Domnul Ioan Bivolaru: Domnule președinte, Stimați colegi, Suntem cu toții de acord că reforma în economia națională este principalul deziderat pentru promovarea unei reale economii de piață, după cum suntem de acord că reforma înseamnă întâi restructurare și apoi privatizare, iar privatizarea poate fi realizată și prin lichidarea societăților comerciale. Dar a generaliza lichidarea ca principiu sau chiar unic mijloc de a realiza o reformă, nu înseamnă însănătoșirea economiei naționale, ci adâncirea crizei economice, sintuându-ne deja în pragul declanșării unor convulsii sociale fără precedent. Alături de majoritatea populației, suntem în sfârșit edificați asupra conținutului acestui surogat de reformă, a cărui coerență nu depășește nivelul titlurilor. Întregul program de guvernare este un ambițios program de subminare a economiei naționale, promovat de actuala putere, putere care va intra în istorie prin sălile tribunalului. Pentru a opera rapid și eficient, puterea a apelat la două strategii, ale căror consecințe nefaste sunt incalculabile pe termen lung și asupra cărora avertizăm susținătorii care mai cred că ceea ce traversăm acum se mai poate numi reformă. În primul rând, este vorba de lista celor 222 de societăți comerciale, care acum este atinsă la 135, și regii autonome alese a fi restructurate prin lichidare sau vânzare, măsură mai mult administrativă decât economică, de compromitere a 70% a potențialului productiv al economiei naționale. Se ignoră de guvernanți, deliberat, prejudiciul irecuperabil creat acestor unități comerciale prin mediatizarea unor liste întocmite la vreo șuetă de Consiliul reformei sau aiurea, după jocul unor interese. Lipsa totală de confidențialitate și întocmirea în timp a acestor liste pe diferite colțuri de mese a redus acestor societăți comerciale orice șansă se redresare, diminuându-le și bruma de atractivitate, precum și valoarea cotării acțiunilor lor. Întocmirea acestor liste s-a realizat după criterii simpliste și s-a reușit marginalizarea lor competițională, sporind nervozitatea creditorilor, amendarea contractelor existente, dezinteresul băncilor, blocând plățile clienților și livrările de către furnizori. Acest parc industrial este acum în faza gestionării unei așteptări, până la verdictul final sau al vânzării pe nimic. Constituie "marfă" de talcioc național, care așteaptă să fie cumpărată ieftin en-gros și exploatată apoi până la epuizare sau vândută en-detail. În al doilea rând, este vorba de generalizarea culpabilizării unei întregi clase profesionale, managerii de către actualul Guvern și alte organisme cu vocație așa-zis reformatoare, atitudine preluată și de mass-media. Etichetări ca "incompetență" și "corupție" sau "ciocli ai economiei naționale" sau "instigatori antireformă" nu pot fi aplicate unei clase întregi de către un Guvern lipsit de autoritatea morală și profesională. Asmuțirea națională împotriva managerilor nu este decât o diversiune menită să justifice lipsa unor soluții coerente privind stabilizarea macroeconomică de către actualul Guvern. Prejudiciul creat este enorm pe termen lung, deoarece marginalizează până la desființare managerul român. Suntem în plină luptă de clasă, promovată de actuala putere, și acest caz trebuie combătut cu toată duritatea! Atât compromiterea situației economice a unităților de producție, precum și a clasei managerilor, sunt acțiuni cuprinse fără echivoc în arsenalul acelor întreprinderi menite să submineze economia națională. Cer deschiderea unei anchete parlamentare care să stabilească responsabilități în acest demers devastator și să propună legislația necesară combaterii unor astfel de acțiuni, care trebuie să înceteze imediat, ca practică a unei guvernări iresponsabile! Am convingerea că toți deputații de bună credință vor sprijini o astfel de inițiativă! Vă mulțumesc.
|