Curriculum Vitae
Activitate parlamentară
2020-prezent (dep.)
inițiative legislative
luări de cuvânt în plen
votul electronic
declarație de avere
declarație de interese
Legături:
mircia.chelaru@cdep.ro
 
Sunteti în sectiunea: Prima pagina > Legislatura 2020-prezent > Camera Deputaților > Mircia Chelaru > Curriculum Vitae Versiunea pentru printare

Mircia CHELARU
Curriculum Vitae

General (r) doctor Mircea Chelaru


DATE PERSONALE:

  • Data nașterii: duminică, 03 iulie 1949, ora 04.30.
  • Locul nașterii: satul Breazu, comuna Rediu, județul IAȘI. Primul din cei 5 copii ai lui Gheorghe și Steluța, născută Corcaci.
  • Starea civilă: căsătorit cu Rocsana-Cecilia, funcționar superior în M.A.I.; 3 copii: Andreea-Cristina (30 ani), Mircea-Adrian (28 ani), Iulian-Cătălin (21 ani).

STUDII MILITARE ȘI CIVILE

  • Școala primară,clasele 1-7, cu examen de absolvire, media 10 și diplomă de merit al Ministerului Învățământului (1956-1963);
  • Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din Iași, 2 ani (1964-1965);
  • Liceul Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc (1966-1967) - Șef de promoție;
  • Școala Militară Superioară de Ofițeri „Nicolae Bălcescu” arma infanterie (1970) - Șef promoție pe armă; examen de stat, cu diplomă;
  • Academia Militară, Facultatea Arme Întrunite (1974-1976); Licență în Știința militară; Licență în „Managementul organizațiilor economice”;
  • Curs postuniversitar - Institutul Central de Conducere și Informatică, profil Analiză de sisteme și programare - proiectare (1979); Specialist informatician; Brevet de invenție nr.429-1983.
  • Curs de pregătire informativ-operativă (1990); Certificat în diplomație militară;
  • Colegiul de Studii Strategice și Economii de Apărare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate „George C. Marshall”, Germania (1994); Expert în securitate globală și europeană;
  • Cursul de Drept al Conflictelor Armate, din cadrul Institutului Internațional pentru Dreptul Războiului, San Remo, Italia (1995); Expert în drepturile omului conform Convenției de la Geneva;
  • Cursul de Cooperare Interdisciplinară „Noul Parteneriat pentru menținerea păcii în acțiune” - Centrul Person B. Lester, Hallifax, Canada (1996); Brevetat Ofițer operații multinaționale ONU;
  • Cursul de ofițeri de stat major NATO, Școala SHAPE, Oberammergau, Germania (1996); Brevetat Ofițer stat major NATO;
  • Colegiul Superior de Stat Major (1997), examen de general, media 9.78, Expert în conducerea organizațiilor mari și managementul resurselor umane;
  • Colegiul Național de Apărare, București (2000); Expert politică de apărare și securitate națională.
  • Pregătire superioară fundamentală, 1996-2000, prin doctorantură, disciplina “Teoria generală a științei militare”, titlul științific de Doctor, diploma Magna cum Laude

GRADE SUCCESIVE

  • 1965 - elev;
  • 1966 - elev caporal;
  • 1967 - student fruntaș;
  • 1968 - student caporal;
  • 1969 - student sergent;
  • 1970 - student sergent major;
  • 1970 - locotenent;
  • 1974 - locotenent major;
  • 1977 - căpitan, excepțional;
  • 1983 - maior;
  • 1989 - locotenent-colonel;
  • 1990 - colonel, înainte de termen;
  • 1997 - general de brigadă;
  • 1999 - general de divizie;
  • 2000 - general de corp de armată;
  • 2001 - general în rezervă.

ACTIVITATE ȘI FUNCȚII MILITARE ÎNDEPLINITE

  • De la vârsta de 12 ani, după orele de școală - de regulă după amiaza - a început să muncească necalificat, ca zilier, în echipa de zugravi vopsitori a maistrului Ion Jude, din Iași, A lucrat în acord la căminele studențești, cantinele muncitorești, abatoare și spitale. După vârsta de 14 ani a promovat profesional până la la categoria 3 bază.
  • În Liceul Militar Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc a practicat gimnastica, atletismul și fotbalul. Câștigă titlul de vicecampion național la aruncarea suliței și titlul de campion la aruncarea grenadei defensive. Cu echipa de fotbal se califică în finala campionatului național de tineret pe care o câștigă în 1967. Pe linia învățământului participă la 6 olimpiade diferite reușind performanța unei mențiuni la fizică, faza zonală.
  • În școala militară a îndeplinit funcții administrative interioare, inclusiv cea de încheietor de companie. A continuat pregătirea sportivă profilându-se pe lupte greco-romane, câștigând cu echipa diferite turnee și întreceri naționale. Se dedică total studiului academic și al limbilor străine. Învață limba esperanto. După un accident profesional în 1969, renunță la activitatea de performanță sportivă. Pe baza rezultatelor la învățătură este selecționat și repartizat în garnizoana București, la R.30 Gardă.
  • Comandant pluton la Regimentul 30 Gardă (1970-1972); În acestă perioadă a participat la 116 acțiuni de ceremonial și protocol de gradul 1și 0. A fost delegat în echipele de însoțire pentru Norodom și Monique Sianuc, suveranii Cambogiei, Fidel Castro, președintele Republicii Cuba, Iosif Broz Tito, președintele RSF Yugoslavia, Gustav Heinemann, președintele Republicii Federale a Germaniei. Remarcat de superiorii săi ca fiind foarte dinamic și inventiv, este selectat să intre în aparatul de lucru al emisiunii televizate „Pentru Patrie”, a cărei redactor șef a fost poetul Ioan Costea. După un stagiu de 3 luni în cadrul Televiziunii Române, secția emisiuni militare, revine în cadrul R.30 Gardă unde își continuă activitatea de instructor și începe pregătirea pentru cursurile de comandant de companie, comandă pe care o girează prin cumul.
  • Adjutant al primului adjunct al ministrului Apărării Naționale și Șef al Marelui Stat Major (1972-1974); Este numit prin ordin al Șefului Marelui Stat Major ca șef de cabinet, îndeplinind și sarcini directe de protecție demnitari. Urmeză cu echivalare cursurile alternative, fără frecvență și serale, ale facultății de filosofie și psihologie din cadrul Universității București, până la nivelul anului 4 inclusiv. A avut ca profesori iluștri pe I Tudosescu, Gh Achiței, Mircea Flonta, Ana Katz, P.P. Neveanu, P. Grunberg, D. Natanson, I. Țăranu, șa. Urmeză cursurile Centrului de limbi străine din cadrul Cercului Militar Național și se perfecționează în franceză, principal și engleză, secundar. Devine membru permanent al Clubului UFO condus de reputatul om de știință Hobana. Începe pregătire tactică și de specialitate pentru admiterea prin concurs in Academia Militară. Reușește în vara anului 1974, cu dispensă de vârstă (la numai 25 de ani) al 33-lea dintr-o listă de 118.
  • Student al Academiei Militare (1974-1976); În anul doi i se reproșează că nu a informat organele de partid asupra statutului său de student al Universității București. Problema este rezolvată de Șeful M.St.M. cu condiția renunțării la studiile civile. Replica autorităților politice ale Academiei Militare a fost:”noi nu avem nevoie de filosofi!” Susține examenul de diplomă și este declarat absolvent, fiind al 15-lea în promoție.
  • Comandant de batalion infanterie-gardă (1976-1978); Numit în acestă funcție, prin ordinul Șefului Marelui Stat Major, a preluat responsabilitățile de gardă-protocol și paza operativă a Comandamentului Suprem la război. În cadrul protocolului de stat este numit comandant al gărzii de onoare, funcție inaugurată cu ocazia vizitei oficiale a primului ministru al Italiei Giullio Andreotti, căruia îi prezintă raportul pe aeroportul Otopeni. Impreună cu unitatea sa urmează procesul de pregătire specială anticomando și antiteroristă cu specialiștii din cadrul Brigăzii Antiteroriste, nou înființată în 1976. Participă cu toate efectivele, timp de 2 luni la eliminarea efectelor dezastrului produs de cutremurul din 4 martie 1977, operând la Continental, Casata, Nestor, Lizeanu și sediul M.Ap.N. din Valter Mărăcineanu. Pentru abnegație și spirit civic deosebit este avansat în mod excepțional la gradul de căpitan.
  • Ofițer 2 în Biroul 1 Operații din Secția Operații a Direcției Operații din Marele Stat major (1978-1981); In urma rezultatelor excepționale obținute la Inspecția ministrului apărării naționale din primăvara anului 1978, este promovat direct la Marele Stat Major, în cadrul Biroului 1 operații. În această funcție exercită atribuții directe de coordonare a trupelor de grăniceri, a unităților operative ale ministerului de interne și a gărzilor patriotice pentru care elaborează planurile de acțiune și cooperare. Este nominalizat în colectivul restrâns de operatori direcționali pentru forțele Tratatului de la Varșovia și participă la toate aplicațiile de Bloc desfășurate pe teritoriul național. Urmează cursurile postuniversitare intesive de 10 luni cu scoatere parțială din producție (3 luni) ale Institutului Central de Conducere și Informatică unde se specializează, alături de alți tineri ofițeri, în teoria conducerii sistemelor și modelarea matematică a deciziei militare. Este numit șef de proiect pentru elaborarea, proiectarea și implementarea sistemului informatic al evidenței stării operative a armatei, STAROP pe care îl pune în funcțiune în anul 1980 prin ordin al ministrului apărării naționale. Ca urmare a proiectării codului unic de secretizare a hărților de scări diferite și programului de repartiție automată a frecvențelor la război, este brevetat ca inventator, calitate recunoscută în 1983. Este numit direcțional al zonei de operații de Sud Est (Dobrogea) și coordonator al proiectului de pregătire a apărării generalizate în reduitul Munților Carpați și luptei de rezistență urbană. În anul 1980 participă nemijlocit la restructurarea Forțelor Armate Române, de la două la patru armate, ca urmare deteriorării relațiilor cu Uniunea Sovietică și intenției declarate a României de a se retrage din Tratatul de la Varșovia. Pe timpul unei misiuni secrete pe spațiul Transilvaniei, imediat după încetarea din viață a Președintelui URSS, Leonid Brejnev, intră în conflict cu reprezentanții Consiliului Politic Superior al Armatei care, prin superficialitate și diletantism, puneau în pericol misiunea. Timp de 4 luni este cercetat de o comisie reunită a M.St.M. și CPSA iar în final i se reproșează doar lipsa de tact. La solicitarea sa ofițerul este mutat la trupe, prin ordin al Șefului M.St.M., general colonel Milea Vasile.
  • Șef de stat major la Regimentul 2 Mecanizat (1981-1985);
    Este perioada cea mai dificilă din punct de vedere profesional a carierei sale. Pune în aplicare majoritatea proiectelor la care a lucrat la Marele Stat Major, generează un nou sistem de desfășurare a mobilizării și implementează tehnica instruirii intensive prin puncte de instrucție permanente. La solicitarea de a urma cursul de pregătire pentru comandanți de regimente i se dă aviz negativ din partea Consiliului Politic al Armatei 1. Este numit comandant al primei formațiunii de MLI (mașină de luptă a infanterie) prototip la parada din 1984, sub comanda generalului Paul Cheler și se implică în apărarea argumentată a acestuia în momentul trecerii sale în rezervă. În toamna aceluiași an se opune deschis, la promovarea preferențială a cadrelor provenite din așa zisul mediu muncitoresc, cerând aplicarea criteriilor de merit și a valorii profesionale individuale. Demască mecanismul insidios al fabricării originilor sănătoase prin implicarea nemijlocită a unor activiști de partid. Drept consecință, la solicitarea secretarului CPSA, generalul Ilie Ceaușescu, este schimbat din funcție și transferat la Divizia 1 Mecanizată.
  • Ofițer 2 la șeful de stat major al Diviziei 1 Mecanizată (șef de stat major anexa „D”), (1985-1987); În această funcție execută activități specifice de stat major și se implică în fundamentarea concepțiilor unor aplicații tactice cu trupe, de mare amploare. Cea mai importantă misiune a fost îndeplinită din ordinul Șefului M.St.M. ca șef de grup operativ integrat, timp de 6 luni, pentru întocmirea planurilor de apărare nemijlocită a unităților de radiolocație și restructurarea compunerilor de luptă a Gărzilor Patriotice din Transilvania.
  • Șef Birou Operații al Diviziei 1 Mecanizată, (1987-1989);
    Conduce și consacră sistemul de desfășurare a aplicațiilor tactice și tactic-operative în timp real. Implementează sistemul de evidență a personalului la alarmă și mobilizare cu distribuirea automată a efectivelor pe misiuni de luptă. Concepe 18 aplicații cu trupe și dublă partidă, dezvoltă tehnicile de pregătire de luptă și propune, prin raport la M.St.M, reducerea stagiului militar la 1 an cu eliminarea muncilor prestate de militari în economia națională. Imediat după aceasta este schimbat din funcție fără nici o explicație.
  • Șeful cercetării (informațiilor) Diviziei 57 Tancuri, (august 1989 - martie 1990);
    Evenimentele din decembrie 1989 îl găsesc în acestă funcție care i-a permis o bună informare asupra situației reale din zona de responsabilitate și din țară. La comunicatul privind sinuciderea ministrului Vasile Milea afirmă că „este deja prea mult” și imediat este izolat cu pază înarmată în propriul birou, din ordinul secretarului consiliului politic al diviziei. Este eliberat la primirea indicativului „Rondoul 36” și trimis să întoarcă tancurile R.22 Tc în cazarmă. Dupa apariția primelor victime din noaptea de 22-23 decembrie este numit comandant al dispozitivului de apărare și intervenție a întregii zone de responsabilitate militară. După nominalizarea generalului Nicolae Militaru ca ministru al apărării și aducerea din rezervă a unui grup de 42 de generali prosovietici, inițiază mișcarea de democratizare a armatei și elaborează un program-platformă în 25 de puncte. Grupul de Inițiativă pentru Democratizarea Armatei (GIDA) cuprindea comandanții și șefii de stat major din principalele unități operative din Capitală iar la platforma program au aderat în 10 zile peste 5000 de militari, cadre active și trupă. La 12 ianuarie 1990 ca urmare a refuzului deschis de a acționa cu subunitățile de intervenție în piața Palatului Victoria pe momentul binecuscutei scene a tancului și istoricei interpelări „cine ești dumneata domnule Iliescu și ce ai făcut în ultimii cinci ani”, este arestat, împreună cu tot grupul de lideri GIDA din ordinul generalului Militaru și încarcerat la arestul Garnizoanei București. După ancheta în regim excepțional executată de un complet de procurori militari conduși de maiorul Dan Voinea, în dimineața zilei de 13 ianuarie este eliberat împreună cu tot grupul de ofițeri superiori.
    La 18 februarie, după lovitura asupra Palatului Victoria și ocuparea acestuia de grupuri paramilitare, primește ordin din partea noului ministru al apărării, generalul Victor Atanase Stănculescu, să elibereze clădirea. Misiunea este îndeplinită cu forțele speciale avute la dispoziție. În perioada 18.02 - 20.03 1990 este numit Comandant militar al Palatului Victoria. În această calitate a negociat cu liderii primei mineriade de amploare la 19 februarie când a restabilit regulile de ordine publică. Tot acum ia contact cu liderii Comitetului de Democratizare a Armatei, constituit la Timișoara, care lucrau nemijlocit cu viceprim-ministrul Gelu Voican Voiculescu, și reușește unificarea celor două grupări sub denumirea de „Comitetul de Acțiune pentru Democratizarea Armatei” (CADA). Ca lider al mișcării participă la discuțiile cu primul ministru Petre Roman de la 1 martie 1990. Din ordinul Președintelui CPUN Ion Iliescu, în ziua de 20 martie întră în grupul de criză și se deplasează cu avionul la Târgul Mureș. După primele ciocniri violente, rămas singur, reușește cu dificultate să separe cele două părți aflate în conflict, iar cu ajutorul trupelor de parașutiști sosite în noaptea de 20-21 martie, realizează pe deplin dezangajarea zonei. Este rănit la picior și suferă arsuri de gradul 2 pe brațul drept. Este rechemat la București în dimineața zilei de 21 martie.
  • Director în Serviciul Român de Informații, Diviziunea III, (1990);
    După constituirea, la 26 martie 1990, a Serviciului Român de Informații, la propunerea ministrului apărării și cu aprobarea Președintelui CPUN este detașat și numit Director al Diviziunii de Contraspionaj. Reface structurile operative pe spații și pune bazele noii metodologii a muncii specifice. Sesizează organele noii puteri de stat asupra pregătirii unor acțiuni periculoase la adresa stabilității sociale. Pe baza datelor și informațiilor avute la dispoziție, se opune categoric evacuării prin forță a demonstranților din Piața Universității. Opoziția sa fermă îl plasează în coliziune ireconciliantă cu Directorul SRI, Virgil Măgureanu care învederează lipsa de loialitate față de noua instituție prin menținerea colaborării cu Direcția de Informații a Armatei. Sesizează tendința de recuperare a structurilor și vechilor angajați ai securității politice și raportează ierarhic primului ministru, de la care nu primește nici un sprijn concret. La 27 iulie 1990 solicită încetarea detașării și începând cu 14 septembrie se înapoiază în structurile M.Ap.N.
  • Atașat militar aero și naval al României în Regatul Hashemit al Iordaniei (1991-1992);
    Invazia Kuweitului de către Irak a impus prezența diplomatică militară în zona limitrofă și imediat accesibilă conflictului. Este nominalizat pentru acestă misiune de către ministrul apărării. După o pregătire specială de 4 luni, la 20 decembrie 1990 pleacă la post, fiind însoțit de consilierul politic al ambasadei din Amman. Preia noul post la 25 decembrie 1990 pe care îl ține operațional, cu maxim de eficiență informativă, până la primirea ordinului de desființare, la 25 decembrie 1992. Se întoarce în țară la 1 ianuarie 1993.
  • Șef al cursurilor postacademice din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare (1993-1995);
    Funcție de tranziție post-misiune timp în care începe un nou parcurs al pregătirii sale profesionale. Urmează cursurile Colegiului de Studii Strategice de Securitate și Economii de Apărare ale Centrului European de Securitate „George C. Marshall” din Germania, sub auspiciile Congresului S.U.A. Elaborează cursul „Studii de geopolitică aplicată” și publică lucrarea „O posibilă soluție”. În ianuarie 1995 este trimis special al ministrului apărării națioale la Washington unde, pe baza mandatului primit, poartă discuții pe tema aderării României a NATO, cu senatorul de Arizona John Mc. Cain, președinte al Intercomitetului pentru Apărare, cu Joseff Nay, secretar adjunct al apărării, cu ambasadorul Shifter, consilier al președintelui SUA și membru al Consiliului Securității Naționale, și cu Daniel Friedman, director pentru Europa de Est din cadrul aceleași structuri.
  • Șeful (Decanul) Colegiului de Război (1995-1997);
    Restructurează radical curiculla de învățământ și introduce procedeele învățământului aplicat. Emite caietele de sarcini și impune, prin decizia Senatului Universității Naționale de Apărare, cursul obligatoriu de managemenet operațional. Predă cursurile: „Teoria scenariilor - construcție și decriptare”, „Geopolitică în mișcare - de la Războiul Rece la Pacea Fierbinte”, „Tehnica loviturilor de stat - contracarare” după Curtio Malaparte, și „Managementul operațiunilor multinaționale și interaliate”. Susține conferințe magistrale la Colegiul Național de Apărare. Este nominalizat pentru a participa la susținerea examenuli pentru accederea la gradul de general pe care îl promovează cu cea mai mare notă (9.77).
  • Comandant Corp Armată (1997-2000), Corpul 10 Armată, Iași;
    Preluarea comenzii C 10 Armată „Ștefan cel Mare și Sfânt” s-a făcut pe fondul schimbării politice din România după alegerile din 1996. Abordarea directă a reformelor i-a permis introducerea unor noi tehnici de lucru însușite pe timpul studiilor din străinătate. Trece la reorganizarea unilaterală a comandamentului, schimbă metodica aplicațiilor, reconfigurează termenii de interoperabilitate și generalizează instrucția profesionalizată. Proiectează sistemul de cercetare teritorială și supraveghere a zonei de interes strategic. Din inițiativa sa, consiliile municipiilor reședință de județ din zona de responsabilitate a C 10 A aprobă instituirea „Pieței Tricolorului” și desfăsurarea publică a ceremonialelor ocazionate de Ziua Națională a Drapelului. Concepe și, cu aprobarea Mitropoliei Moldovei, introduce ceremonialul Jurământului Militar Sacralizat. Reface din temelii și redă patrimoniului național cea dintâi capelă militară din Moldova (1838). Renovează și termină consolidarea Cazărmii Mari din Copou care primește simbolic denumirea de „Palatul Oștirii”. Impreună cu primarul orașului reconstituie mormântul Eroului Necunoscut și și aprinde flacăra veșnică în incinta bisericii Sf. Nicolae, ctitorie a savantului Nicolae Iorga.
  • Șeful Statului Major General (2000 până la 31 octombrie);
    A fost numit în funcție de Președintele României contrar refuzului său deschis. A aplicat cu rapiditate proiectul predecesorului său de reformă a organismului militar introducând și majoritatea inițiativelor avute pe timpul comenzii la corpul de armată. Lansează conceptul reformei structurale cu care responsabilii NATO se declară de acord, în condițiile respectării tratatului privind Controlul Armelor Conveționale în Europa. Organizează, prin implicare directă, aplicațiile strategice cu participare internațională și restructurează forțele terestre pe corpuri teritoriale. Elaborează și emite ordin de intrare în vigoare pentru 7 regulamente militare de bază, ocazie cu care legiferează jurământul sacralizat. A primit vizitele oficiale a Comandantului Comandamentului Suprem Aliat din Europa, în persoana generalilor William Clark și Joseff Ralston, ocazii cu care i s-au confirmat certitudinele privind accederea României în structurile euroatlantice. A conferențiat la Institutul Francez pentru Relații Internaționale și la Institutul Național de Securitate din Washington pe tema Sistemului European de Securitate Integrată.
    În CSAȚ susține consecvent neangajarea politică partizană a armatei și atrage atenția asupra unor grave vulnerabilități provocate de către chiar factorii decidenți politici. Pledează pentru recuperarea resursei umane disponibilizate și susține asocierea militarilor in rezervă. Intervenția unor grupuri de interese vizate și comunicarea deficitară cu Președintele României, îl determină să demisioneze la 31 octombrie.
  • Directorul Centrului de Studii Strategice de Securitate (nov. 2000-iunie 2001).
    Pune bazele CSSS configurându-i identitatea în cadrul Universității Naționale de Apărare. După comemorarea Mareșalului Ion Antonescu în calitatea sa de ctitor al bisericii Sfinții Constantin și Elena, este acuzat de implicare politică. Refuză compromisul propus de ministrul apărării și cere trecerea în rezervă. I se aprobă imediat, încheind astfel o carieră militară de 33 de ani.
  • Deputat ales în circumscripția nr. 3, județul Argeș (dec. 2020 - prezent)

ACTIVITATE ȘI FUNCȚII POLITICE

  • Până în 1989, membru de partid, fără funcții politice;
  • 1990-2002 - fără de partid
  • 2002 - 16.03 - 11.05 - Președintele Consiliului Național al Partidului Unității Națiunii Române;
  • 2002 - 2006 Președintele Partidului Unității Națiunii Române. Preia partidul într-o situație critică după ce acesta fusese desființat în anul 2000 ca urmare a constituirii alianței politice făcută cu Partidul Național Român condus de Virgil Măgureanu. Restructurează partidul și îi reconsideră doctrina formulând opțiunea național democrată. Reușește reînființarea a 36 de filiale județene, reînscrie partidul conform noii legi, cu 54431 semnături, și participă la alegerile locale și parlamentare din 2004, clasându-se pe locul 3 sub linia partidelor parlamentare. Ca urmare a deciziei politice a Biroului Permanent din 17 decembrie 2005 pregătește Congresul Extraordinar și realizează comasarea cu Partidul Conservator la 12 februarie 2006.
  • 2006-2007, aprilie, Vicepreședinte și membru al Biroului Politic al Partidului Conservator.
  • 2007-2017 , independent, fără apartenență politică de partid.
  • 2017, împreună cu un grup de generali în rezervă fondează Partidul Neamul Românesc și pune bazele doctrinei național-românismului.

ALTE FUNCȚII ȘI ACTIVITĂȚI

  • Membru fondator al Fundației „Pro Patria”, al Fundației Colegiului Național de Apărare, al Asociației Euro-Atlantice „Manfred Worner”, al Asociației „Mișcarea Națională Română”, al Asociației „Grupul de Inițiativă și Reflecție”;
  • Vicepreședinte al „Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni” și secretar al „Congresului Spiritualității Românești”;
  • Este membru fondator și primul Președinte de Onoare al Asociației „George C. Marshall - România” din anul 2000;
  • Redactor șef al Revistei „STRATEGII XXI” în perioada 1996-1999.
  • Referent științific al Editurii Uranus pentru colecția Marcheting Istoric.
  • Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, colaborator permanent al ziarului CERTITUDINEA.

LIMBI STRAINE

  • Engleza - scris și vorbit, foarte bine;
  • Franceza - scris și vorbit, bine;
  • Germana - scris și vorbit, bine;
  • Rusa - satisfăcător.

ACTIVITATEA ÎN SOCIETATEA CIVILĂ CA OM AL CETĂȚII

După trecerea în rezervă, la 07.06 2001 rămâne dedicat convingerilor sale patriotice și aderă la Mișcarea Națională constituită din inițiativa unor personalități pregnante ale vieții culturale și politico-sociale a României precum dramaturgul Paul Everac, criticul literar Mihai Ungheanu, ambasadorul României la Vatican, Gheorghiu Pancrațiu, sociologul Dumitru Cristea, profesorul universitar Victor Crăciun, ambasadorul Ion Budura și alții asemenea lor. O influență covârșitoarea va avea asupra evoluției sale viitoare cooptarea în cadrul Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni al cărui revitalizator și lider necontestat a fost regretatul academician și profesor universitar, Victor Crăciun.
Convins că alăturată unei evoluții social economice precare, viața politică românească nu oferă o garanție suficientă identității noastre ca popor, se angajează fără menajamente în toate acțiunile cultural-spirituale ale Ligii, mai apoi și ale Congresului Spiritualității Românești pentru a promova acțiunile directe, proactive și vizibile ale culturii naționale, îndeosebi cele legate de unitatea etnică și spirituală a poporului român de pretutindeni. Astfel, pe parcursul a mai mult de 10 ani de prezență în conducerea Ligii, generalul din rezerva Armatei României a devenit soldatul necruțător luptător pentru apărarea simbolurilor naționale, a personalităților atacate banditesc și vulgar de pretinși intelectuali aserviți propagandei antiromânești.
Timp de cinci ani în discursurile sale de Ziua Luceafărului Eminescu a atras atenția asupra indiferenței indusă a autorităților față de un eveniment de semnificație națională acuzându-le deschis că „Eminescu a fost scos din cartea de protocol a dirigenților zilei și substiutit fraudulos cu numele maneliștilor sau ridicole ranguri regești ale unei etnii conlocuitoare”.
A cerut în acest cadru public consacrarea zilei de 15 ianuarie ca Zi Națională a Culturii Românilor, solicitare preluată în cele din urmă de Academia Română prin distinsul academician basarabean Mihai Cimpoi și votată în unanimitate la 15 ianuarie 2012.
Iar celui care l-a etichetat pe Eminescu ca fiind „cadavrul din debaraua” culturală a românilor, și a căror limbă nu este bună „decât de înjurat”, i-a dedicat memorabila filipică „Pata-pe-Veci a culturii românilor” în fața Ateneului Român, metaforă preluată sub anatemă de către toți patrioții români. Tot cu această ocazie lansează Manifestul Civic ”A treisprezecea Zodie” ca replică severă dată detractorilor culturii naționale și elementelor manifeste antiromânești. În anul 2012, se alătură unui grup de patrioți români din Brașov condus de profesorul Liviu Pandele și constituie Ordinul Militar ”Sfânta Maria” Creștin Ortodox, cu drept de uniformă și insemne, Ordin cu vocație identitară, românesc, pământean și neatârnat! Suveranismul Ordinului se reclamă din cele trei surse unice: Drapelul Tricolor, Imnul Național și Constituția României.
Activismul său unionist, sprijinirea ideatică a acțiunilor din Republică Moldova consacrate zilei Limbii Române, manifestările științifice prilejuite de Congresele Internaționale de Eminescologie, promovarea conceptului de cercetare științifică nou definit „eminescientica”, discursurile și comunicările științifice susținute în cadrul Uniunii Scriitorilor din R. Moldova, participarea la acțiunile veteranilor de pe Nistru, și multe altele asemănătoare i-au adus recunoașterea autorităților de la Chișinău fiind decorat de președintele REPUBLICII MOLDOVA cu Medalia „Mihai Eminescu” nr 166 din 15 ianuarie 2010 și decorarea cu medalia „DIMITRIE CANTEMIR” de către Academia de Științe a Republicii Moldova la 3 septembrie 2012.
Pe linia recuperării adevărurilor istorice a originilor noastre ancestrale este un promotor fervent al ideii preeminenței identității culturale traco-daco-românești față de susținerile nerealiste ale unor istorici autohtoni precum și a unor afirmații etnopartizane străine.
Ca membru permanent al Congresului de Cultură și Civilizație Veche Daco-Română, din anul 2000, a preluat și condus secția de civilizație și spiritualitate dacică a Congresului Spiritualității Românești, din care poziție a participat la comemorarea unor mari evenimente astfel: 1900 de ani de la încheierea războaielor daco-romane (Alba Iulia, Cladova-Serbia, Chișinău, Cernăuți, Turnu Severin, Iași, Constanța-Adam Clisi, 2006), 1900 de ani de la inaugurarea Columnei lui Traian, (București-Roma, 2013), turnarea în bronz și inugurarea bustului statuar a lui Decebal (1 decembrie 2013) în localitatea Zlatna, vechiul Ranistorum, unde lui Traian, la 13 mai 106, i s-a adus capul și mâna dreaptă a regelui dac cu care prilej, în discursul public a spus: ”Tu, Rege Decebal, care ai poruncit poporului tău, iată, poporul tău urmaș îți poruncește ție, astăzi: apără drumurile aurului nostru!” interpretat ca un mesaj ultimativ celora care vor să înstrăineze marile noastre zăcăminte de la Roșia Montană.
A lansat și consolidat științific conceptul teosofic al UNITEISMULUI DACIC ca sursă transcendentală a religiilor monoteiste și a instituit ȘCOALA HIPERBOREANĂ în cadrul căreea a susținut conferințe itinerante de istorie și identitate protoromână.
Alte funcții și activități: Este Membru fondator al Fundației „Pro Patria”, al Fun¬dației Colegiului Național de Apărare, al Asociației Euro-Atlantice „Manfred Wörner”, al Asociației „Mișcarea Națională Română”, al Asociației „Grupul de Inițiativă și Reflecție”; Vicepreședinte al „Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni” și secretar științific al „Congresului Spiritualității Românești”din anul 2003; Este membru fondator și primul Președinte de Onoare al Asociației „George C. Marshall - România” din anul 2000; Redactor-șef al Revistei „STRATEGII XXI” în perioada 1996-1999; Senior editor al revistei „Lumea sub Lupă”. A elaborat conceptul R.I.S.C. în cadrul Ligii Culturale Române care reprezintă ”Rezistența Identitară prin Spirit și Cultură” a românilor în condițiile existente ale globalismului uniformizator.
Lucrări publicate: „O posibilă soluție - Scurt tratat sistemic asupra unei strategii a dezvoltării și securității României” 1993; „Relația politică-strategie” - eseu, 1996; „România Moluscă” - douăsprezece discursuri publice despre Starea Națiunii, 2012; „Naționalismul și Europa Națiunilor - Patologia Civilizației Europene”, 2017; Coautor la ”Tratatul de Știință Militară, vol I”, 2001; A asigurat referențiale științifice ale cărților publicate în editura Uranus :”Hiperboreii și Zamolxismul” de Branislav Stefanoski - Al Dabija, 2013;”Argumente pentru rescrierea istoriei europene” de Carlo Troya, 2015; ̶ 1;Cărțile Geților” de Nicolo Zeno, 2017;
Autor a sute de articole, monografii, recenzii, prefațări, comunicări științifice și conferințe interne și internaționale precum și al conceptelor doctrinare ale național-românismului de factură conservator-creștină preluată de Mișcarea Națională ”Neamul Românesc” devenită partid politic din anul 2018.
În lucru sau sub tipar:
„Tratat teosofic. Unica imposibilitate și cele trei limite ab¬solute”;
„Managementul resurselor în instituțiile de forță”;
„Comuni¬carea informală în situații de criză”;
„Gnoza Kogaion și Legile lui Zamolxe. Inițierea în cele patru case ale vieții”,
”Războiul care te privește! sau Epoca primitivă a ultimei Civilizații tehnologice”;
”Tratat de Arhitectură Socială - Noua și Dreapta Rânduială”; ”Europa în care cred. Europa Noastră”


05.04.2021

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 25 ianuarie 2022, 16:15
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro