înainte de prezentarea propriu-zisă a proiectului Legii bugetului, pe care dumneavoastră îl cunoașteți și l-ați analizat în comisiile de specialitate ale Parlamentului, vreau să subliniez câteva adevăruri inconvenabile pe care nu le putem nega, fie că aparținem actualei sau fostei coaliții majoritare.

Visteria țării este săracă. Ani de zile s-a consumat mai mult decât s-a produs. Bugetul este o oglindire a aceste situații. O nouă filozofie bugetară aptă să stimuleze dinamica economiei de piață nu se poate promova într-o perioadă grevată de plata unor mari datorii externe. Achitarea acestora este obligatorie pentru evitarea situației de neplată și pentru refacerea credibilității, implicit a onorabilității României. Nu mai putem trăi pe datorie. Anul acesta trebuie să facem față unui vârf de plată de 3 miliarde de dolari, datorie externă care nu a fost contractată de cele două guverne ale actualei coaliții majoritare și de care noi nu am beneficiat. Noi suntem însă cei care trebuie s-o plătim.

De aceea, nu pot înțelege vehemența atacurilor Opoziții care, în circa 5, ani a obținut din partea organismelor financiare internaționale credite de aproape 8 miliarde de dolari. Nu pun în discuție..., nu e problema de credibilitate, problema e ce s-a făcut cu banii. Nu pun în discuție instituția creditului, ci modul în care s-a negociat eșalonarea rambursării banilor, astfel încât iată, anul 1999, să fie un an al unor scadențe mai mult decât împovărătoare. Eu cred că dacă România ar ajunge în încetare de plăți, responsabilitatea nu ar reveni numai actualei puteri, ci și fostei coaliții de guvernământ. Numai dacă vom dovedi că suntem buni platnici vom reuși să încheiem acordurile cu organismele financiare interanționale de girul cărora depinde recunoașterea României ca patener valabil în relațiile impuse de regulile dure ale economiei de piață. Închiderea întreprinderilor nerentabile, proces care generează în mod obligatoriu șomaj și investiția masivă în protecția socială grevează de asemenea bugetul de stat. Nu se poate însă face reformă fără aceste măsuri. Peste tot în lume, și mă refer, în primul rând, la fostele țări comuniste, reforma s-a sprijinit pe doi piloni esențiali: privatizarea și eliminarea pierderilor din resursele țării, pierderi care creează, cum se spune, valoare negativă. Această dureroasă operație care în Cehia, Polonia și Ungaria s-a produs la scurt timp după căderea comunismului, în România de abia a început. Modestia bugetului reflectă și acest aspect.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

S-a spus despre bugetul de stat pe 1998 că este un buget al sărăciei, al supraviețuirii.

Cu toate acestea, votarea sa de către Parlament, în mai anul trecut, a fost un record. Dezbaterile în plen au consumat un minim de timp, votul final a exprimat solidaritatea coaliției majoritare, regăsită după o lungă perioadă de criză politică. Am spus atunci în fața dumneavoastră că populația nu va trăi mai bine și că anul ce a trecut va fi un an fără prea multe împliniri pe calea reformei. Despre bugetul pe 1999 pot spune că este un buget de maximă austeritate, construit cu mare zgârcenie de un ministru de finanțe care și-a asumat toate sacrificiile de imagine, pentru a face ca România să nu intre în încetare de plăți, să-și achite datoriile și să câștige credibilitatea în cercurile financiare internaționale.

Obiectivul nostru ferm afirmat îl constituie repsectarea programului de guvernare, recuperarea restanțelor înregistate, continuarea proceselor începute, asumându-ne toate riscurile. Nu ne interesează capitalul electoral câștigat cu prețul unor politici clientelare, orientate spre satisfacerea diferitelor tipuri de interese. Prețul transformării economiei noastre într-o veritabilă economie socială de piață, de fapt prețul reformei, nu poate fi suportate doar de categorii defavorizate, precum bugetarii, tinerii sau pensionarii care au devenit exemple clasice.

Repartiția sacrificiului trebuie să fie făcute echitabil. Profiturile supradimensionate, averile clădite peste noapte, tunurile date de unii, creditele folosite în scopul îmbogățirii rapide, devalizarea prin cele mai felurite mijloce a averii statului, evaziunea fiscală și înflorirea economiei paralele ne-au costat destul.

Politica bugetară a actualului guvern este axată pe mobilizarea veniturilor, astfel încât să se asigure funcționarea în parametri normali a instituțiilor statului și a sectoarelor economice legate de reformă. Prin bugetul de stat s-a urmărit aplicarea unor politici adecvate realității din acest moment, în scopul realizării condițiilor pentru realizarea cadrului macroeconomic, financiar, în mod corelat cu obiectivele politicii de privatizare și de restructurare a sectoarelor economico-sociale. În acest cadru, politica bugetară a avut în vedere reducerea deficitului cu efecte favorabile asupra balanței de plăți externe și creditării interne. Comprimarea deficitului bugetar în raport cu anul anterior se răsfrânge direct asupra balanței de plăți externe, întrucât diminuarea cererii interne antrenează o slăbire a presiunilor pentru importuri. Micșorarea deficitului contului curent este o opțiune fundamentală de politică economică menită a asigura viabilitatea balanței de plăți și a permite finanțarea deficitului extern, îndeosebi prin intrări autonome de capital. Această opțiune este cu atât mai importantă într-un an ca 1999 în care plățile în contul serviciului datoriei externe sunt deosebit de ridicate. Astfel: plățile în conturile datoriei publice se ridică la 1 626 000 000 dolari, iar în cele în conturile datoriei garantate public la 623 000 000 de dolari. Subliniez încă o dată că în proporție covârșitoare, aceste datorii au fost contractate în perioada 1992-1996, dar ele reprezintă datoria țării, iar Guvernul nostru trebuie s-o ramburseze. Micșorarea deficitului bugetar se repercutează favorabil și asupra pieței creditului din România. Pe de o parte, pentru că reducându-se cererea de credit pentru acoperirea deficitului bugetar, rămân resurse suplimentare de creditare a întreprinderilor, inclusiv a sectorului privat, pe de altă parte, pentru că scad ratele dobânzilor în economia atât ca urmare a diminuării inflațiilor și a așteptărilor inflaționiste, cât și a diminuării cererii de credit, pentru acoperirea deficitului bugetar.

Cu alte cuvinte, agenții economici care ar beneficia de pe urma unei relaxări fiscale care ar genera deficit bugetar mai mare se vor bucura numai pe termen scurt de acest tip de facilități. La terminarea acestui termen, dacă pot spune așa, ei vor suferi de pe urma unor condiții dezavantajoase de creditare atât înprivința volumului, cât mai ales a costului acestui credit. În plus, efortul bugetar pentru acoperirea unui deficit mai mare ar fi majorat substanțial pentru a putea face față plății unor dobânzi suplimentare, deci efectul favorabil ar fi trecut de mai multe ori de impactul negativ al acestor măsuri.

De aceea, putem afirma cu certitudine că un deficit bugetar mai mare ar antrena înrăutățirea de ansamblu a mediului economic. Deci nu ar fi de natură să stimuleze o creștere economică durabilă. Mai mult decât atât, menținerea inflației la un nivel ridicat și posibil creșterea acesteia ar întârzia relansarea României și înscrierea ei în plutonul țărilor ale căror politici sunt îndreptate spre integrarea europeană.

Pentru toate aceste argumente, reafirm categoric faptul că opțiunea pentru reducerea deficitului bugetar aparține Guvernului României și se îndreaptă nu numai spre îmbunătățirea de durată a mediului economic, dar spre asigurarea condițiilor spre o creștere economică normală. Această opțiune este, de asemenea, recunoscută ca valabilă și de țările Uniunii Europene care și-au exprimat disponibilitatea unui sprijin financiar substanțial în cazul adoptării și aplicării în practică a unui program economic bazat pe un deficit bugetar scăzut.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Domnul Ion Diaconescu:

Domnilor deputați,

Luați loc în sală și nu mai faceți gălăgie, nu vă mai plimbați!

Domnul Radu Vasile:

Și chiar miniștrii și de stat pot să stea.

Domnul Ion Diaconescu:

Și domnii miniști, natural. (Vociferări în sală, râsete.)

Domnul Radu Vasile:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Guvernul și-a asumat ca obiectiv fundamental abordarea unitară și coerentă a politicii economice și sociale în toate componentele sale, deoarece numai în aceste condiții se pot dinamiza acțiunile și măsurile de realizare a ajustărilor structurale din economia națională.

În perioada 1998-2000, redresarea cererii interne, obiectiv fundamental, trebuie să se realizeze încă conocmitent cu consolidarea stabilității macroeconomice. Aceste obiective impun aplicarea unor politici fiscale și monetare prudente care presupun: reducerea inflației; înfăptuirea stabilității interne și externe a monedei naționale, respectiv introducerea unor măsuri de politică economică menite să asigure previzibilitatea evoluției cursului monedei; limitarea deficitului bugetar în vederea diminuării rolului statului în utilizarea resurselor financiare; menținerea ratelor dobânzii la niveluri pozitive în termeni reali, pentru a asigura creșterea și utilizarea efiecientă a resurselor de capital financiar; asigurarea unui nivel competitiv și realist al cursului de schimb valutar.

Programul pe termen scurt în perspectiva anului 2000 are în vedere marcarea unei rupturi în raport cu gradualismul reformelor și manierei de desfășurare a lor. Pe fundalul intențiilor privind accelerarea reformelor structurale pentru anul 1999, avem în vedere oprirea declinului produsului intern brut, redresarea procesului investițional, reducerea deficitului contului curent al balanței de plăți externe, consolidarea rezervei valutare oficiale, realizarea unui deficit bugetar în conformitate cu resursele disponibile pentru finanțarea acestuia, precum și cu cerințele realizării unei corelații între economisire și investiție și a unei dinamici de susținut a datoriei publice interne și externe.

Și acum, pe scurt, câteva cuvinte despre aceste obiective.

Oprirea declinului produsului intern brut, ajustările macroeconomice severe care sunt necesare în perioada 1998-2000, trebuie să creeze condiții pentru reluarea unei creșteri economice în cel mai scurt timp posibil. Scăderea drastică a produsului intern brut în termeni reali în 1997, cu 6,6 % și preliminat, în 1998, la 5,5 %, va fi urmată de o scădere preliminată de 2% în 1999. Sfârșitul acestui declin al creșterii economice poate fi așteptat în anul 2000.

Produsul intern brut se estimează a fi în termeni reali cu 5,5% mai mic decât cel obținut în anul precedent. Consumul final în 1998 a reprezentat 85,5% din produsul intern brut, la același nivel cu anul 1997, în termeni reali, acesta reducându-se față de anul precedent cu 4%. Toate elementele componente ale consumului final s-au înscris pe o pantă descendentă. Consumul populației, mai mic cu 3,8% decât în 1997, a reflectat puterea de cumpărare a acesteia, deteriorată în partea de inflație. Consumul administrației publice și private a înregistrat o reducere mai pronunțată cu 5% ca efect al austerității bugetare și al deteriorării situației financiare a agenților economici.

Evoluția intrărilor de capital extern și a rezervei valutare oficiale

După creșterile înregistrate în 1997 și începutul anului 1998, intrările de capital extern au revenit pe o tendință descrescătoare, în special pe parcursul celui de-al doilea trimestru al anului 1998, principalii indicatori demonstrând acest lucru.

Investițiile directe au scăzut în perioada ianuarie-iunie 1998 numai cu 0,2% față de aceeași perioadă a anului trecut, în timp ce investițiile de portofoliu au înregistrat o cădere dramatică, prăbușirea acestora producându-se, în trimestrul II 1998, cu o scădere de 90,4% în comparație cu perioada anterioară a anului trecut. Comparativ cu aceeași perioadă, piața de capital înregistrează niveluri cu mult mai reduse din perspectiva principalilor indicatori. Principalul motiv al schimbării percepției investitorilor asupra pieței a fost instabilitatea politică. Un alt element a fost ritmul lent al reformei, mai lent decât cel estimat. Birocrația, schimbările repetate ale legislației, rezultatele financiare slabe ale societăților, modificarea ratingului acordat României de către agențiile de specialitate, întârzierea demarării negocierilor cu Fondul Monetar, toate constituindu-se ca elemente de retragere a investitorilor de pe piață. Pe lângă aceasta, s-a mai adăugat și lipsa protecției acționarilor minoritari care în multe cazuri și-au văzut diminuată participarea la capitalul social în mod arbitrar. De asemenea, o serie de factori externi, cum ar fi criza din Rusia și din Asia, au contribuit și ei la același rezultat.

Controlul dimensiunii deficitului bugetar

Programul de guvernare pentru perioada 1998-2000 vizează pentru anul 1999 realizarea unui deficit al bugetului general consolidat de 2,4% din produsul intern brut, comparativ cu 4% din produsul intern brut în 1998.

Corespunzător obiectivului privind deficitul bugetar general consolidat, deficitul bugetului de stat pe anul 1999 se dimensionează la 1,8%, comparativ cu 3,6% din produsul intern brut în anul precedent. Dimensiunea propusă a deficitului bugetului general consolidat are în vedere considerații ce țin de gradul redus de monetizare a economiei și de necesitatea asigurării unei dinamici corespunzătoare a creditului neguvernamental, precum și de lipsa finanțării externe.

Controlul dimensiunii deficitului bugetar general consolidat a urmărit încadrarea în posibilitățile de finanțare neinflaționistă a acestuia, limitarea poverii datoriei publice asupra cheltuielilor bugetare și implicațiilor asupra deficitului curent al balanței de plăți externe. Față de realizările operative din 1998, se estimează pentru 1999 o reducere semnificativă a deficitului bugetului general consolidat cu 1,6% din produsul intern brut, iar în cazul bugetului de stat, cu 1,8%.

Reducerea inflației, obiectiv prioritar al programului economic pe 1999

Reducerea inflației rămâne în continuare un obiectiv esențial al politicilor fiscale, monetare și de programe economice. Analiza factorilor care au influențat evoluția în 1997 și 1998, împreună cu estimările referitoare la posibila evoluție a indicatorilor macroeconomici, au condus la un indice calculat al inflației de 40,6% la finele anului 1998, decembrie 1998-decembrie 1997, precum și a prognoză a acestuia pentru anii 1999-2000 de 25% și, respectiv, 20%.

Pentru prognoza anului 1999, s-au avut în vedere următoarele considerente:

l. Cererea va continua să aibă o influență depresivă asupra prețurilor în funcție de nivelul concurențial al ramurilor.

2. Continuarea procesului de apropiere între dinamica prețurilor la producător și cea a prețurilor la consum, astfel ca prețurile la producător să suporte în mai mică măsură șocurile de ajustare, în timp ce prețurile de consum vor trebui să absoarbă o creștere mai mare pe măsura eliminării prețurilor duale, subvențiile indirect.

Pentru a promova România în rândul țărilor cu economii considerate stabile, ținta de inflație de 25% poate fi considerat un obiectiv realist.

Gestiunea datoriei publice și serviciului acesteia

Limitarea dimensiunii deficitului bugetar este impusă în mare măsură și de dinamica datoriei publice și a serviciului ei. În ultimii ani, ritmul acumulării datoriei publice s-a accelerat semnificativ. Cu toate acestea, la ponderea datoriei publice în produsul intern brut în 1998 se află la un nivel acceptabil, conform standardelor internaționale.

Evoluția datoriei publice interne

Datoria publică internă a României estimată la finele anului 1998 va atinge nivelul de 24.209,3 miliarde lei, reprezentând 6,5% din produsul intern brut. Din acest stoc, circa 65,5% sunt împrumuturile de stat pentru finanțarea deficitului bugetar. Restul stocului de datorie publică internă constă în împrumuturi de stat pentru acoperirea pierderilor unor întreprinderi cu capital de stat, conform Ordonanței Guvernului nr.1/1994, sau pentru recapitalizarea în mod direct sau indirect a unor bănci comerciale, circa 33,7%, conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.43/1997.

Pentru întocmirea bilanțului contabil special și regularizarea unor credite și dobânzi clasificate în categoria "pierderi" la Banca Agricolă SA, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr.48/1997, în valoare de 3374,5 miliarde lei, și Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.72/1997 pentru regularizarea unor datorii ale fostei Companii Naționale de Petrol, în valoare de 4500 miliarde lei.

În efortul său de a diversifica publicul finanțator, în 1998, Ministerul Finanțelor a lansat câteva emisiuni de certificate de trezorerie către populație în valoare de circa 500 miliarde lei. Aceste emisiuni vor continua și mai mult odată cu crerea pieței secundare a certificatelor de trezorerie.

Evoluția datoriei publice externe

Datoria publică externă este de circa 4 ori mai mare decât datoria publică internă. Aproape 90% din datoria publică externă are scadență pe termen lung. Aproximativ 60% din datoria publică externă pe termen lung, se datorează creditorilor multi și bilaterali. Revenirea pe piețele externe de capital în 1996, a determinat o creștere a datoriei în dolari, mărci și yeni japonezi. În același timp, trebuie menționat că structura datoriei publice externe, după tipul dobânzilor diferitelor instrumente de îndatorare, s-a schimbat în favorarea instrumentelor cu dobândă fixă.

Revenirea la împrumuturi cu scadență relativ mari și cu costuri relativ mici, necesită menținerea sub control a deficitului bugetar și a contului curent al balanței de plăți. Proporția datoriei pe termen mediu și lung contractată cu creditorul oficial va fi puternic influențată de derularea unor măsuri ferme de reformă structurală. Pe termen scurt, de aceste reforme este condiționată eliberarea noilor tranșe de împrumuturi de la Banca Mondială și a altor împrumuturi condiționate de acestea, care sunt împrumuturi cu scadență pe termen mediu și lung în costuri relativ mici.

În varianta optimistă, intrările totale din creditele externe pentru 1999 vor fi peste 1 miliard de dolari, inclusiv creditele garantate de stat, iar în varianta pesimistă, 826 milioane dolari. Comparativ cu scenariul pesimist, cel optimist ia în considerare intrările de credite externe de la Banca Mondială. În același timp, se cuvine subliniat că deteriorarea condițiilor de piață externă de capital ca urmare a crizei din Asia de Sud-Est, condiționează în mod semnificativ structura pe scadențe a datoriei și este de așteptat ca prețul atragerii de resurse din exterior să fie mai ridicat decât în anii trecuți.

În strategia plății datoriei externe, Guvernul, în timp ce va continua să se împrumute de pe piețele externe private de capital, va ține cont de necesitatea restructurării datoriei externe, în sensul obținerii unor scadențe mai lungi. Abilitatea României de a împrumuta la marje reduse, va depinde de îmbunătățiri palpabile în politica macroeconomică. În acest context, se cuvine să arătăm că încetinirea reformelor, începând din a doua parte a anului 1997, a avut ca efect scăderea ratingului de țară de către societățile Mundi Standard Impuls. Tot aici trebuie amintită și politica statului de a garanta împrumuturile externe ale unor societăți particulare. O parte însemnată a datoriei publice externe necesită o monitorizare foarte atentă, deoarece în condiții de criză, ea poate influența negativ stabilitatea macroeconomică. În 1995, ponderea plăților efectuate din bugetul de stat pentru creditele externe garantate de stat, rata eșecului era de 12% din totalul serviciilor datoriei externe. Această rată, în 1998, a crescut la 24,8%. Acest procent, relativ înalt, este îngrijorător.

Strategia politicilor fiscale și bugetare

O caracteristică distinctă a politicii fiscale în țara noastră, se referă la ponderea veniturilor și cheltuielilor bugetare în produsul intern brut. Ponderea veniturilor a scăzut în mod constant, de la 41,9% din produsul intern brut în 1991, la 32,7% în 1998, în timp ce cheltuielile au evoluat pe o plajă de valori cuprinse între 42% în 1992 și 36,7% în 1998.

Analiza structurii veniturilor totale ale bugetului general consolidat în 1998 indică existența unor distorsiuni importante. Astfel, veniturile din impozite directe continuă să constituie partea cea mai importantă a veniturilor bugetare, cu o pondere de 55% în total și 18% în produsul intern brut, comparativ cu impozitele indirecte ce dețin o pondere de 33,5% și, respectiv, 11%.

În relație cu obiectivul privind dimensiunea deficitului bugetar și estimările veniturilor bugetare, ponderea cheltuielilor bugetului general consolidat în produsul intern brut în 1999, se va ridica la numai 35,8%, comparativ cu 36,7% în 1998. Dimensionarea cheltuielilor de personal se bazează pe reducerea numărului de personal la instituțiile publice finanțate din bugetul de stat, precum și neindexarea drepturilor salariale. Transferurile bugetare pentru pensiile de asigurări sociale sunt estimate, luându-se în considerare o indexare a acestora, cu un coeficient de acoperire a inflației anticipate de circa 60%.

Din bugetul general consolidat pentru anul 1999, se estimează alocarea de fonduri pentru cheltuieli de capital reprezentând 2,6% din produsul intern brut. Pe lângă aceasta, din buget se mai alocă fonduri de natura investițiilor, sub forma transferurilor, împrumuturilor și alocațiilor pentru instituții publice, precum și din veniturile reținute de unele ministere. Cheltuielile de capital vizează în principal obiective de investiții în domeniul social, cultural, școli, licee, facultăți, dispensare, spitale, Biblioteca Națională etc., obiective de infrastructuri în transporturi, lucrări de reabilitare și modernizare în sectorul extractiv și energetic și utilități de interes public.

În 1999, comparativ cu 1998, structura funcțională a cheltuielilor a cunoscut modificări importante. Cheltuielile social-culturale dețin ponderea cea mai importantă, acestea cunoscând însă o tendință de scădere comparativă cu 1998 datorită faptului că sunt urmate de plățile de dobânzi și alte cheltuieli aferente datoriei publice a căror pondere în produsul intern brut a crescut la 5%.

O schimbare semnificativă a acestui segment a fost includerea în buget a cheltuielilor pentru susținerea reformei, cum sunt, de exemplu, cele pentru închiderea și conservarea minelor, reabilitarea unor bănci care urmează să fie pregătite pentru privatizare, crearea fondului de solidaritate socială, crearea fondului la dispoziția Guvernului din venituri de privatizare, prin finanțarea unor proiecte și programe de restructurare.

Proiectul bugetului general consolidat pentru anul 1999 ia în considerare cheltuieli de reformă și restructurare reprezentând 2% din produsul intern brut, ce vor fi canalizate în următoarele direcții: plăți compensatorii pentru personalul disponibilizat; susținerea programelor de conservare și închiderea minelor; susținerea transportului de călători pe calea ferată; finanțarea programelor de restructurare și reformă aprobate de Guvern. Intensificarea acestor reforme va permite realizarea acordurilor de care avem cu toții nevoie în acest moment și care sunt absolut necesare pentru modificarea nivelului de credibilitate a României.

Pe termen scurt, măsurile de politică vizează întărirea legislației referitoare la întreprinderile mici și mijlocii, îmbunătățirea accesului acestora la resursele financiare, crearea Agenției Naționale pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, respectiv, alocarea a 80 miliarde lei pentru finanțarea programelor de sprijin, vor asigura condiții de gestiune transparente și eficiente a resurselor interne și externe.

În agricultură, proiectul bugetului de stat pentru anul 1999 cuprinde suma de 2200 de miliarde pentru cupoanele ce urmează să se distribuie producătorilor agricoli și 600 miliarde pentru finanțarea lucrărilor agricole. Sistemul cupoanelor au dovedit oportunitatea lor în anul precedent. Cupoanele ridicate au fost utilizate de către beneficiar pentru finanțarea achizițiilor de îngrășăminte și motorină și cheltuielile de servicii mecanice. Rezultatul finanțării lucrărilor agricole au fost încurajatoare atât în 1997, cât și în 1998, astfel încât aceasta a recomandat repetarea ei și în 1999.

În industrie, din totalul de 2078,4 miliarde lei, 100 miliarde lei sunt prevăzute pentru stimularea realizării de obiective complexe și de producție, cu ciclu lung de fabricație, destinate exporturilor.

În protecția socială, ajustările structurale ale economiei și necesitatea rentabilizării acesteia pentru a fi competitivă, va determina disponibilizări ale forței de muncă, estimându-se un șomaj pentru anul 1999, de circa 1,2 milioane persoane, față de 1 milion de persoane înregistrat în 1998. Plățile compensatorii acordate personalului disponibilizat ca urmare a aplicării procesului de restructurare în economie se prevăd în sume de 2519,8 miliarde lei pentru 1999, din care 532,2 miliarde din bugetul de stat, restul din bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj, la care, fără îndoială, se adaugă fondul de solidaritate socială, creat recent.

Doamnelor și domnilor,

Am încercat să prezentăm, să facem o analiză pe care noi am considerat-o realistă și obiectivă, subliniind și ceea ce este bine și ceea ce nu a fost bine și, mai ales, ceea ce ne impune să adoptăm în acest an, un asemenea buget, cu o asemenea structură și cu astfel de obiective. Ca urmare, am ținut să subliniez în mod evident principalele constrângeri care caracterizează contextul social-economic în care se află țara. Sunt convins că în acest context, proiectul de buget pe care-l prezentăm este varianta optimă pentru această realitate, nu pentru ceea ce ar putea să fie. De aceea, în final, doamnelor și domnilor, vă rugăm să acordați votul dumneavoastră favorabil acestui proiect de buget.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim domnului prim-ministru. Va avea cuvântul în continuare unul din cei doi președinți ai Comisiilor de buget-finanțe, deci domnul Dan Constantinescu. Aveți cuvântul. A, domnul Oprea, pardon.

Domnul Andreiu Oprea:

Domnule președinte,

Cred că la Paști am și eu un miel sau ceva de la dumneavoastră.

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Onorați colegi,

Permiteți-mi să vă prezint raportul comun asupra Legii proiectului de stat pe anul 1999.

În urma examinării proiectului Legii bugetului de stat pe anul 1999, a amendamentelor depuse de comisiile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului și a celor depuse de parlamentari, Comisiile pentru buget, finanțe și bănci ale Camerei Deputaților și Senatului, care au fost avizate în fond, propun ca proiectul de lege să fie supus spre dezbatere și adoptare cu amendamentele prezentate în anexele 1 și 2 la prezentul raport. Prezentul proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare. Semnează președinții și secretarii celor două Comisii pentru buget, finanțe și bănci din cele două Camere.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule președinte.

Domnul Gaspar. Da. Poftiți.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Înainte ca plenul Parlamentului să procedeze la luarea în discuție a proiectului de Lege pentru aprobarea bugetului de stat pe anul 1999, vă rog să-mi permiteți să fac câteva referiri asupra raportului comun întocmit de Comisiiile pentru buget, finanțe și bănci ale celor două Camere.

Raportul ce ne-a fost prezentat nu conține nici un element de analiză din partea comisiilor asupra proiectului de buget pe care Guvernul l-a înaintat Parlamentului. El nu exprimă considerentele pe care le-au avut în vedere cele două comisii când au decis înaintarea acestuia Camerelor reunite ale Parlamentului. Din lectura acestuia, se degajă o mare superficialitate în motivarea unor amendamente și în special a celor respinse. În loc să se evidențieze aspectele de ordin politic, economic și social ale proiectului de buget pe anul în curs, comisiile de specialitate ale celor două Camere s-au limitat la simple modificări de valori ale sumelor prevăzute inițial în proiectul prezentat de Guvern.

O analiză analitică și mai explicativă a amendamentelor propuse, și în special a celor propuse de Opoziție, ar fi facilitat dezbaterea și adoptarea mai urgentă a proiectului de buget în plenul celor două Camere. Raportul conține două alineate. De altfel, au și fost citite aici de președintele Comisiei, din care primul prevede: "În urma examinării proiectului Legii bugetului de stat pe anul 1999, a amendamentelor depuse de comisiile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului și a celor depuse de parlamentari, comisiile propun ca proiectul de lege să fie supus spre dezbatere și adoptare cu amendamentele prevăzute în anexele 1 și 2".

Al doilea alineat al raportului menționează că "prezentul proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare". Consider o lipsă de respect față de Parlament acest mod de întocmire a unui raport care trebuia să analizeze în amănunțime toate soluțiile pe care Guvernul le-a propus în legătură cu bugetul pe anul 1999.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule Gaspar.

Din partea comisiilor, aveți la lecțiile domnului Gaspar, să faceți vreo motivație?

Domnul Andreiu Oprea:

Da, luarea de cuvânt a domnului deputat Gaspar mi se pare pertinentă. Într-adevăr, raportul a fost scurt și la obiect. Dar, vă rog să aveți în vedere că domnul prim-ministru a prezentat toate considerațiile necesare și dumneavoastră, pe parcursul dezbaterilor, evident, aveți voie și aveți posibilitatea să-l îmbunătățiți și să contribuiți la desfășurarea sau detalierea problemelor.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Da. Poate în legătură cu amendamentele la care s-a referit domnul Gaspar, aveți ceva...

Domnul Andreiu Oprea:

Anunț plenurile reunite că în comisiile de buget-finanțe au fost depuse peste 300 de amendamente. Dintre acestea, în urma analizei, au fost aprobate și avizate un număr de 68 de amendamente, care de fapt, le aveți fiecare dintre dumneavoastră, iar asupra motivației, bineânțeles, că se poate face orice motivație. Și eu sunt foarte sigur că colegii noștri din opoziție, indiferent cum le-am motiva, tot nu e bine. Nici o problemă.

Domnul Ion Diaconescu:

Continuăm dezbaterea generală. Așa cum am anunțat au cuvântul maximum câte doi reprezentanți, adică unul din Cameră și altul de la Senat, de la fiecare grup. S-au înscris deja reprezentanții grupurilor parlamentare. Ii dau cuvântul, primul, domnului Mircea Ciumara, PNȚCD. Domnul Ciumara este prezent? Da. Poftiți.

Domnul Mircea Ciumara:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Nu este vina mea că cei de pe urmă sunt cei dintâi. Așa-i la Biblie și la PNȚ. Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat, în mod insistent, în ultimele două luni, și consecvent a declarat că susține principiile de bază pe care s-a bazat proiectul de buget din acest an. Deoarece comisiile de specialitate ale celor două Camere în raportul comun respectă aceste principii fundamentale, PNȚCD susține ca să fie adoptată Legea bugetului de stat, cu amendamentele care sunt cuprinse în raportul comisiilor de specialitate.

Deficitul de 2% din produsul intern brut la bugetul consolidat este impus de necesitatea de a menține inflația la 20% anual. 25, domnule, dacă ziceți dumneavoastră! O parte din sarcina de limitare a inflației cade în responsabilitatea Băncii Naționale, cealaltă se realizează prin limitarea deficitului la nivelul la care să nu oblige la surse inflaționiste de acoperire a deficitului. Proba că procentele sunt corect calculate, este și faptul, fiindcă nu am aici timp să le dezvolt, că experții Fondului Monetar Internațional au ajuns la aceleași cifre. A pretinde că ele sunt impuse de Fondul Monetar Internațional, cum se exprimă unii, exprimă fie disprețul față de competența specialiștilor români, fie compartamentul irațional ca, atunci când te îndrepți către ultima bancă dispusă să te împrumute, când ești lipsit de credibilitate, în prealabil s-o calomniezi, s-o insulți. Nu îmi permit să gândesc că acest din urmă comportament are o logică, fiindcă ar însemna că cineva vrea să lipsească țara și de această ultimă șansă.

PUNR propune să fie deficitul de 4% din produsul intern brut, pentru a fi mai darnici cu instituțiile bugetare. Dacă sunt darnici, de ce nu propun 6, 8 sau 12% din produsul intern brut! Noi am accepta cu dragă inimă această propunere, dacă ni s-ar sugera sursele neinflaționiste de acoperire a deficitului. Fără asemenea surse, propunerea rămâne sau un act imatur, sau un populism periculos statului român. Nu putem accepta nici includerea în buget a unor venituri nesigure, care ar pune într-o situație disperată execuția bugetului și preântâmpinarea creșterii inflației. De exemplu, veniturile din privatizare depind nu numai de dorința noastră de a privatiza, ci și de dorința altora, independenți de noi, de a cumpăra și plăti.

Să nu vindem pielea ursului din pădure!

P.N.Ț.C.D. a susținut principiul de constituire a bugetului, în esență limitarea inflației, dar a rămas în permanență deschis în îmbunătățirea proiectului de buget, care să permită atingerea și altor obiective sociale sau economice. De aceea, suntem de acord și cu raportul comisiilor și rămânem consecvenți pe această poziție, deschiși la analiza amendamentelor. Condiționarea de P.D.S.R. a acceptării proiectului de buget, numai dacă se acceptă un anumit procentaj din amendamentele sale, mi se pare puerilă. Noi suntem gata să acceptăm amendamentele rațional, economic, nu să captăm bunăvoința P.D.S.R., în raport cu șansele sale propagandistice. Situația țării este prea gravă pentru a condiționa acum rezolvarea problemelor de propagandă de partid.

Oricare șofer știe că, atunci când există riscul ca mașina să intre în demaraj pe gheață, trebuie întâi să oprească, să preîntâmpine demarajul și abia după aceea să reînceapă deplasarea în direcția dorită. La fel este și la buget. Și noi avem profunde insatisfacții... (Rumoare.)

Domnule președinte,

Nu pot să acopăr vocile colegilor!

Domnul Ion Diaconescu:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Vă rugăm, păstrați liniștea!

Domnul Mircea Ciumara:

Și noi avem profunde insatisfacții, pentru faptul că proiectul de buget nu reușește să satisfacă și alte imperative naționale: stimularea exporturilor, relansarea economică, despovărarea de impozite a populației și agenților economici, asigurarea unui minim decent de cheltuieli pentru resursele bugetare. De aceea, suntem deschiși amendamentelor în mod real, iar nu demagogic.

Sperăm că după adoptarea bugetului, Ministerul de Finanțe se va concentra pe o raționalizare a politicii fiscale și va utiliza cu discernământ orice sursă suplimentară. De exemplu, din privatizări sau economii la dobânzi, pentru a ușura situația ordonatorilor bugetari.

Dar, pentru a ajunge la aceasta, este extrem de urgent să adoptăm în prealabil bugetul; acesta, cu toate insatisfacțiile pe care le presupune.

Cine va încerca să întârzie adoptarea bugetului își asumă o gravă răspundere în fața țării. Timpul nu mai permite întârzieri. Nu este suficient ca Guvernul să acționeze, să facă reformă, trebuie să acționeze suficient de ferm și de rapid, pentru a schimba cursul unor tendințe. Faptul că există niște amenințări în caz de întârziere, nu justifică viziunile apocaliptice, ci îi responsabilizează pe toți, pentru a urgenta procesele. Este inadmisibil să încerci dobândirea de capital politic sau putere politică, pentru propriul partid, cu prețul aducerii țării în haos.

Bugetul este o reflectare civică a situației reale și a posibilităților economiei reale, la un moment dat. De ce se află țara în această situație? Este un subiect interesant, demn de a fi dezbătut, dar nu este locul acum, la buget. Dacă oglinda te arată murdar, nu spargi oglinda, ci spală-te! La fel, să nu ne răzbunăm pe buget, pentru că ne spune la nivel dur, despre starea reală a economiei.

Să adoptăm bugetul, pentru a putea trece la redresarea situației economice reale.

Problemele economice, problemele specifice le vom discuta, dacă va fi necesar, la articolele sau anexele în cauză.

Mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Florin Georgescu, P.D.S.R. și va urma domnul Valeriu Tabără, care este grăbit.

Domnul Florin Georgescu:

Domnilor președinți,

Domnule, prim-ministru, fost în sală,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Astăzi încep dezbaterile celei mai importante legi a unei națiuni în general, a activității parlamentare în special, pentru că, în funcție de modul cum sunt așezate impozitele și taxele de la populație și agenții economici, în raport cu modul cum acestea sunt repartizate pentru satisfacerea nevoilor de bunuri și servicii publice ale cetățenilor, noi putem să răspundem, de la această înaltă tribună parlamentară, încrederii populației care ne-a trimis aici pentru a lucra de așa manieră încât să asigurăm premise pentru progresul țării și pentru creșterea prosperității cetățenilor. Deci, premise pentru locuri de muncă, premise pentru dezvoltare și modernizare economică, premise pentru servicii publice, de învățământ, educație, sănătate și celelalte, mai bune. Or, ceea ce ni se pune în față, pentru al treilea an consecutiv, din partea Guvernului, este o lucrare care ne îndeamnă în continuare la reducerea consumurilor populației și ale economiei, la creșterea dramatică a șomajului.

Înainte de a trece la considerații și argumente pe linia poziției P.D.S.R. față de acest buget, permiteți-mi să clarific, cu toate probele care ne stau la dispoziție, dacă actualii guvernanți recunosc asemenea probe, și anume faptul că acest buget - se afirma de către conducerea Partidului Național Liberal - a fost primul buget de după Revoluție care a fost depus la Parlament înainte de începerea anului la care se referă. L-aș ruga pe domnul ministru Remeș și pe specialiștii dumnealui, să nu mai dezinformeze distinsa și venerabila conducere a Partidului Liberal, pentru că lucrurile stau cu totul altfel.

În 1994, Guvernul Văcăroiu a depus la Parlament pe 31 octombrie - termenul atunci era 1 noiembrie - proiectul Legii bugetului pentru anul 1995. Este aici adresa și o să o înmânez domnului Remeș, ca să o arate colegilor de guvernare, adresa cu număr de înregistrare la Parlamentul României, 184 din 31.10.1994.

Apoi, un an mai târziu, la Camera Deputaților, la Parlament, cu numărul de intrare 1414 din 31.10.1995 s-a depus bugetul pentru 1996. Ca lucrurile să fie foarte clare!

Dumneavoastră, domnule Remeș, ați depus bugetul pentru 1999 pe 29 decembrie 1998, bugetul constând într-o adresă de înaintare și câteva file care reprezentau hotărârea de Guvern care propunea din partea Executivului, spre dezbatere Parlamentului proiectul de buget. Dar, proiectul de buget care conținea raportul privind starea economiei naționale, proiectul Legii bugetului de stat, anexele și așa mai departe, au fost aduse la Parlament, undeva în jur de 10 - 12 ianuarie 1999 și atunci incomplet. S-a arătat mai devreme de către colegi că unele dintre anexe au fost trimise la Parlament abia pe 3 februarie a.c.

Lucrurile cam așa stau, domnilor colegi din coaliția aflată la putere. Dumneavoastră nu ați fost în măsură să întocmiți un buget în termenele prevăzute de lege, respectiv până la 10 octombrie al anului precedent, celui la care se referă lucrarea, iar despre conținutul bugetului vom discuta în continuare, pentru că el se constituie într-o sumă de prevederi care nu vin în interesul economiei naționale și al cetățeanului român.

Pentru a realiza redistribuirea în mod inechitabil a averii în societate, pentru a realiza o pătură subțire de îmbogățiți și milioane de săraci, nu este nevoie de buget; piața poate și singură să facă aceste lucruri. Bugetul tocmai acesta trebuie să fie: instrumentul prin care, în mod democratic societatea își desemnează un executiv care, în raport cu ceea ce promite în campania electorală, trebuie să facă viața mai bună pentru toți: și pentru întreprinzători, și pentru clasa mijlocie, și pentru cei cu venituri mai modeste, dar numai în condițiile în care guvernanții fac, în tipul guvernării, ceea ce au promis în campania electorală și nu invers, când promit una și fac alta, și, pe de altă parte, aplică zi de zi ceea ce au negat cu obstinație în campania electorală că vor face, așa cum este cazul coaliției CDR-USD-UDMR aflate la Putere din noiembrie 1996.

De la ce pornește acest buget? Atunci când domnul prim-ministru era în opoziție și lua cuvântul pe temele economice, bugetare, de la tribuna parlamentară, dânsul întotdeauna avea un discurs care se subsuma ideii că economia trebuie să crească, să se modernizeze, să se relaxeze fiscalitatea, să crească cheltuielile bugetare, ca un element pentru sporirea cererii și respectiv stimularea ofertei, deci a producției interne, toate, așa cum este corect, subordonate interesului ca țara să înregistreze progrese în domeniul performanțelor economice, cât și în domeniul vieții cetățenilor. Chiar aceste lucruri le scrie domnul prim-ministru în două foarte reușite publicații profesionale ale dumnealui.

Acum, când dumnealui vine în calitate de prim-ministru să aplice ceea ce spunea că poate face atunci când era în opoziție, dobândind, pe baza acelor afirmații, votul de încredere al populației, când vine să aplice ceea ce scrie în timpul liber în diferite publicații, lucrurile se prezintă cu totul invers. Respectiv, nu se mai poate relansa economia românească, economia românească trebuie să fie contractată, restructurată prin închidere, privatizată cu orice preț, la orice preț și austeritatea trebuie să continue la infinit.

Desigur, noi am remarcat această distonanță dintre ceea ce se spunea atunci când era dânsul în opoziție și ceea ce spune de pe băncile guvernamentale sigur, o doză de politicianism poate să explice acest comportament, dar, ceea ce ne surprinde foarte neplăcut la discursul dumnealui este faptul că pentru al doilea an consecutiv, după ce anul trecut tot dumnealui ne-a prezentat raportul la buget, ne confirmă faptul că există unele disfuncții în ceea ce privește modul de lucru al corpului dumnealui de consilieri, și anume, faptul că aceștia i-au întocmit o cuvântare domnului prim-ministru Radu Vasile, care se referă în exclusivitate la raportul pe care cu toții îl avem în față, privind starea economiei și pe baza căruia se întocmește bugetul. Dânsul, desigur, având practica didactică universitară, a reușit să citească cu distincție, cu claritate și cu inflexiunile adecvate acest discurs. Sigur, mai lipsea să citească și tabelele, dar nu ne-a venit domnul Radu Vasile cu nimic din ceea ce însemna programul electoral și programul de guvernare al coaliției de dreapta, care avea soluții, specialiști și 60 de miliarde în 4 ani, ca să conducă România "pe cele mai înalte culmi de civilizație și progres", cum spunea cineva, cândva în România, nu ne-a spus dumnealui despre prioritățile pe care înțelege să le realizeze în economia românească, pe baza acestui buget. În aprilie 1998, când s-a instalat, spunea că este o prioritate agricultura, că doar domnul Radu Vasile vine de la un partid țărănesc, că este prioritate exportul, că sunt prioritare programele pentru stimularea întreprinderilor mici și mijlocii. Nimic din toate acestea nu se pot regăsi în cuvântul dumnealui și în conținutul bugetului, ci numai formulele sacrosante ale Fondului Monetar Internațional, care au fost însușite fără nici o negociere profesionistă și pentru 1999 de către coaliția de dreapta CDR-USD-UDMR, aflată la putere de doi ani.

Ce ne spune, în esență domnul prim-ministru Radu Vasile, ca urmare a scrisorii privind temele de rezolvat de către guvernanți până în februarie 1999, scrisoare lăsată de domnul Thomsen în noiembrie 1998? O scrisoare către o țară care nu este în măsură, iată, să-și negocieze, pentru al doilea an consecutiv, propriul program și să se prezinte cu un proiect credibil în fața Fondului Monetar Internațional, pentru a convinge această instituție că nu este cu nimic mai demnă sărăcia în democrație, decât sărăcia într-un regim autoritar, dictatorial, hipercentralizat, cum era înainte de 1989. Pentru că, domnilor, acest buget ne va conduce la un nivel de trai, care la finele anului 1999 se va situa la jumătate față de ceea ce era în decembrie 1989. Deci, se atinge această performanță, după ce în 1996 ne aflam pe o linie ascendentă, iar puterea de cumpărare înregistrase o recuperare în ultimii patru ani, 1993 - 1996, de circa 20 de puncte procentuale față de 1992.

Practic, programul cu Fondul Monetar Internațional, pe care nu vrea să ni-l aducă în fața Parlamentului distinsa Putere aflată la guvernare, se subsumeză ideii că trebuie restrânsă în continuare cererea din economie, cererea fiind constituită în trei mari elemente: consumul populației, consumul instituțiilor guvernamentale și consumul în sectorul de investiții. Deci, cetățenii, investitorii aflați în sală sau cei pe care-i reprezintați și instituțiile publice care funcționează alimentate de la buget, trebuie să știe că vor strânge cu circa 20 % în termeni reali, cureaua și în 1999, după ce au înregistrat aceeași tendință în 1997 și 1998.

Pentru a înțelege foarte clar modalitatea netransparentă de abordare a lucrurilor în Parlament de către actuala putere, trebuie să vă reamintesc faptul că nici până astăzi, în februarie 1999, Guvernul C.D.R. - U.S.D. - U.D.M.R. nu a adus în fața Parlamentului principalul program după care dumnealor guvernează țara și anume Memorandumul cu F.M.I. principalele efecte, consecințe în plan economic și social ale acestuia, pentru a fi dezbătute, aprobate sau respinse în Parlament și aduse la cunoștința opiniei publice. Este vorba de memorandumul din februarie 1997, de acum doi ani, când a apărut domnul Victor Ciorbea cu toată echipa de negociatori internaționali, F.M.I., Banca Mondială, Uniunea Europeană și așa mai departe, să ne spună ce fericire va fi după ce vom strânge cureaua un an de zile, după aceea urmând să zărim luminița de la capătul tunelului. Iată că nu este așa, continuăm să ne afundăm în întuneric, în înapoiere economică, în dezastru social, toate acestea neputând fi puse decât în seama actualei puteri, care a reușit "să deturneze" traiectoria favorabilă care se înregistra în 1996 în România, creștere economică, creșterea nivelului de trai, creșterea producției, în paralel cu reformă și restructurare. Reformă care înseamnă numai închideri și distrugeri de întreprinderi, va fi o reformă - cum spune domnul prim vicepreședinte Adrian Năstase - fără supraviețuitori. Or, România nu are nevoie de așa ceva!

Eu vă aduc la cunoștință și vreau să vă sensibilizez asupra faptului că nici astăzi, la doi ani, dumneavoastră, marea majoritate, nu cunoașteți în detaliu și implicit nu știe opinia publică pe care o reprezentați ceea ce este inclus în memorandumul de acum doi ani, aprobat printr-o ordonanță de Guvernul Ciorbea. Nici astăzi nu știți ceea ce se află în memorandumul care se pregătește astăzi țării pe ascuns, total lipsit de transparență, care este ținut undeva în buzunar de domnul Remeș, de domnul Isărescu și de domnul prim-ministru și care oferă populației pilule amare săptămânal. Săptămâna aceasta mărim CAS-ul, cealaltă accizele la benzină, dar văd că încă vă mai gândiți la acest lucru și este bine, dar va trebui să ne explicați de unde luați 2.500 de miliarde pe care i-ați pus în buget, domnule ministru Remeș, săptămâna cealaltă mai mărim contribuția la pensia suplimentară, după aceea anulăm facilitățile fiscale și sociale din diferite legi. Acestea sunt măsurile și condițiile lăsate de F.M.I. în noiembrie 1998, pe care țara nu le cunoaște, pe care Guvernul pe care îl sprijiniți dumneavoastră, domnilor parlamentari de la Putere, nu vrea să vi le spună, pentru că se teme de reacția de respingere pe care o vor avea electorii dumneavoastră din circumscripțiile unde reprezentați populația, căreia în octombrie 1996 îi promiteați numai lapte și miere.

Spuneți, vă rog frumos, domnule ministru Remeș, și vă rog foarte mult să spuneți populației țării, presei, colegilor din Parlament, care sunt cele 10 - 12 condiții pe care vi le-a pus Fondul Monetar Internațional, în noiembrie 1996, pe care le-ați acceptat fără nici o negociere și care reprezintă, practic, programul dumneavoastră, de guvernare pentru următoarea perioadă. Vă spun mai întâi eu. Să aveți un deficit de 2 %, să duceți benzina la 75 de cenți. Ați venit acum cu 1 dolar benzina, ca după aceea, făcând-o 75 de cenți populația să spună: "Domnule, iată ce Guvern generos, care nu a facut un dolar benzina, (Aplauze din partea stângă a sălii.), ci a fost foarte cumsecade și a realizat o scumpire de numai 100%, până la 75 de cenți. Acestea sunt manipulări psihologice, nu știu de unde le primiți dumneavoastră, pentru a le aplica populației, dar sunt cu totul regretabile, pentru că dovedesc, dincolo de lipsa de competență profesională, o lipsă de sinceritate, de transparență față de cei care v-au dat votul și v-au trimis în Parlament.

Deci, mai departe, condițiile puse de F.M.I... (Rumoare.) Vă interesează, domnilor colegi, ca să spuneți electorilor dumneavoastră din circumscripțiile electorale, pentru că bugetul de astăzi... (Gălăgie în sală.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă rugăm, păstrați liniștea!

Domnul Florin Georgescu:

Bugetul de astăzi nu este decât una dintre cele 15 sau 20 de condiții pe care vor trebui să le treacă românii, pentru a ajunge, unde? Nicăieri, spunem noi, pentru a ajunge în dezastru și pentru a ajunge într-o situație jalnică, de sărăcie. Numai acolo vor duce închiderile de întreprinderi pe care trebuie să le faceți, pentru că v-ați angajat la ele, dar închideri numai din sectorul de stat, pentru că sectorul privat, unde sunteți dumneavoastră acționari, cei din dreapta mea și ceilalți care sunt acoliții actualei puteri și au pierderi - și o să vi le dau la momentul oportun - de sute de miliarde și au restanțe la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale mult mai mari decât minerii, acelea nu sunt găuri negre ale economiei, acelea nu trebuie închise. Acelea trebuie alimentate ca niște căpușe, pe seama capitalului de stat! (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Vă spunea domnul Vosganian aici, și a repetat și la canalele mass-media, că 49 % din pierderile economiei vin din sectorul privat. Oare de ce, când faceți strategia de asanare, de restructurare prin închidere, nu spuneți: "două de la stat, una de la privați?". Nu să distrugeți sectorul privat, cum l-ați distrus dumneavoastră în ultimii 3 ani, prin reducerea tuturor elementelor de cerere din economie Obligați-i pe cei care consumă mai mult decât produc, pe cei care au luat credite de la bănci - și citiți lista de la Bancorex și vedeți dacă este vreunul de la P.D.S.R. Vedeți dumneavoastră cine este pe lista respectivă, de la ce partid este și ce campanie electorală a sponsorizat.... (Aplauze din partea stângă a sălii.) și pe aceia trebuie să-i restructurați prin închidere și nu numai întreprinderile de stat, care probabil că vor fi cu zecile și nu știu cum vă veți descurca dumneavoastră cu muncitorii disponibilizați respectivi, neoferindu-le nici o altă șansă de supraviețuire. Nu mai spun de faptul că, în curând, domnul ministru Berceanu - probabil că la aceasta și lucrează acum nefiind prezent în sală - va trebui să elimine subvenția pentru populație la tarifele de energie electrică, termică și la cele de gaze naturale. Deci, practic, dublarea prețurilor în plină iarnă, la căldură, energie electrică și gaze naturale pentru populație, o populație și așa sărăcită care nici astăzi nu poate să-și plătească facturile la Renel și la Romgaz.

În continuare aș vrea să vă prezint câteva considerații mai tehnice, pentru a înțelege de ce nu suntem de acord cu cele propuse de Guvernul Radu Vasile în bugetul pentru 1999. Deci, dumnealui spune că, pentru a reduce deficitul balanței de plăți externe, pentru a reduce împrumuturile externe, pe care ni le promiseseți cu multă generozitate în campania electorală, trebuie redus deficitul bugetar, ca element al cererii din economie, alături de consumul populației și de cererea de investiții.

Iată, însă, că ceea ce realizați dumneavoastră este o contraperformanță. În timp ce reduceți deficitele bugetare, scade, cum este și normal, produsul intern brut în 1997 cu 6,6 procente, în 1998 cu 5,5, dar după niște prognoze optimiste; ați considerat că în trimestrul IV se va înregistra o relansare economică, a continuat cu "succes" politica de declin și de scădere, de recesiune economică și în trimestrul IV. Deci, în 1998 veți înregistra o scădere a P.I.B.-ului de circa 8 procente, după care, în 1999 veniți iar cu o scădere de 2 % a produsului intern brut. Rețineți, după ce domnul Radu Vasile, de la acest microfon, anul trecut, ne spusese că în 1998 se merge pe o creștere zero. Imediat, la mijlocul anului s-a rectificat bugetul, lege care nu a fost trecută prin Parlament, nici până acum realizându-se această "performanță" de minus 8 procente, după alte 6, 7 în 1997.

Practic, dumneavoastră ați reușit "performanța" că în trei ani ați anulat toată creșterea economică realizată de Guvernul PDSR între 1993-1996. Spuneți câteodată, unii dintre reprezentanții dumneavoastră, preluând, fără să aveți argumente teoretice și practice, probabil, de la diferite consultanțe străine, plătite pe bani grei ai poporului român, că acea creștere economică a fost nesănătoasă. Dar actualul declin economic al dumneavoastră este sănătos? Declin care a dus la scăderea puterii de cumpărare a populației cu 40 %? (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Îndemnați populația să strângă în continuare cureaua. A mai făcut cineva așa ceva, avea alt slogan, spunea "să mai punem o haină în plus"! A strânge cureaua înseamnă varianta așa-zis democratică a lui Ceaușescu, care invita la a pune încă o haină în plus. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Eu vă demonstrez că în 1993 - 1996, atunci când creștea controlat deficitul bugetar, creștea produsul intern brut, creștea puterea de cumpărare a populației și creșteau averile dumneavoastră din actuala Putere, pentru că toate întreprinderile mici și mijlocii, născute în 1993 - 1996 trăiesc și acum din ceea ce au acumulat în acea perioadă pentru că au putut să-și dezvolte și consolideze activitatea în acel timp.

Deci, produsul intern brut a cresut în 1993 cu 1,7 față de 1992, atunci când deficitul bugetar consolidat a fost de 0,4% din produsul intern brut. În următorul an a crescut PIB-ul cu aproape 4 %, corespunzător unui deficit bugetar ceva mai mare, de 1,8% din P.I.B. În anul 1995 cu un deficit de 2,6%, o creștere economică de aproape 7%. În anul 1996 deficit de 3,8%, creștere economică în jur de 5 procente.

Dumneavoastră veniți în 1999 și contractați în continuare consumurile, contractați în continuare cantitatea serviciilor publice, în așa fel încât se va ajunge, potrivit acestui buget, că la mijlocul anului, instituțiile publice, spitalele, școlile, instituțiile de cultură, armata, ordinea publică și celelalte nu vor mai putea să funcționeze.

Noi vă atenționăm de acum că acest buget nu ajunge instituțiilor respective, care sunt foarte temperate și reținute în aprecieri, datorită panicii și fricii pe care reușiți, prin modul dictatorial și anti-democratic în care guvernați. Mai se aud voci răzlețe în această direcție, dar, totuși, dumnealor tac de frică și își desfășoară activitatea așa cum pot.

La așa-zisul dumneavoastră program economic noi vă oferim o alternativă foarte credibilă economicși foarte corectă din punct de vedere științifico-teoretic și practic. Și anume România, acum când înregistrează regres economic, recesiune, când se confruntă cu un șomaj uriaș - va fi, probabil, 13-14% în 1999 dacă faceți tot ceea ce v-ați angajat în fața Fondului Monetar Internațional - are nevoie în continuare nu de restrângerea masei monetare, de restrângerea cheltuielilor guvernamentale, ci are nevoie de două măsuri concomitente, paralele, și anume: pe de o parte de creștere economică, deci să crească în raport cu productivitatea muncii veniturile populației, să crească investițiile, pentru că astfel reușim să ne modernizăm și să ne valorificăm potențialul material și uman de care dispunem, să crească cantitatea și calitatea serviciilor publice, deci, cheltuielile guvernamentale, să crească exportul, ceea ce înseamnă majorarea încasîrilor valutare ale țării.

Concomitent - și aici mulți dintre dumneavoastră, cei de la Putere, probabil că nu sunteți de acord pentru că trăiți din derularea importurilor - trebuie să avem o politică comercială adecvată, care să însemne protejarea producătorului autohton, a pieței interne, în limitele acordurilor și a prevederilor tratatelor internaționale pe care le-am încheiat, dar nu să reducem unilateral, cum ați făcut dumneavoastră în 1997 și în 1998, toate taxele vamale încurajând importurile, cu pierderi de mii de miliarde pentru buget și cu dezechilibre uriașe ale balanței comerciale. Anul acesta se atinge vârful dezechilibrului comercial al României, în sensul că se va înregistra un deficit de 3,4 miliarde de dolari la balanța comercială și probabil de 3,5 miliarde la contul curent al balanței de plăți.

De ce? Pentru că dumneavoastră închideți fabricile și întreprinderile românești, distrugeți întreprinderile mici și mijlocii, reduceți consumul populației, dar nu puteți să-l comprimați până la maximum și atunci dați drumul la importuri. Sigur că da, ele sunt, probabil, avantajoase pentru unii, dar sunt dezastruoase pentru țară cu deosebire importurile care pot fi substituite cu mărfuri, cu produse create de industria românească în special cele agro-alimentare. Și reacția recentă a mediilor de afaceri ale producătorilor autohtoni este foarte edificatoare în acest sens. De aceea, eu am și propus mai în glumă, mai în serios, ca minsterul domnului Berceanu să nu se mai numească Ministerul Industriei și Comerțului ci, păstrând aceleași inițiale, să se numească Ministerul Importurilor și Comisioanelor. (Aplauze din partea stângă a sălii.) Pe această linie, probabil că și devizele celor două partide istorice, P.N.L. și P.N.Ț.C.D., se modifică "prin noi înșine", al P.N.L. s-a transformat acum în "pentru noi înșine", iar din "porți deschise capitalului străin" cei de la P.N.Ț.C.D., se comportă, deja, conform sloganului "buzunarele larg deschise pentru comisioane externe". (Aplauze.)

Se spune de către domnul prim-ministru Radu Vasile că nu este loc pentru mai multă dezvoltare, nu mai este loc de împrumuturi externe, pentru că avem o datorie publică mare. Nimic mai fals! Consilierii dumnealui i-au scris în discurs totul, în afară de tabelele și considerațiile din raportul la buget, care tratează această problemă, și anume, doamnelor și domnilor, România are o datorie publică internă și externă, totală de cca.24% din produsul intern brut. Standardele, ca să intrăm în Europa, sunt 60% din PIB, totalul datoriei publice interne și externe. Belgia și Italia au peste 120 %.

Totul este să fii credibil, să arăți că împrumuturile externe angajate le introduci în lucrări de infrastructură, în lucrări de dezvoltare și modernizare a economiei, a serviciilor publice și că îți creezi astfel capacitatea de a rambursa ratele și de a-ți plăti la timp dobânzile. Or, dumneavoastră, care nu credeți în industria românească, dumneavoastră, care o considerați o grămadă de fiare vechi, o industrie neperformantă, o industrie depășită, și cum mai vreți dumneavoastră, sigur că da, aveți sarcini să închideți această industrie și să transformați poporul într-o masă amorfă de oameni sărăciți, ușor manipulabili și fără nici un fel de perspectivă.

Datoria externă a României reprezintă 17% din PIB, cea directă, a statului, (restul, fiind garantat de stat, ratele și dobânzile plătindu-le agenții economici care au beneficiat direct de aceste împrumuturi, este de numai 11%. Și, atunci, de ce nu mai vreți, doamnelor și domnilor de la putere, să contractați credite externe pentru obiective care pot fi realizate în România și crea locuri de muncă, absorbi forța de muncă rezultată uneori din procesul de restructurare și de privatizare? Probabil că, așa cum este lipsă de transparență atitudinea dumneavoastră în a ne spune cum este construit programul de guvernare lăsat moștenire de FMI, nu aveți voie să ne spuneți nici ceea ce ne pregătiți în materie de angajare a forței de muncă și integrare socială a persoanelor fără loc de muncă.

Se mai spune de către actuala Putere că sarcina datoriei externe din acest an este creată datorită împrumuturilor din 1993-1996. Este foarte falsă această teză care se avansează cu obstinație de către reprezentanții Guvernului, și ea, de fapt, nu vine decât să deturneze atenția cetățenilor de la lucrurile esențiale.

Iată cum se prezintă, potrivit datelor Băncii Naționale și ale Ministerului Finanțelor, situația, în 3 momente în dinamică, după 1990, a datoriei publice externe a României. La sfârșitul anului 1992, când nu erau la guvernare PDSR și premierul Văcăroiu, fuseseră Guvernele Roman-Stolojan, se consumaseră deja, din împrumuturi externe, de către stat, 2,2 miliarde de dolari! Nu mai vorbim de cele 1,8 miliarde pe care le-a găsit de la regimul anterior domnul Petre Roman în visteria țării! Deci, acele Guverne, Roman-Stolojan, pe parcurs de trei ani de zile: 1990-1992, au consumat câte 1,3 miliarde de dolari pe an! Aceasta a fost politica din acea perioadă, istoria, sigur, va judeca evoluțiile. S-au consumat, deci, 1,3 miliarde de dolari și nu s-au plătit datorii la extern decât circa 50-60 de milioane în toată această perioadă. Pentru că n-aveai la ce să plătești serviciul datoriei externe, pentru că România n-avea datorie externă în 1989 și în '92 nu-ți veneau la plată decât ceva dobânzi din perioada '91.

Ceea ce s-a plătit acum de către Banca Națională, suma de 400 de milioane de dolari, reprezintă - așa cum a recunoscut BNR, pentru că altfel nu o ajută cifrele, deși conducerea e pusă unilateral de dumneavoastră rate și dobânzi pentru credite contractate și consumate de Guvernele Roman-Stolojan în '91-'92 de la Uniunea Europeană. (Aplauze ale deputaților din Opoziție.)

Deci, vedeți, și aici, Dumnezeu nu doarme, ci veghează: cine le contractează, le și plătește! Noi sperăm că, prin 2001, când vom fi, bineînțeles, mai devreme, la guvernare, să plătim creditele pe care le-am făcut în 1995 și 1996. Deci, domnul Petre Roman le-a făcut, dumnealui le plătește acum, dar dă vina pe noi... (Aplauze ale Opoziției.)

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule deputat, vorbiți de peste o jumătate de oră, v-aș ruga să vă limitați timpul!

Domnul Adrian Năstase (din sală):

De ce am venit duminica? Ca să putem dezbate!

Domnul Florin Georgescu:

Domnule președinte, eu știu că nu vă convine ceea ce vă spun eu, dar vin imediat reprezentanții puterii și mă vor completa.

Domnul Ion Diaconescu:

Nu, nu, îmi face plăcere, dar, totuși, avem timpul limitat...

Domnul Florin Georgescu:

Tocmai de aceea am venit și duminică, ca să putem dezbate situația economiei românești și arăta cifrele concrete, cifrele reale, potrivit datelor din sistemul conturilor naționale ale țării!

Domnul Traian Băsescu (din loja guvernamentală):

Florine, zi-o și pe aceea cu vasele comunicante!

Domnul Florin Georgescu:

Nu, dumneavoastră trebuie să ne-o spuneți pe aia, nu cu vasele comunicante ale mele, ci cu vasele din flotă, ale dumneavoastră! (Aplauze ale deputaților din Opoziție. Râsete.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă rugăm, nu faceți dialog cu sala!

Domnul Florin Georgescu:

Eu nu am vândut vasele comunicate, dumneavoastră ați vândut vasele din flota României!

Aș vrea să vă menționez că ceea ce este mai grav pentru țară este că, atunci, în '92, ceea ce s-a luat din credite interne s-a introdus numai în consum. Nu știu, la presiuni sociale, sau conform politicii "guvernului celui mai reformist din istoria României" nu știu din ce motive, dar totul s-a introdus numai în consum, nu s-au luat credite pe proiecte de infrastructură: șosele, telecomunicații, sistem energetic, sistem petrolier, 97% au fost orientate către consum. E bine, e rău..., istoria va judeca, dar nu mai vă plângeți cei aflați la Putere că plătiți acum ratele și dobânzile! Așa ați reușit, în mod artificial, să țineți, domnule Roman pâinea 5 lei și oul 2 lei. Numai așa, prin aceste credite externe! Ei, acum, plătiți prețul pentru acea politică populistă și anti-reformistă pe care ați făcut-o!

În perioada 1993-1996, România n-a mai beneficiat de 1,3 miliarde net intrări minus ieșiri, ci a beneficiat numai de 400 de milioane, pentru că au fost intrări anuale de 800 milioane de dolari și au fost plăți anuale de 400. Veneau la scadență ratele din perioada 1990-1992, plus dobânzile pentru ceea ce se utilizase în 1993-1996. Ceea ce este edificator pentru această perioadă este aceea că 80% din acești bani s-au concretizat în proiecte de infrastructură și creștere deosebit de substanțială a rezervei valutare a Băncii Naționale. În decembrie 1992 am găsit Banca Națională a României cu o rezervă valutară de numai 29 de milioane de dolari și când am plecat au fost 750 de milioane de dolari în visteria ei! Deci, nu am fost niște risipitori și am introdus banii în active economice și sociale: școli, șosele, Romtelecomul - pe care l-ați vândut acum dumneavoastră cu suma pe care ați reușit să o "negociați", este modernizat pe timpul nostru și din creditele acestea, ceea ce este un lucru foarte corect economic: lași generațiilor următoare o datorie, dar lași în contrapartidă și activele, pe care le-ai contstruit din creditele externe; nu cum ați lăsat dumneavoastră, Guvernele Roman-Stolojan din 1990-1992, numai datoriile și, în contrapartidă, în activul bilanțului țării, absolut nimic, consumurile totul consumându-se în perioada respectivă.

În 1997-1998, s-a întâmplat un lucru foarte regretabil pentru țară, și anume, dumneavoastră, care spuneți că sunteți cele mai credibile forțe politice din România, care afirmați că aveți legături apropiate cu cele mai înalte familii politice europene și internaționale și care, afirmați în 1996 că dacă veniți la putere, nu aduceți sloganul strângerii curelei, ci sloganul dezvoltării, prosperității europene, occidentale ș.a.m.d., dumneavoastră, care aduceați 60 de miliarde de dolari în patru ani, deci, 15 miliarde de dolari pe an, n-ați reușit să aduceți decât 200 de milioane de dolari pe an! (Vociferări, proteste ale majorității.) De ce? Pentru faptul că nu v-a mai dat nimeni credite, nu v-a mai crezut nimeni, constatând că nu știți să negociați cu partenerii internaționali, nu știți să le prezentați programe credibile, nu aveți cei 15 mii de specialiști, ci foarte puțini, în comparație cu acest număr... (Aplauze ale deputaților din Opoziție.) Și, nefiind veritabili profesioniști, neavând asemenea programe coerente, domnilor colegi, nici familiile dumneavoastră politice probabil că nu vă recunosc drept descendenți politici credibili, nu vă dau mai nimic nici cu împrumut și, atunci, vin la scadență, vin la plată atât datoriile din timpul domnului Roman, cât și din timpul domnului Văcăroiu, iar dumneavoastră domnule Radu Vasile, vă sufocați pentru că nu puteți să plătiți în mod ritmic datoria externă.

Să știți că dezvoltare "prin noi înșine" a încercat și Ceaușescu și ați văzut unde a ajuns! Deci, o dezvoltare care face abstracție de creditele externe, în condițiile României, care nu are un capital național foarte dezvoltat, care nu mai are foarte multe bogății naționale, care a avut o istorie nefavorabilă, nefericită în decursul ei, nu se poate compara cu cei care au avut imperii, colonii ș.a.m.d., așadar, o dezvoltare numai "prin noi înșine" este imposibilă. Dacă nu reușim să atragem capital străin, și împrumuturi externe, dacă nu reușim să introducem aceste sume în lucrări de infrastructură și modernizare a economiei, care să creeze și să consolideze locurile de muncă, să știți că, în opinia noastră, România este o țară fără nici o perspectivă de modernitate și de europenism.

De altfel, acest buget pe care dumneavoastră îl propuneți aici, nu ne apropie, ci ne îndepărtează de Europa. De ce? Pentru că un buget care are niște consecințe nefaste pentru economie și societate, care conduce la scăderea produsului intern brut, atât pe total, cât și pe locuitor, care conduce la degradarea serviciilor publice, la infrastructuri mai proaste ș.a.m.d., este un buget care ne îndepărtează de criteriile de admitere în Uniunea Europeană! (Vociferări, proteste ale deputaților din majoritate.) În Uniunea Europeană nu ni se cere numai 3% din P.I.B. deficit la buget și 60% din P.I.B. la datoria publică, ci se cere și un anumit produs intern brut pe cap de locuitor. Or, noi eram în 1996 la un nivel care ne permitea, în circa 6-7 ani, să ajungem din urmă Grecia și, acum, probabil că vom ajunge din urmă Albania.

Singura șansă a României de a înregistra o creștere a produsului intern brut pe locuitor, în condițiile în care scade numărătorul fracției (deci, PIB), este aplicarea a ceea ce spunea un fost ministru de-al Puterii și anume să moară cât mai mulți români. Dacă dumneavoastră, domnule Radu Vasile, vă propuneți să scadă PIB-ul cu 2% și exterminați populația într-un ritm anual de 4%, va crește produsul intern brut pe cap de locuitor! (Aplauze ale deputaților din Opoziție. Râsete.) Și, după cum vă comportați, sunteți pe un drum bun în atingerea aceastei "realizări", dar noi, Opoziția, vă spunem că nu vă vom lăsa să vă aduceți la îndeplinire acest obiectiv, căci acționați antinațional și antisocial!

Aș vrea să arăt numai câteva din inconsecvențle bugetului, pentru că înțeleg că nu mă mai suportați mult pentru a vă spune adevărurile. Adevărurile întotdeauna deranjează!

Deci, fiscalitatea în România crește în acest an, prin acest buget de stat și prin celelalte bugete care fac parte din sistemul bugetului general consolidat...

Domnul Traian Băsescu (din loja guvernamentală):

Alo! Timpu', șefule!

Domnul Florin Georgescu:

Imediat termin! Domnule Băsescu, eu termin imediat, dumneavoastră probabil că, din nou, aveți o inaugurare de obiectiv de infrastructură, trebuie să tăiați vreo panglică la lucrări finanțate din împrumuturi externe luate pe timpul nostru! Pentru că dumneavoastră n-ați tăiat panglici decât la obiective de investiții contractate de guvernarea Văcăroiu! Ceea ce contractați dumneavoastră acum se va vedea în 2003! (Aplauze ale Opoziției.) Dacă nu vă ajung foarfecele, vă mai dăm și noi câteva!

Această fiscalitate, în 1999, va fi de 33,4% din P.I.B. Unde a fost în '96, când "era rău", cum spuneți dumneavoastră atunci? Era la 29,8%! Anul trecut ați spus dumneavoastră că veți realiza o fiscalitate de 31%, în proiect, și ați venit după aceea cu rectificări netransparente, cum vă este stilul de lucru, și ați dus-o la 32,7%, iar acum mergeți la 33,4%. Deci, povara fiscalității crește masiv, prin inventarea de noi impozite directe și, mai ales, indirecte, care sunt suportate de cei cu venituri mici, de cei caretrăiesc din venituri din muncă. Pentru dumneavoastră, care sunteți reprezentanții clasei celor care trăiesc din venituri din capital, e mai ușor să transferați această povară fiscală și socială pe spatele celor mulți.

Iată, TVA crește de la 4,9% din P.I.B. cât era în 1996, la 6,3%. Accizele, noi le-am lăsat 1,4% din P.I.B., dumneavoastră le aduceți la 3,8%. Dar, în același timp, ați scăzut taxele vamale, pentru că probabil așa v-au dat dumneavoastră indicații familiile europene din care faceți parte, să transformați România în piață de desfacere, ați coborât taxele vamale de la 1,7% din PIB, cât erau în 1996, la numai 1% anul trecut și probabil că la 1,3-1,4% în acest an, când vreți să mergeți, în continuare, cu o taxă uniformă și nenuanțată: supra-taxa vamală, în loc să acționați pe grupe de mărfuri, să încurajați producătorul intern, să nu-l mai supuneți la această competiție extrem de dură a importurilor, producătorii respectivi fiind deja consolidați, datorită acumulărilor în timp și trecutului al țărilor în cauză. Trebuie să lăsați ca producătorul autohton să se consolideze și el și, treptat-treptat, să-l introduceți în competiția mondială. Franța, Germania și Anglia s-au consolidat după 1944 timp de 10-15 ani. Dumneavoastră trebuie, probabil, să distrugeți în mod programat toată economia românească, atât direct, punctual, cât și prin politici macroeconomice antinaționale! (Vociferări ale deputaților din majoritate.)

Cum ați crescut dumneavoastră această fiscalitate? Nimeni nu spune aici! Domnul prim-ministru, repet, a citit, cu distincția dumnealui didactică, din raportul acela general, care este însoțitor al bugetului pe acest an, dar nu ne spuneți cum ați crescut fiscalitatea, să știe oamenii, care, văd fel de fel de coloane noi, pe statul de salarii, noi inovații ale acestei conduceri de dreapta, care promisese că în 200 de zile, relaxează fiscalitatea și, iată că, în 800 de zile, a dublat-o, aproape! (Prin fața tribunei trece domnul Traian Decebal Remeș, ducând o servietă și o sacoșă.)

Mai aveți ceva impozite și taxe în sacoșa aia, domnule ministru? (Aplauze ale deputaților din Opoziție. Râsete.) Vă mulțumesc frumos.

S-a majorat contribuția la asigurările sociale de sănătate de la 5 la 7%, s-a realizat o creștere substanțială a impozitului pe proprietate: pe clădiri, pe terenuri, pe mijloacele de transport și vedeți reacțiile favorabile "de simpatie" la adresa dumneavoastră din partea populației; s-a majorat de la 3 la 5% contribuția la fondul pentru pensie suplimentară; ați majorat cu 7% contribuția la asigurările sociale.

V-aș ruga, domnule ministru Remeș, să precizați populației de unde aveți 2.500 de miliarde la accize, dacă nu scumpiți benzina? Noi nu vă spunem să scumpiți benzina, noi vă spunem să faceți creștere economică! Dumneavoastră vreți să continuați recesiunea economică și să scumpiți benzina! Vă rog să vă precizați opinia pentru că, în alte condiții, acest buget este total nefondat și nu are un deficit de 2,0% din PIB, ci are un deficit cu 2.500 de miliarde mai mare. Aceasta, raportat la PIB, vine undeva în jur de 0,7%. Deci, dumneavoastră ați făcut un buget - și o să afle și domnul Zervoudakis de la F.M.I. ce spun eu acum - cu 2,7% deficit din produsul intern brut, pentru că nu aveți venituri din accize, pe care le-ați proiectat a proveni din scumpirea benzinei. Scumpirea benzinei pe un an! Deci, dacă Guvernul a zis că încasează 2.500 de miliarde într-un an, vă dați seama stimați colegi, că acum, când suntem la mijlocul lunii februarie și dacă lucrurile vor opera numai 10 luni și jumătate, sarcina și prețul suportate de cetățeni și, implicit, în economie, de toate grupele de măsuri și servicii, vor fi la un nivel de-a dreptul dezastruos și total inacceptabil pentru cetățeni!

Tot pe linia duplicitară specifică Puterii dumneavoastră, în spiritul demagogiei caracteristice, veniți și dați cu o mână populației și luați imediat cu două. Deci, veniți și aprobați legi care să vă pună bine cu mediul de afaceri: investițiile străine, Ordonanța nr. 92, Ordonanța privind amortizarea accelerată ș.a.m.d., să vă aplaude cei care lucrează în aceste domenii, stabiliți să le puneți în aplicare în anul următor, și în anul următor, când să intre în funcțiune, le suspedați. Spuneți: Domnule, există legea, dar nu ne permite nu știu ce moștenire!

De fapt, aceasta este o comportare, o atitudine total duplicitară și dualistă, nesinceră față de electorat, așa cum faceți și în domeniul social. Le aprobați Legea tichetelor de masă și, după aia, o suspendați! Ori dumneavoastră nu aveți o proiecție a ceea ce înseamnă economia acestei țări, și când aprobați o lege, nu știți să calculați consecințele financiar-monetare, ori aveți specialiști, că au mai rămas oameni prin structurile guvernamentale pe care nu i-ați dat afară încă, ei vă calculează aceste influențe, dar, pentru a vă menține la putere, promovați legea, și după aceea o suspedați prin Legea bugetului. Așa faceți cu tichetele de masă, cum am spus, și cu mult trâmbițata Lege a Partidului Democrat, nr. 119/1997 privind alocațiile suplimentare pentru familiile cu mulți copii. Aceste alocații suplimentare au devenit niște alocații care nu se mai acordă, pentru că, spuneți dumneavoastră, "nu aveți bani". Dar când erați în băncile Opoziției, aveați și bani și soluții și specialiști!

În aceste condiții, vrem să vă atenționăm că alocațiile de stat sunt total insuficiente pentru sectoare cum ar fi: sănătatea, învățământul, apărarea, agricultura, sunt probleme care se pun foarte clar: cu salariații și cu respectarea regulilor democratice, pentru că dumneavoastră, prin această lege, veniți și blocați, practic eliminați posibilitatea democratică a negocierii salariilor și dreptul la o anumită indexare. La pensii, cât de cât, ați reușit să le indexați cu 0,6% pe lună, ceea ce înseamnă trei sferturi de pîine în plus lunar.

Nu s-au prevăzut, de asemenea, alocații pentru aplicarea Legii privind tichetele de masă. Nu se vor mai indexa mult-trâmbițatele, majorate de trei-patru ori, alocații pentru copii. PD-ul, domnul președinte Petre Roman, spuneau în 1996 că le vor majora la 50 de mii, de la 12 mii, câte cât erau pe timpul nostru, și va curge numai lapte și miere în familiile cu copii. Iată că, astăzi... (Vociferări ale deputaților din majoritate.) Aceasta este, iar, o măsură demagogică: ați majorat de 3-4 ori alocațiile și ați crescut de 8 ori prețurile! Astăzi, cu aceste alocații de 60 mii lunar, care vor rămâne în '99 la nivelul din '98, deși rata inflației este de 25%, se vor cumpăra cu 30% mai puține bunuri și servicii decât în 1996. Deci, la sfârșitul anului 1999, aceste mult-trâmbițate alocații, care au adus, celor de la PD, probabil 5-6 procente de la oamenii necăjiți, se vor situa la un nivel de 70% față de 1996. Deci, ceea ce cumpăra familia cu copii cu 12 mii lei în 1996, cumpără cu 30% mai puțin în 1999, cu 60 mii lei, ca urmare a politicii democratice și înțelepte duse de Coaliția de dreapta CDR-USD-UDMR.

Nu mai vă spunem că Guvernul Vasile are de plătit, prin instituțiile publice finanțate din bugetul de stat, 3.500-4.000 de miliarde datoriii către furnizori pentru anul 1998. Deci, instituțiile publice, ai căror reprezentanți se află aici, la masă, au consumat hrană, echipament, căldură, lumină, furnituri de natura bunurilor de capital și altele care nu au fost plătite, ceea ce înseamnă, de fapt, un plus de deficit de 0,8% din produsul intern brut. Când plătiți datoriile astea? Sunt ceea ce numește Fondul Monetar Internațional "elementele deficitului cvasi-fiscal". Deci, dumneavoastră arătați deasupra apei un aisberg de 2% din PIB deficit bugetar, dar aisbergul de dedesubtul apei, care înseamnă deficitul cvasi-fiscal: pierdurile din economie, care s-au triplat; blocajul financiar, care a ajuns la 100 de mii de miliarde și aceste plăți restante ale însuși bugetului către economie înseamnă un deficit total al economiei naționale de circa 20%, față de 13% cât era în 1996 și care cred că a învățat, până la urmă, ce constituie și domnul Ciorbea, care folosea total inadecvat acești termeni . Deci, deficitul total al economiei românești care era 13% atunci, acum e de 20%.

Noi, Partidul Democrației Sociale din România, am propus o sumă de amendamente legate de construcția bugetară, pornind de la creștere economică, acordarea unor facilități care creează stimulente pentru investiții și pentru capitalul autohton, am prezentat măsuri care să însemne majorarea fondurilor pentru educație, sănătate, construcții de locuințe, agricultură și celelalte și, în măsura în care dumneavoastră veți manifesta disponibilitate, vom veni la acest microfon și vă vom prezenta poziția noastră la acel moment, pentru că, așa cum arată bugetul astăzi, noi nu putem să-l votăm, deoarece e un buget care conduce la sărăcirea populației, un buget care conduce la distrugerea în continuare a economiei naționale, a industriei, a agriculturii, investițiilor, construcțiilor și celorlalte, este un buget care ne îndepărtează de Europa.

Sigur, acum o să veniți dumneavoastră și o să arătați - în mod disparat, pentru că lucrurile sunt foarte complicate și tehnice din punct de vedere financiar, bugetar -, domnul ministru Remeș o să ne arate că Guvernul Văcăroiu a semnat garanții sau a semnat alte lucruri, care se plătesc în țară. Da, le-a semnat și avea legi pentru așa ceva și avea hotărâri de Guvern în sprijinul deciziilor respective iar acele garanții nu însemnau decât o modalitate constructivă de a restructura economia românească, de a nu ne împăca cu situația de prestatori de servicii ai Europei, ci cu situația de țară industrială dezvoltată, care poate să se integreze în acest nou secol al informaticii și al tehnologiilor înalte, o modalitate concretă de "a oferi o șansă", agenților economici români și, în general, cetățenilor României. Dar dumneavoastră ați stopat brusc acest proces și ați venit numai cu măsuri de asanare haotică, de distrugere și de închidere a întreprinderilor.

Nu înțelegem de ce dumneavoastră, domnule Remeș, ați acceptat acea propunere total distructivă a Fondului Monetar Internațional, ca din veniturile din privatizare numai 1% să poată fi folosite drept venituri bugetare. Ce înseamnă asta? FMI vă presează să accelerați privatizarea - ceea ce e un lucru bun, sectorul privat atinsese 52% pe timpul nostru, anul trecut a fost numai 58%, deci dumneavoastră, în 2 ani de zile, nu l-ați crescut decât cu 6 procente, pentru că multe dintre întreprinderile private au fost distruse, iar privatizarea nu a fost făcută prin lărgirea sectorului privat, ci prin transfer de proprietate. La ce prețuri? O să vedem noi altă dată, când probabil că organele abilitate vor verifica și aceste lucruri, pentru că dumneavoastră, cu bună știință, ați eliminat Curtea de Conturi din verificarea modului de privatizare. Totuși, contribuabilii-proprietari trebuie să știe o dată cum li s-a înstrăinat averea construită în 50 de ani! Or, dumneavoastră ați acceptat această condiție, ca numai 1% din privatizare să fie venit la buget! Restul? Să finanțeze deficitele bugetare, niște chestii foarte tehnice, dar mai pe românește, asta înseamnă cam așa: Măi, români, vindeți-vă voi mobila și nu mai vă puneți altă mobilă în loc, ci consumați ceea ce rezultă din încasările din vânzarea mobilei din casă! Care, unele sunt chiar bijuterii ale economiei, deși dumneavoastră nu vă place să le numiți așa, dar, când vă uitați la comisioanele primite, din privatizarea lor vă dați seama că au fost chiar bijuterii... (Aplauze ale deputaților din Opoziție. Râsete. Se strigă: Bravo!)

Însă, în ceea ce privește această politică de dezindustrializare a țării, să știți că este total condamnabilă, pentru că a nu folosi veniturile din privatizare pentru dezvoltare, pentru restructurare, pentru modernizare înseamnă a amaneta viitorul nostru, al dumneavoastră și al copiilor dumneavoastră!

Mai vreau să fac o remarcă asupra faptului cum se realizează în practică o deviză pe care eu o numesc: "Naționalizarea pierderilor și privatizarea profiturilor." Adică, faptul că, în România, dumneavoastră promovați crearea capitalismului domnului Brucan, prin: rapt economic, și financiar, un capitalism al fraudelor și al redistribuirii avuției naționale în folosul unora, așa-zis "inițiați"ai tranziției, dar în defavoarea a milioane de cetățeni pe care-i prostiți prin mass-media, folosită pe post de cutie de rezonanțăa Puterii de dreapta din România!

Este vorba de faptul că, dacă ați întrerupt programele agricole, n-ați mai vrut să aveți agricultură, și domnul Triță Făniță vedeți cât de vehement e la adresa dumneavoastră, n-ați vrut să mai aveți industrie și, sigur că da!, închideți și vindeți tot pe nimic; de aceea ați eliminat programele de sprijinire a agriculturii și programul energetic de sprijinire a industriei. Sigur că da, probabil că erau și acolo unele lucruri care nu erau tocmai în regulă: faptul că unii funcționari nu respectau normele metodologice, legislația, unele sume nu ajungeau acolo unde trebuie, dar aceasta nu însemna că trebuie să eliminați tot programul, pentru că erau câteva inadvertențe, că erau câteva lucruri care nu funcționau cum trebuie. Dumneavoastră ați acționat potrivit principiului lui Păcală: "Să tăiem nucul, să nu mai cânte cucul!" Or, așa ceva nu este acceptabil! (Aplauze ale deputaților din Opoziție. Râsete. Proteste ale deputaților din majoritate.)

Deci, ați întrerupt acele programe și le-ați trecut sumele aferente lor la datoria publică. Până la urmă, e opțiunea dumneavoastră oprirea acelor programe și atunci trecerea sumelor la datoria publică are o esență economică corectă. De ce? A beneficiat toată lumea de efectele programelor agricole și energetice, suportă toată lumea, prin intermediul serviciului datoriei publice, efectele politicii noastre, pe care dumneavoastră ați considerat-o inoportună.

Dar, acum, vreți să ne aduceți la datoria publică "restructurarea", "curățirea" unor bănci - nu vă mai spun eu numele, că le-a menționat domnul prim-ministru aici -, care au înregistrat credite către unii - mulți din partea asta, dreaptă, a sălii...

Voci din majoritate:

Că de la voi n-a luat nimeni!

Domnul Florin Georgescu:

Și, sigur că da, acum, dumneavoastră, în condițiile în care ați introdus economia în declin, în condițiile în care nu mai e cerere pe piața internă, agenții economici nu mai pot să-și returneze creditele și banca intră într-o situație critică, din punctul de vedere al lichidităților și al capacității de plată.

Ce ziceți dumneavoastră? În loc să-și vândă beneficiarii de credite averile construite din munca altora și să dea banii înapoi, ziceți: Nu! Să suporte toată țara faptul că unii vor să devină capitaliști! Păi, ce, noi vă facem pe dumneavoastră capitaliști, dându-vă o cotizație de 100 de mii pe lună fiecăruia? Atunci, domnule prim-ministru, dacă ați introdus taxa de solidaritate pentru cei săraci, vă rugăm, introduceți taxa de capitalism pentru cei bogați! Că asta faceți dumneavoastră, treceți la datoria publică credite, de care unii beneficiază, se plimbă în jeep-uri și stau în vile și noi, după aceea, le luăm creditele din care și-au construit averea de mucava la datoria publică, în numele "restructurării"! Un cuvânt magic, care ascunde foarte multe afaceri necurate sub el!

Deci, nu suntem de acord cu acest lucru, în principiu, pentru că, cine a beneficiat de credite, să și suporte consecințele lor! Dacă au beneficiat numai unii...

Voci din majoritate:

Și ai voștri?

Domnul Florin Georgescu:

Luați dumneavoastră lista din "Adevărul", și dacă vedeți pe vreunul de la PDSR acolo, vă rog să mi-l aduceți aici!

Voci din majoritate:

Mai bine să luăm lista din "Ziua"! (Vociferări, proteste.)

Domnul Florin Georgescu:

În aceste condiții, noi vă aducem la cunoștință faptul că P.D.S.R., urmare acestor critici pe care le-am exprimat aici și le vor mai exprima și alți colegi, nu poate fi de acord cu acest buget, care este și antisocial - pentru că este contra populației, este și antidemocratic - v-am arătat de ce, este și impotriva integrării noastre în Europa, pentru că nu putem să ne integrăm cu performanțe tot mai proaste în Europa. Europa nu ne primește ca să ne alimenteze. (Vociferări în partea dreaptă a sălii de ședință). Europa ne primește ca niște parteneri, credibili, dar dumneavoastră nu vreți să ne duceți la acest moment, ci ne îndepărtați de el.

Toate acestea sunt argumente care mă fac să vă aduc aminte, domnilor guvernanți, vis-a-vis de comportamentul dumneavoastră duplicitar, de faptul că spuneți numai jumătăți de adevăr, numai ceea ce vă convine și dezinformați în mod constant opinia publică și chiar pe colegii din coaliția dumneavoastră din dreapta, ceea ce spunea Churchill: "Puteți să înșelați o vreme toată populația..., cum ați făcut în noiembrie 1996 - asta este de la mine, nu de la el, puteți înșela o parte a populației tot timpul, dar nu veți putea înșela tot timpul toată populația. Și acest lucru este tot mai evident. Lumea își dă seama cu cine are de-a face.

Vă mulțumesc. (Aplauze furtunoase în partea stângă a sălii de ședință.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, domnule deputat, pentru marele efort depus. Ați vorbit o oră și 3 minute. (Aplauzele continuă.)

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Am știut ce să spun!

Voci din partea stângă a sălii:

Pentru că știe ce să spună! (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Doamnelor și domnilor,

Noi n-am propus și n-am cerut nici o limitare a luărilor de cuvânt la discuția generală, dar mi se pare exagerat să vorbească fiecare câte o oră. Sunteți de acord să o limităm la o jumătate de oră?

Din partea stângă a sălii:

Nu! (Proteste vehemente față de această propunere de a limita timpul de vorbire.)

Domnul Ion Diaconescu:

Da. Bine. Nelimitat. Stăm și două săptămâni...

Domnul senator Roman, pentru o scurtă replică, în cadrul vorbirii..., natural, dar în cadrul vorbirii grupurilor parlamentare. Vă rugăm...

Domnule Năstase, nu, nu. Am dat deja cuvântul.

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Nu, dar nu este posibil acest lucru. Acum? Dreptul la replică?

Domnul Petre Roman:

Nu este drept la replică. Vorbesc din partea grupului parlamentar.

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule Năstase, eu dau cuvântul.

Domnul Petre Roman:

Îl liniștesc pe domnul Năstase, care este foarte atent, că este vorba de intervenția din partea grupului. Sunteți de acord? Minunat... Minunat.

Dar, desigur că ceea ce am eu de spus este și un drept la replică. (Vociferări în sală.)

Intervenția reprezentantului P.D.S.R., am constatat cu toții că a fost deosebit de agresivă, ceea ce trebuie să acceptăm, constituie un lucru firesc, dat fiind că este punctul de vedere al opoziției și din acest punct de vedere nu avem a ne plânge.

Voci din stânga sălii:

Sunt adevăruri cu care nu sunteți de acord!

Domnul Petre Roman:

În schimb, a spus o serie de lucruri, care sunt critici justificate și cu care pot fi de acord. De exemplu, este adevărat că situația economică a României de astăzi și indicatorii economici ai României de astăzi nu sunt de natură a ne aduce mai aproape de obiectivul integrării în Uniunea Europeană.

Voci din stânga sălii:

Chiar ne îndepărtează!

DomnulPetre Roman:

Este un lucru cert. Însă, ceea ce este regretabil și inacceptabil sunt afirmațiile inexacte.

Eu trec peste faptul că dumnealui, ca și alți colegi de-ai dumnealui, au făcut parte din Guvernul Roman. Este o chestiune de moralitate.

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Nu este adevărat! Doar 2-3 luni, ca secretar!

Domnul Petre Roman:

Ați făcut parte din Guvernul Stolojan. Este o chestiune de moralitate. Eu las în spate accentul de lașitate. Nu acesta intră în discuție. Efectiv, nu acesta intră în discuție.

Ceea ce intră în discuție este încercarea politică, care a devenit o obsesie pentru dumnealor, de a arunca întotdeauna vina pe altcineva. Aceasta mi se pare că este nejustificat. (Vociferări în partea stângă a sălii). Însă, eu îmi asum, așa cum am făcut-o întotdeauna, îmi asum ceea ce a însemnat guvernarea pe care am condus-o, cu bune și cu rele, dar nu cu născociri de rele.

De aceea, vin în fața dumneavoastră cu câteva precizări care să arate că am fost în fața unor afirmații profund inexacte și, ca atare, inacceptabile.

Voci din partea stângă a sălii:

Care sunt acelea?

Domnul Petre Roman:

Am ascultat cu atenție ceea ce a spus reprezentantul P.D.S.R., am ascultat fără să intervin, nici colegii n-au intervenit, de aceea sunt în măsură să vă cer și dumneavoastră același tratament.

Voci din partea dreaptă a sălii:

Nu sunt în stare!

Domnul Petre Roman:

Câteva lucruru despre ceea ce a spus domnul deputat Florin Georgescu, în legătură cu guvernarea Roman.

În 1990, fiindcă a amintit de anii aceștia - '90-91 - în 1990, cu un efort de consum de numai 230 milioane dolari, nivelul de trai al populației a crescut cu 18,5%.

Voci din stânga sălii:

Avea de unde! (Hohote de râs.)

Domnul Petre Roman:

Stimați colegi,

Consider că, așa cum l-ați ascultat cu atenție, și cu noi împreună, este cazul să mă ascultați și pe mine. Veți avea ocazia să vă manifestați oricând, în spiritul democratic care caracterizează, în principiu, Parlamentul nostru.

Repet, în 1990, cu un efort de consum de numai 230 de milioane dolari, nivelul de trai al populației a crescut cu 18,5%, performanță care n-a mai fost nici pe departe realizată ulterior.

Și dacă este să mă refer la finalul guvernării noastre, în împrejurări pe care nu-mi face deloc plăcere să le mai amintesc, la finalul guvernării noastre, deși în economia românească se introdusese, practic, în totalitate, liberalizarea prețurilor, rămânând în afară numai pâinea și energia, deși introdusesem ceea ce era esențialul liberalizării prețurilor, cea mai dificilă și cea mai grea măsură pentru trecerea de la o economie de stat la o economie de piață, deficitul bugetar era zero, iar datoria externă, nici pe departe cum a prezentat-o domnul deputat, era de 432 milioane dolari.

Ce s-a întâmplat cu suma de 1,2 miliarde dolari, despre care a amintit că era o rezervă la care a apelat Guvernul nostru? V-am spus: 230 milioane dolari au fost în consum, au fost 400 milioane dolari în agricultură și rezultatul s-a văzut în 1991, când s-a atins cea mai mare producție agricolă a țării de la război până atunci. (Vociferări în partea stângă a sălii de ședință.) S-au realizat, iarăși un fapt trist de inexact, dacă mă gândesc că am avut cu dumnealui atunci câteva discuții, ca și cu alți colegi. Noi am realizat un număr mare de investiții, pe care dumnealui, nu știu din ce motiv, acum le neglijează. De exemplu: am alocat, în vremea aceea, 2 miliarde lei, în banii de atunci, când rata de schimb era 110-120 lei/dolar, pentru continuarea lucrărilor la Portul Constanța. Despre alte investiții în materie de infrastructură, doresc să vă răspundă domnul ministru Traian Băsescu.

Numărul de obiective sociale de investiții, pe care le-a asigurat în 1990 și în 1991 Guvernul pe care l-am condus, a fost cu 50% mai mare decât în oricare din anii guvernării Văcăroiu. Este vorba de obiective de investiții în școli, în spitale, în policlinici, în alimentări cu gaze, alimentări cu apă la populație. Acestea sunt lucruri pe care, de exemplu, colegul de atunci în Guvern, domnul Bercea, le poate certifica.

Așa că, departe de acea afirmație că ...97% erau pentru consum. În realitate, a fost cel mai mare efort investițional, în condițiile când economia încă a funcționat în ansamblul ei. Repet: economia încă a funcționat în ansamblul ei. Sigur, a avut loc o cădere a producției industriale cu 4% în 1990 și cu 8,7% în 1991, însă, în 1991, Guvernul pe care l-am mai condus, dincolo de terminarea liberalizării prețurilor, toată lumea recunoaște că este pasul cel mai greu al trecerii de la o economie de stat la o economie de piață, deci, dincolo de acest lucru, s-a mai întâmplat ceva: în 1991, subvențiile totale au fost la jumătate față de 1989 sau 1990. Repet: la jumătate. Ciclul infernal a fost reluat după aceea, subvențiile revenind în 1992 și, bineînțeles, în 1993, 1994, 1995, la ceea ce a fost în 1990 și, respectiv, în 1989. Cu alte cuvinte, toate începuturile bune, fundamentale pentru trecerea de la o economie de stat la o economie de piață au fost date peste cap după aceea.

Niciodată n-am căutat să fac din aceasta un argument răutăcios, o polemică în van, și colegii din P.D.S.R. ar putea să-și amintească de acest lucru, fiindcă nu mi s-a părut că este bine și nu mi s-a părut că este util ca să ne luptăm pe trecut, în loc să facem ceva împreună pentru viitor și recunosc că erau lucruri pe care le puteam face mai bine din '97 în '98, dar afirmațiile inexacte ne dezonorează.

Aș vrea să vă mai dau câteva exemple: s-a vorbit aici despre o politică ineficientă și despre deficite bugetare, care reflectă numai o scădere economică.

Ce fel de exemplu mai bun decât acela că, datorită politicilor economice de subvenționare, fără nici un fel de filozofie de piață, noi, Guvernul de după 1996, am fost nevoit să alocăm un miliard de dolari în băncile BANCOREX și BANCA AGRICOLĂ, pentru a umple găurile lăsate de guvernarea anterioară?! Un miliard de dolari! (Aplauze din partea dreaptă a sălii.) Nici acest lucru n-aș fi dorit să-l aduc în discuție, pentru că este vorba de încrederea în sistemul bancar, fără de care sistemul bancar este în pericol, într-adevăr, întreg sistemul financiar, și în pericol chiar țara.

N-am dorit ca să deschidem acastă discuție, dar dumealor au dorit-o. De ce? E cazul să ne întrebăm...

S-a vorbit aici despre faptul că a apărut o sărăcie și mai cruntă după 1996. N-aș fi intervenit, dar și aici este o afirmație tulburător de inexactă.

Polarizarea între un segment mare al populației, care a sărăcit, și un segment foarte mic, care a acumulat averi fabuloase, s-a făcut în anii '92-'96. O arată toate statisticile. (Aplauze în partea dreaptă a sălii.) Toate statisticile o indică. Mai mult decât atât: deși în anii '95 și '96 s-a înregistrat o creștere economică cu care noi nu suntem de acord, pentru că s-a făcut o creștere economică pe deficite bugetare prea mari, dar, hai să zicem, totuși, creștere economică, creșterea economică este un indicator bun, dar, deși în '95 și '96 s-au înregistrat creșteri economice, rata sărăciei a continuat să se adâncească. Rata sărăciei a crescut.

Cum se mai pun împreună pretențiile de partid de stânga cu aceste două mari realități? (Vociferără în partea stângă).

Ce era să facem în 1990, în special, când ne-am trezit cu un sistem social complet destrămat, în care spitalele nu mai aveau de nici unele, școlile nu mai aveau de nici unele.(Rumoare.) Orice fel de investiții în sectorul social, în ultimii 10 ani ai dictaturii, au fost oprite - o știți foarte bine.

Am avut cereri atunci, foarte insistente, să venim în sprijinul industriei, cu așa-numitele importuri de completare. Tuturor li se părea că aceste importuri de completare sunt o soluție. Și am procedat în consecință, dar n-a fost o soluție. N-a fost o soluție, pentru că economia românească nu era restructurată spre a deveni o economie profitabilă.

Ceea ce s-a întâmplat în perioada '92-'96 pe fondul politicii economice, adică în ceea ce înseamnă efectiv politica economică, a fost revenirea la o practică de dinainte de '89, extraordinar de dăunătoare. Care este această practică? Transferul banilor obținuți în activități economice de profit, bani sănătoși, în găurile negre ale monopolurilor de stat, care au fost reîntărite în '92-'96. (Aplauze în partea dreaptă a sălii.)

Ce era să facem într-un moment în care, pur și simplu, trebuia "să pansăm rănile trecutului"? Am făcut ceea ce era corect față de populație și sunt mândru de ceea ce am făcut și atunci.

În consecință, despre aceste cifre pe care le-am menționat, despre rezultatele guvernării noastre, cred că sunt în măsură să afirm că ceea ce s-a spus mai înainte constituie lucruri inacceptabile. Inacceptabile, pentru că sunt inexacte. Nu de polemica aceasta aveam nevoie. Dumnealor au practicat-o din plin în anii '92-'96. Și cu ce s-au ales? Cu pierderea alegerilor în noiembrie 1996.

Voci din stânga sălii:

Vă vine rândul! (Vociferări.)

Domnul Petre Roman:

Iar în cea ce privește situația actuală, de exemplu, domnul deputat Florin Georgescu, care a fost ministru al finanțelor, poate că ne-ar fi spus, dincolo de aceste critici agresive, și în ce fel ar fi construit dumnealui acest buget. Vă spun sincer că mă așteptam, tocmai pentru că aceasta mi se părea că este soluția pentru a arăta ce poate opoziția. Mie mi s-a părut că aceasta va fi și tactica adoptată. De fapt, tactica adoptată a fost o intenție politică răutăcioasă, pe care am văzut-o cu toții. Numai că această intenție politică răutăcioasă trebuia să se așeze pe fapte și date reale. Ceea ce dumnealui n-a luat în considerare a fost că încă mai am în memorie, viu, ceea ce am făcut și-mi asum răspunderea pentru onoarea și performanța Guvernului pe care l-am condus.

Faptul că din acest Guvern au făcut parte și colegi care astăzi sunt în P.D.S.R., pe mine unul nu mă deranjează deloc. Pe dumnealor văd că-i deranjează profund. Pe mine nu mă deranjează. Repet: îmi asum, și cu bune, și cu rele, dar nu cu rele născocite. Cu asta nu pot fi de acord. (Aplauze în partea dreaptă a sălii.)

Performanța, de exemplu, de a liberaliza prețurile complet, mai puțin ceea ce, practic, în toată lumea era considerat normal prețul la pâine și la energie, performanța de a liberaliza prețurile și în perioada liberalizării, 1 octombrie 1990 - 1 octombrie 1991, prețurile să crească cu doar 43% mi se pare extraordinară și astăzi. Pentru că în primul an al guvernării domnului Văcăroiu, știți cât a fost inflația? Vă spun eu: 300%! Nu, n-a fost atât, a fost 297%! Mă iertați. (Aplauze în partea dreaptă a sălii.)

Acum, vreau să ajung la o concluzie, care sper să fie considerată ca una pozitivă: în loc să vedem ceea ce am acumulat, puțin câte puțin, bine, fiecare dintre guvernări, venim și împroșcăm cu noroi.

Nu pot decât să deplâng această situație și să-mi exprim convingerea că, pentru a ne atinge obiectivul pe care-l considerăm comun - acela ca România să atingă nivelul de pregătire necesar pentru a accede în Uniunea Europeană, la nivelul anului 2005 - este nevoie de energiile tuturor, inclusiv ale colegilor din P.D.S.R., inclusiv a energiei și capacității domnului Florin Georgescu. (Aplauze.)

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, domnule senator.

Domnule Năstase,

O replică, nu? Sau, o chestiune de procedură - una din două...

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Domnule prim ministru,

Domnilor miniștri,

Din păcate, intervenția domnului senator Roman, a fost o intervenție de drept la replică și nu o intervenție legată de obiectul dezbaterii de astăzi. Obiectul dezbaterii de astăzi era Bugetul pe 1999. (Vociferări.)

Deci, din acest punct de vedere, eu vreau să reamintesc, domnul deputat Florin Georgescu s-a referit la bugetul pe 1999 (vociferări în partea dreaptă a sălii) și a făcut referiri la unele chestiuni anterioare. Nu vreau să pun în discuție adevărul sau lipsa de adevăr a unora din afirmații, dar, eu vreau să spun că, în această discuție, ceea ce a prezentat domnul președinte Roman au fost numai elemente care țineau de o raportare, pe care eu o respect și este normal să simtă nevoia de a preciza anumite lucruri, dar care viza anumite opinii, care pot să fie corecte sau incorecte, dar, de data aceasta, dânsul a abuzat de poziția pe care o are, de președinte al Senatului, pentru a interveni în discuție la un moment, care, din punct de vedere procedural, nu-i permitea acest lucru.

Deci, încă o dată: nu vreau să intervin pentru a judeca în vreun fel. Sunt date statistice, sunt oameni care pot să se pronunțe pe fond în legătură cu aceste aspecte, dar vreau să repet, intervenția nu a fost făcută în mod regulamentar, a fost făcută din dorința de a apăra o cauză, și lucrul acesta este absolut firesc, însă, repet, nu exista un temei regulamentar și, dacă veți citi art. 26 alin. 2, veți vedea că vorbitorii sunt obligați ca în cuvântul lor să se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea căreia s-au înscris la cuvânt, ținând seama de tematica respectivă. Deci, am vrut să fac această precizare, pentru că mi se pare important să respectăm cu toții regulile.

Vreau să vă aduc aminte, stimați colegi care astăzi sunteți la putere, cum se desfășurau discuțiile în legătură cu bugetul în anii în care dumneavoastră erați în opoziție? Vă rog să recitiți stenogramele.

Acum, doriți ca toate lucrurile să meargă constructiv, să venim aici duminică, luni, să stăm toată săptămâna și să adoptăm bugetul exact în forma în care ni-l aduceți dumneavoastră. Nu s-a acceptat nici unul dintre amendamentele noastre...

Vreți ca noi să fim constructivi, în condițiile în care dumneavoastră nu sunteți constructivi cu pozițiile pe care le exprimăm. Și acest lucru nu este în ordine, pentru că, dacă în comisii s-ar fi acceptat punctele noastre de vedere, sigur că și abordarea noastră ar fi fost diferită. Dar, dumneavoastră ne cereți să venim aici, pentru a ratifica ceea ce dumneavoastră vreți să ne impuneți și asta nu este în ordine. (Aplauze puternice în partea stângă a sălii de ședință.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, domnule deputat.

Nici intervenția dumneavoastră n-a fost referitoare la buget. (Rumoare în partea stângă a sălii de ședință.)

Voci din partea stângă a sălii:

A fost chestiune de procedură!

Domnul Ion Diaconescu:

Două minute - replică, domnul Băsescu. (Vociferări și proteste în partea stângă a sălii.) I-am dat deja cuvântul, domnilor...

Domnul Traian Băsescu:

Deci, imprudența..., atunci când ataci, există dreptul la replică.

Deci, n-o să cobor la nivelul Cartierului Ferentari, dar o să fac câteva precizări. (Dezaprobare în partea stângă, aplauze în partea dreaptă.)

În primul rând, domnule deputat Florin Georgescu, v-aș ruga să vă aduceți aminte că, pe timpul mandatului meu, există un singur document care atestă că s-au vândut 24 de nave. Este semnat de parlamentari de-ai dumneavoastră actuali, care la vremea aceea lucrau în Consiliul de Stat al Planificării. În timpul mandatului meu, nu s-a vândut nici o navă! (Vociferări în partea stângă a sălii de ședință.)

Al doilea lucru pe care v-aș ruga să-l rețineți este că, dacă discutăm de modul cum s-au utilizat bani din credite, în 1990, 1991, 1992 și modul cum s-au utilizat în perioada '93-'96, v-aș da un singur exemplu, vis-a-vis de flotă: din BANCOREX s-au scos 126 milioane dolari, care s-au dat credite la S.R.L.-uri, nominalizate pe criterii politice, gajând navele statului. Banii toți s-au dus în buzunarele clienților politici, iar navele și echipajele le culegem acum, ca urmare a politicii dumneavoastră, de peste tot din lume. (Aplauze în partea dreaptă a sălii de ședință.)

Și ultimul lucru, pe care vă rog să-l notați: prima fază de modernizarea a drumurilor din România a fost discutată și negociată în 1992 și eu am fost cel care a discutat. Ați semnat Acordul de finanțare în 1993, ați plătit dobânzi în 1994 și 1995, 1996 și n-ați fost în stare să implementați programul. A trebuit să vină noul Guvern să-l implementeze în 1997-1998. (Aplauze în partea dreaptă a sălii de ședință.) Ați fost in-ca-pa-bili!

Vă mulțumesc. (Aplauze furtunoase și urale în partea dreaptă a sălii.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

Domnule Gaspar,

Ați dorit ceva?

Domnul Miron Tudor Mitrea:

La procedură.

Domnul Ion Diaconescu:

Dacă-i la procedură, este în regulă. (Vociferări în sală.)

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu cred că ar trebui să respectăm întru totul dispozițiile regulamentare și dezbaterea în legătură cu proiectul de buget să se facă așa cum prevede regulamentul.

Domnule președinte,

În Regulamentul ședințelor comune, există un Capitol II, intitulat "Proceduri speciale". Prima secțiune din acest capitol se referă la dezbaterea și aprobarea Bugetului de Stat. Și, dacă o să citiți textele în succesiunea lor, o să vedeți că, după ce se face prezentarea de către premier, pentru că bugetul este al Guvernului, și așa spune Constituția, Guvernul prezintă Parlamentului, se prezintă raportul comun al celor două comisii sesizate în fond, după care se intră în faza dezbaterilor generale.

Reprezentantul Grupului parlamentar al P.D.S.R., și pot să spun chiar și domnul din partea P.N.Ț.C.D.-ului, care a luat cuvântul, s-au încadrat în prevederile regulamentului. Deci, am trecut la dezbaterile generale. În cadrul dezbaterilor generale nu se fac intervenții de nici un fel, de nici o natură. Ca atare, tot ce se întâmplă acum, este contrar regulamentului.

Dreptul la replică - fiecare parlamentar să și-l noteze, iar în finalul dezbaterilor, după ce se votează Bugetul, atunci pot să ia cuvântul cei care consideră că, într-adevăr, au acest drept de a-l prezenta în fața Parlamentului.

V-aș ruga ca, totuși, să se respecte aceste texte, ca dezbaterile în cadrul ședinței de astăzi să fie dezbateri normale.

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, domnule deputat.

Să revenim la lista noastră, pentru intervenții...

Domnul Valeriu Tabără de la P.U.N.R. are cuvântul și va urma domnul Dan Constantinescu de la P.N.L.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor colegi senatori și deputați,

Referitor la momentul de azi, și din ce în ce mai mult cred că este bine așa cum începem, nu știu ce ar fi mai bine de remarcat: începutul dezbaterilor Legii bugetului de stat pe anul 1999, în plenul Parlamentului, într-o sfântă zi de duminică, sau întârzierea cu aproape două luni a acestei legi, atât de importantă pentru societatea românească?

Ceea ce trebuie remarcat este faptul că bugetul de stat pe anul 1999 reprezintă sinteza neputințelor unui Executiv și a unei majorități parlamentare de a-și îndeplini și-n acest al treilea an de guvernare măcar o parte din promisiunile electorale atât de generoase din anul 1996.

Îngrijorător este faptul că ne găsim în al treilea an de cădere în toate sectoarele de activitate, că discutăm și analizăm pe toate fețele această cădere, căreia, în loc de soluții, îi găsim circumstanțe atenuante, destul de hilare și greu de crezut de către cetățeanul român, pus să ducă în cârcă un greu din ce în ce mai mare.

Din păcate, nici în anul 1999, bugetul nu este un instrument al redresării situației generale a țării. Din contră, el este, în continuare, o bază a mai răului care va să vină în anii următori.

Spun acest lucru, având în vedere următoarele:

1. Bugetul se bazează exclusiv din venituri rezultate dintr-o fiscalitate exagerată, pusă pe umerii contribuabilului român.

De altfel, pentru a se realiza venituri la Bugetul pe anul 1999, sfârșitul anului 1998 s-a caracterizat prin "hărnicie" deosebită a Guvernului, prin Ministerul Finanțelor, în a realiza noi acte normative, nu pentru demararea unei strategii economice, cu finalitate în surse financiare pentru buget, ci pentru reglementari de creștere a taxelor și impozitelor plătite de cetățeni și agenți economici, multe dintre actele normative în cauză semănând haos și neîncredere în sectoare fundamentale din societatea românească.

2. Guvernul, și în special Ministerul Finanțelor, în loc să găsească soluții la marile probleme economice cu care se confruntă azi țara, se transnformă într-un perceptor național de taxe și impozite.

3. Se elimină baza pentru orice formă de progres și dezvoltare economică, promovându-se supraviețuirea.

4. Se continuă o politică caracteristică ultimilor doi ani, fără orizont și fără obiective clare de atins.

5. România devine, prin grija guvernanților, din ce în ce mai dependentă de instituțiile financiare internaționale, ca urmare a lipsei de competență și putere de a-și mobiliza și gestiona resursele interne fără de care nu se poate vorbi de progres.

6. Prin Legea bugetului de stat pe 1999, se încalcă o serie de legi organice, ea devenind, astfel, neconstituțională.

7. Legea bugetului pe anul 1999 nu răspunde unui interes național, ci doar unuia politic, distrugător pentru multe sectoare din economia românească.

Cum se explică alocațiile mari pentru investiții, în unele sectoare cu importanță mai redusă decât altele? Exemple: numai 40 de miliarde pentru lucrări de construcție - spitale, investiții, de altfel, în continuare, și circa 520 de miliarde de lei pentru sedii ale unor vămi. Rămâne de neînțeles ineficiența așa-ziselor restructurări din transporturi, unde se repartizează subvenții de 3.000 de miliarde de lei, în timp ce prețul biletului de călătorie a crescut, în ultimii 2 ani, de 7 ori. Cred că subvenționăm atât locurile goale din trenuri, cât și neputința celor ce diriguiesc transporturile din România.

8. Se vorbește mult de sursele provenite din privatizare. Care este nivelul real al acestor surse prognozate a se realiza în anul 1999? 3.560 de miliarde de lei, cât sunt cuprinse în bugetul de stat pe 1999? 8.100 de miliarde, estimate de unii experți, sau 11.960 de miliarde, girate de semnătura președintelui FPS, Radu Sârbu?

9. Este posibil să distribuim, în continuare, prin Legea bugetului, alocații importante, provenite dintr-o privatizare îndoielnică, pentru acoperirea unor găuri negre din sistemul bancar românesc, acesta fiind responsabil, în mare parte, de situația dezastruoasă din economie. Nu putem împărtăși, sub nici o formă, propunerea de a se prelua la datoria publică creditele neperformante, de sute sau mii de miliarde de lei, ale unor bănci, fără a se stabili răspunderea clară a vinovaților. Atât timp cât sistemul salarial, recompensele, participarea la profit a celor ce se găsesc în aceste bănci care gestionează averi imobiliare imense nu sunt cunoscute opiniei publice românești, nu putem fi de acord cu alocările bugetare pentru aceste bănci.

În timp ce agenți economici importanți sunt lichidați fără o analiză economică temeinică, băncile care și-au făcut de cap sunt salvate printr-o dublă acțiune: absorbția capitalului productiv din sectorul economic și alocații bugetare imense, luate de pe spatele contribuabilului român.

Cum pot explica unii conducători de bănci, ce primesc alocații bugetare pentru așa-zisa restructurare - privatizare, salariile uriașe, dividendele încasate, multitudinea creditelor neperformante?

10. Bugetul continuă să promoveze proasta gestionare a banului public, ca de altfel și a avuției naționale, supusă unui jaf fără precedent, prin așa-zisa privatizare. Cum se explică costul de construcție, pentru un loc în căminele studențești, de 121 de milioane de lei, sumă pe care s-ar putea cumpăra, în orașele universitare, apartamente cu una sau două camere, sau costul de 15 până la 18 milioane de lei/mp suprafață finisată, în multe din instituțiile publice reparate sau construite?

Așa cum este conceput, bugetul pe 1999 va genera instabilitate și crize majore în societatea românească. Neacceptarea unor amendamente de fond, propuse de parlamentari din toate partidele politice, prin care să se creeze facilități sectorului economic sau zonelor defavorizate, multe prevăzute în legi organice, constituie, alături de alte măsuri de creștere a fiscalității și prețului la diverse produse-cheie pentru activitatea economică, cum sunt carburanții, acte de iresponsabilitate.

Este momentul pentru explicații clare, în fața opiniei publice românești, a ceea ce înseamnă datoria externă a României, modul și momentul când au fost făcute împrumuturile, precum și termenele de rambursare a acestora. Credem că este extrem de păguboasă metoda ceaușistă de rambursare a acestei datorii, prin sacrificarea nivelului de trai al celei mai mari părți a cetățenilor țării și prin limitarea investițiilor productive, creatoare de locuri de muncă.

Credem că era cazul ca negocierile cu FMI-ul să fi fost încheiate înainte de întocmirea bugetului pe 1999. Este de neînțeles cum negociatorii români adaugă, în negocieri cu instituțiile financiare, clauze care împiedică progresul economic. Sursele financiare obținute, în loc să se transforme în progres, devin o povară pentru societatea românească, din ce în ce mai îndatorată și mai săracă.

Având în vedere cele menționate mai sus, votul final al PUNR pentru Legea bugetului pe anul 1999 va fi dat în concordanță cu acceptarea sau neacceptarea amendamentelor propuse de grupurile parlamentare, cum ar fi: anularea alin.1 și 2 de la art.6, anularea prevederilor alin.1 de la art.9, creșterea bugetului alocat Ministerului Educației Naționale la minim 4% din produsul intern brut, acordarea pentru zonele defavorizate din Munții Apuseni și Delta Dunării a circa 200 de miliarde de lei, respingerea alocațiilor bugetare pentru sistemul bancar, dezvoltarea prin buget a unor priorități absolute - învățământ, sănătate, apărare națională, ordine publică și agricultură, garantarea unui deficit bugetar de 4% pentru a se permite alocații bugetare pentru sectoarele economice, creând astfel baza de dezvoltare, și nu de cădere economică.

În condițiile în care amendamentele PUNR sau ale altor grupuri parlamentare, în aceste domenii, nu vor fi acceptate, grupurile parlamentare ale PUNR nu vor participa la votul final al Legii bugetului pe anul 1999. Am auzit aici, însă, o afirmație care mi s-a părut deosebit de interesantă și poate domnul Roman o să ne dea metoda de calcul, în procente, al nivelului de trai.

Mulțumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii)

Domnul Petre Roman (de la prezidiu):

Cea oficială, domnule Tabără, cea oficială.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Are cuvântul domnul deputat Dan Constantinescu, PNL.

Domnul Dan Constantinescu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

De la început, vreau să subliniez faptul că, atâta vreme cât suntem la guvernare, există obligația morală a grupurilor parlamentare ale PNL de a susține proiectul de buget, în datele sale esențiale, cu amendamentele care au fost prezentate de către cele două comisii și, evident, cu posibilitatea de îmbunătățire a acestuia, rațională, în cadrul dezbaterilor ce vor urma. Aceasta nu înseamnă că nu suntem conștienți de problemele acestui buget, de dificultățile în care a fost construit, de dificultățile pe care le creează și de nemulțumirile pe care le generează.

Și, ca să nu fie nici o îndoială, puteți fi siguri că orice liberal este nemulțumit de faptul că o serie de măsuri de stimulare a sectorului privat, cuprinse inclusiv în programul nostru economic, au trebuit să fie sistate temporar, pentru a asigura echilibrul bugetului. După cum nemulțumiți putem fi și de faptul că o pledoarie impecabilă a ministrului culturii, care a făcut apel la inimă și la rațiune, a rămas fără răspuns în planul structurii bugetare.

Pentru a judeca, însă, în mod corect toate aceste elemente, ar trebui să nu uităm faptul că, dincolo de dimensiunea sa prospectivă, bugetul reprezintă o istorie și o dimensiune actuală, pentru că dezechilibrele structurale cu care se confruntă economia românească și care apasă inclusiv asupra acestui buget nu sunt un rezultat al guvernării Radu Vasile, nici al guvernării din ' 96 încoace și nici chiar al guvernărilor postdecembriste. Izvoarele lor sunt mult mai adânci, pentru că prezent înseamnă capacitatea țării de a produce venituri, care trebuie reflectată corect în buget, bonitatea pe care o avem pe piețele internaționale, vârfuri de plată în privința datoriei externe și multe altele. Toate acestea sunt realități, sunt constrângeri fără de care construcția bugetului nu ar mai putea să existe în condiții obiective.

Ar trebui, totuși, să ne uităm și la cealaltă parte a lucrurilor, la faptul că proiectul de buget este realizat în condițiile unui deficit de circa 2% și coboară nivelul inflației la aproximativ 25%. Toate acestea nu înseamnă decât faptul că asistăm la o continuare a procesului de stabilizare a mediului economic general, pentru că orice cheltuieli suplimentare care ar fi acordate prin acest buget, chiar și facilități acordate sectorului privat, ar putea fi diminuate până la anihilare, în condițiile în care, spre exemplu, inflația ar fi scăpată de sub control.

Baza susținerii de către Partidul Național Liberal a acestui proiect o constituie, în principal, acceptarea de către Guvern a măsurilor de asanare economică, drept componentă a programului de reformă și restructurare a economiei.

Noi sperăm că, printr-o aplicare consecventă a acestora, efectele favorabile, inclusiv asupra bugetului, nu vor întârzia să apară, astfel încât să se poată susține, și din punct de vedere financiar, programul de relansare economică, de asemenea acceptat de către Executiv.

Și dacă astăzi, la începutul, totuși, sesiunii parlamentare, putem aborda, cu mult mai devreme decât în anii trecuți, Legea bugetului pe anul în curs, de ce nu ne-am aștepta ca, la rectificările bugetului, să asistăm, tot așa, cum ne dorim, la o suplimentare a cheltuielilor pe seama unui surplus de venituri, dacă ele vor apărea, și nu la o amputare a acestora, așa cum s-a întâmplat în anii trecuți.

Deci, cu această speranță, că pornim de la premisele ca, în execuția sa, bugetul să ne fie tuturor mai favorabil decât proiectul, vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze în partea dreaptă a sălii.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule deputat.

Doamnelor și domnilor,

În conformitate cu programul pe care vi l-am anunțat, între orele 13 și l5, avem o pauză. Luăm pauză, pentru partea a doua a ședinței, la orele 15, vă așteptăm aici.După pauză

Ședința este condusă de domnul Vasile Lupu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Cristian Sorin Dumitrescu, vicepreședinte al Senatului, Ioan Mircea Popa, secretar al Senatului, și Corneliu Ciontu, secretar al Camerei Deputaților.

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor,

Reluăm lucrările în plenul celor două Camere. Continuăm dezbaterile generale la proiectul de buget pe anul 1999 și invităm la microfon pe domnul deputat Nicolae Leonăchescu, din partea Partidului România Mare.

Este prezent?

Domnule deputat, aveți cuvântul. Se pregătește domnul Eugen Má tis de la UDMR.

Stimați colegi, vă rog ocupați-vă locurile în bănci, păstrați liniștea în sală, să reușim să parcurgem cât mai mult din lucrările dedicate bugetului.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Onorat auditoriu,

Parlamentarii Partidului România Mare au analizat cu responsabilitate proiectul privind Legea bugetului de stat pe anul 1999, ținând seama de condițiile restrictive ale perioadei de tranziție pe care o traversăm.

În perspectiva programelor politice de guvernare onorate de acest instrument, analiza făcută a reținut prevederi ce depășesc limitele pe care sistemul nostru socio-economic le poate suporta. Vitezele de proces impuse în anii 1997 și 1998, inclusiv prin insuportabila terapie de șoc, au făcut ca economia României să-și continue involuția, fără semne că s-ar putea redresa în anii care vin.

Bugetul proiectat pentru anul 1999 a fost elaborat de salariații Ministerului de Finanțe conform indicatorilor primiți de la Guvern. Nu vom analiza, la acest nivel, termenii și tendințele susținute prin bugetul supus spre dezbatere, ci ne vom limita, în timpul care ni s-a acordat, să facem câteva constatări.

Principala constatare este aceea că produsul intern brut, care a înregistrat o scădere majoră în anii 1997 și 1998, va continua să scadă cu 2% în 1999, probabil în varianta optimisă.

Deficitul bugetar a crescut de la 3,5% în 1997 la 4% în 1998 și va fi substanțial și în acest an. Datoria externă pe termen mediu și lung a ajuns la finele anului 1998 la peste 9 miliarde de dolari.

În bugetul de stat pe acest an, suma de 23.948 miliarde de lei este destinată plății de dobânzi la datoria publică.

România poate ajunge, deci, într-un timp relativ scurt, în situația încetării de plăți. Evident, Guvernul are nevoie de bani pentru a-și realiza politica și are de încasat venituri importante. În loc să-și colecteze veniturile și să-și mobilizeze resursele fiscale, Guvernul amputează cheltuielile strict necesare unor sectoare vitale ca: armata, învățământul, sănătatea, cultura, cercetarea științifică etc.

În același timp, Guvernul preferă să mărească povara impozitelor, taxelor și accizelor pentru populație în loc să acționeze pentru deblocarea financiară și încasarea drepturilor.

Învățământul, spre exemplu, este un domeniu puternic afectat prin proiectul de buget. Prin Legea învățământului se prevede ca acestui sector să i se acorde 4% din produsul intern brut. Tot prin lege se prevede ca resursele bugetare pentru "Cercetare științifică" să nu fie mai mici de o cincime față de resursele alocate "Învățământului".

În proiectul actual de buget, aceste două prevederi sunt ignorate: "Învățământul" va primi doar 70%, iar "Cercetarea științifică" numai 0,64% din ceea ce au avut în anul 1998, ținând seama de coeficientul de inflație prevăzut pentru 1999.

Făcând economii în aceste sectoare, vom avea, totuși, bani să construim: 30 de sedii pentru Direcțiile generale de finanțe publice și control financiar de stat; 32 de sedii de vamă; sedii administrative în București, Constanța, Alba Iulia, Neamț etc. la Ministerul Justiției și la alte ministere.

Se scontează ca marea privatizare să aducă sume importante la buget. Avem și aici de făcut o remarcă: acest proces a devenit o obsesie, fiind urmărit și impulsionat cu o grabă uneori suspectă, fără discernământ.

Referindu-ne la privatizarea uzinelor "Roman" și "Tractorul Brașov", cândva unități de elită ale țării, constatăm că bolnavul este lichidat, în loc să i se aplice un tratament de însănătoșire. Evoluția negativă a multor întreprinderi este și rezultatul acțiunilor manageriale iresponsabile. Foștii și actualii manageri incapabili trebuie trași la răspundere; reabilitarea multor unități poate începe cu identificarea profesioniștilor capabili să asigure ieșirea din impas. Managerii fără scrupule au lăsat în urma lor pământul pârjolit, acumulând în bănci sume uriașe, iar acum trăiesc din dobânzi; de salariați nu le pasă.

Metoda șoc a privatizării cu orice preț și a închiderii apodictice a unităților nerentabile duce la amorsarea unor adevărate bombe sociale.

Sunt aruncați pe drumuri, fără nici o perspectivă, zeci de mii de lucrători și salariați; se prăbușesc lanțuri întregi de unități aflate în cooperare tehnică și tehnologică, fără să oferim altceva în loc.

Modelul politic de guvernare nu-și poate permite o asemenea desprindere de realitate și de aici necesitatea calării instrumentelor sale concrete, aici discutăm bugetul, pe această realitate.

Mărirea presiunii fiscale asupra populației, dar și asupra întreprinzătorilor mici și mijlocii, reprezintă o altă caracteristică a proiectului de buget pe anul 1999. Avem semnale din județe că fiscalitatea excesivă are de la acest nivel efecte inverse: mărirea evaziunii fiscale; practici abuzive prin sisteme de autorizare; afectarea liberei concurențe; încărcătura birocratică și fiscală a unor operații normate; prăbușirea întreprinzătorilor mici și mijlocii; falimente etc.

Taxele de autorizare pentru vânzarea unor produse nu țin seama de vadul comercial și de volum. Comercianții satelor vor închide micile lor unități din lipsă de clienți; ei plătesc pentru scaune, nu pentru marfa vândută.

În goana după venituri, Ministerul Culturii practică un regim fiscal foarte dur la adresa editurilor mici, organizate în apartamente de bloc. Taxele sunt plătite de două ori la unele servicii - o dublă impunere mascată - și în felul acesta le blochează funcționarea.

Fiscalitatea excesivă generează declin economic. Această tendință este potențată de una din caracteristicile modelului politic de guvernare: plăți fără muncă, fără producție. Se încurajează nemunca prin plăți compensatorii pentru personalul disponibilizat; cheltuieli de conservare și închidere a uzinelor și minelor; susținerea transportului de călători pe calea ferată etc.

Restructurăm BANCOREX, în timp ce întreprinderile producătoare se confruntă cu un mare proces de decapitalizare și cu datorii create prin mecanismele financiare și monetare ale Guvernului.

Să constatăm împreună că în anul 1996 dolarul a sărit de la cca 3.200 lei înainte de alegeri la cca 6.000 lei imediat după alegeri. Terapia aceasta de șoc nu i-a mulțumit pe cei care ne monitorizează: nu devenisem suficient de săraci. Azi plătim un dolar cu 12.000 lei și probabil că ne apropiem de colaps, moment în care vom fi lăsați în pace.

Trebuie să mulțumim pe această cale forurilor internaționale care au impus României ca, numai în doi ani, moneda națională să devină, în raport cu dolarul, de patru ori mai slabă!

Este o eroare de guvernare în a asculta sfatul, evident interesat, al unora din afară.

Suntem convinși că domnul ministru Traian Decebal Remeș cunoaște aceste aspecte și întrebarea: "De unde bani pentru toate legile României!?" l-a chinuit până la disperare în ultima vreme.

Îl putem ajuta cu ceea ce observa celebrul istoric Arnold Toynbee: "Cu cât este mai mare sifdarea, cu atât este mai mare stimulentul!"

Îl îndemnăm să caute, împreună cu uriașul corp de tehnicieni al ministerului, pentru că sfidarea este mare.

Noi avem soluțiile noastre care deservesc alt model politic. Poate nu este lipsit de interes să amintim că profesorul Amartya Sen, laureat al Premiului Nobel pentru economie pe anul 1998, acordă statului, și nu pieței, un rol mai mare în asigurarea bunăstării populației. Mai ales acolo unde piața nu vrea să se formeze prin ordonanțe de sus în jos.

În fond și rolul economiilor naționale începe a fi reconsiderat în raport cu o economie globalizată cu efecte catastrofale.

Pentru parlamentarii Partidului România Mare, proiectul de Lege a bugetului de stat pe anul 1999 ridică o problemă fundamentală de mare perspectivă: fiscalitatea excesivă servește creării statului totalitar fiscal și distruge statul național unitar, tendință care contravine Constituției României.

Din păcate, la nivelul mentalităților, se face confuzie între Țară, ca stat național și stat de drept, și regimul politic, confuzie speculată abil de dușmanii țării care manipulează pe cei neavizați.

Alegătorul simplu iubește țara; pentru el, România este veșnică. El contestă modelul politic caracterizat printr-o presiune fiscală accentuată care-l sărăcește.

Trăsăturile statului totalitar fiscal au ieșit în evidență în luna ianuarie 1999 la administrațiile financiare: mii de oameni au așteptat ore în șir să-și plătească impozitele mărite pe case și pe terenuri. Alergătură pentru procurarea formularelor standard, cheltuieli pentru întocmirea dosarelor, conform indicațiilor transmise prin televizor și precizărilor tardive ale Ministerului Finanțelor, cozile cu sute de persoane din fața administrațiilor financiare, lipsa de atenție față de omul necăjit manifestată de agenții fiscali etc. iată aspectele imaginii de început a modelului de stat fiscal care ni se oferă.

Atacul direct la adresa statului național este principalul argument pentru care parlamentarii Partidului România Mare nu vor vota proiectul de Lege privind bugetul de stat pe anul 1999, instrument pus în slujba altui tip de stat, contrar intereselor segmentului nostru electoral.

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Din partea UDMR, are cuvântul domnul Eugen Má tis. Se pregătește domnul Constantin Avramescu, din partea PSDR-ului.

Domnul Eugen Mátis:

Domnilor președinți,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Bugetul de stat este transpunerea în cifre a politicii economico-financiare a Guvernului. Analizând datele acestui buget, structura cheltuielilor și a veniturilor, indicatorii macroeconomici care stau la baza prognozei pentru anul acesta privind evoluția situației economice, putem afirma cu convingere că acest buget nu este un buget al creșterii economice, nici al menținerii unei stări de fapt, ci este un buget de supraviețuire. Proiecția evoluției produsului intern brut - în scădere cu 2% față de 1998 - demonstrează acest fapt.

Anul trecut, tot de la acest microfon, mi-am exprimat speranța că proiectul de buget prezentat la acea dată este ultimul în seria celor de tranziție. Constat cu amărăciune că speranțele mele nu au devenit realitate. Trecerea la o nouă filosofie, o nouă concepție, o nouă strategie în domeniul proiectării și construcției bugetului se mai lasă încă așteptată. Doresc să afirm că UDMR susține cu tărie trecerea de la actualul sistem, bazat pe ordonatorii principali de credite, la sistemul bugetar pe proiecte clare, concrete și finanțare normativă. Este adevărat că Ministerul Finanțelor nu poate elabora proiecte în locul altor ministere. De aceea, facem apel la toate ministerele, la toți ordonatorii de credite ca anul acesta să prezinte proiecte concrete și un buget bazat pe o finanțare normativă, pentru ca Ministerul Finanțelor să aibă posibilitatea practică de schimbare a structurii bugetului.

Condițiile economico-financiare interne și externe sunt extrem de nefavorabile. Vârful serviciului datoriei externe, scadent în anul 1999, care ajunge la aproape 3 miliarde de dolari, este foarte amenințător, mai ales în situația deprecierii rating-ului României, deci, implicit, prin scumpirea exagerată a creditelor acordate României și limitarea, în același timp, a accesului la acestea.

În asemenea condiții, considerăm că este indispensabilă încheierea de urgență a unui nou acord cu FMI. Altfel, considerăm că o situație de criză nu poate fi evitată. Totodată, trebuie să subliniem că, condițiile impuse de FMI pentru un nou acord stand by - condiții necesare, și nu suficiente - sunt extrem de grele. Limitarea deficitului bugetar la 2% din PIB la bugetul consolidat înseamnă renunțarea la orice posibilitate de dezvoltare. Dar limitarea folosirii surselor obținute din privatizare pentru restructurare și dezvoltare, așa cum prevede legislația în vigoare, coroborată cu un deficit mic, înseamnă restricții severe, deci implicit o stare de supraviețuire.

Credem că această abordare este greșită. Susținem că din această situație foarte grea putem ieși numai prin aplicarea simultană a două politici economice:

    1. restructurarea economiei, cu eliminarea pierderilor;
    2. susținerea celor care produc profit și sunt eficienți, deci a IMM-urilor, a exportatorilor.

Astfel, nu putem fi de acord cu suspendarea tuturor facilităților introduse prin Ordonanța de urgență nr.92/1997, aprobată prin Legea nr.241/1998, pentru că nu suntem de acord cu restrângerea investițiilor, reducerea intrărilor de capital extern și falimentarea multor întreprinderi mici și mijlocii.

Nu putem fi de acord nici cu suspendarea reducerii cu 50% a impozitului pe profit pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor încasate în valută din export. Cerem Ministerului Finanțelor să reanalizeze aceste aspecte, în special cele care vizează TVA.

O altă problemă o constituie mărimea fondului la dispoziția Guvernului constituit din vărsăminte din privatizare. Noi înțelegem doleanțele FMI în această direcție, dar nu putem face abstracție de prevederile Ordonanței nr.88/1997 referitoare la destinația acestor sume. Astfel, nu suntem pentru sprijinirea din bani publici, ai contribuabililor, a restructurării unor bănci, înainte ca Agenția pentru Valorificarea Activelor Bancare să nu-și intre din plin în atribuțiuni și înainte de o curățire masivă a portofoliilor băncilor cu capital majoritar de stat. Susținem implicarea mai profundă a Fondului Proprietății de Stat în restructurarea băncilor cu mijloacele lor proprii.

În cadrul dezbaterilor, am susținut Legea finanțelor publice locale, ca prim pas în realizarea autonomiei economico-financiare a autorităților locale. Dar nu putem fi de acord cu intenția Ministerului Finanțelor și a Guvernului de a reduce în mod drastic sumele care sunt transferate și defalcate către bugetele locale și județene. Credem că realizarea unui anumit nivel de venituri la bugetele locale nu trebuie pus din nou în spinarea populației. Astfel nu putem accepta argumentația potrivit căreia mărirea impozitelor și taxelor pe locuințe și terenuri aduce venituri în plus bugetelor locale, deoarece nu suntem de acord cu mărirea lor de 10, 15 sau 30 de ori, pe baza Ordonanței de urgență nr.62/1998, nediferențiat după situație socială, poziție geografică și alte criterii care ar fi trebuit să se ia în considerare.

UDMR susține că prevederile Legii finanțelor publice locale cu privire la cota din impozitul pe salarii care revine consiliilor locale trebuie să rămână neschimbate, deci la 40%; dacă se dorește o mărire a resurselor consiliilor județene, aceasta să se realizeze fără atingerea surselor consiliilor locale.

Sursele prevăzute pentru sănătate, cultură, întreprinderi mici și mijlocii, învățământ și infrastructuri locale (apă, gaz, canalizare) sunt total insuficiente. Credem că amendamentele care vizează creșterea surselor alocate acestor domenii merită toată atenția și considerația noastră, a tuturor.

În condiții de recesiune economică, creșterea investițiilor, sprijinirea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii sunt cele care pot ajuta prin crearea de valori noi și crearea de noi locuri de muncă. Astfel, susținem cu tărie majoarea substanțială a sumelor prevăzute pentru sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii și a celor prevăzute pentru infrastructuri locale, în special pentru finalizarea unor lucrări și investiții începute, și realizate în proporție de 60-80%. Toate aceste alocații suplimentare se pot realiza pe baza unor surse neinflaționaiste, fără pericolul supraîncălzirii economiei.

Reforma privind construcția și proiectarea bugetului nu mai poate întârzia. Trecerea la finanțare normativă și proiecte concrete trebuie extinsă de la bugetul de stat și la fondurile speciale, simultan cu reducerea numărului acestora și eliminarea lor în timp. Principiul unicității bugetului trebuie să se instaureze în viitor și să stea la baza construcției bugetului de stat. Însă, până când aceste fonduri vor exista, cerem ca ordonatorii principali de credite care au în administrare fonduri speciale, să prezinte defalcarea pe județe a cheltuielilor efectuate din aceste fonduri, cât și criteriile care au stat la baza acestei defalcări.

Grupurile parlamentare UDMR așteaptă cu interes dezbaterile pe articole, vor susține unele din amendamentele propuse, iar poziția finală față de proiectul de lege prezentat va fi hotărâtă în funcție de soarta amendamentelor susținute.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. De la PSDR are cuvântul domnul Constantin Avramescu, se pregătește domnul Varujan Pambuccian. Este prezent? Prezent.

Domnul Constantin Avramescu:

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Nu spun o noutate, dar țin să o repet, că bugetul este de fapt o oglindă a stării economice la un moment dat, ceea ce a ținut să afirme și domnul prim-ministru. Și această stare economică pe care o deplângem noi astăzi este o consecință, o voi mai spune și voi repeta tot timpul, pe de o parte a moștenirii comuniste mult mai dezastruoasă decât în celelalte țări foste comuniste, dar, în același timp, și proastei gestiuni și a greșelilor din perioada postdecembristă și mai ales, zic eu, din perioada 1992-96, fără a exonera de răspundere și actuala guvernare, mai ales în primul an și jumătate de după noiembrie 1996 și aceasta pentru a rămâne în domeniul obiectivului.

Spun aceste lucruri pentru a recunoaște că, de starea actuală, suntem vinovați toți, pentru că toate partidele prezente aici au trecut pe la guvernare.

Domnul Viorel Burlacu (din bancă):

Numai voi nu!

Domnul Constantin Avramescu:

...repet, indiferent de culoarea politică și de situația în care ne aflăm: în opoziție sau la putere. Spun aceste lucruri pentru a atrage atenția că modul de a critica actualul buget este un fapt cu totul necinstit.

Nenorocirea acestui buget este faptul că anul 1999, că acest an este anul scadențelor. Amintesc numai faptul că din totalul cheltuielilor prevăzute, peste 32%, un procent enorm, este alocat rambursărilor de credite, plăților de dobânzi la credite externe și respectiv la datoria publică internă, inclusiv comisioane. Dacă la aceasta adăugăm și subvențiile, procentul crește la peste 36% din totalul cheltuielilor. Și atunci, cu ce drept ne plângem că sănătatea, învățământul, armata, cultura și alte sectoare bugetare sunt atât de vitregite? În fond, actualul Guvern plătește oalele sparte ale guvernelor anterioare, iar critica care se mai aduce și Ministerului de Finanțe și ministrului său, care nu face decât să prezinte o oglindă, este de asemenea incorectă.

Am cheltuit sume enorme, mai ales din credite pentru consum, neglijând relansarea economică prin reformă. N-am putut, nu am vrut sau n-am fost în stare să facem reformă și am ajuns unde am ajuns. Să recunoaștem în același timp că ne-a fost frică de costurile reformei și am tergiversat pentru a avea liniște, o liniște aparentă, amânând scadențele, care, iată, au venit.

Guvernul de astăzi plătește de fapt greșelile celor dinainte. Nu sunt puțin cei care susțin, de exemplu, creșterea deficitului bugetar, neglinjând, prin neștiință sau rea-credință, necesitatea de a obține credite în compensație. Și cine îți dă credite, dacă nu asiguri solvabilitatea și nu demonstrezi că ești dispus să strângi cureaua? Ceea ce am refuzat până acum să facem în mod corespunzător.

Nu știu de ce ne ascundem să recunoaștem aceste realități, probabil din motive electorale și iarăși este necinstit. Alte voci, mai în surdină, este drept, sugerează acceptarea creșterii inflației pentru a amâna deznodământul. Fără comentarii.

Actualul buget se sprijină în fapt pe două elemente: limitarea deficitului bugetar și respectiva inflație prognozate prin reducerea drastică a cheltuielilor, ceea ce am evitat iarăși să o facem până în prezent, iar acum o facem, pentru că ne-a ajuns cuțitul la os.

Ar mai fi încă multe de spus, cum ar fi de pildă problema Bancorex sau despre metodele și mijloacele de relansare a activității economice, dar ne vom spune cuvântul la momenatul oportun pe parcursul desfășurării dezbaterilor. Ar fi foarte interesant când vom ajunge cu articolul despre Bancorex, să vedem când s-au dat, cele mai numeroase și la volumele cele mai mari, acele credite neperformante. Ar fi foarte instructiv pentru modul de a aborda această problemă.

În concluzie, vă propun să privim cu obiectivitate problemele, să înțelegem că o altă construcție a bugetului astăzi nu este posibilă, în acest an, să o recunoaștem cu toții, dar absolut cu toții nerealizările și să renunțăm de a folosi prilejul pentru ipotetice efecte și câștiguri electorale.

De asemenea, să nu ne ascundem după deget și să recunoaștem că populația, chiar dacă este nemulțumită de actuala guvernare, nu o dorește, în nici un caz, pe cea de ieri. Sondajele o demonstrează. Numai atunci când vom fi sinceri cu noi înșine, cu cei pe care zicem că-i reprezentăm, vom putea progresa cu adevărat.

Este momentul solidarității noastre generale pentru a putea trece peste situația în care ne aflăm. Acesta este îndemnul nostru și vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze din dreapta sălii.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Domnul Varujan Pambuccian, se pregătește domnul Varujan Vosganian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnilor președinți,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Este mai mult decât evident că suntem în fața unui proiect de buget cu foarte puține opțiuni. La fel de limpede este că anul trecut am avut ceva mai multe opțiuni decât avem acum. Ceea ce mă îngrijorează nu este bugetul de anul acesta, ci faptul că se pare că direcția pe care mergem, va duce la anul la opțiuni și mai puține și la restricții și mai mari.

Din acest motiv, cred că, în momentul de față, cel mai important lucru pe care-l avem de făcut, pentru că este clar, când ai foarte multe restricții și foarte puține opțiuni viabile nu prea ai cum să ai idei de modificări importante. Ceea ce cred că este cu adevărat important în acest moment este să depistăm cu toții și cât mai repede, soluții care să ducă la un buget mai bun anul viitor.

Iată, dacă ne uităm în structura bugetelor din ultimii ani, vom constata că încasările din impozitul pe profit sunt mici. Ele nu reflectă o realitate economică, ci reflectă o mare evaziune fiscală.

Orice măsură punitivă în acest domeniu nu poate duce la ceva bun, pentru că niciodată nu se pot scoate bani cu pumnii de la agenții economici. De aceea, o soluție pe care v-o propun - și care nu duce la diminuarea bugetului - ar fi următoarea: să presupunem că un agent economic, un investitor, un agent economic oarecare, a avut anul trecut un profit de un miliard pe care l-a declarat. Anul acesta putem impozita cu 38%, 1 miliard 230 de milioane, adică miliardul indexat cu rata inflației, spunându-i că tot ce declară peste acest miliard va fi impozitat cu între 13 și 18%. Am să vă spun de unde vin aceste cifre: din faptul că în România, în momentul de față, costul evaziunii fiscale este între 15 și 20% din valoarea sumei care este dosită de diverșii agenți economici.

În felul acesta sunt convins că obținem sume suplimentare la buget și cred că ar trebui, domnule ministru, să avem o discuție pe această temă și să încercăm să vedem dacă se poate face acest lucru.

Cred, de asemenea, că o resursă financiară importantă o constituie un număr foarte mare de întreprinderi, care dintr-un joc aberant de taxe vamale, în care materiile prime, care nu se produc în România, sunt taxate cu taxe mai mari decât produsele finite care se fabrică din ele. Sunt multe întreprinderi în țara aceasta care nu mai produc din acest motiv și aceasta înseamnă și o pierdere de bani și o creștere a șomajului.

Cred, de asemenea, că orice sumă suplimentară pe care o realizăm trebuie inclusă rapid în lucrări ample de infrastructură rutieră, de infrastructură hidro, de infrastructură energetică, de infrastructură de comunicații, de care ducem mare lipsă.

Cred, de asemenea, că o serie de măsuri care poate le considerăm bune în momentul de față, credem că am câștiga bani de pe urma lor, nu trebuie luate. Și mă refer aici la o serie de lucruri care sunt scrise în Ordonanța 92 și care merită să fie păstrate. De exemplu, nu cred că este bine ca importurile de utilaj ca aport la capital să fie taxate vamal, pentru că în momentul de față avem nevoie de o reindustrializare a României. Este un lucru foarte important pe care trebuie să-l facem.

În numărul mic de opțiuni pe care-l avem în momentul de față nu cred că putem face prea mult; nu cred că putem face altceva decât să votăm acest buget așa cum este și să încercăm, urgent, să punem din nou economia pe picioare. Cât despre F.P.S., acesta trebuie desființat.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Domnul Varujan Vosganian are cuvântul. Se pregătește domnul Nicolae Popa.

Domnul Varujan Vosganian:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Sunt de acord, împreună cu colegii mei independenți, aparținând Partidului Alternativa României, că acest buget trebuie votat repede, dar eu cred că prioritatea este ca acest buget să fie votat cum trebuie. De aceea, eu cred că modul în care acest buget va fi votat, va fi pentru noi un prilej să apărăm demnitatea acestei instituții.

Fiecare dintre dumneavoastră va merge în circumscripție, i se vor cere anumite explicații, inclusiv pentru lucrurile pe care le voi spune eu astăzi aici, și dumneavoastră va trebui să explicați și îmi este teamă că nu veți putea folosi justificările pe care le-au dat astăzi unii dintre colegii noștri, care au spus că din punctul de vedere al conștiinței sunt nemulțumiți, dar din punct de vedere moral trebuie să voteze.

Eu nu înțeleg că între morală și conștiință există vreo deosebire. De aceea, stimați colegi, eu nu sunt de acord cu atitudinea defetistă a unora dintre colegii noștri. Bugetul nu trebuie votat așa cum este. Bugetul, în măsura în care este posibil, trebuie schimbat și este posibil ca bugetul să fie schimbat și câteva dintre modalitălțile în care el poate fi schimbat vi le voi spune eu în cele ce urmează. Nu este, de asemenea, adevărat că atunci când bugetul este sărac, el nu poate fi reformat. Dimpotrivă, sărăcia bugetului arată foarte limpede că trebuie să pornim la o reformă a politicii bugetare și aici îmi permit să fac trimiterea la cele ce spunea un coleg de al meu, care vorbea despre actuala guvernare ca fiind o guvernare de dreapta. Nu, stimate coleg, vă faceți iluzii.

Actuala guvernare este la fel de stânga cum a fost și a dumneavoastră. Și dacă veți vedea argumentele dumneavoastră de la această tribună, veți vedea că astăzi dumneavoastră sunteți mai la dreapta decât este acuala coaliție. De aceea, vă rog să lăsați dreapta în pace, pentru că dreapta este cu totul altceva și știe ce are de făcut.

Domnul Florian Bercea (din bancă):

Este ocupată! (Rumoare.)

Domnul Varujan Vosganian:

În ceea ce privește deficiențele de care vă vorbeam și peste care vă rog să nu treceți cu ușurință, în primul rând cea privind veniturile din privatizare. Cu toții am fost de acord că aceste venituri vor fi mai mari. Noi nu putem, ca și organ legiuitor, să dăm Guvernului putere discreționară de a decide asupra a circa 7 mii de miliarde de lei, pentru că dacă noi acceptăm acest lucru, atunci dăm Guvernului delegarea unei responsabilități pe care el nu are dreptul să o aibă. Și dacă nu am dat Guvernului dreptul acesta, atunci veți vedea că și alte dezbateri, cum ar fi cea privind suspendarea facilităților, s-ar duce în alți termeni.

Cum putem noi, prin lege, să acceptăm o cifră care deja a fost încasată? Oare noi, parlamentarii, acceptăm prin lege că cel puțin, din punctul de vedere al bugetului, nu mai privatizăm nici un leu în acest an? Argumentul ministrului de finanțe, potrivit căruia așa i s-a spus de la Fondul Monetar Internațional și că veniturile din privatizare nu sunt certe sută la sută, este ridicol, pentru că nici veniturile din impozite nu sunt certe sută la sută. În aceste condiții, noi poate nu ar trebui să trecem nici un venit ca să fim siguri că nu greșim.

Rugămintea mea este ca, atunci când ajungem la veniturile din privatizare, să mai meditați, dacă este cazul să dăm Guvernului putere discreționară.

În al doilea rând aș vrea să mă refer la fiscalitatea pe care o aduce acest buget. N-am să mă refer acum nici la faptul că această fiscalitate crește, acest lucru a fost spus de colegii mei, nici la faptul că ea nu are în mare parte raționalitate economică, ci vreau să mă refer la faptul că acum, în fiscalitatea românească, avem o confuzie, o instabilitate și o dezordine, cum n-am avut probabl de 50 de ani încoace. Și dacă doriți, de fiecare dată, am să dau și eu exemple, am să dau și un exemplu: în Ordonanța 92 se suspendă facilitatea privind deductibilitatea cheltuielilor pentru reclamă și publicitate. De altfel, conducerea Ministerului Finanțelor a spus acest lucru și prin mass-media. Oare conducerea Ministerului Finanțelor nu știe că, cu o săptămână înainte de Ordonanța 92 a fost votată o altă Ordonanță de Guvern, nr.83, care avea aceeași facilitate și care a fost votată în 98 printr-o lege?

Deci, noi, dacă am anulat Ordonanța 92, am anulat și Ordonanța 83 sau n-am anulat-o? Este culmea că noi, astăzi când votăm bugetul, nu avem răspuns la această întrebare. Așa cum este foarte interesant de văzut cum bugetul are un deficit, premierul lansează alt deficit, există acte normative votate înainte de dezbaterea noastră, care nu sunt incluse în buget. Deci, această dezordine fiscală nu trebuie să fie permisă, stimați colegi. Este vorba de prestigiul nostru, este vorba de poziția noastră în circumscripții.

În al treilea rând, care sunt prioritățile acestui buget? Fiecare om, indiferent de vârstă, că este un copil care aruncă cu praștia sau un bătrân care militează la propria existență, are niște priorități.

Care sunt prioritățile acestui buget? Am înțeles: menținerea deficitului. Am înțeles: nota 10 la purtare din partea organismelor internaționale și pe urmă?! Eu am să vă citesc câteva cifre comparative și dumneavoastră veți analiza.

Avem, de pildă, investiții pe clădiri, la Direcția Generală a Vămilor 400 miliarde lei, în timp ce la învățământ avem 170 de miliarde de lei; avem pentru construcții de tribunale: 82 de miliarde, iar pentru construcții de spitale: 48 de miliarde; avem la Direcția finanțelor publice investiții noi de 78 de miliarde, la Ministerul Sănătății de 3 miliarde și la Ministerul Învățământului, zero miliarde.

Întrebarea mea este: noi ce prioritate avem în România, să umplem țara de vămi sau să investim în sănătate, în învățământ, să dăm în sfârșit salarii clerului, așa cum am promis de ani de zile? Rămâne ca, totuși, ministrul finanțelor să ne răspundă la această întrebare.

Există în acest buget o disipare a cheltuielilor de parcă cineva a pus banul public într-un spray și a dat cu spray peste economia națională. Există proiecte care, dacă ar merge în ritmul acesta, s-ar termina în câteva secole. Spitalul de la Fălticeni s-ar termina în două secole, spitalul municipal din Timișoara s-ar termina într-un secol. Există amenajări care s-ar termina în 4-5 secole. Am să revin. Cui folosește acest lucru? Până și piramida lui Keops s-a făcut în cursul vieții unui om! Cui folosește de pildă când la Ministerul Sănătății, 48 de miliarde de lei sunt împărțite pe 82 de obiective, în care, 10 dispensare au 2 milioane de lei pe an? 2 milioane de lei pe an, care probabil nu ajunge nici pentru întreținerea unui câine care să păzească dispensarul de hoți. (Aplauze.)

În al cincilea rând, există cheltuieli pentru investiții care trebuie stopate și am să vă dau iarăși un exemplu, repet, de fiecare dată voi da exemple, există un proiect între Făgăraș și Hoghizi, un lac de acumulare; nu se va mai face niciodată. A fost proiectat pe vremea lui Ceaușescu și costă, în termeni actuali, 2000 de miliarde de lei, trebuiau acoperite câteva sate cu un lac de acumulare. Anul acesta, în dărnicia sa, Guvernul alocă 5 miliarde. În acest ritm, investiția se va termina în 4 secole și peste 4 secole ministrul nostru de finanțe va tăia panglica lacului de acumulare.

Domnul Traian Decebal Remeș (din loja ministerială):

Cu Varujan împreună.

Domnul Varujan Vosganian:

Stimați colegi,

Există în acest buget sute de miliarde de lei investiții care trebuie stopate imediat și care nu au nici o altă justificare decât probabil clientelismul, pentru că merg pe ideea că lipsă de competență nu este la aceste ministere.

În al șaselea rând, există cheltuieli care trebuie oprite imediat și incluse în programele de reformă, în programele de concesionare și de angajare a garanției de stat. Îmi pare rău că domnul ministru al transporturilor nu mai este aici, dar tare așa vrea să-mi explice de ce la autostrada București-Constanța, pe care chiar domnia sa a spus că nu o va mai face, s-au angajat 30 de miliarde de lei când proiectul costă circa 13 miliarde pe kilometru, aproape 2.700 de miliarde de lei, bani pe care bugetul nu îi are. De ce să dăm 30 de miliarde la această investiție? De ce trebuie să dăm 300 de miliarde de lei la centrale electrice, atunci când noi avem suficientă energie electrică și când unii și alții doresc să ne concesioneze? De ce să dăm sute de miliarde de lei la centralele termice de municipiu, când unii vor să ne concesioneze și Ministerul Industriilor nu vrea? Aceasta nu este treaba bugetului de stat. Numai de la aceste programe se pot economisi între 6 și 700 de miliarde de lei și îmi spuneți, stimați colegi, că asta nu se poate face? Se poate face mâine.

Mai departe. Există în acest buget o harababură în ceea ce privește justificarea cheltuielilor, care este incredibilă. Vreau să vă spun că, la toate insistențele mele, ministrul finanțelor a rămas mut ca o lebădă, ca Lucian Blaga în țara lui.

Domnul Anghel Stanciu (din bancă):

Ia-i gâtul!

Domnul Varujan Vosganian:

Nu a dat absolut nici o informație. Eu am să vă dau câteva exemple și dumneavoastră veți judeca dacă atitudinea ministrului finanțelor, care este garantul banului contribuabilului, a fost potrivită sau nu. Ascultați: un pat de spital la Fetești costă 164 de milioane de lei, la Cluj costă 223 de milioane de lei și la Ineu, 720 de milioane de lei, în condițiile în care spitalul de la Ineu este spital orășenesc, iar cel de la Cluj este spital de urgență, care, de obicei, este mai scump. Deci, iată un loc de spital la Ineu este de trei ori și jumătate mai scump decât la Cluj.

Mai departe. Un metru pătrat de construcție pentru o universitate este de 200 de dolari metru pătrat la Craiova, 600 de dolari metru pătrat la Iași și 1000 de dolari metru pătrat la Brașov. 1000 de dolari metru pătrat depășește de mai mult de două ori normativul MLPAT-ului pentru construcțiile bugetare.

Mai departe. Un metru pătrat de construcție, la Parchetul Public, costă 6 milioane de lei la Călărași, 15 milioane de lei la Ploiești și 19 milioane de lei la Craiova. Un loc la cămin costă 10.000 de dolari și un loc pentru căminele de bătrâni la Brașov costă - nu o să credeți - 25.000 de dolari. Deci, potrivit Ministerului Muncii și Protecției Sociale, un loc de bătrâni la un cămin costă cât un apartament de 3 camere mobilat și cu televizor color.

Ei bine, la aceste întrebări și la multe altele care vin din buget, părerea mea este că Guvernul trebuie să ne răspundă.

Stimați colegi din Comisiile pentru buget, finanțe și bănci, dumneavoastră credeți că noi putem să mergem în circumscripție fără să avem explicații la așa ceva? Noi ne angajăm onoarea prin votul pe care-l dăm.

Din sală:

Care onoare?

Domnul Varujan Vosganian:

Mai departe. Aprecierea eronată și rău voitoare a efectelor facilităților fiscale acordate investitorilor și exportatorilor. În primul rând că baza de calcul este eronată în ceea ce privește importurile; este mărită de aproape 20 de ori.

În al doilea rând, în ceea ce privește noile investiții se fac niște calcule care nu au nici o raționalitate economică și se merge pe ideea că, de pildă, o investiție de 5 milioane de dolari are același profit în primul an ca și în al cincilea an și se consideră că o investiție nouă nu are absolut nici un efect favorabil pe buget, de parcă noi am lua banul, l-am pune în pământ și ar crește copaci de făcut bani care ar da bani impozabili. Nu tu taxă de concesiune, nu tu TVA pe utilaje, nimic, nimic din toate acestea!

Mai departe. Se consideră că absolut toate utilajele din intern vor avea TVA și absolut toate importurile vor avea TVA, dar ministrul finanțelor știe, deși nu vrea să ne spună, că toate aceste facilități se dau pe o listă a Guvernului, care nu există, deci, nici facilitatea nu mai există. Noi am vrut să negociem amortizarea accelerată, Ministerul Finanțelor a refuzat categoric. Voi reveni cu acest punct la art.6.

Vreau însă să vă spun că efectele totale plus-minus sunt de maxim 3.000 de miliarde de lei, perfect acoperibile din veniturile din privatizare. Deci, cine mai spune de la această tribună că facilitățile fiscale nu pot fi suportate din veniturile din privatizare, comite o eroare de raționalitate și economică și patriotică.

Avem o apreciere eronată a cursului de schimb, poate nu știți, dar noi votăm un buget la 11.500 de lei, mediu, curs mediu pe an. Deci, din start vă pot spune că aceste cifre nu mai sunt reale. Există cheltuieli care se fac total împotriva sensului reformei. În ciuda faptului că noi prin reformă diminuăm personalul direcțiilor generale agricole, în buget construim 10 direcții generale cu între 4 și 8 etaje. Pentru cine le construim? Este o întrebare la care este greu de răspuns.

Este foarte straniu, de asemenea, că, în timp ce într-o viziune nouă, noi trebuie să finanțăm creatorii proceselor bugetare, noi finanțăm în principal administratorii proceselor bugetare. O bună parte din bugetele ministerelor se alocă pentru construiri de sedii. Ministerul Finanțelor are în derulare investiții de - țineți-vă bine - 2.500 de miliarde de lei, 2.500 de miliarde de lei numai Ministerul Finanțelor, nu știu în câți ani le vor termina, dar este normal ca Ministerul Finanțelor să considere că bugetul este un fel de societate cu răspundere limitată a acestui minister?! Și veți vedea acolo clădiri de n-o să vă vină să credeți! De pildă, Direcția generală a finanțelor publice este o clădire care va valora când se va termina 276 de miliarde de lei, echivalentul întregii sume pentru diplomația românească, mai mult de jumătate din bugetul culturii și mai mult de o treime din bugetul cercetării.

La un normativ de 400 de dolari metrul pătrat, va avea peste 5 hectare de suprafață Direcția generală a vămilor. Oare nimeni nu a verificat aceste lucruri? Oare nu există o comisie interministerială care, dacă nu-i impune altcineva, măcar să impună decență celor care proiectează o astfel de direcție generală?

Eu nu am văzut încă un om de la Direcția vămilor lucrând pe trotuar, dar bolnavi care își fac dializa la 200 de kilometri am văzut!

În legătură cu transparența, da, este un buget transparent, pentru că Guvernul, neavând timp să facă centralizatoarele, a introdus fișele una câte una. Dar ați socotit, domnule ministru de finanțe, câte capitole "Alte programe" aveți, despre care colegii mei nu știu nimic și pe care sunt nevoiți să le voteze fără să le cunoască? Există un singur program numit acolo - "Campania împotriva rasismului și xenofobiei" - bani aruncați! Nu există nici un alt program numit!

Sunt mii de miliarde de lei "Alte programe"! Noi votăm fără să știm ce votăm! Și nu vom ști niciodată ce votăm, pentru că la rectificare acest capitol nu va mai apărea, sau va apărea tot așa "Alte programe".

Dumneavoastră știți, de pildă, că la fondul pentru drumuri noi votăm 1.700 de miliarde de lei care sunt discreționare la bunul plac al ministrului transporturilor? Că nu știm exact la ce folosesc acești bani? Și poate că i-aș fi dat crezare, dar am sunat la Ministerul Transporturilor să aflu de ce un drum regional la Rodna costă 270 de miliarde de lei 13 kilometri, adică de două ori mai mult decât o autostradă! Cum ați aflat dumneavoastră răspunsul, l-am aflat și eu!

Poate că eu greșesc, dar trebuie ca cineva să mi-o spună, pentru că eu, ca și dumneavoastră, sunt garant al banului public. Trec peste faptul că bugetul nu are viziune multianuală, nu are programe.

Aș vrea să mă mai refer la un lucru: domnule ministru de finanțe, vă rog să nu mai invocați Fondul Monetar Internațional! Dacă dumneavoastră v-ați comportat în fața Fondului Monetar Internațional așa cum v-ați comportat în fața Comisiilor de buget, finanțe, bănci, nu este de neînțeles că Fondul Monetar a cerut mai multe garanții ca să aibă să-și diminueze riscul în fața unui astfel de comportament. Probabil că dacă dumneavoastră operați toate aceste modificări și ați fi avut o strategie românească, o strategie patriotică, poate că Fondul Monetar Internațional ar fi negociat altfel cu dumneavoastră.

Deci rugămintea mea este: până mâine să căutați răspuns la toate aceste întrebări, pentru că, dacă n-o veți face, va trebui ulterior să face apel la Curtea de Conturi, pentru ca ea să dea în locul dumneavoastră răspunsul la aceste întrebări! De ce metrul pătrat valorează în buget de la 2 milioane la 20 de milioane de lei?

Domnul Decebal Traian Remeș (din bancă):

Vă liniștesc, domnule Varujan, cu cifre!

Domnul Varujan Vosganian:

Atitudinea ministrului de finanțe pe parcursul dezbaterilor, sper, din ce aflu acum, că a fost pentru dânsul un lung prilej de meditație și a înțeles că noi nu avem o sarcină de serviciu să votăm bugetul. Noi avem o sarcină de conștiință s-o facem și, ca să putem fi convingători în fața altora, trebuie să fim în primul rând împăcați cu propria conștiință.

De aceea, în fața tuturor acestor observații, în acest moment eu consider proiectul legii bugetului doar o ciornă și aștept de la Guvern să facă astfel încât bugetul să se ridice la sobritatea unei legi. Până atunci, bugetul, cel puțin de parlamentarii Partidului Alternativa României, nu poate fi votat în această formă.

Mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Vasile Lupu:

Da. Urmează domnul Nicolae Popa. Se pregătește domnul Paul Păcuraru - PNL.

Domnul Nicolae Popa:

Domnilor președinți,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Stimați invitați,

Aș vrea să fac o precizare de la bun început: chiar dacă în materialul pe care vi-l voi prezenta în continuare voi face referire mai mult la numele domnului ministru de finanțe, să nu se supere, pentru că noi de fapt avem o singură dorință - de a-l ajuta și de a-l sprijini să facă un buget bun și să rămână în istorie cu el.

Din analiza proiectului bugetului de stat pe anul 1999, înaintat spre dezbatere de către Guvern, și din dezbaterile care au avut loc în cadrul Comisiilor de specialitate de buget, finanțe, bănci, parlamentarii independenți APR consideră că este vorba de un produs superficial, confuz, nearticulat și, ca atare, de-a dreptul periculos pentru administrarea țării din punct de vedere financiar pe anul 1999.

Ceea ce ni se prezintă astăzi în Parlament cu titlu de buget consfințește pentru totdeauna în scris și sub asumarea responsabilităților întregului Guvern eșecul total și definitiv al actualului Executiv.

Nu doresc să intru acum în detalii tehnice, dar vreau totuși să remarc două argumente fundamentale care legitimează din punct de vedere politic, dar și economic, atitudinea pe care o exprim aici.

În forma prezentată, bugetul de stat pare ca un atac violent împotriva investitorilor, o tentație extrem de periculoasă de a jugula, cel puțin pentru acest an, procesul investițional din România. APR-ul consideră cu nu poate exista concept politic viabil de dezvoltare economico-socială fără susținerea investitorilor, acest postulat fiind călcat în picioare de către Guvern prin proiectul bugetului de stat pe anul 1999.

În al doilea rând, din punct de vedere strategic, principiul consacrat al dezvoltării economice a unei țări înseamnă producția, iar motorul producției, adică factorul catalizator, nu poate fi decât consumul. Bugetul de stat actual anihilează practic consumul, ca atare obturează producția, iar drept efect anulează orice șansă de dezvoltare economică a României pe anul în curs. Și atunci, de ce să votăm acest buget?

Este de-a dreptul inadmisibil ca un ministru, și aici îl numim pe domnul Decebal Traian Remeș, să-și permită să sfideze efortul depus de senatori și deputați în nota de seriozitate profesională cuvenită pentru a formula amendamente majore la proiectul de buget. Nu mai puțin de 300 de amendamente, din care 30 depuse numai de parlamentarii independenți APR, au fost spulberate de tenacitatea și încăpățânarea ministrului de finanțe care se poate mândri cu un record insolit - de a nu fi de acord cu nici un amendament. Halal democrație!

Noi am afirmat fără echivoc, răspicat și cu toată fermitatea că discutarea acestui buget în comisie și chiar în plenul celor două Camere ale Parlamentului este, dacă vreți, o pierdere de timp, finalitatea neputând fi alta decât aceea a adoptării sub dictatura majorității a unui buget nearticulat, care blochează orice speranță de relansare a reformei, de susținere a capitalului autohton și de pregătire a condițiilor pentru atenuarea condițiilor de trai ale populației.

Din dezbaterile comisiilor de specialitate a rezultat clar ca lumina zilei că proiectul de buget pe anul 1999 este de fapt un răspuns disciplinat la cerințele impuse de Fondul Monetar Internațional: deficit bugetar 2%, inflația 25%, creșterea economică minus 2% și totodată lichidarea subvențiilor din industrie și diminuarea drastică a subvențiilor din agricultură.

Care sunt, așadar, viciile de fond ale acestui buget?

1) Proiectul bugetului de stat pe anul 1999 anulează în mod inexplicabil, cu o ușurință dezarmantă, pe timp de un an de zile, contrar prevederilor Constituției României, aplicativitatea celor două legi aprobate de Parlamentul României, și una dintre ele promulgată de președintele României - este vorba de Legea stimulării investițiilor directe și Legea stimulării exporturilor.

Ca urmare a acestei decizii absurde luate de actualul Guvern, cu privire la inserarea art.6 în bugetul de stat pe anul 1999, investițiile străine s-au diminuat drastic. Practic, acestea au înregistrat cel mai scăzut nivel după 1990, iar în anul 1999 acestea vor fi practic inexistente, cu consecințe foarte grave asupra dezvoltării economice a României.

Având în vedere neconstituționalitatea art.6 din bugetul de stat, parlamentarii independenți APR vor contesta la Curtea Constituțională legalitatea articolului de lege, în conformitate cu art.117 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Așa ceva este de imaginat numai într-o țară bananieră, în care oricine ajuns la Putere își permite să dicteze peste noapte legi și decrete după propria poftă. Este, dacă vreți, ca în legenda meșterului Manole - ce votează ziua Parlamentul, Guvernul în taină și pe ascuns anulează noaptea.

2) Guvernul, în disprețul total pentru cele mai importante sectoare ale economiei naționale - industria și agricultura, sfidând realitățile dramatice din aceste sectoare, la care se adaugă învățământul, sănătatea și cercetarea, a acordat Ministerului Transporturilor subvenții de 3.000 de miliarde de lei în anul 1999, reducând în mod considerabil subvențiile la celelalte sectoare, cum ar fi de exemplu agricultura, căreia i s-au redus subvențiile cu 1.000 de miliarde de lei față de 1998.

Nu este cazul să facem speculații, dar este bine să lămurim odată pentru totdeauna cum de s-a reușit a se identifica această sumă de 3.000 de miliarde de lei sub formă de subvenții pentru SNCFR, în timp ce pentru agricultură, de unde, din păcate, vine pâinea noastră cea de toate zilele, și unde își desfășoară activitatea peste 40% din populația țării, declară domnul Remeș că nu sunt bani.

Când domnul ministru Băsescu ne-a asigurat că va trece la organizarea SNCFR-ului în cele 5 companii naționale și că întreaga activitate în acest sector se va pune pe baze comerciale și pe centre de profit, noi am crezut la un moment dat că se va realiza acest lucru, dar am constatat că este exact contrarul. Ce poți să mai înțelegi, în condițiile în care tarifele la biletele de transport-călători pe calea ferată s-au majorat în 1996 de 7 ori, iar mai nou se anunță o majorare cu 25%?

Mai mult, domnul Remeș susține că suntem săraci și că nu avem bani la bugetul statului, dar ne surprinde larghețea de care dă dovadă domnul ministru atunci când este vorba de cele 2.500 de miliarde de lei care se vor acorda pentru construcțiile de sedii ale unor instituții publice din subordinea domniei sale, sigur, construcții megalomane care vor fi construite în 1999 și în următorii ani. Dacă vreți, cu titlu informativ, vă pot spune că pentru sediile administrațiilor publice locale se vor aloca 1.000 de miliarde, iar pentru construcțiile sediilor de vămi se vor aloca 1.595 de miliarde.

Nu în ultimul rând, ne surprinde nepăsarea organelor în drept abilitate a verifica oportunitatea parcurilor auto, supradotate cu mașini din import, de la consiliile județene, primării și prefecturi.

Deci domnul Remeș și colegii din Guvern, în loc să emită ordonanțe absurde, cum sunt ordonanțele nr.50 și nr.62/1998, la care se adaugă și ultima decizie de a stabili tariful unui litru de benzină la un dolar, insuportabile de către populație, și care nu fac altceva decât să împovăreze și mai mult birurile la care sunt supuși cetățenii, mai bine ar renunța definitiv și pentru totdeauna la asemenea atentate îndreptate împotriva poporului român și ar recupera aceste goluri de la buget prin sistarea imediată a acestor construcții megalomane și a acestor dotări fără nici o eficiență ale instituțiilor publice.

3) Ministerul Finanțelor, respectiv Guvernul, a evaluat veniturile din privatizare la numai 3.780 de miliarde, când, de fapt, după un calcul înaintat de Comisiile de specialitate de buget, finanțe, bănci, sub semnătura mai-marilor de la FPS, această sumă se ridică la 9.000 de miliarde, iar după alte calcule la 11.000 de miliarde. Aceasta ne demonstrează cu câtă iresponsabilitate și superficialitate tratează Ministerul Finanțelor și Guvernul fundamentarea bugetului de stat pe anul 1999.

Constatăm încă o dată netransparența bugetului de stat pe anul 1999 pentru care există rețineri serioase atât din partea Opoziției, cât și din partea Coaliției, în legătură cu acordarea celor 5.200 de miliarde de lei pentru restructurarea și capitalizarea BANCOREX-ului.

Mai mult, s-a trecut la o stratagemă de-a dreptul monstruoasă - se urmărește ca BANCOREX-ul să primească această sumă, în pofida protestelor parlamentarilor și la recomandarea expresă a FMI-ului, printr-o ordonanță de urgență pe care Guvernul intenționează să o adopte în aceste zile.

4) Ne-am fi așteptat ca în bugetul de stat pe anul 1999 să fie incluse și sumele necesare programului de restructurare și de reconversie în Valea Jiului. Având în vedere rezultatele negocierilor de la Cozia, revolta minerilor la care a aderat și alte categorii sociale impulsionate de așa-zisa reformă guvernamentală care se limitează doar la închiderea de unități și disponibilizarea de personal, demonstrează clar necesitatea unui program social de acompaniere a măsurilor de reformă și identificarea surselor financiare pentru realizarea acestora. Acest lucru trebuia indiscutabil prevăzut în acest buget.

Aș vrea să se înțeleagă foarte clar: noi nu dorim să fim părtași sau complici la legitimarea parlamentară a unor politici exprimate prin buget pe care le considerăm antieconomice și antipopulare, de natură să împingă și mai mult România pe culmile sărăciei, mizeriei, închizând orice orizont de speranță și bunăstare pentru poporul român.

Sunt împuternicit de partidul din care fac parte, Alianța Pentru România, să delar că senatorii și deputații noștri vor vota proiectul de buget pe anul 1999 numai în condițiile în care cel puțin o parte din amendamentele care schimbă structural bugetul vor fi adoptate de plenul celor două Camere ale Parlamentului. În caz contrar, ne rezervăm dreptul de a nu fi de acord cu adoptarea unui asemenea produs total superficial și neprofesional. În această situație, nu vom lua în calcul decât o singură variantă - aceea de a vota împotrivă.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnul Paul Păcuraru are cuvântul. Se pregătește domnul Petre Partal de la Partidul Democrat.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Procedură.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor colegi,

Cu tot respectul pe care îl port atât domnilor președinți care conduc ședința, cât mai ales colegilor care sunt în sală la ora aceasta, vă rog să facem o pauză de 5 minute, poate domnul ministru Remeș termină de dat interviu, și, din respect pentru colegii noștri care vor vorbi în continuare, să fie prezența domniei sale aici și poate între timp se va completa numărul de 243 de deputați și senatori, absolut necesar în conformitate cu prevederile art.39 din Regulamentul ședințelor comune, pentru ca această ședință să se poată desfășura așa cum este normal la un proiect de lege de atât de mare importanță.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Remeș este pe cale de a intra în sală. După intervenția domnului Păcuraru vom lua această pauză.

Obiecțiuni?

Doamna Viorica Afrăsinei (din bancă):

N-am cerut pauză. Am cerut să vină colegii în sală și, de asemenea, și domnul ministru.

Domnul Vasile Lupu:

Da. 5 minute pauză.

(Din partea stângă a sălii: "Cvorumul!")

Stimați colegi,

Solicitarea unei pauze de către un grup parlamentar nu poate fi decât acceptată. Deci am luat 5 minute pauză și revenim.*(După pauză.)

Domnul Sorin Cristian Dumitrescu:

Cele 5 minute de pauză au trecut. A venit și domnul prim-ministru.

Domnul senator Păcuraru își va prezenta intervenția.

Domnul Paul Păcuraru:

Domnule președinte de ședință,

Având în vedere că este și domnul prim-ministru aici, cred că este cât se poate de bine acum să ne spunem cuvântul și solicit ca, într-adevăr, dacă este posibil, să reluăm lucrările, pentru că economia de timp ne interesează pe toți.

Domnul Sorin Cristian Dumitrescu:

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Paul Păcuraru:

Indiscutabil, este în tradiția dezbaterilor parlamentare ca întotdeauna problema bugetului și dezbaterea asupra bugetului să fie mai de grabă o dezbatere și un război al polițelor între Putere și Opoziție și mai puțin o analiză, să spunem lucidă, să spunem realistă a conjuncturii economice interne, a potențialului economic național și a măsurii în care bugetul reflectă și alocă în mod corect resursele economiei naționale.

Am asistat cu surprindere la o dezbatere, la o luare de cuvânt în care distinși reprezentanți ai Opoziției au prezentat anii de creștere ai produsului intern brut '94 - '95 - '96, trei ani consecutivi de creștere a produsului intern brut, ca pe o mare realizare economică și aproape nu-mi vine să cred de ce a venit așa o penalizare electorală după 3 ani atât de benefici din punct de vedere economic.

Nu voi intra într-o dezbatere politică asupra acestui subiect; voi fi însă obligat să citez din rapoartele obiective ale Băncii Naționale Române pe anii '94 - '95 -'96, rapoarte care, analizând creșterea economică a perioadei respective, spun textual: "Pe plan intern s-a accentual deficitul fiscal și mai ales deficitul cvasifiscal în anul 1996. Menținerea controlului asupra unui mare număr de prețuri, amânarea reformelor structurale ce au distorsionat funcționarea piețelor, concurențelor și competivitatea au compromis relansarea economică. Creșterea economică a fost nesutenabilă. Pe măsură ce deficitul fiscal intern și extern s-a amplificat, s-au redus la minimum șansele de a mai putea sprijini creșterea economică. Principalele balanțe macroeconomice, exceptând conturile de producție, care într-adevăr au înregistrat o creștere, au tins să se degradeze neechivoc." Și, repet, citez din raporturile Băncii Naționale: "Deficitul bugetar s-a înrăutățit sensibil în continuare, atingând, în 1996, 5,6% din PIB", iar noi acum discutăm despre un deficit, adevărat foarte sever, foarte aspru, de 2% din PIB.

"Deficitul contului curent al balanței de plăți a ajuns la 7,2% din PIB, cifră nemaiîntâlnită până în anul 1996. Deficitul extern a ajuns 7,2% din PIB, iar rezervele valutare au crescut de la 334 milioane dolari, cât avea în 1995 Banca Națională, la 551 milioane dolari, dar numai prin împrumuturi contractate de Banca Națională pe piața de capital, nu printr-un aport al economiei reale".

Iată deci că este mai mult decât discutabil a încerca în momentul de față să comparăm creșterea economică realizată până în anul 1996 cu declinul economiei realizat în anul '97 - '98 și previzibil pentru 1999. De altfel, în opinia noastră, anul 1999 este un an de stopare a declinului economiei. Sigur, noi credem, prognozăm în momentul de față un deficit al produsului intern brut de două procente, dar opinia noastră este că, dacă Ministerul Finanțelor și toate organele de control fiscal și financiar vor găsi căile prin care economia subterană, economia paralelă va fi adusă la normalitate, va fi adusă deci la raportare fiscală, noi credem că nu vom înregistra un deficit al produsului intern brut, ci, dimpotrivă, s-ar putea să avem o creștere zero, dacă nu cumva chiar o creștere.

Toată problema este, și cred că aici este simțul lucidității și analizei pe care trebuie să-l avem, măsura în care vom reuși ca într-adevăr să stopăm cât se poate din economia paralelă, să facem ca activitatea Ministerului Finanțelor și activitatea economică în general din România să fie înregistrată.

Practic, dumneavoastră cunoașteți canalele economiei subterane; cred că fiecare dintre aceste canale va trebuie să fie inventariat și investigat cu maximă atenție, în așa fel încât să nu dăm o imagine falsă asupra evoluției produsului intern brut.

În fine, un subiect important, care a făcut obiectul dezbaterilor astăzi, este subiectul inevitabil al datoriei publice. S-a făcut aprecierea aici că datoria publică este o datorie moderată în momentul de față în România și s-au făcut comparații cu Olanda, cu Belgia, cu Germania sau cu alte țări dezvoltate. Este adevărat că ponderea actuală a datoriei publice în produsul intern brut este de 23,5% și că sunt țări care au un procent mai mare, dar aceste țări au indiscutabil și un potențial economic completamente diferit sau sensibil diferit, ceea ce face ca această datorie publică să fie sutenabilă, deci ea să fie suportabilă de sistemul economic, ceea ce în momentul în față în România dumneavoastră observați că este o problemă extrem de grea.

Datoria publică internă are în momentul de față o pondere ridicată: 6,4% din PIB, datoria publică externă are și ea partea leului: 17,1% din PIB și, dacă o clasificăm pe directă și garantată, vom constata din nou procente: 11,6% pentru datoria publică directă și 5,5% pentru garantată.

Ceea ce aș vrea să subliniez, și este un lucru mai mult decât important și este în afară de orice discuție și este un subiect care se poate verifica pe cifre și nu pe păreri politice pe care le putem considera partizane, este într-adevăr când a fost făcută această datorie publică și care este susținerea pe care noi trebuie să o dăm în momentul de față.

Datoria publică externă efectivă, deci cea efectiv realizată, adică trageri și rambursări la 30.11.1998, deci este un termen cât se poate de actual, a fost 6,711 miliarde de dolari, din care 5,617 miliarde de dolari, deci 85% din datoria publică externă a fost realizată, subliniez faptul că sunt raportări, sunt date oficiale, până la 31.12.1996, deci atunci când vorbim de datorie publică externă și de cine a angajat această datorie publică externă va trebui să înțelegem și dacă vrem și dacă nu vrem, și dacă ne place și dacă nu ne place, că nu aparține de guvernările ulterioare alegerilor din '96, ci 85%, repet cifra, este cât se poate de clar, aparține angajamentelor externe făcute până în decembrie '96.

Mai mult, și din restanțele și din datoriile sau din ratele scadente pe care le avem în acest an, toate aceste sume provin din împrumuturi de la instituțiile finanțatoare internaționale sau de la bănci private de capital, de la împrumuturi sindicalizate, făcute de NOMURA, de Merill Lynch, de AMRO Bank și așa mai departe înainte de decembrie 1996, și iarăși aceste lucruri sunt, aș spune eu, chiar afară de orice discuție.

Atunci când s-a afirmat aici că noi acum va trebui să plătim datoria angajată atunci, este un adevăr care nu vreau să fie politizat, este un adevăr obiectiv care rezultă din rapoartele BNR.

Un obiect sau o temă care a fost în discuție astăzi și care a stârnit și a agitat mult spiritele și în dezbaterile în Comisiile de buget - finanțe a fost cea privind veniturile din privatizare. Sigur că în momentul de față veniturile din privatizare, cele care sunt cuprinse în buget nu prevăd decât deja realizări efective. Si, cu siguranță vom avea și alte sume care vor rezulta din creșterea programelor și din privatizările care se efectuează pe anul în curs.

Aș vrea să vă spun că, sigur, în conformitate cu Ordonanța nr.88, FPS-ul nu poate să aloce resursele de privatizare decât în conformitate cu prevederile legale. Sigur că în momentul de față în buget nu am avut prognozele și proiecțiile FPS-ului, care sunt în momentul de față apropiate de 9 mii de miliarde, dar, cu siguranță, aceste sume vor fi utilizate pentru cele două mari probleme pe care le avem în momentul de față - datoria publică și însănătoșirea sistemului bancar.

O temă care a fost îndelung discutată în comisie și o temă extrem de sensibilă și cu mari implicații, dacă vreți, în reacția emoțională a populației din România, este cea care vizează însănătoșirea sistemului bancar și atitudinea pe care Guvernul și Parlamentul o iau față de băncile care sunt în dificultate financiară. Cred că și aici lucrurile este într-adevăr foarte corect să fie spuse pe nume. Pentru că și anul trecut am avut această problemă și s-a alocat o sumă extrem de importantă și anul trecut, tot de ordinul a 5-6 mii de miliarde pentru asanarea, dacă vreți, a unei importante obligații financiare pe care BANCOREX-ul și Banca Agricolă le aveau. S-a considerat la vremea respectivă că datoria publică este o bună supapă, pentru că acele cheltuieli ale celor două bănci au fost făcute în interes public, deci pe politici economice de susținere a prețurilor subvenționate în agricultură sau la importurile de materii prime.

Cred că o bună parte din problemele pe care le au în momentul de față băncile se regăsesc în continuare în sectorul de stat și din faptul că pe o anumită politică economică băncile - cele două - au subvenționat sau au susținut activitatea deseori neprofitabilă a întreprinderilor din sectorul de stat, dar credem și noi că este obligatoriu să se constituie o comisie de anchetă, chiar o comisie a Parlamentului, care să analizeze efectiv cine sunt clienții privați, sau clienții care se numesc grupuri de interese private care au făcut ca deficitul BANCOREX-ului să fie atât de ridicat, pentru că și în opinia noastră este absolut anormal ca aproape fiecare cetățean al României, de la noul născut până la, să spunem, decanul de vârstă al populației din România, să suporte aproximativ 50 de dolari, ăsta este costul care înseamnă în momentul de față BANCOREX-ul, pentru ca această bancă să fie salvată.

Credem și subliniem ideea că și noi susținem că este important în momentul de față să nu mai ținem acest...., cu toată sensibilitatea subiectului, nu este corect, nu este moral, dacă vreți, să ținem o perdea de fum sau o ceață asupra acestui subiect, când firesc este într-adevăr, atunci când o anumită clientelă, sau anumite grupuri de interese au beneficiat, ca să nu spunem că au jefuit această bancă, ni se pare absolut incorect ca lucrurile să nu fie aduse la lumină și ca Agenția de Valorificare a Activelor Bancare să nu fie imediat pusă în funcțiune pentru executarea a ceea ce mai este posibil de executat în momentul de față din aceste creanțe.

Un subiect de maximă atenție și care și noi cred că pe parsul dezbaterilor va trebui să-l tratăm cu toată atenția este cel al cheltuielilor bugetare. Domnul senator Varujan Vosganian, a cărui prestație o apreciem cu toții, a făcut trimiteri foarte elocvente la o serie întreagă de diferențe de preț, diferență de cost pe investițiile care se fac în diverse sectoare. Nu pentru că Direcția Generală a Vămilor ar ține de Partidul Național Liberal, ci pentru că, efectiv, am vrut să mă interesez de ce obiectivele de investiții ale vămilor sunt într-adevăr atât de importante ca sumă, am putut să constat două lucruri privind efectiv pe documentația tehnică economică.

În primul rând, trebuie subliniat că aceste investiții ale vămilor sunt pe un fond special, deci ele nu intră în bugetul de stat, ele se pot regăsi în bugetul consolidat, este adevărat, dar ele sunt un fond special pe care vama îl administrează în baza reglementărilor legale în vigoare. Ori va trebui să renunțăm la fondurile speciale - și asta este o altă analiză pe care o vem de făcut -, dar, în momentul de față, aceste investiții sunt pe sumele aferente fondului special destinat vămilor.

Al doilea lucru: este puțin oarbă comparația simplă "pe metrul pătrat" și nimic altceva, sau "pe pat de spital". Fiecare obiectiv de investiție are și o serie întreagă de lucrări aferente - platforme, aducțiuni de apă, canalizări, rețele de gaze, rețele de termoficare. Dacă vom compara metrii pătrați de construcție, sigur că vom ajunge la diferențe uneori de neînțeles, dar dacă vom lua documentația tehnică economică, care este avizată de comisii interministeriale și care este, în opinia noastră, suficient de bine redusă la minimul necesar de cheltuieli - și sper ca Direcția Generală a Vămilor să facă oficiul de a prezenta în fața dumneavoastră aceste lucruri - vom constata că adevărul este în cu totul și cu totul în altă parte, decât așa cum s-a încercat să se prezinte aici.

În tot cazul, pe documentația pe care am putut s-o văd, s-o studiez la Direcția Generală a Vămilor, am văzut că toate obiectivele de investiții, ele, ca obiective, nu vin din '96, sunt lucrări care au fost începute încă din '92, '93, '94; documentația este pusă la punct, ea are și avizele MLPAT-ului, deci cheltuielile sau costurile de executiție sunt cumva actualizate pe valori la zi.

Sigur, domnilor președinți, domnilor colegi, că și pentru noi, pentru Partidul Național Liberal, această dureroasă problemă a bugetului pe acest an nu este de natură să ne mulțumească deosebit de mult. Și în Partidul Național Liberal au fost analize atente legate de politica fiscală, de posibilitățile pe care le are în momentul de față politica fiscală de a face o politică de stabilizare, în primul rând macro-economică, și crede că acest obiectiv este atins, în ce măsură putem s-o îndreptăm și spre o relansare economică.

Și la noi au fost mari dezbateri legate de Ordonanța nr.50, de Ordonanța nr.62, de posibila majorare a accizelor la combustibil, sau de Hotărârea de Guvern 873 privind reevaluarea terenurilor și imobilelor.

Am înțeles, însă, că este pe de o parte un drum firesc de a veni la normalitate, la prețul de piață, la valori de piață și acesta a fost un argument care nu am avut cum să nu-l luăm în considerație. Am înțeles, în egală măsură, că, dacă reușim să facem ordine în aceste subiecte, vom reuși să îndeplinim și cerințele atât de imperioase pe care le avem în momentul de față și eu precizez și spun foarte clar că grupurile Partidului Național Liberal, în cunoștință de cauză și înțelegând că acest proiect de buget nu este proiectul de buget al domnului Remeș, ci este proiectul Guvernul României, îl susține, îl votează și speră că aplicarea sa va duce și la semne de înviorare și de relansare economică.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Are cuvântul domnul Petre Partal - Partidul Democrat. Se pregătește domnul Marin Stelian - PDSR.

Domnul Petre Partal:

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

Este, cred, momentul să traversăm emiterea unor jumătăți de adevăruri, să spunem lucrurilor așa cum sunt și să credem că oameni buni sunt și de o parte și de alta a sălii, că adevăruri s-au spus și de o parte și de alta și că în acest discurs Partidul Democrat va încerca să prezinte o poziție ponderată în raport cu realitățile concrete ale mediului economic românesc.

Vorbim în acest moment de lucruri care au fost traversate de toate guvernele. Există un mediu economic, social și politic, în care actualul Guvern este obligat să-și desfășoare activitatea.

Existența blocajului financiar nu a fost inventată nici de Guvernul Ciorbea, și nici de Guvernul Vasile. Nici declinul produsului intern brut și nici deficitul bugetar nu reprezintă invenții ale actualului Guvern, iar o balanță comercială deficitară avem din '92 încoace. De asemenea, rostogolirea datoriei publice se face, se consolidează din '92 încoace, deci și în timpul guvernării precedente - Văcăroiu.

Avem de-a face și am avut de-a face cu o mentalitate specială, atât a populației față de șomaj, dar și față de privatizare, precum și cu o mentalitate specială a statului, o atitudine specială față de aceste două chestiuni.

Oare ele sunt moșteniri numai dintr-o perioadă recentă? Nu sunt, cumva, constrângeri în care a fost obligat să acționeze fiecare Guvern, de la '90 încoace? Sunt continuități de natura constrângerilor care ne-au obligat și ne obligă în continuare să ținem cont de ele.

Oare ministrul Remeș a inventat actualul sistem de administrare a veniturilor? Nu, el vind din '90 încoace. Este imperfect. Trebuie lucrat asupra lui.

Tratamentul economic inegal asupra agenților economici de stat și privatizați de când vine? Nu a existat o discriminare în ceea ce privește modul cum au fost abordați acești doi agenți economici în cadrul politicii din '90 și până încoace? Uităm așa de repede că controlul financiar a fost dirijat cu precădere înspre agenții economici privatizați și lăsați la o parte agenții economici și de stat?

Economia subterană a fost inventată de Guvernul Vasile? Nu vorbim noi și din alți ani despre existența acestei economii subterane, cu procente de la 5% până la 40% din produsul intern brut?

FPS-ul, ca stat în stat, oare vine de acum, sau vine din urmă?

Iată, deci, constrângeri pe care a trebuit să le traverseze fiecare Guvern, lucru de care trebuie să ținem seamă împreună și, dacă vrem să găsim soluții, ele nu pot să fie decât de ambele părți și să convenim împreună asupra acestui lucru.

Nu credem că în guvernarea anterioară lucrurile au stat excelent și acum ele s-au stricat dintr-o dată. Iată ce spunea, printr-o scrisoare adresată de academicianul N.N. Constantinescu, la 17 august 1995, Președintelui în exercițiu al României, domnul Ion Iliescu, atunci, primului-ministru Nicolae Văcăroiu, precum și domnilor Oliviu Gherman, Adrian Năstase și Mugur Isărescu, în calitățile oficiale pe care le aveau în acea vreme. Domnia sa consemnează existența blocajului financiar la acea vreme în sumă de 12 mii miliarde lei și stabilește cauzele, propune și măsuri de reducere a acestora.

Care sunt cauzele și este foarte important să vedem care sunt cauzele pe care un mare academician al țării le spune, în '95, rețineți!

Declinul economic. Și în acea perioadă a existat declin economic. Folosirea numai în parte a capacităților de producție. Continuarea unor producții nerentabile, de slabă calitate. Iată, deci, că vorbea de producții nerentabile în acea perioadă.

Subcapitalizarea regiilor și a societăților comerciale cu capital de stat. Procesul inflaționist, plata impozitului pe profit în baza Ordonanței nr.70 la produse și servicii neîncasate, menționează academicianul. Și, atenție la fraza care urmează: "Cea mai mare parte a blocajului financiar, circa 70%, este determinată în mod artificial de măsurile macroeconomice aflate în contradicție cu cerințele reale ale microeconomiei, de politicile monetare și valutare, prin caracterul prea restrictiv al creditelor, de dobânzile extrem de mari și degradarea masivă a monedei naționale.

Diminuarea arbitrară a creditelor - continuă domnia sa -, în condițiile subcapitalizării întreprinderilor, a dus la sufocarea financiară a acestora.

A avut loc o adevărată criză a creditelor, o lipsă de lichidități bănești în economie, exprimată și prin reducerea an de an a raportului între masa monetară și produsul intern brut, de la 60% în '90, la circa 20% în '94.

Evoluția acestui raport exprimă - atenție! - unul dintre cele mai mari și grave dezechilibre din economie".

Stimați colegi,

Vorbea în '95 de existența acestui mare dezechilibru în economie.

La toate acestea se adaugă consecințele unei politici comerciale de importuri, care a lovit grav producția indigenă și, împreună cu o politică valutară improvizată, cu zigzaguri și dese modificări, a acționat împotriva agenților economici și ale economiei naționale, a dus la risipirea resurselor valutare ale țării. Și mai amintea domnul profesor despre ineficiența măsurilor prevăzute în Ordonanța nr.13/1995, realitatea confirmând cu prisosință cele semnalate și atrăgea serios atenția asupra faptului că blocajul financiar afectează procesul investițional, lovește procesul de restructurare și privatizare și pune în pericol reforma, domnilor.

Iată, deci, că nu era un discurs politic, era discursul unui specialist în științe economice, care ne-a învățat pe foarte mulți în această sală carte la acea vreme și de care nu putem să nu ținem seama, iar scrisoarea a fost adresată în mod public și ea se găsește tipărită în cărțile domnului profesor.

Doamnelor și domnilor,

Partidul Democrat, în legătură cu privatizarea, pentru că noi am spus că acceptăm adevărurile de oricare parte sunt spuse ele, consideră că ceea ce tebuie să preocupe în primul rând la noi, nu ar trebui să fie privatizarea oricum și la orice preț, ci crearea unei clase de manageri profesioniști, responsabili și eficienți, ca și reforma întreprinderilor. O privatizare eficientă din punct de vedere economic, social și ecologic.

Abordarea subvențiilor, stimați colegi, merită o discuție, și anume: subvențiile nu mai trebuie acordate la global și de exploatare, ci ele trebuie să fie pe produs.

Dar, până acum, acei 4 miliarde de dolari care au fost acordați ca subvenții mineritului, spuneți-ne, vă rog, care a fost eficiența economică a acestor subvenții?

Domnilor colegi,

Treptat, trebuie să înlocuim subvențiile de exploatare, acolo unde se propune acoperirea pierderilor oricum cu subvențiile pe produs în industrie, agricultură și transporturi.

Domnul Ilie Neacșu (din sală):

Și băncile!

Domnul Petre Partal:

O să discutăm și despre bănci!

Partidul Democrat consideră că acordarea subvențiilor neapărat trebuie să fie țintită. Acordarea subvențiilor în agricultură global, în momentul de față, sub forma cupoanelor, reprezintă un pas înainte, dar nu este ceea ce trebuie făcut. Față de subvenționarea trecută globală, pentru a acoperi pierderile, este un pas înainte, însă va trebui să ne hotărâm care produse le subvenționăm. Iată, Canada subvenționează laptele în proporție de 97%, producția de lapte. Cred că și noi va trebui să ne hotărâm care sunt produsele agricole pe care vrem să le subvenționăm. Pentru că precedentul ministru, domnul Gavrilescu, ne-a propus un program de reformă a agriculturii și vorbea la momentul ăla de subvenționarea fermelor-model, fermelor agricole model. Iată, însă, că nu s-a reușit întocmirea unui asemenea plan în domeniul restructurării agriculturii și ne pomenim totuși cu acest mod, deocamdată insuficient de bun al subvenționării prin cupoane.

Subvenționarea SNCFR-ului și implicit a Ministerului Transporturilor, nu reprezintă la momentul de față cea mai bună soluție. Credem că este nevoie de subvenționarea transportului de călători de o manieră discreționară, pentru că acel care are un venit foarte mare nu trebuie să beneficieze de tichetul de transport la același preț cu o persoană, cu un pensionar.

Aici trebuie găsită formula respectivă și aici suntem obligați ca împreună să găsim cele mai bune soluții, pentru că în momentul de față nu este cea mai bună soluție. Acoperim cu 3 mii de miliarde pierderi. Nu știm câte se datorează doar unor condiții grele în care-și desfășoară activitatea și nu știm dacă ele nu cumva vin și dintr-un management neperformant.

În materie de protecție socială, cred că trebuie să stabilim împreună care sunt categoriile protejate social. Trebuie să vedem care sunt oamenii, care sunt cetățenii acestei țări care trebuie protejați sociali, să facem un fel de cartă a protecției sociale, dacă se poate să ajungem până la nominal. Națiunea trebuie să știe pe cine protejează social. Cine sunt oamenii care trebuie să beneficieze de asistență socială și de protecție socială.

Doamnelor și domnilor,

O să abordez un concept nou acum, despre care după '90 s-a vorbit cu mare sfiiciune. Este vorba despre conceptul de planificare. O caracteristică a muncii umane este aceea că ea se desfășoară tot mai mult pe baza unei strategii, a unui program, sau a unui plan de acțiune. În economia de piață modernă s-au dezvoltat cu acest prilej studiile de previziune și prognoză, marketingul, preocupările pentru managementul științific și cel ofensiv etc.

În Statele Unite au apărut chiar corporații specializate în activitatea de planificare, care-și oferă serviciile celor care au nevoie de ele. Să nu uităm de "New Deal" de pe vremea lui Roosevelt și să nu uităm de planul de 10 ani al japonezilor din anul 1956.

Nu se poate uita nici că Uniunea Europeană planifică pentru țările membre cantități de produse chiar în unități fizice. Planificarea în condițiile economiei de piață trebuie să poarte un caracter democratic, să fie realizată în condițiile unui parteneriat economico-social real, planul naționl având rolul orientării economiei de piață și antrenând în acest scop - atenție! - toate forțele capabile să conlucreze în acest sens: Guvern, patronat, sindicate, cercetare științifică, inclusiv organizații reprezentative ale societății civile. Un asemenea plan ar avea, cu siguranță, sprijinul real al membrilor societății și în timpul punerii în aplicare ar putea preveni conflicte sociale majore.

Nu trebuie uitat că direcția principală către care se mișcă viața economică în lune este aceea socială, că dorința de a realiza o dezvoltare economică prin disprețuirea, chiar dacă nu este declarată, a omului care muncește, constituie, până la urmă, o barieră de netrecut.

Partidul Democrat și-a asumat în mod conștient răspunderea socială, politică și economică a acestei perioade și dorește să joace rolul de factor pozitiv în rezolvarea conflictelor, a crizelor și a dezechilibrelor care ar putea să apară în societate potrivit principiilor social-democrației moderne. Iată de ce, consecvent principiilor sale, acceptă constrângerile financiare, sociale și politice ale actualului buget, dar nu poate să nu remarce anumite inconsecvențe.

La pagina 8 din raport se spune că: "Factorul determinant al dezvoltării economice îl reprezintă activitatea investițională, finanțarea acestuia necesitând încurajarea în egală măsură a investițiilor interne și străine".

Cum se explică, atunci, că acest principiu este ignorat? Și ni se propune un art.6 aberant, contra oricărei logici economice și politice, folosind o motivație foarte subțire și irelevantă.

Ca urmare, Partidul Democrat a susținut în comisiile reunite, și o va face și în plen, suspendarea aplicării acestui articol, începând cu semestrul II al anului curent.

La pagina 7 din raport se menționează: "Considerând că o creștere economică durabilă are ca factor de bază realizarea producției la export, prin politicile promovate, comerciale, valutare, fiscale s-a urmărit promovarea exporturilor și stimularea producției destinată desfacerii pe piețele străine".

Și concluzia: în consecință, anul 1997, în acest an, activitatea de comerț exterior marchează o îmbunătățire a soldului balanței comerciale externe.

Iată, deci, concluzii bune! În fapt, Guvernul, prin art.6, alin.1, se dezice, propune eliminarea acestor facilități, iar explicațiile date în timpul dezbaterilor din comisii nu au fost suficient de convingătoare. Poate în plen.

Mult discutat în comisie a fost și art.20, lit.d), în privința acordării sumei de 899 de miliarde lei pentru restructurarea BANCOREX.

Poziția Partidului Democrat aici este aceea de a se investi în menținerea credibilității sistemului bancar din România. Populația nu trebuie să-și piardă încrederea în bănci, dar restructurarea bancară trebuie să se bazeze pe programe viabile, profesioniste, cu termene și responsabilități precise.

Mai sunt și alte aspecte care nu sunt pe deplin elucidate și asupra cărora ne manifestăm serioase rezerve. Este vorba despre rolul agriculturii în economia românească, dezvoltarea serviciilor și, în special, a turismului, îmbunătățirea modului de acordare a subvențiilor, stabilirea locului și rolului protecției sociale în cadrul politicii guvernamentale și a bugetului general consolidat.

Și nu în ultimul rând este vorba de multitudinea de reglementări ale unui domeniu. Exemplu: impozitul pe profit este reglementat concomitent de 16 acte normative. Impozitul pe salarii este reglementat concomitent de 13 acte normative. Taxa pe valoarea adăugată deține recordul, fiind reglementată, până în '98, că pe anul acesta nu știm încă, de 21 de acte normative.

Am fi nedrepți să nu recunoaștem că astea sunt carențe ale modului și ale managementului actualului Guvern.

Cu toate acestea, Partidul Democrat înțelege constrângerile respective, sprijină în continuare actualul Guvern și acordă votul său proiectului de buget pe anul 1999.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Continuăm dezbaterile generale.

Are cuvântul domnul Marin Stelian, din partea PDSR. Se pregătește domnul Andrei Oprea, PNȚCD.

Domnul Marin Dan Stelian:

Domnilor președinți de ședință,

Doamnelor și domnilor,

Am analizat cu atenție aceste proiect de lege privind bugetul statului pe anul 1999 și ce pot să spun? Cu cât am aprofundat analiza, mi-am pus mai multe întrebări referitoare la acest buget.

Câteva din aceste întrebări și nedumeriri ale mele în legătură cu acest proiect de buget am să le spun azi în plenul celor două Camere, pentru ca timpul să demonstreze justețea, sau injustețea întrebărilor mele.

În primul rând, nu pot să-mi explic cum un Guvern care se declară reformatorul econommiei românești, să-și propună, pentru al treilea an consecutiv, o reducere a activității economice în România.

Așa cum s-a spus, în 1997, produsul intern brut a scăzut cu 6,6%, pentru 1998 se estimează de către Guvern o reducere cu 5,5%, iar pentru 1999 - o reducere cu 2%.

Pe lângă reducerea p.i.b. este prevăzut ca salariul real să scadă cu 5%. Pun mari semne de întrebare la această reducere, având în vedere inflația și neindexarea salariilor personalului bugetar, rata medie a inflației, rata medie anuală, nu decembrie la decembrie, să fie de 30%. Pun semne de întrebare în legătură cu această rată a inflației, datorită măsurilor luate de Guvern, de majorare a tarifelor în telecomunicații, în transporturi, de majorare a impozitelor, de includerea în bugetul statului pe 1999, pe care-l dezbatem, a unor venituri suplimentare de 2.500 de miliarde, ca urmare a creșterii prețurilor la combustibilii lichizi.

Domnilor,

Eu nu am auzit până acum, și m-am ocupat de problemele internaționale câteva zeci de ani, ca un Guvern să-și propună descreștere economică, că măsurile de reformă, pe care le trâmbițează atât de mult, trebuie să ducă la căderea economiei? Eu am fost și bancher, și o societate care 3 ani la rând înregistrează pierderi nu are acces la nimic, e considerată pierdută. Așa și România își propune ca al treilea an să înregistreze aceste pierderi, această cădere economică.

O altă întrebare pe care mi-am pus-o se referă la faptul că într-o perioadă de profundă criză economică și socială din România, Guvernul își propune reducerea consumului guvernamental pentru investiții în infrastructură, pentru sănătate, învățământ, armată... concomitent cu creșterea fiscalității. Domnilor, aceasta este o măsură catastrofală pentru orice țară în criză, pentru că aceste două măsuri combinate conduc la accentuarea crizei, nu la ieșirea din criză.

O nedumerire pentru mine, care am lucrat 25 de ani în Ministerul Finanțelor, o constituie și aceea că la elaborarea proiectului de buget nu s-au avut în vedere legile în vigoare în România. Noi știm că legile nu se respectă în România, avem legi care nu se respectă, dar chiar Guvernul să le ignore? Asta nu mai înțeleg! Și vă dau exemplu: Legea finanțelor publice, nr.72/12 iulie 1996, la art.19 prevede că sunt interzise constituirea și utilizarea de mijloace financiare aparținând statului în afara bugetului și a fondurilor speciale. Fonduri speciale care se aprobă prin legi speciale.

În condițiile Legii finanțelor publice, legea de căpătâi a Ministerului Finanțelor în România, practic, începând cu bugetul din 1997, nu mai trebuia să avem fonduri extrabugetare. Păi, dacă ne uităm la fiecare capitol, la fiecare minister se constituie fonduri extrabugetare pe seama amenzilor, taxelor consulare, taxelor de timbru, impozitelor pe onorariile avocaților și multe asemenea taxe. Deci dacă respectam legea nu mai aveam, nu trebuia să mai avem aceste fonduri extrabugetare. Tot în Legea finanțelor publice, la art.15 alin.5 se interzice a se prevedea la cheltuieli materiale cheltuielile de personal, cheltuielile cu deplasările. Or, dacă ne uităm noi pe la art.19, nu știu ce alineat, vedem că pentru Președinția României nu se aplică această regulă. Cheltuielile cu deplasările în țară, în străinătate sunt incluse la cheltuielile de personal, la cheltuielile materiale. N-am nimic cu instituția prezidențială, dar întreb Guvernul, de ce o dezonorează? Făcând această excepție de la această interdicție o dezonorează, adică se face o excepție pentru Președinție.

Legea învățământului, lege organică, stabilește foarte clar că de la bugetul de stat, pentru învățământ aloci o cotă de cel puțin 4% din produsul intern brut. Vedeți și dumneavoastră cum a căzut produsul intern brut, adică s-a făcut mai mititel, s-a făcut un șoricel, or, aplicând cota de 4%, suma în mărime absolută e mult mai mică, și dacă nu-i dai nici cota asta prevăzută într-o lege organică, cum să asiguri funcționarea corespunzătoare a învățământului din România?

Facilitățile fiscale prevăzute în Legea nr.241 din 14.12. care a intrat în vigoare pe 16.12 1998? Se propune, prin Legea bugetului, înregistrată de Guvern la Parlament pe 31.12, să nu le acord. Ce va crede lumea asta? Eu consider că este o desconsiderare a legislativului și o măsură care afectează grav stabilitatea legislativă în România. Ce vor zice investitorii străini care, cunoscând o lege care favorizează investițiile străine pe linia impozitelor, pe profit, taxelor vamale, TVA-ului, constată că este anulată după două săptămâni?

Domnilor, noi știm ce se vorbește, ce frumos se vorbește despre instabilitatea legislativă din România. Investitorul trebuie să știe că avem o legislație stabilă, pentru că numai în acest fel va avea și el afaceri stabile.

M-am referit la Legea nr.241 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92, - gândiți-vă ce urgență era dacă atunci când o aplici o suspenzi. N-a avut efecte în 1998. De ce n-a avut efecte? Pentru că facilitățile erau mărunte. Anul trecut, toate importurile de bunuri de investiții ale României au depășit cu puțin 100 de milioane de dolari. Și atunci, Parlamentul a analizat și a acordat noi facilități. Mi s-a răspuns, domnule, motivul pentru care anulăm aceste facilități este faptul că nu avem resurse financiare. Nu-ți cerea nimeni să-i dai, ci să nu-i iei o anumită parte din resurse. Ce nu se are în vedere? Efectele propagate asupra veniturilor bugetului prin realizarea unor investiții suplimentare în România, la celelalte societăți comerciale care participă la realizarea investiției, prin plăți de impozite pe salarii, TVA, accize și toate categoriile de impozite. Acestea nu se au în vedere. Gândiți-vă, pe urmă, la impozitele care sunt plătite în perioada de exploatare. Adică nu sunt de acord ca organele noastre financiare să nu vadă că prin reducerea fiscalității se mărește cu mult mai mult baza de impozitare. Și, ca atare, impozitele încasate sunt mult mai mari. Prin bugetul pe 1999, creștem fiscalitatea, îi omorâm pe cei care plătesc impozitele și atunci normal, apar fenomenele astea de evaziune fiscală, economie subterană se accentuează. Din ce cauză? Din cauza unei fiscalități exagerate.

Mai vă dau un exemplu.

Domnule, Legea privind stimularea exporturilor, o inițiativă legislativă depusă în Senat, care a trecut prin cele două Camere, prevedea în mod expres că impozitul pe profitul obținut din activitatea de export și prestații internaționale se reduce cu 50%. Legea a intrat în vigoare pe 28 ianuarie 1999. Și noi acum, nu știu la ce dată suntem, parcă la începutul lui februarie, venim și anulăm această facilitate.

Rezultă clar respectul Guvernului față de lege și disprețul față de activitatea parlamentară.

Doamnelor și domnilor parlamentari din Convenția Democrată Română,

Vreau să vă reamintesc că în "Contractul cu România pe 200 de zile", care au trecut de mult, am ajuns la 800 de zile, ați prevăzut expres că veți elimina impozitul pe profitul reinvestit și impozitul obținut din activitatea de export. Nu ați făcut nimic! Din contră, la începutul anului 1997, deci imediat cum ați venit la putere, ați anulat facilitățile acordate pe timpul Guvernului Văcăroiu, respectiv de reducere a impozitului pe profitul reinvestit cu 50% și de reducere cu 50% a impozitului pe profitul obținut din activitatea de export.

O altă lege încălcată, aș spune, - nu prea folosesc eu cuvinte grele -, grosolan, este Legea finanțelor publice locale, Legea nr.188 din 1998 care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999. Ce ne propunea Guvernul? Să aplicăm legea începând cu drepturile de salariu din luna ianuarie. Adică s-o amân cu o lună. Nu, domnilor, toate plățile de impozit excizibile după 1 ianuarie 1999 sunt supuse regimului prevăzut de Legea finanțelor publice locale. Deci se amână, pentru că organele locale probabil au prea mulți bani. O să ajungem și acolo. Ce mai prevede legea? Că începând cu anul 1999, pentru finanțarea autorităților publice locale se introduc noi cote adiționale de impozite și, potrivit Legii finanțelor publice, nr.72/1996, aceste cote se stabilesc prin Legea bugetului. Dumneavoastră, poate ați văzut aceste cote adiționale suplimentare, dar eu nu le-am văzut. Ce mai prevede Legea finanțelor publice locale? Că sumele transferate de la buget pentru autorități se virează prin consiliile județene, iar consiliile județene, cu consultarea primarilor și cu avizul directorilor direcțiilor finanțelor publice, repartizează pe comune, orașe, municipii, putând să-și rețină o cotă de până la 25% pentru finanțarea propriului buget. Ne uităm la Anexa nr.5, e ca pe timpuri, înainte să funcționeze legea. Se repartizează centralizat: cât dăm pentru consiliul județean, cât pentru celelalte autorități. La 19 consilii județene, bineînțeles, nu se repartizează nimic.

Domnule, toate consiliile județene s-au adresat Parlamentului pentru soluționarea problemelor privind finanțarea unor activități strict necesare: case de copii, cămine-spital de bătrâni, pentru întreținerea și reparația drumurilor și podurilor, continuarea lucrărilor în curs la alimentări cu apă, asigurarea surselor pentru funcționarea muzeelor, bibliotecilor județene, teatrelor, filarmonicilor, școlilor de artă. Astea sunt activități date de la nivel central anul trecut pentru consilii județene. Anul trecut le-am dat ceva bani, acum i-am lăsat "cu ochii în soare", cum spune românul.

Domnilor, ce am mai sesizat eu din analiza bugetului, și vă rog să mă credeți că de pe 12 ianuarie, când am intrat în posesia proiectului de lege, tot îl răsfoiesc și tot fac corelații între anexe.

Construcția bugetului are în vedere disponisbilizarea a sute de mii de persoane care lucrează în învățământ, în sănătate, în cultură. Mă întreb eu, cum va reuși Ministerul Muncii să facă conversia profesională a medicilor și profesorilor? Poate ne spune domnul Berciu... Am glumit.

Domnilor, toate amendamentele formulate de comisiile permanente de specialitate, de parlamentari, de grupurile parlamentare, prin care se solicita suplimentarea sumelor alocate pentru învățământ, sănătate, cultură, artă, armată, agricultură, au fost respinse, pe motiv că nu sunt resurse financiare și nu ne încadrăm în deficitul bugetului consolidat, de 2,4%, convenit cu FMI. Pobabil că ar trebui să invităm pe domnii de la FMI aici să ne țină locul. Dar eu îi cunosc foarte bine. Eu am lucrat cu FMI-ul din 1969, de când am început tratativele de aderare. Și am aderat pe 2 decembrie 1972. Și, în continuare, am lucrat și-i cunosc foarte bine. Dacă nu știi să discuți cu ei, te-au cumpărat de la prima frază.

Domnilor, resurse financiare se pot obține dacă în loc să programăm o prăbușire economică, să programăm o creștere economică. Orice reformă nu are alt scop decât creșterea economică, or, dacă mie, așa, repet, după o cădere drastică din 1997 și 1998, propune pe 1999 să scadă economia, normal că n-o să avem resurse financiare. Dacă în loc de un deficit, cum l-au pus în buget, în loc de 2,4%, aveam 3%, așa cum prevăd standardele europene, Tratatul de la Maastricht, mai aveam încă 3.200 de miliarde. Dacă renunți la facilitățile vamale pe care le-am acordat în mod unilateral în 1997, nu m-a forțat nimeni, nici un acord, cu o influență nefavorabilă de 1.400 de miliarde de lei, la nivelul anului 1997, mai aveam încă 3 miliarde... Dacă la veniturile din privatizare, trecem suma reală, mai avem la venituri suma de 8400 miliarde lei. Ne vine FPS-ul și ne arată, domnule, din privatizare vom obține în 1999 nici mai mult nici mai puțin decât 11.960 de miliarde de lei. Or, vă uitați și dumneavoastră în proiectul de buget, a trecut prin comisii, suma de 3560 miliarde lei, pentru că sunt membri ai comisiilor care spun, domnule, mi-a spus partidul să votăm bugetul așa cum a venit de la Guvern. Poți să știi o sumă reală și să n-o prinzi în buget? Păi, 3.560 miliarde lei nu este nici suma vărsată deja de Fondul Proprietății de Stat pentru Romtelecom.

Dacă alte venituri, și vă dau exemple, nu erau subdimensionate, aveam bani. Am întrebat și eu, domnule ministru, cum se poate ca veniturile din majorări și penalități de întârziere pentru sumele nevărsate în termen la bugetul de stat să fie de numai 100 de milioane. Aceasta în condițiile în care arieratele către bugetul de stat sunt de peste 12.000 de miliarde, în condițiile în care orice act normativ în care noi, am propus să anulăm, la aceia care au greutăți, amenzile, penalitățile... a fost refuzată pe motiv că sunt efecte nefavorabile asupra bugetului. Și atunci, în bugetul pe 1999 trec enorma sumă de 100 de milioane de lei.

Domnilor, o situație gravă pe care v-o semnalez, situație care nu și-a găsit soluționarea prin proiectul de lege, este aceea că plățile restante ale instituțiilor publice către societățile comerciale furnizoare de medicamente, utilități, servicii de reparații și construcții etc. nu și-au găsit rezolvarea. Numai pentru livrările de medicamente fabricile au de încasat peste 700 de miliarde de lei. Vedeți ce se întâmplă în domeniul sănătății, în domeniul învățământului. Am cerut o situație la Ministerul Finanțelor. Mi s-a prezentat situația arieratelor statului către societăți la 31 septembrie 1998. Și i-am spus, domnule, data de 31 septembrie nu este. Arieratele statului erau de peste 2.000 de miliarde. Sunt situații în care datorită rectificărilor acestea de buget, făcute fără o analiză corespunzătoare, se ajunge în împrejurarea în care lucrările s-au executat, iar când vii la plată, n-ai cu ce să plătești, că s-a redus bugetul. Am foarte multe situații concrete.

Eu vreau să reamintesc Guvernului că în aranjamentul standby încheiat în 1997 cu FMI, ca o condiție era și aceea ca să fie eliminate arieratele instituțiilor publice către societățile comerciale din România. Grupurile parlamentare ale PDSR au făcut un amendament în acest scop, dar fiind grupuri din Opoziție, bineînțeles, mașina de vot nu le-a acceptat.

Ultima problemă pe care vreau s-o ridic este aceea referitoare la dreptul Ministerului Finanțelor ca în execuție să limiteze deschiderea creditelor, în limita veniturilor realizate.

Domnilor parlamentari, prin această măsură, Ministerul Finanțelor, care trebuie să apere disciplina financiară, introduce cea mai gravă indisciplină financiară, pentru că orice ordonator de credite, pe baza bugetului aprobat, contractează cu furnizori: livrări de mărfuri, prestări de servicii, se aprovizionează, și pe urmă, când ajunge la plată, Ministerul Finanțelor nu deschide credite că nu mă încadrez în deficit. Și dacă mergem pe ideea că ce aprobăm noi, Ministerul Finanțelor, din proprie inițiativă, poate să facă reduceri cât dorește. Atunci nu are rost să mai discutăm acest buget. Devine benevol pentru Ministerul Finanțelor.

S-a ridicat în discuții poblema disponibilităților valutare ale României la 31 decembrie 1989 și modul cum au fost utilizate. Ce pot să vă spun? Luați statistica financiară a FMI, la paginile cu România, și vedeți că România, la 31.12.1989, avea rezervă valutară a statului, nu a societăților sau populației, de 1,759 miliarde de dolari, la care se adăugau disponibilitățile în ruble transferabile de 500 de milioane de dolari. Am ajuns, la 31.12.1990, deci după un an, cu 290 de milioane rezerve valutare și cu un deficit în ruble transferabile de câteva sute de milioane. Pe ce s-a consumat? Vă spun eu. În 1990, în aprilie, în mai, se plimbau trenurile cu carne din import prin România și nu aveau unde să descarce marfa. Pentru că știți ce s-a întâmplat atunci? Toate animalele au fost sacrificate, vacile au fost sacrificate pentru că erau comuniste, și nouă nu ne plăcea să bem lapte de la niște vaci comuniste.

S-a mai vorbit aici, am auzit și m-a deranjat, vă rog să mă credeți, că serviciul datoriei externe pe care îl plătește România în 1999 se referă la datoria contractată de vechile guverne. Aș întreba eu pe actualii guvernanți, din ce au finanțat deficitul contului curent al balanței de plăți, respectiv balanța comercială, balanța serviciilor și transferurilor, de peste 3 miliarde în 1997, de peste 3 miliarde în 1998?

Domnule, deci un deficit de peste 6 miliarde, deficitul contului curent nu poate decât să se reflecte în celelalte două capitole ale balanței de plăți: conturile de capital și rezervele. Deci, ori ai luat credite externe, ori ți-au scăzut rezervele, sau și una și alta. Nu se poate!, matematic. Adică cum să vorbim noi de o datorie în 1999, fără să avem în vedere deficitele din 1997 și 1998?

Domnilor, pentru că a venit vorba de deficit, avem un deficit valutar, așa-zis programat, de 2,420 miliarde dolari. Când am cerut să-mi fundamenteze acest deficit, mi-a apărut la export în 1999 500.000 de tone de grâu, când noi știți câte mii de ha de grâu am semănat în perioada optimă. S-a prevăzut să exportăm în 1999 - 100 de mii de tone de floarea-soarelui. Știți câte tone de ulei de floarea-soarelui am exportat, că exportăm în 1999 un milion de tone de îngrășăminte chimice. Știți că toate fabricile de îngrășăminte chimice, de când am majorat prețul la gaze naturale la 95 de dolari mia de metri cubi, toate sunt închise? Deci, îmi pun mari întrebări că specialiștii români vor reuși să-i convingă pe cei de la FMI să încheie acordul numai pe baza acestui buget. Îi cunosc foarte bine, să știți. Eu eram negociatorul șef al României. (Vociferări în sală din partea Puterii.)

Domnilor, nu s-a limitat timpul la nimeni și vă rog să mă credeți că am ascultat multe treburi care m-au zgâriat și pe mine pe creier.

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Vă rog păstrați liniște în sală! Nu întrerupeți oratorul, că pierde firul discursului.

Vă rog, liniște.

Domnul Dan Stelian Marin:

S-a discutat foarte mult că cele mai mari reforme s-au făcut în transporturi și în industrie. Dacă ne uităm ce efecte au avut aceste reforme, vedem că avem o scădere mare la transporturi, peste 10% în fiecare an, avem cea mai mare scădere din economie la industrie. Este pentru prima dată când în bugetul de stat apar subvenții pentru transporturi. La transportul de călători, la care tariful de transport în ultimii doi ani s-a majorat de peste 7 ori, noi venim să aprobăm o subvenție de 3.000 de miliarde.

Domnule, asta nu e reformă.

Am primit lecții aici de subvenționare a agriculturii. Domnilor, nu noi am abrogat Legea nr.83 privind sprijinul statului pentru agricultură. Că nu s-a aplicat integral, s-a aplicat numai 30%, nu era un motiv ca să o abrogați. Și acum ați inventat asta cu cupoane. Anul trecut s-au dat cupoane de 2800 de miliarde de lei, iar acum prevedem 2200 miliarde lei, în condițiile inflației de anul trecut, în condițiile inflației din acest an, care nu știm cât va fi.

Doamnelor și domnilor,

Am multe de spus dar, deocamdată, vreau să mă opresc aici, dar nu înainte de a aprecia bugetul de stat pe anul 1999 ca buget al colapsului economic.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Vasile Lupu:

Mulțumesc, domnule senator.

Urmează domnul senator Andreiu Oprea. Se pregătește domnul deputat Nicolae Bud.

Domnul Andreiu Oprea:

Domnilor președinți de ședință,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Colegul meu, domnul senator Marin Stelian a vorbit și pe jumătate din timpul meu, deci am fost de acord să-i acord jumătate din timpul meu și atunci permiteți-mi ca eu să fiu destul de scurt, să mă încadrez în cinci minute.

Din păcate, dezbatem încă un buget de austeritate. Ceea ce Guvernul României a prezentat în fața noastră este o variantă dintre multe variante posibile, dar este o variantă corelată cu situația reală în care ne aflăm în acest moment. Domnul prim-ministru a detaliat filosofia, structura și constrângerile actualului proiect de buget. Una din constrângerile majore la care s-a referit domnul prim-ministru este timpul. Neadoptarea de către Parlament, înaintea începerii negocierilor cu FMI, pune sub semnul incertitudinii capacitatea țării noastre de a face față rambursării datoriei externe, scadentă pentru anul în curs, cu toate consecințele care decurg din aceasta.

Doamnelor și domnilor,

Faptul că ne aflăm astăzi aici într-o sfântă zi de duminică, demonstrează că toți am înțeles dezideratul timp. Bineînțeles, critici se pot face. De fapt, au fost și făcute de la acest microfon. S-au produs întârzieri în serie de la ordonatorii de credite, Guvern, comisii parlamentare de aviz. Inseși discuțiile în comisiile de buget-finanțe au fost prelungite și nu a fost agreată ideea de a lucra în zilele de sâmbătă și duminică. Și în comisie, domnul deputat Georgescu și-a ținut "cursul" de aproximativ o oră și jumătate, confundând parlamentarii cu studenții de la ASE. Aproape că ne-a convins așa cum cred că v-a convins și pe dumneavoastră astăzi că noi suntem rechinii care haiducim prin ape tulburi, iar dumnealor au fost și sunt și acum peștișori colorați frumos, care înoată numai în ape foarte limpezi. Considerațiile teoretice, interesante de altfel, puteau fi traduse în fapte cât a fost și a ocupat funcția de ministru de finanțe și poate că acum nu ne aflam în această situație dificilă.

Revenind la buget, vă mărturisesc că și eu am propriile nemulțumiri. Există discrepanțe evidente între sumele care se vor cheltui în infrastructura vamală față de cele pentru sănătate, învățământ și alte domenii. Repartizarea tuturor veniturilor din privatizare doar pentru redresarea unei singure bănci fără a se face o anchetă parlamentară serioasă, mi se pare aberantă și imorală în condițiile în care unele cătune din Apuseni nu au nici măcar drum de acces sau lumină electrică, iar micii întreprinzători se află în impas major. Așadar, avem în față un buget imperfect, dar oricât l-am îmbunătăți noi acum, am ajunge tot la un buget imperfect. Dar un buget sigur amânat, cu consecințe nefavorabile atât pentru ordonatorii de credite, cât și pentru negocierile cu FMI. Din aceste considerente, Grupul parlamentar al PNȚCD din Senat va vota proiectul de buget cu amendamentele acceptate în Comisiile de buget, finanțe și, evident, cu cele care vor fi acceptate în plen.

Închei cu convingerea că anul acesta rectificarea se va face prin alocare de resurse și nu prin diminuare de cheltuieli, astfel că cel puțin o parte din ordonatorii de credite care au solicitat majorări acum să fie rezolvați în luna iulie sau august.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Am ajuns la ultimul vorbitor de pe listă. Domnul Nicolae Bud. Aveți cuvântul.

Domnul Nicolae Bud:

Domnilor președinți,

Domnilor miniștri,

Vă solicit respectuos rugămintea ca pe parcursul a puține minute, maximum 5 minute, să-mi îngăduiți a exprima câteva puncte de vedere legate de proiectul de buget pe acest an. Proiectul acesta de buget a ținut trează atenția opiniei publice poate mai mult ca oricând. Aproape în fiecare zi și uneori de mai multe ori pe zi, miniștrii și alți demnitari au acordat interviuri sau au transmis declarații presei scrise și audiovizuale prin care își exprimă opiniile în legătură cu proiectul de buget pe anul în curs. Ministrul educației naționale, de exemplu, anunța că sumele repartizate domeniului său de activitate vor conduce la accentuarea degradării întregului sistem de învățământ. Ministrul apărării naționale ne anunța, pe cel mai dramatic ton cu putință, că alocările pe 1999 închid cu desăvârșire posibilitatea de a fi nominalizat acum, în aprilie, pentru al doilea val al extinderii NATO. Ministrul industriei și comerțului revendică sume sporite deoarece în caz contrar nu va putea realiza programul de restructurare. Cât despre Ministerul Sănătății, ce să mai discutăm, fondurile stabilite nu mai acoperă, după opinia domniei sale, nici jumătate din minimul necesar. Cu unele deosebiri de nuanță, ceilalți membri ai Cabinetului Vasile își exprimă și ei nemulțumirea pentru modul în care a fost croit proiectul de buget la capitolul de "Cheltuieli".

Citești și recitești asemenea puncte de vedere și o întrebare din cele mai simple nu-ți dă pace. Anume dacă toți miniștrii sau majoritatea lor nu sunt de acord cu proiectul de buget, atunci cum a fost posibil ca acest document foarte important să fie adoptat de Guvern în ansamblul său și să fie prezentat Parlamentului în această formă. Din câte știm noi, Guvernul este format din miniștrii și prim-ministru. Prin urmare, dacă proiectul de buget a fost aprobat înseamnă că domniile lor și-au dat acordul. Dacă raționamentul nostru este corect, atunci singura ipoteză valabilă ar fi următoarea: una au votat în ședința de Guvern și alta declară presei.

Trecând de la emiterea ipotezelor la câteva aspecte de ordin practic, am putea reține că prin legea finanțelor publice a fost creat un mecanism rațional de elaborare în trepte a proiectului de buget. Din pricina insuficientei transparențe, nu știm cu exactitate dacă toate etapele respective au fost respectate și la ce concluzii s-a ajuns. Fapt este însă că, din comunicatele oficiale date publicității în cursul lunii decembrie și ianuarie, a rezultat că domnii miniștrii s-au pus de acord între ei, ceea ce a permis adoptarea deciziei finale și anume aprobarea proiectului de buget. În aceste condiții ce rost mai au declarațiile fulminante în care membrii Guvernului își exprimă dezacordul cu propriul lor acord. Nu ne așteptăm să primim răspuns la această întrebare pentru că nici altele de aceeași natură n-au avut ecoul meritat. Ceea ce însă motivează observațiile din aceste întrebări se referă la prezent și la viitor. Ne dorim, fie și numai în calitate de contribuabili, un minim de coerență în acțiunile guvernamentale, o solidaritate de echipă, o răspundere politică în măsură să confere executivului credibilitatea strict necesară pentru realizarea programului său aprobat, de altfel, de Parlament. Cam așa credem noi că vine treaba, fără numeroase semne de întrebare sugerate de spectacolul, deloc agreabil altfel, al declarațiilor oficiale contradictorii. Prin urmare, ca o primă propunere, după ce s-au terminat discuțiile generale, încercăm a îndrăzni să fie invitați la acest microfon toți miniștrii și să ne spună, să ne argumenteze dacă susțin și cum susțin bugetele care le-au fost alocate, astfel poate ajungem să știm și noi al cui este acest buget, al Guvernului sau al Ministerului Finanțelor.

Iată ce găsim stipulat în articolul 57 din Legea bugetului, ale căror prevederi ridică probleme fără a da răspunsurile așteptate, anume: Legea privind acordarea tichetelor de masă nr.172/1998 este lege organică și nu poate fi modificată din punctul nostru de vedere printr-o lege ordinară, cum este Legea bugetului, iar instituirea de măsuri fiscale conform art.8 din Legea finanțelor publice nu are suport în acest caz.

În al doilea rând, prevederile art.57 sunt cel puțin hilare în ce privește aplicarea lor, în cazul agenților economici, stabilind niveluri pe fiecare trimestru, care nu pot fi depășite. Prevedere inaplicabilă, pentru că în România nu există un organ central care să urmărească dacă numărul de salariați lunar de 25.000 în trimestrul I, 50.000 în trimestrul II, 75.000 în trimestrul III și 100.000 în trimestrul IV, a fost sau nu a fost respectat.

În al treilea rând, noi credem că prevederea contravine nu numai din punct de vedere constituțional, ea este inutilă din punct de vedere al legii la care se referă. Astfel, în Legea tichetelor de masă, se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, a bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, până aici este corect, dar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori. Așadar, prin Legea bugetului nu se pot aproba bugetele regiilor și companiilor naționale care se aprobă, de altfel, de Guvern și nici bugetele societăților comerciale de stat sau private care se aprobă, potrivit legii, de organele lor de conducere. Ceea ce este mai grav, faptul că nici Ministerul Finanțelor și nici un alt organ nu poate urmări respectarea nivelurilor preconizate prin bugetul de stat, prevedere înscrisă, din punctul nostru de vedere, fără nici o fundamentare și fără nici o finalitate. Cu alte cuvinte, o prevedere inutilă.

O altă construcție ciudată, cel puțin, o constituie înscrierea la venituri a sumei de 60 miliarde lei aferentă taxelor asupra tranzacțiilor cu valori mobiliare. După cum se știe, investitorii străini care intră pe piața românească de capital, prin investiții de portofoliu, plăteau potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.31/1997 privind regimul investițiilor străine în România, taxa de 1,5% asupra valorii totale a tranzacțiilor la cumpărarea de valori mobiliare, acțiuni sau titluri de stat. Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/1997 privind stimularea investițiilor directe, au fost modificate o serie de prevederi ale Ordonanței de Urgență nr.31/1997, însă taxa de 1,5% rămânea în vigoare. Odată cu discutarea în Parlament, prin Legea nr.241/1998 de aprobare și modificare a Ordonanței de Urgență nr.92/1997, întreaga Ordonanță de Urgență a Guvernului nr.31/1997 a fost abrogată. Astfel că începând cu data de 16 decembrie 1998, data publicării legii în Monitorul Oficial, taxa de 1,5% nu mai are suport legal. Cu toate acestea, în proiectul Legii bugetului pe 1999 s-au prevăzut venituri din această taxă în sumă de 60 miliarde lei. Este adevărat că proiectul bugetului de stat a fost construit fără a ține seama de influențele facilităților fiscale, așa cum se specifică la art.6, dar aceasta nu are nimic de-a face cu procedurile referitoare la restituirea în 1997 a taxei de 1,5% asupra valorii totale a tranzacțiilor la cumpărarea de valori mobiliare. Dacă se propunea suspendarea Legii nr.241/1998 și nu neaplicarea facilităților fiscale, era cu totul altceva. Dar așa, suma respectivă înscrisă în buget nu are, din punctul nostru de vedere, bază legală și ca o dovadă a acestui fapt este că la anexa nr.4 "taxa asupra tranzacțiilor cu valori mobiliare și actele normative care reglementează taxa", nu figurează. Și ca o curiozitate "legală", în 1998 când taxa avea bază legală, în buget erau prevăzute 30 de miliarde de lei și în bugetul pe 1999, când taxa nu are bază legală, sunt prevăzute 60 de miliarde de lei.

O altă problemă crucială pentru acest buget este cea a colectării veniturilor statului. Dacă problema suspendării facilităților este la loc de frunte, problema colectării este trecută sub tăcere. Facem și în 1999 ce am făcut în 1998. Aprobăm bugetul și apoi vine Guvernul cu două rectificări și reduce veniturile și cheltuielile cu mii de miliarde pentru că Ministerul Finanțelor se dovedește neputincios să-și încaseze veniturile pe care tot el le-a prognozat. Aș întreba de ce în 1997, un an în care PIB-ul a scăzut cu 6,6 procente, prin bugetul rectificativ s-au adus venituri suplimentare de circa 1700 de miliarde lei, iar în anul 1998, veniturile au fost rectificate cu minus. Și menționez că nu mă refer aici la veniturile din privatizare, ci la impozite, taxe și alte venituri. Or, în lipsa unor măsuri cu putere de lege, înseamnă că și în 1999 problemele colectării sunt date uitării pentru Ministerul Finanțelor. Justificările din expunerea de motive cum că: "Strategia pentru anii 1999-2000 include pentru îmbunătățirea gradului de colectare, măsuri privind crearea dosarelor fiscale pentru toți contribuabilii, perfecționarea codurilor fiscale, a declarației de venituri, a metodelor de evaluare a veniturilor etc." au un caracter declarativ și nu practic, deoarece, în prezent, toți contribuabilii, persoane fizice și persoane juridice au dosar fiscal creat odată cu dobândirea unor bunuri sau realizarea de venituri impozabile.

În al doilea rând, agenții economici au cod fiscal, asociațiile familiale, întreprinderile mici au cod fiscal, iar persoanele fizice vor primi cod fiscal odată cu introducerea impozitelor pe venitul global, în prezent aceștia fiind identificați după codul rolului fiscal.

Și în al treilea rând, declarațiile de venituri și bunuri impozabile se depun și acum.

Doamnelor și domnilor,

Pentru ca bugetul de stat să iasă din cercul vicios actual este necesară, din punctul nostru de vedere, înscrierea în bugetul pe acest an ca, până la o anumită dată, Guvernul și Banca Națională să prezinte de urgență Parlamentului situația financiară a țării și propuneri pentru relansarea activității economice prin lichidarea blocajului financiar, dar și prin regândirea politicilor economice monetare, valutare și fiscale.

Într-o situație excepțională credem noi, cum este situația financiară din România, se cer măsuri excepționale care nu pot fi luate decât de Parlamentul României. Orice zi întârziere costă enorm. Cine crede în continuare că economia poate să funcționeze și așa, se înșală și-și asumă o mare răspundere. În acest sens, PUNR are pregătit un set de măsuri care au doar atributul interesului general și național. Societatea românească are nevoie acum de politici economice financiare, monetare, fiscale și valutare bune, nu de dreapta și nici de stânga.

Fără intervenții de susținere a economiei reale, nu va crește nici PIB-ul, nici exportul, nici investițiile și nici veniturile la bugetul de stat. Nu se va micșora nici deficitul comerțului exterior și nici cel bugetar. Mai mult, vor seca și veniturile încă existente prin buget. Dar pentru aceasta, ne trebuie înțelepciunea din ceasul al doisprezecelea și solidaritate din partea puterii și a opoziției. Tot lichidând și consumând, vom sfârși într-o bună zi a nu mai avea ce. Lucru care a început să se vadă și în acest buget. Chiar își închipuie domnul ministru de finanțe, distinsul nostru coleg domnul Traian Decebal Remeș care, de altfel, ne mărturisește că nu se hrănește cu accize, că în 1999 accizele care, după definiție, sunt considerate taxe pe produsele de lux vor crește și se vor încasa cu 97 de procente mai mult decât în 1998, când repetatele creșteri ale impozitelor indirecte au determinat o reducere drastică a cererii și a consumuui intern? Noi credem cel puțin că nu.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Vă mulțumim și dacă Guvernul dorește să răspundă.

Domnul ministru Remeș.

Domnul Traian Decebal Remeș:

Domnilor președinți de ședință,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Proiectul bugetului de stat pe anul acesta care vă este supus spre dezbatere a fost fundamentat și elaborat în contextul evoluțiilor macroeconomice și al constrângerilor ce acționează în economie, fiind structurat și dimensionat în conformitate cu obiectivele și prioritățile politicii guvernamentale în domeniul economiei și protecției sociale a categoriilor celor mai defavorizate, al finanțării serviciilor publice de bază, sănătate, învățământ, siguranță națională și ordine publică, precum și asigurarea fondurilor necesare pentru funcționarea normală a celorlalte segmente ale activității economice și sociale.

Proiectul bugetului de stat pe acest an a fost elaborat, avându-se în vedere condițiile economico-sociale existente în țara noastră, cât și cerințele realizării unei largi deschideri internaționale, a integrării României în structurile politice și economice europene și euroatlantice. Obiectivul continuării și consolidării stabilizării presupune orientarea concertată a politicilor macroeconomice, traducerea în fapt a transformărilor instituționale și reformelor structurale în scopul reducerii și eliminării dezechilibrelor, moderării în dinamică a inflației, prin adresarea proceselor economice și financiar-monetare efective și anticipațiilor agenților economici cu privire la evoluția economiei naționale.

În cadrul politicii financiare generale, obiectivele politicii bugetare și fiscale au vizat, în principal: restructurarea sistemului bugetar în vederea adaptării acestuia la noile cerințe economice, prin modificarea și perfecționarea cadrului legislativ, a se vedea Legea finanțelor publice locale prin care s-a urmărit creșterea autonomiei decizionale a autorităților publice locale; perfecționarea și restructurarea clasificației bugetare în vederea redării corecte a provenienței veniturilor și destinației cheltuielilor; menținerea cheltuielilor bugetare în corelație cu colectarea veniturilor; în acest sens, instituirea criteriilor de performanță în funcție de care să se elibereze resursele bugetare, definirea și lansarea de programe publice de investiții și restrângerea treptată a subvențiilor pe baza programelor de restructurare a agenților economici, reprezintă puncte importante în procesul întăririi rolului finanțelor publice și cheltuirii cu eficiență a resurselor; existența unui anumit deficit în limite controlabile, finanțat în condiții neinflaționiste, deși experiența a demonstrat că menținerea deficitelor bugetare în limitele programate este o sarcină deosebit de dificilă pentru țările aflate în proces de tranziție.

Cadrul macroeconomic în contextul căruia a fost integrat proiectul de buget a avut în vedere următoarele: o creștere economică cu minus 2, valoarea nominală a produsului intern brut în miliarde de lei 474.830, o inflație de 25% decembrie 1999, față de decembrie 1998, și un deflator PIB de 30,8. Perspectivele economiei României în anul în curs s-au conturat ținând seama de multitudinea de incertitudini care apar în acest an, dintre care amintim: stadiul și ritmul reformei; nivelul și calendarul intrărilor de capital străin prin investiții directe și de portofoliu; intrări de împrumuturi externe, corelate cu finanțarea deficitului de cont curent și achitarea datoriei extene.

Veniturile bugetare au fost evaluate în conformitate cu legislația în vigoare și prevederea Legii finanțelor publice, potrivit căreia, prin legile bugetare anuale, se pot aproba măsuri fiscale în vederea asigurării resurselor statului pentru finanțarea cheltuielilor publice.

Politica fiscală promovată prin Proiectul de buget pe anul 1999 a avut ca obiectiv principal diminuarea deficitului bugetar ținând seama ce cel puțin două aspecte principale și anume: costurile finanțării acestuia au început să devină de la an la an tot mai mari determinând o creștere a îndatorării interne și externe a statului; România trebuie să facă față vîrfului serviciului datoriei publice externe din anul 1999 fără să acumuleze datorii externe importante sau să se confrunte cu o criză de lichiditate. La dimensionarea deficitului bugetar s-au avut în vedere următoarele: încadrarea în posibilitățile de finanțare neinflaționiste a acestuia, atenuarea impactului costurilor deficitului bugetar asupra bugetelor viitoare, diminuarea ponderii sectorului guvernamental la creditul intern, lăsându-se astfel posibilitatea sectorului real să apeleze cât mai mult la creditul intern, strict necesar compensării parțiale a subcapitalizării agenților economici, condiția pentru accesul României la finanțarea externă și reducerea deficitului contului curent al balanței de plăți externe.

Cu permisiunea dumneavoastră, în cele ce urmează, vă voi prezenta principalele caracteristici structurale ale veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat ce vă este supus spre dezbatere. Trecând la partea de venituri, se constată o reducere a acestora în produsul intern brut, comparativ cu anul 1998, respectiv, 17,8% în 1999, față de 18,4% în anul trecut.

În structura veniturilor bugetului de stat, reduceri importante provin de la impozitul pe salarii 1,7% din produsul intern brut în 1999, față de 2,7% în 1998. Această diminuare fiind determinată în principal de aplicarea Legii privind finanțele publice locale, potrivit căreia 50% din impozitul pe salarii se virează la bugetele locale ale autorităților administrației publice locale și de aplicarea Legii asigurărilor sociale de sănătate, în spiritul căreia 7% în 1999 față de 5% în 1998, raportat la fondul de salarii, se deduce din impozitul pe salarii, constituie venit al bugetului asigurărilor sociale de sănătate. Impozitul pe profit, 2,4% din produsul intern brut în 1999 și 2,9% în 1998, manifestă aceeași tendință de diminuare. Acest aspect nu ar trebui omis atunci când nivelul unor cheltuieli bugetare este determinat prin legi, ca pondere în produsul intern brut; deși o astfel de practică nu este uzuală pe plan internațional. Și mulți dintre cei care au vorbit au făcut trimitere la asemenea legi.

Referitor la cheltuielile bugetare, precizez că dimensionarea și structurarea acestora a fost determinată de necesitatea continuării procesului de reformă, dând astfel un caracter de austeritate proiectului de buget, de măsurile propuse pentru veniturile bugetare, precum și de nivelul deficitului bugetului general consolidat, proiectat pentru anul 1999.

Doresc să menționez că așa cum a reieșit din dezbaterile din cadrul comisiilor de specialitate ale Parlamentului, precum și din amendamentele propuse de dumneavoastră, stimați parlamentari, la proiectul de buget, cheltuielile prevăzute în acest proiect, deși insuficiente față de cerințe, fără a subestima importanța nici unui sector, asigură funcționarea normală a acestora. În aceste condiții, cheltuielile bugetului de stat estimate pentru 1999 sunt în sumă de 93.384,4 miliarde lei.

Structura economică a cheltuielilor evidențiază, în principal, următoarele aspecte: ponderea cheltuielilor de personal, în total cheltuieli este de 20,6%, iar ponderea cheltuielilor materiale, de 7,3%, datorită constrângerilor în care s-a elaborat bugetul.

Prin proiectul Legii bugetului de stat s-a prevăzut posibilitatea ca fiecare ordonator principal de credite să-și stabilească numărul de posturi, salariile de bază, indemnizațiile de conducere și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de lege, cu încadrarea în cheltuielile de personal, aprobate pentru 1999, în funcție de necesitățile proprii, în condiții de eficiență și economicitate, ceea ce conferă un anumit grad de flexibilitate în administrarea fondurilor publice și în aprecierea competenței profesionale a fiecărui salariat.

Transferurile către alte bugete reprezintă 6 % din totalul cheltuielilor bugetului de stat. În cadrul acestor transferuri, ponderea principală o reprezintă sumele alocate pentru echilibrarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Dobânzile aferente datoriei publice dețin o pondere de 25,6% din totalul cheltuielilor bugetului de stat. Acest lucru, nici unul dintre noi nu are voie să-l uite atunci când atacă construcția acestui buget.

Principalele orientări ale cheltuielilor bugetului de stat, în structură funcțională, au vizat cheltuielile social-culturale, care continuă să dețină o pondere însemnată în cadrul bugetului de stat: 24,6%.

Cheltuielile pentru acțiuni economice: 16,1%, ceea ce reflectă faptul că anumite acțiuni sunt în continuare susținute de către stat, și cheltuielile pentru finanțarea apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale: 15,3%.

Astfel, sume importante au fost alocate acțiunii de învățământ: 10.547,3 miliarde, 11,3% din total cheltuieli; sănătății: 3.692,3 miliarde lei, 4% din total cheltuieli; asistenței sociale, alocații, pensii, ajutoare și indemnizații 7.261,6 miliarde, reprezentând 7,8% din total cheltuieli.

O schimbare semnificativă a cheltuielilor bugetare a fost includerea în buget a cheltuielilor de reformă și restructurare. Aceste cheltuieli vor fi canalizate în următoarele direcții: finanțarea programelor de restructurare și reformă, aprobate de Guvern, susținerea programelor de conservare și închidere a minelor, plăți compensatorii pentru personalul disponibilizat, susținerea transportului de călători pe calea ferată. Trebuie să precizez că recunoașterea cheltuielilor de reformă nu înseamnă că bugetul își asumă sarcina restructurării, aceste cheltuieli fiind destinate corectării fenomenelor negative, generate de procesul de asanare și ajustare economică.

Agricultura, ca ramură principală a economiei naționale, este sprijinită cu resurse financiare din partea statului. Astfel, în proiectul de buget se cuprinde suma de 2.200 de miliarde lei, pentru cupoanele ce urmează să se distribuie producătorilor agricoli, precum și suma de 600 de miliarde lei pentru finanțarea lucrărilor agricole. Menționez că sistemul cupoanelor și-a dovedit oportunitatea în anul precedent, iar rezultatele lucrărilor agricole au fost încurajatoare, atât în 1997, cât și în 1998, astfel încât aceasta a recomandat repetarea ei și în 1999.

De asemenea, un capitol distinct din proiectul de buget pe acest an reflectă efortul, din ce în ce mai greu de suportat, pentru asigurarea fondurilor necesare finanțării datoriei publice, constituită în principal din deficitele bugetului de stat pe anii precedenți și anul de mare greutate de la care s-a pornit a fost anul 1996, când s-a mers cu mult curaj pe un deficit foarte mare, dar s-au ratat alegerile de către cei care ne-au predat acel deficit și obligația de a-l finanța. Cheltuielile cu dobânzile la datorie publică, reflectate în bugetul de stat, reprezintă 5% din PIB, comparativ cu numai 4,6% în anul trecut.

Prin proiectul de buget au fost alocate sume defalcate din impozitul pe salarii pentru autoritățile publice locale, în sumă de 1.001,4 miliarde lei. Acestea, împreună cu veniturile proprii, ale bugetelor locale, inclusiv cota de 50% din impozitul pe salarii, stabilită, potrivit Legii privind finanțele publice locale, vor asigura fondurile necesare serviciilor publice de interes local.

Menționez că o categorie importantă de cheltuieli o reprezintă cele pentru protecția socială, la care contribuie atât bugetul de stat, cât și fondurile cu caracter social: bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul fondului de șomaj. Astfel, plățile compensatorii pentru personalul disponibilizat se prevăd în sumă de 2.519,8 miliarde lei, reprezentând 0,5% din PIB, din care 532,2 miliarde lei din bugetul de stat și 1.987,6 miliarde lei din bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj.

În ceea ce privește politica socială, obiectivul general pentru perioada 1999 - 2000 este îmbunătățirea legislației existente. Una din prioritățile legislative care reține atenția este reforma sistemului de pensii, susținută prin pachetul de legi, care presupun restructurarea sistemului de pensii publice, crearea schemelor de pensii suplimentare.

În afara cheltuielilor alocate de la bugetul de stat, unele acțiuni beneficiază și de finanțare din credite externe, suma totală a acestora fiind de 6.591.3 miliarde lei, din care cele mai importante se localizează la: transporturi - 2.563,6 miliarde; apărare națională - 1.831,1 miliarde; locuințe, mediu și ape - 895,2 miliarde și învățământ - 427,3 miliarde.

În încheiere doresc să precizez că proiectul de buget supus dezbaterii reprezintă un instrument hotărâtor pentru depășirea situației actuale a economiei, ce consolidează credibilitatea față de evoluția democrației și economiei de piață în România, a cărui transpunere în realitate presupune o guvernare hotărâtă, coerentă, capabilă să nu cedeze în fața nici unei presiuni interne sau externe, convinși fiind că mersul reformei și rezolvarea de fond a problemelor economice presupune asumarea și acceptarea unor sacrificii din partea fiecăruia dintre noi.

Guvernul își exprimă încrederea că va beneficia de întregul sprijin al Parlamentului și că pentru implementarea în cele mai bune condiții a bugetului aprobat este necesară contribuția tuturor instituțiilor și organismelor implicate pentru mobilizarea tuturor veniturilor prevăzute, folosirea eficientă a resurselor și respectarea disciplinei financiare, încadrarea strictă a cererilor de fonduri, în limitele aprobate și urmărirea folosirii acestora, potrivit destinațiilor stabilite în condiții de economicitate.

Domnilor colegi,

Aș dori să încerc a da un număr de răspunsuri unora dintre cei care au trecut pe la acest microfon.

Sunt întru totul de acord cu ce spunea domnul Florin Georgescu. Între 1993 și 1996 statistica înregistrează creșteri economice. Dar eu le numesc false, pentru că s-au făcut pe stocuri și s-au acumulat arierate. Au fost finanțate din împrumuturi pe care le achităm astăzi și suportăm costuri foarte mari cu dobânzile.

Dumnealui îmi promitea aici o listă a societăților comerciale private cu pierderi. Sunt de acord și îi propun la schimb o listă a garanțiilor guvernamentale ratate, din perioada când domnia sa era la Ministerul Finanțelor și o listă a creditelor acordate în aceeași perioadă, prin influență politică, pentru clientela proprie.

Dumnealui făcea o afirmație - zic eu - greșită, la textul Legii bugetului pe acest an, spunând că "se interzice indexarea salariilor". Citit, acel articol, în dulce limbă română, se interzice un singur lucru: să crească pas cu pas salariile odată cu prețurile. Se permite o indexare și se sugerează că aceasta trebuie să fie în mod obligatoriu inferioară creșterii inflației.

În ce privește tichetele de masă, pentru care în acest an, în mod gradual, se vor acorda și au - răspunzându-i și domnului Nicolae Bud - grijă cei care se vor ocupa de acest lucru, acordând dreptul pe tranșe cantitative, asigur, deci, că aceste tichete de masă care pleacă cu 25.000 în acest trimestru și vor ajunge la 100.000, asigură pentru toți membrii partidelor din opoziție accesul la această facilitate.

În ce privește problema la care a făcut trimitere domnul Florin Georgescu, că în 1999 s-ar fi intrat cu facturi neachitate la sfârșitul anului 1998, este o chestiune adevărată, acest lucru se întâmplă întotdeauna, dar foarte tragică a fost în 1996 când au rămas datorii imense ale anului 1996 și le-a plătit această guvernare în 1997.

Domnului coleg care a vorbit din partea Partidului România Mare îi dau dreptate: este vorba de o sfidare, este sfidarea obstacolelor, este sfidarea greutăților care s-au abătut asupra acestui Guvern, este sfidarea acestei obligații extraordinar de mari, de a plăti o datorie externă de 3 miliarde de dolari în acest an.

Bunului meu prieten Varujan Vosganian, care mă întreabă mereu și niciodată nu așteaptă răspunsul, fugind în fața presei să-și repete întrebarea, și de aceea este mereu fără a avea cunoștințele necesare adunate, aș vrea să-i dau câteva răspunsuri. Noi suntem o guvernare de dreapta, pentru că dânsul, partea cangrenată a mâinii noastre stângi nu mai este cu noi. (Aplauze din partea dreaptă a sălii). Am văzut că manifestă o grijă deosebită pentru paturi de spital. Îl asigur că dacă-mi indică spitalul, fac demersuri imediat și îi asigur fiananțarea. Înțeleg că starea dumnealui nu permite întârziere privind internarea. (Aplauze).

În ce privește clădirile de vamă, mi s-a spus în mod repetat de același domn că specialiștii P.A.R. ar fi făcut calcule. De aici trag o concluzie: când se referă la specialiști, Varujan Vosganian nu se numără; apreciez că-și cunoaște limitele.

În ce privește, în schimb, bătutul apei în piuă, atrag atenția domnului senator și domnilor specialiști că noi am trecut fișele în proiectul Legii bugetului, dar nu înseamnă a fi specialist dacă te-ai oprit cu aritmetica la clasa a IV-a și știi că faci împărțiri corecte. Dumnealui, cu specialiștii, au împărțit de fiecare dată totalul valorii investiției la suprafața clădirii de vamă. Însă, luând la întâmplare oricare din fișele de investiții, unele dintre ele aprobate de către Ministerul Finanțelor, cele mai multe, 80% în anul de grație 1994 și foarte puține dintre ele, 20% în 1997 și în 1998, spun următoarele lucruri: la prima poziție de cheltuieli - clădire principală pentru vamă. Se dă suprafața și spune 3.790 m2. În dreptul acestui obiectiv îmi apar 14 miliarde lei. Făcând împărțirea, rezultă 3.714.000 pe m2, nu 25.000 dolari. Dar, lângă acea clădire mai trebuie, și inginerii și cei care au aprobat proiectele au luat în considerare acest lucru: depozit de marfă, grup sanitar, centrală termică, stație de deferizare, copertine și cabine de control, alimentări cu energie electrică pentru incintă, rețele termice exterioare, alimentarea cu apă, rețele de canalizare, iluminat exterior, drumuri și platforme, traversare de canal, împrejmuire și pe urmă utilaje, echipamente tehnologice și funcționale, cu montaj cu tot, dotări, inclusiv utilaje și echipamente independente, cu durată mare de serviciu. La altele, datorită faptului că nu toate vămile se fac pe Bulevardul Magheru din București, mai apar și alte obiective.

Ce se întâmplă? Dacă tot vorbeam de dotare, mă văd obligat să spun că din dotare trebuie să facă parte, în mod obligatoriu, și scaune. Și atunci, îl asigur pe domnul senator că sunt dispus să finanțez personal scaune la cap pentru partidul domniei sale: cu 5, 6 se rezolvă problema. (Aplauze).

Și o ultimă precizare, vorbind tot de dotare, pentru că dumnealui m-a tot întrebat și eu m-am gândit să pregătesc răspunsurile: tot din dotare fac parte și tablourile. Or fi falsuri, or fi copii, or fi fotografii sau or fi tablouri în ulei? În încăperea unde am eu biroul este o copie a unui tablou de-al lui Grigorescu. Mă uitam la acest tablou gândind un răspuns privind dotările: tabloul reprezintă un peisaj cu boi. Ochi mari, dar privire mată, foarte bine înțepeniți pe picioare. Unul dintre boi pare că rumegă. Știți, însă, bine că boul nu rumegă niciodată gânduri. Nu este un motiv suficient, însă, să nu mai aprobăm dotări pentru birouri privind tablourile.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

Domnul Vasile Lupu:

Domnule ministru, vă mulțumesc.

Domnul ministru Traian Băsescu are cuvântul pentru a răspunde la întrebări formulate de parlamentari.

Aveți cuvântul. Vă rog, liniște!

Domnul Traian Băsescu:

Aș începe cu prima întrebare, cea la care s-a referit președintele partidului de specialiști, domnul Varujan Vosganian.

Avea dânsul o mare nedumerire, de ce drumul Rodna - Cârlibaba costă mai mult decât dacă s-ar fi făcut autostradă?

Domnul președinte și partidul dânsului de specialiști trebuie să fi văzut în această listă că investiția este începută în 1986. Cei 13 km despre care discutăm sunt partea nerealizată din drumul Beclean - Cârlibaba și suma alocată anul acesta, de 2 miliarde de lei se referă strict la niște podețe care trebuie consolidate, trebuie refăcute, practic, în așa fel încât drumul înspre Beclean și Cârlibaba să continue a fi practicabil. Bineînțeles, aceiași specialiști, dacă au ajuns cumva pe la Rodna, au văzut că este vorba de drum în piatră, în munte, ceea ce justifică costuri foarte ridicate.

Dar ceea ce a prezentat fișa tehnică a acestei investiții este doar faptul că anul acesta, pentru a se executa două podețe, dar cu grad ridicat de dificultate din punct de vedere investiție, s-au alocat 2 miliarde lei. Acesta este primul răspuns.

Al doilea răspuns cred că nu ar trebui să-l adresez domnului Marin Stelian, ci este o informație pe care trebuie să o dau tuturor parlamentarilor. Și anume, apariția subvenției la transportul de călători, în transporturile feroviare. Este pentru prima dată când se alocă subvenție la transportul de călători. Până anul acesta, înainte de reorganizarea societății naționale a căilor ferate și organizarea ei în principal în trei companii, una de infrastructură, alta de marfă și alta de călători, singura zonă a căii ferate care-și acoperea costurile și susținea din propriile venituri atât transportul de călători, cât și infrastructura, era activitatea de transport marfă.

Odată cu reorganizarea căii ferate, nu a mai fost posibilă subvenționarea încrucișată, de la marfă către călători. Din acest motiv, prețul mediu la transportul feroviar de mărfuri a scăzut în primă fază cu 18%, s-a adresat unor produse, iar în momentul de față este cu 26% mai scăzut decât prețul mediu al anului anterior, ca urmare a faptului că nu a mai trebuit să luăm bani de la marfă, să susținem transportul de călători.

Bineînțeles, este pentru prima dată în România, când Guvernul subvenționează transparent transportul de călători.

V-aș da doar un exemplu, ca să fie lucrurile limpezi: în timp ce în București subvenționăm la metrou 52% din prețul biletului, din bugetul de stat, la RATB se subvenționează circa 80% din costul biletului de călători din bugetul de stat plus bugetul administrației locale, la transportul feroviar de călători nu exista subvenții.

În mod normal, pentru a ține în funcțiune cele 1.940 de trenuri de călători, care zilnic se deplasează în toată rețeaua feroviară, ar fi trebuit să avem o subvenție de 5.600 de miliarde lei, pentru a nu încerca să forțăm în continuare creșterea tarifelor. Nu a fost posibil pentru că acesta este bugetul, dar este foarte important că pentru prima dată intrăm în rândul căilor ferate normale și vă asigur, sub cuvânt de onoare, de la tribuna Parlamentului, că eram singura cale ferată din Europa, inclusiv transportul feroviar în Statele Unite, care nu subvenționa transportul de călători; eram un unicat, dar, de fapt, distrugeam transportul de marfă și infrastructura la care nu se făceau lucrări, se duceau banii către transportul de călători.

Din acest motiv consider că alocarea sumei de 3.000 de miliarde este corectă, chiar dacă insuficientă, este corectă.

Vă mai pot informa că, în conformitate cu schița de buget deja făcută, bugetul definitiv se va face după ce se trece bugetul național prin Parlament, 1.440 de miliarde merg în reparații, din acești 3.000 de miliarde. Sunt 1.440 de miliarde care se vor regăsi în industrie. Este pentru prima dată când ne putem face un program, nu numai de reparații periodice, care țin de siguranța vagonului, dar avem în program modernizarea a 300 de vagoane, care antrenează atelierele Grivița, Intreprinderea de Reparații Material Rulant Pașcani, Uzina de Avioane de la Craiova și multe alte unități din industrie.

Cealaltă parte se adresează plății taxei de acces pe infrastructură și ea se va regăsi în creșterea nivelului de întreținere a infrastructurii feroviare.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii).

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Dacă din partea Guvernului mai dorește cineva să ia cuvântul? Nu.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Cum programul propus a fost îndeplinit, respectiv dezbaterile generale la buget, vă mulțumim pentru buna colaborare și pentru interesul manifestat în această fază a dezbaterii și reluăm ședința în plenul celor două Camere, mâine, luni, la ora 9,00. Vom intra în dezbaterea pe articole.

Ședința s-a încheiat la ora 18,45.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 18 august 2022, 19:45
Telephone: +40213160300, +40214141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro